Tipurile de atasament

Despre teoria atasamentului am mai scris pe site, insa din perspectiva psihologiei, conform
teoriei lui John Bowlby si Mary Ainsworth. Astazi vreau sa te invit sa citesti perspectiva
tolteca a lui Don Miguel Ruiz Jr. despre aceasta structura a aparatului nostru psihic. Cartea
este publicata de editura Mix, partener educational al site-ului si isi asteapta cititorii
aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2354
Pentru a lamuri aceste aspecte, voi descrie nivele atas amentului utilizand o referint a foarte
simpla, care i mi permite sa fac legatura cu viat a mea: fotbalul (denumire sub care este
cunoscut acest joc i n majoritatea t arilor din afara Statelor Unite). Este posibil ca la i nceput
analogia aceasta sa nu vi se para potrivita, dar nu-i nimic, nu trebuie sa fit i nis te i mpatimit i ai
sportului ca sa o i nt eleget i. De fapt, s-ar putea sa descoperit i ca daca nu va place sportul vet i
i nt elege mai bine conceptul. Pe de alta parte, vet i constata ca nivele atas amentului se
reflecta cu mare acuratet e i n exempul unei echipe sau al unui meci de fotbal. Tinet i cont
ca putet i aplica semnificat ia acestei analogii i n orice situat ie de viat a.

Nivelul 1. SINELE AUTENTIC

Imaginat i-va ca va place fotbalul. Putet i merge pe orice stadion din lume. Poate fi un stadion
magnific sau un maidan plin de praf. Ca sa urmarit i meciul, va as ezat i i n tribuna s i va bucurat i
de cele nouazeci de minute de joc. Nu t inet i cu niciuna dintre echipe. Nu are nicio
important a cine cu cine joaca. Pot fi jucatori buni sau mediocri. Nu facet i altceva decat
sa va bucurat i de meci. Jucatorii ar putea alerga s i dupa o cutie de conserve, tot ce
conteazaeste bucuria jocului!
Aleget i sa investit i suficient de mult din voi i ns iva pentru a urmari acel meci. In momentul i n
care arbitrul fluierasfars itul partidei nu conteaza ca e victorie sau i nfrangere lasat i imediat
meciul i n urma. Ies it i de pe stadion s i va continuat i viat a. V-at i bucurat de un moment
fara sa dezvoltat i niciun atas ament. Acesta este un exemplu de control total asupra
cunoas terii. At i experimentat bucuria i n forma ei cea mai pura, pornind de la dorint a de a trai
viat a fara niciun fel de condit ii.

Nivelul 2. PREFERINTA
Urmarit i meciul, din nou de pe orice stadion din lume s i indiferent cine joaca, dar de data
aceasta va hotarat i sa t inet i cu una dintre echipe. At i observat ca daca investit i un pic mai mult
din voi i ns iva manifestand o preferint a, emot ia cu care urmarit i jocul cres te.
Aleget i echipa care ati dori sa cas tige, bazandu-va pe un detaliu nesemnificativ: culoarea
echipamentului sau numele jucatorilor. Poate ca vet i alege pur s i simplu echipa gazda.
Urmarit i meciul fiind de partea unei echipe, dar nu neaparat i mpotriva celeilalte. La sfars it,
parasit i stadionul ca s i i n primul caz, lasand totul i n urma. Pe acest nivel at i investit i n joc un
pic mai mult din voi i ns iva. At i dezvoltat un atas ament fat a de un anumit lucru, chiar ales
arbitrar, s i v-at i bazat deciziile s i act iunile pe acel atas ament. V-at i manifestat preferint a
pentru o echipa, orice echipa, indiferent i n ce loc.
At i creat o poveste despre o victorie sau o i nfrangere, care a dat o forma anume acelei
experient e. Cu toate acestea, povestea nu are nimic a face cu voi personal, i ntrucat nu este
despre voi, este despre o echipa. V-at i angajat fat a de acel eveniment s i fat a de oamenii din
jur.
La sfars itul meciului spunet i pur s i simplu: A fost distractiv. Apoi lasat i deoparte orice
atas ament. Capacitatea aceasta de a va atas a s i detas a la voint a va permite sa va angajat i
emot ional i n desfas urarea jocului. Viat a merge mai departe s i voi putet i sa i mpartas it i acea
experient a cu cei din jur, fara sa va preocupe cum o vad aces tia.

