Sunteți pe pagina 1din 4

TEAMA DE ABANDON ABANDONUL

EMOTIONAL
31 IULIE 2014 2 COMENTARII

Mihaela Iordache

Multe persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite, experimenteaza


acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in copilarie. Desi termenul de abandon
ne duce in mod obisnuit cu gandul la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului
emotional este un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca ceva nu
este tocmai potrivit.

Este foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a face cu


proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o persoana care sta foarte aproape
de tine, insa cu care conexiunea, legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi
emotionale neindeplinite.
Persoanele care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singur sau chiar ajung
dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt meniti sa fie singuri. Relatiile neindeplinite, pline de
frustrare sunt construite de fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la
abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana, ducand astfel la profetia
ce se auto-indeplineste.
Acest abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de
copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogatii,
emotional. Copilul creste intr-un mediul in care, cumva o parte din el nu este acceptata, in felul
acesta copilul invata ca nu este bine sa afiseze acea parte. De exemplu, invata ca:
Nu este bine sa faci greseli;
Nu este bine sa iti arati emotiile;
I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;
Nevoile nu sunt premise tuturor;
Nevoile altora sunt mai importante;
Implinirile si succesul sunt minimizate.
Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:
Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru
varsta copilului;
Sunt trasi la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru actiunie si
sentimentele parintilor clasicul din cauza ta
Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre intreaga pesoana si
identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca deacord despre comportamentul specific.
Teama de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi semnificative cum este
moartea unui parinte sau divortul, fie ca rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura
de adult, aceste experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele care sunt
importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este normal ca parte din experienta
umana, in momentul in care devine severa si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte
dificil de gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii sanatoase.
In situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa protectiei fizice si psihice de
au nevoie si merita, ajung sa internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de
vedere fizic cat si emotional, se traduce in abandon. A trai cu experiente repetate de abandon
da nastere unui sentiment ridicat de rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit,
inconstient din experientele de abandon: Nu esti important. Nu esti de valoare. Din acest loc,
incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.
Pentru unii copiii, abandonul este predominant fizic, cand conditiile necesare pentru o
dezvoltare potrivita nu au fost indeplinite (lipsa supraveghierii, lipsa nutritiei potrivite, lipsa
unui acoperis, absenta de imbracaminte potrivita si caldura, abuz fizic si/sau psihic.
Copiii sunt in totalitate dependenti de protectia ingrijitorilor lor sa le ofere un mediu sigur
pentru a se dezvolta. Cand nu se intampla asta, se formeaza crezul ca lumea este un loc nesigur,
in care oamenii nu sunt de incredere, si nu merita atentie si ingrijire potrivita.
Abandonul emotional apare cand parintii nu ofera conditiile si mediul emotional pentru o
dezvoltare sanatoasa. Abandonul emotional mai este descris si ca fenomenul care apare in
momentul in care copilul invata din experienta ca trebuie sa isi ascunda o parte din cine este
pentru a fi acceptat, sau sa nu fie respins.
A ascunde o parte din el inseamna:
nu este bine sa faci o greseala
nu este bine sa afisezi emotii, sa ti se spuna ca modul in care simti nu este adevarat. De
exemplu Nu ai nici un motiv sa plangi si daca nu te opresti din plans o sa-ti dau eu un motiv
de plans. Suna familiar?
nu este bine sa ai nevoi. Nevoile celorlalti par mult mai importante decat ale tale.
nu este bine sa ai succes. Realizarile nu sunt vazute, si de multe ori sunt minimizate.
De multe ori problemele de abandon sunt amestecate cu perceptii si limite neclare din partea
partintilor cum ar fi parinti care nu vad copilul ca o fiinta separata cu limite distincte si se
asteapta la nivel inconstient sa fie o extensie a propriei lor persoane; cand parintii nu sunt
dispusi sa isi asume responsabilitatea pentru sentimentele, gandurile si comportamentele lor
insa se asteapta ca si copilul sa isi asume responsabilitate; cand imaginea de sine a parintelui
este hranita de comportamentul copilului.
Abandonul impreuna cu limite neclare, in momentul in care copilul dezvolta imaginea si
valoarea de sine, reprezinta fundatia credintelor despre propria insuficienta ca fiind principala
cauza a rusinii pe care o simt. Acestea nu sunt sub nici o forma indicatori ai valorii copilului ci
mai bine exprimat, sunt indicatori ale unei gandiri eronate despre sine si credinte false.
Aceste rani emotionale sunt adanci si reale si ajung sa fie reproduse in cazul relatiilor adulte.
Cauzele ranilor emotionale trebuie sa fie intelese si acceptate pentru a incepe procesul de
vindecare.

ABANDON SI TRAUMA

Uneori aceste experiente de abandon pot constitui adevarate evenimente traumatizante din viata
unei persoane. Moartea unui parinte poate sa fie o astfel de trauma pentru un copil, ca si
incapacitatea de a ajunge sa se simta in siguranta datorita unui abuz fizic sau sexual, sau lipsa
adapostului. Un tipar de neglijenta emotionala se poate traduce ca fiind traumatizant.
In procesul de abordare a problemelor psihologice rezultate din sentimentul de abandon in
cadrul terapiei, poate scoate la suprafata sursa, fie o trauma sau temeri profunde asociate cu
experientele din copilarie. In lucrul cu un terapeut integrativ, o persoana invata cum sa separe
temerile din trecut de realitatea prezenta, construind un mediu in care sa dezvolte perceptii,
reactii si asteptari realiste de la viata si de la propria persoana.
Procesul de recuparare incepe cand persoana incepe sa recunoasca ca aceste temeri au radacini
in trecut si s-au dezvoltat ca modalitate creativa de supravietuire pentru a controla exteriorul si
a atinge sentimentul de siguranta.
ARHETIPURI SI MITOLOGIE

Mitologia este plina de povesti despre abandon sau iubiri imposibile, in special femei care si-
au dedicat intreaga viata partenerilor pentru a se gasi intr-o zi parasite pentru o cauza nobila.
Unii psihologi, cum este Carl Jung care sustine ca aceste mituri si legende au devenit parte din
inconstientul colectiv. La un nivel primar, toti am intenalizat anumite povesti si le-am facut
parte din modul comun de a vedea lumea.