Nivelul 3. IDENTIFICAREA
Pe acest nivel, suntet i fani ai unei echipe. Culorile ei ating o coarda sensibila i n inimile
voastre. Cand arbitrulfluiera sfars itul meciului, rezultatul va afecteaza personal. Aceasta este
echipa voastra favorita. Putet i i nca sa vaducet i pe orice stadion din lume, dar nimic nu se
compara cu a vedea echipa voastra jucand. Fie ca pierde sau cas tiga,
aceasta echipa va defines te caracterul i n timpul celor nouazeci de minute de joc: daca pierde
va simt it i dezamagit i, totus i acceptat i i nfrangerea s i i i felicitat i pe adversari; daca i nvinge
va entuziasmat i pentru succesul ei. Totus i performant ele acelei echipe nu constituie o condit ie
pentru acceptarea de sine. Considerat i ca victoriile sau dezamagirile fac parte din fluxul
emot ional care da culoare viet ii s i i i spores te gradul de interes, dar pret uirea de sine nu
depinde de acele rezultate.
Daca i ntalnit i un sust inator al echipei adverse, nu vedet i i n el doar un fan al fotbalului, ci s i un
om cu care at i fidispus sa bet i o bere i mpreuna. Putet i sa va as ezat i unul langa altul s i
sa discutat i despre fotbal s i despre cat de grozav vi se pare ca au jucat ambele echipe. Putet i
chiar admite ca echipa lui este una foarte buna. Sentimentele s i opiniile legate de echipa cu
care t inet i nu constituie o condit ie a modului cum relat ionat i cu alt i oameni s i cu voi i ns iva.
Pe acest nivel, atas amentul fat a de echipa preferata i ncepe sa aiba impact asupra viet ii din
afara stadionului, i ntrucat relat ionat i cu Lumea ca fan al acelei echipe; separarea nu mai este
la fel de clara ca i n primul caz. Pe nivelul al treilea, aceasta cultura, aceasta echipa constituie
o parte din identitatea voastra. Cand evenimentul a trecut, el i nca influent eaza modul i n care
va raportat i la voi i ns iva. Luat i aceasta cunoas tere cu voi s i i ncepet i sa vamodelat i viat a i n
jurul echipei favorite; aducet i aceasta experient a i n zone ale existent ei voastre care nu au nicio
legatura cu fotbalul. De exemplu, daca echipa preferata pierde, putet i avea o zi proasta la
serviciu, putet i sa vacontrazicet i cu cineva cu privire la complexitatea meciului sau
sa va simt it i tris ti i n ciuda faptului ca i n jurul vostru se petrec lucruri bune. Indiferent care
sunt aceste efecte, concluzia este ca at i permis unui atas ament sa va schimbe personalitatea.
Atas amentul se strecoara i ntr-o lume cu care nu are nimic a face.

Nivelul 4. INTERNALIZAREA
Pe nivelul al patrulea va situat i deja i ntr-o zona a atas amentului care poate fi privit ca
nesanatos, cu consecint e asupra visului personal s i asupra modului cum experimentat i visul
planetei.
Ramanand la analogia cu sportul, vine o vreme pentru mult i i mpatimit i cand aces tia nu se
mai mult umesc sa se identifice cu o anumita echipa, ci se simt datori sa o apere fat a de orice
ar constitui o amenint are a credint ei lor ferme ca respectiva echipa este cea mai buna. In acest
punct, credint a depas es te faza identificarii trecand la internalizare. Asocierea cu acea
echipa este acum o componenta intrinseca a ceea ce credet i ca suntet i. Va angajat i i n dispute
despre cat de buna este echipa preferata i n comparat ie cu alte echipe. Credet i ca tot i cei care
sunt de alta parere gres esc.
Va simt it i dezolat i cand echipa respectiva pierde, ba chiar i i gasit i scuze pentru es ecul suferit.
Povestea despre victoria sau i nfrangerea echipei este acum despre voi. Performant ele echipei
va afecteaza stima de sine. Dacaechipa adversa cas tiga, va suparat i de parca pe voi v-
ar fi batut. Nu concepet i sa va as ezat i langa un fan al celeilalte echipe i ntr-un pub s i sa stat i
prietenes te de vorba! Daca citit i articole critice despre vreun jucator, i l admonestat i
ca va strica imaginea. Ba chiar va consumat i timpul s i energia ca sa descoperit i mai multe
informat ii despre jucatori.
Pe de alta parte, percepet i fiecare cuvant de lauda despre victoriile echipei voastre ca s i cum
v-ar fi adresat vouapersonal. Nu numai ca at i adus jocul acasa, dar l-at i s i i ncorporat i n
personalitatea voastra, modelandu- vaidentitatea potrivit credint ei i n ceea ce i nseamna sa fii
un fan adevarat.
Cu toate ca echipa simbolul cunoas terii nu are nimic a face cu voi personal, important a pe
care o dat i propriei persoane se coreleaza cu acest atas ament. Viat a voastra este atat de
i ncet os ata i ncat totul pare sa porneasca s i sagraviteze i n jurul acelei echipe. Amicii vos tri, s i ei
suporteri ai echipei, trebuie sa se comporte i ntr-un anume fel, i ntrucat ei i i reprezinta culorile,
iar aceste culori i nseamna ceva pentru voi i ntrupeaza valorile viet ii voastre. Trebuie sa se
conformeze ideii de suporter adevarat, altminteri nu au dreptul sa se numeasca astfel.
Atunci cand va i ntalnit i cu suporterii altor echipe, care i mpartas esc idealuri diferite de ale
voastre, va vet i certa cu ei s i vet i ridica glasul, dar va vet i opri la timp, i nainte sa se ajunga la
bataie. Inca mai avet i puterea sa va limitat i apararea la o disputa verbala. Si de vreme ce s-ar
putea sa mai avet i, pe acel nivel al atas amentului, cat iva prieteni care nu sunt suporteri ai
vreunei echipe, vet i prefera totus i compania celor care gandesc ca voi. Pe masura ce
atas amentul cres te, putet i face din loialitatea fat a de aceasta echipa de fotbal o condit ie pentru
relat iile pe care le angajat i cu alt i oameni s i cu voi i ns iva. Cu alte cuvinte, at i internalizat
atas amentul i ntr-o asemenea masura i ncat a devenit o condit ie a acceptarii de sine. Din acest
moment, vet i i ncepe sa impunet i imaginea aceasta oamenilor pe care i i iubit i, ca s i celor cu
care i nteract ionat i i n viat a de fiecare zi.

Nivelul 5. FANATISMUL
Acesta este nivelul extrem al atas amentului s i el poate fi i ntalnit i n cele mai neas teptate locuri.
Ori de cate ori credem orbes te i n ceva, riscam un atas ament de acest nivel.
Pe nivelul al cincilea va venerat i echipa! Sangele vostru are culorile ei! In momentul i n care
i ntalnit i un suporter al echipei adverse, el devine automat un dus man. Echipa trebuie
aparata cu orice pret ! Acesta este terenul vostru s i tot i ceilalt i trebuie sa fie i nvins i pentru ca
sa vada ca echipa pe care o sust inet i este echipa cea adevarata; toate celelalte nu sunt decat
false echipe.
Ceea ce se petrece pe teren este i n totalitate despre voi. Daca echipa cas tiga un campionat,
va simt it i un om mai bun. Daca, dimpotriva, i l pierde, exista i ntotdeauna o teorie a
conspirat iei care va va permite sa nu acceptat i faptul ca echipa a fost i nvinsa pe drept. Pe
nivelele al treilea s i al patrulea i nca mai aveat i prieteni care nu erau preocupat i de fotbal, dar
pe nivelul al cincilea nu va mai pierdet i vremea cu oameni pe care nu i i intereseaza acest
sport. Ei nus tiu nimic. Aleget i sa-i i ndepartat i din viat a voastra s i suntet i dispus sa luptat i
pentru ceea ce credet i. Credint a devine mai importanta decat experient a.
Nu mai are important a ce se petrece pe teren daca arbitrul fluiera i nceputul jocului sau nu;
suntet i suporteri 365 de zile pe an. Familia trebuie sa poarte culorile echipei. Daca vreunul
dintre copiii vos tri devine suporter al echipei adverse, i l vet i dezmos teni numaidecat. Afara cu
el! Pe acest nivel familia se poate destrama cu us urint a dacavreunul dintre membrii ei i ntoarce
spatele echipei. Relat iile nu mai i nseamna nimic, decat i n masura i n care aduc un nou suporter
echipei preferate.
Fiecare act iune pe care o i ntreprinzi, fiecare decizie pe care o iei se va conforma regulilor care
crezi tu ca trebuie i ndeplinite pentru a avea calitatea de suporter. Desigur, nici nu se pune
problema sa vezi un lucru din punctul de vedere al cuiva care nu-t i i mpartas es te dragostea
pentru echipa. Daca vei face as a ceva, vei fi considerat un tradator, conform propriilor
standarde.
Nu mai exista o separare i ntre ceea ce es ti tu s i atas amentele tale, de orice fel ar fi acestea.
Es ti din ce i n ce mai legat de echipa. Pe masura ce atas amentul cres te, ajungi i n punctul i n
care i t i pot i pierde respectul pentru umanitate. In ochii tai, un fan adevarat este gata sa moara
s i sa ucida pentru echipa lui. Nu mai conteaza dacaarbitrul fluiera i nceputul sau sfars itul
meciului. Nu mai conteaza nici daca ce se joaca pe teren este fotbal. Simbolurile s i culorile
echipei sunt mai importante decat propria viat a, nu mai zic decat viet ile celorlalt i.
In acest punct, pentru unii dintre voi analogia cu sportul poate i ntampina unele obstacole. Vi
se poate parea triviala. Am sa dau cateva exemple concrete pentru a va explica mai bine ce
este al cincilea nivel de atas ament.
La sfars itul returului unui campionat din fotbalul european, un club foarte cunoscut a fost