FIZICUL NE SPUNE MULTE DESPRE TRAIRILE INTERNE

Persoanele care sunt sensibile in privinta abandonului sunt foarte sensibili si la respingeri.
Aceste rani ies la suprafata atunci cand pesoana se simte respinsa, de obicei in relatiile cu
parteneri de sex opus. Reactia care se formeaza este una de dependenta. Dependenta de validare
in relatii de exemplu. Sentimentul trait este ca nu primeste niciodata destula iubire pentru a se
sustine singur. Este posibil sa construiasca mediul in asa fel incat sa ii fie usor sa interpreteze
rolul de victima pentru a primi atentie si suport, va creea multe dificultati pentru a declansa
aceste reactii celor din jur.
In literatura de specialitate se vorbeste mult despre efectele generale ale abandonului perceput
in copilarie. Ma voi opri scurt la efectele asupra fizicului.

PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA CONCENTRATA LA NIVEL SOMATIC in


abordarea fricii de abandon

Lise Bourbeau ne explica cum experienta la nivel corporal, somatic, constienta personala, este
cea mai autentica experienta in viata. La acest nivel se poate observa foarte clar mesajele
interioare si se poate experimenta consistenta si stabilitatea persoanala. Fara constiinta
somatica, a modului in care ne influnteaza emotiile fizicul ( atat la nivel de postura, muscular,
respiratie, atitudine fizica generala,etc), avem o experienta scazuta a propriei persoane si a
trairilor prezente, care lasa senzatia de gol si instabilitate.
Pentru fiecare tipar psihologic exista un echivalent in corp, un tipar somatic care se manifesta.
Abandonul este manifestat in corp sub forma de lipsa de tonus, si postura saracacioasa, greu de
sustinut ca si cum persoanei i-ar fi greu sa se sustina pe sine. La nivel psihologic este manifestat
prin comportamente dependente si /sau codependente, in relatiile personale cat si fata de alte
substante.
Este important sa invatam cum sa ascultam aceste mesaje corporale in lucrul cu un terapeut
si sa avem incredere in inteligenta somatica, care a mai fost numita si instinct sau vocea
interna.
Atingerea este importanta si poate avea un impact puternic in recuperarea de teama de abandon
de exemplu. Din pacate in cazul multor persoane, aceasta inteligenta este cumva adormita.
Pentru a compensa trairea interna, persoana ajunge sa concentreze foarte multa atentie in mediul
exterior pentru a cauta atentie si validarea propriilor emotii, chiar si identitatea. Cand ne uitam
constant in exterior fara a realiza starile noastre interne, ratam oportunitatea de a construi
incredere in sine si ramanem cu senzatia de fragilitate interna.
Experienta somatica ne ajuta sa diferentiem mesajele subtile internalizate din trecut, sa
recunoastem diferentele dintre momentele in care nu exista o alternative si momentul prezent
in care exista alternativa alegerii personale. Vindecarea ranii de abandon implica mai mult decat
interventii la nivel relational suportiv si hranitor, este important si interventii la nivel corporal.
Se poate invata empatia si acceptarea, afirmarea si respectful fata de propria persoana, afirmarea
propriilor dorinte si nevoi, cat si se lucreaza pe experientele de disociere timpurii care au format
aceasta scindare minte-corp, pentru a oferi ocazia expresiei personale autentice in intregime in
orice context nu doar in cabinetul terapeutului.

Pentru cei care se lupta cu teama de abandon, se poate remarca cum aceasta afecteaza in mod
negativ stima de sine, provocand sentimente de lipsa de valoare fata de propria persoana. Acesta
este un subiect mult mai larg despre cum teama de abandon afecteaza imaginea de sine, si o voi
aborda pe larg in umatorul episod.

Terorizati ca intr-o zi aceasta teama de abandon va deveni reala, si anxietatile sunt si ele la fel
de reale si afecteaza stima de sine. Teama si anxietatea sunt cei doi piloni de sustinere ai unei
stime de sine scazute. Bazate pe experientele timpurii, se dezvolta perceptii si credinte despre
sine. Anxietatea este exagerata si patrunde in orice domeniu din viata persoanei si afecteaza:
abilitatea de a lua decizii, de a se relaxa, de a mentine o hotarare sau pur si simplu motivatia,
abiliatea de a-si reveni dupa o dezamagire, stabilitatea emotionala, energia personala, abilitatea
de a invata, deschiderea de a invata noi abilitati, abilitatea de a introspecta.
Sunt cateva temeri de baza care stau la baza unei stime de sine scazute si le vom aborda pe larg:
1. Teama de a face ceva ce va confirma insuficienta
2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta
3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de
abandon
4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.

Bibliografie:
Lise Bourbeau Cele 5 rani ale trupui care ne impiedica sa fim noi insine, Ed. Ascendent,
Bucuresti, 2007