retrogradat i n divizia a doua (cu alte cuvinte, a cazut i n clasamentul calitat ii, fiind i nscris i ntr-
o liga inferioara). Dupa ce a asistat la ultima i nfrangere a echipei, un suporter s-a dus acasa s i
s-a spanzurat. Viat a pentru el nu mai avea sens daca echipa favorita nu mai facea parte din
Liga Intai.
Cu o alta ocazie, un s ofer de autobuz, suporter al unei echipe care a pierdut meciul final din
Liga Campionilor, a i ntors autobuzul s i a intrat i ntr-un grup de suporteri i mbracat i i n tricourile
echipei i nvingatoare. A omorat patru oameni care nu aveau alta vina decat ca purtau culorile
gres ite. Atas amentul acestui om pentru echipa favoritaera atat de mare i ncat a ucis pentru
ea.
Este important sa realizam ca atunci cand ne atas am de un set de credint e i ntr-un asemenea
grad, act iunile de felul acesta sunt singurul rezultat posibil. Oamenii nu-s i fac rau unii altora
pentru ca sunt rai, ci pentru ca sunt nespus de atas at i de ceea ce cred ei ca reprezinta singura
alegere posibila.
Din fericire, crima s i sinuciderea din cauza i nfrangerii echipei favorite sunt cazuri rare. Dar
daca schimbam contextul s i ne referim la religie, politica sau la ideile noastre despre bani,
sex s i putere, exemplele de atas ament la acest nivel de intensitate sunt foarte numeroase.
Deschidet i un program de s tiri s i vet i avea numaidecat dovada.
Pe primul nivel va putet i duce la orice biserica, sinagoga, templu sau la un club de
drumming s i acolo vet i simt i grat ia lui Dumnezeu. Pe nivelul al cincilea Dumnezeu nu
poate fi gasit decat urmand recomandarile unei religii anume, cu alte cuvinte religia este mai
importanta decat Dumnezeu. Imaginat i-va acum spiritualitatea, remediile homeopatice sau
veganismul. Aplicat i aceeas i formula i n ceea ce prives te rasismul, etnicitatea sau orientarea
sexuala. Aplicat i-o iubirii. Cele cinci nivele ale atas amentului pot fi aplicate oricarui tip de
informat ie, cu aceastaocazie vet i vedea ca ele produc efecte care nu mai par deloc triviale.
Fotbalul poate fi considerat o introducere buna i n prezentarea celor cinci nivele ale
atas amentului, i ntrucat el permite i mpart irea conceptului i n part i us or de i nt eles, cu scopul de
a va ajuta sa vedet i care este rolul pe care i l pot juca aceste nivele i n viet ile voastre.
In capitolele care urmeaza, voi descrie i n detaliu fiecare nivel s i, cu aceasta ocazie, va putet i
gandi cat de atas at i suntet i de diversele voastre credint e. Vet i putea sa apreciat i pe ce nivel al
atas amentului va situat i cu fiecare credint a, nu ca baza pentru judecata de sine, ci pentru a
dobandi o i nt elegere mai profunda a eului. Telul unui asemenea demers este de a va schimba
perspectiva s i a vedea potent ialul care se afla dincolo de credint ele voastre, ca s i de a i nt elege
cum dragostea s i respectul capata alte valent e pe masura ce atas amentul vostru scade i n
intensitate.
In final, dupa ce vom parcurge aceste capitole, vom reveni asupra i ntrebarii bunicii:
Cunoas terea te controleaza pe tine sau tu controlezi cunoas terea?
Don Miguel Ruiz jR. Cele cinci nivele ale atasamentului, Editura MIX

Bebelusul vorbeste cu mama si cu tatal sau inca inainte de a se naste si, in cele mai multe
situatii, in perioada prenatala copilul a inregistrat si integrat armonia si confortul vietii
intrauterine, pentru el aceste aspecte reprezentand totalitatea vietii.
Bebelusul nu dispune de cunostinte, si totusi constatam cu uimire cat de inteligenti sunt
bebelusii atunci cand ne arata ca ei dispun de un sistem universal de comunicare.
Dupa momentul nasterii, mama este cea care da cont de continuitatea trairii, de catre
bebelusul ei, a acestei stari de totalitate prin modul in care se pricepe sa isi contina
bebelusul la nivel afectiv si simbolic.
Cand un bebelus isi priveste mama, el vede de fapt doua lucruri: el vede ochii mamei si o
vede pe mama sa privindu-l. Copilul o vede pe mama sa care il priveste privind-o.
 D.W.Winnicott

Este un continuum bebe mama bebe mama, continuum in care acordajul afectiv este pus
pe prim-plan si prin care copilul dobandeste o motivatie pentru a se deschide catre mama si
catre lume, intr-un mod sanatos.
Asa cum mama ii furnizeaza bebe-ului, dupa nastere, anticorpi care il vor proteja timp de mai
multe luni inainte de a se epuiza, tot asa Eul mamei ii va servi bebelusului drept Eu auxiliar,
pana cand bebelusul si-l va constitui pe al sau.
Atasamentul dintre mama si copilul sau apare inca din timpul sarcinii, iar in jurul varstei de 8
luni este deja constituit si reprezinta baza pe care viitorul adult isi construieste relatii.
Copilul va dezvolta relatii de atasament si cu alte persoane (tata, bunici, alte rude, educatoare,
invatatori, colegi de gradinita, de scoala, profesori etc.), dar aceste atasamente vor avea la
baza modul in care acesta si-a dezvoltat primele atasamente cele cu mama sa.
Exista mai multe tipuri de atasament pe care bebelusul le poate dezvolta in raport cu mama
sa, cea mai importanta teorie a atasamentului fiind dezvoltata de catre John
Bowlby, psihiatru, unul dintre specialistii in psihanaliza copilului, si Mary Ainsworth,
studenta a lui John Bowlby.
Desi atasamentul este innascut, felul in care acesta se manifesta depinde de relatia copilului cu
mama sa (sau persoana de ingrijire a bebelusului). Bebelusul are nevoie sa simta siguranta si
incredere vis a vis de persoana care il ingrijeste, unii bebelusi putand suferi ingrozitor daca
sunt despartiti de aceasta, chiar si pentru perioade foarte scurte.
Psihiatrul si psihanalistul John Bowlby, in cartea O baza de siguranta. Aplicatii clinice ale
teoriei atasamentului, aparuta la editura Trei arata premisele principale ale teoriei
atasamentului:
experientele timpurii ale copilului, sau modelele de lucru internalizate vis-a-vis de relatia cu
mama sunt esentiale si determina atitudinea si comportamentul fata de indragostire si relatii
intime ale viitorului adult.
pe baza acestor experiente, indivizii ajung sa considere ca merita sau nu sa fie iubiti si ca
ceilalti pot sau nu sa le ofere ajutor sau dragoste.
aceste experiente modeleaza tipurile de relatii pe care indivizii le vor avea pe parcursul vietii,
si mai ales felul in care persoanele vor interpreta aceste relatii.
Studenta lui Bowlby, Mary Ainsworth a realizat un studiu pe parcursul caruia a observat 76
de copii mici si felul in care mamele lor raspundeau la nevoile acestora: hranire, plans,
mangaiere, contact vizual si zambet. Aceasta a vrut sa observe si felul in reactioneaza copiii la
separarea de mama. Iata experimentul sau:

Intr-o camera cu jucarii a adus mama si copilul; un asistent de cercetare cu o atitudine

prietenoasa ii arata copilului jucariile, lasandu-l sa se joace cu acestea.
Apoi mama iesea din incapere in 3 intervale, de fiecare data timp de 3 minute. In doua dintre
intervale, asistentul ramanea in camera, iar in al treilea iesea si el, copilul ramanand singur.
Ainswoth a constatat ca bebelusii se comportau diferit la separarea de mama si revenirea
acesteia, in functie de 3 tipare:
bebelusii cu atasament de tip sigur (doua treimi din cazuri) vroiau sa exploreze camera
independent de mama lor, dar se uitau si dupa aceasta, pentru a vedea daca e acolo; cand au
fost separati de aceasta au plans, dar la revenirea mamei, s-au bucurat si au intins mainile spre
ea;
bebelusii cu atasament de tip anxios sau ambivalent (10%) pareau foarte nesiguri, tematori; nu
vroiau sa se desprinda de mame si sa exploreze camera de unii singuri; cand au fost separati
de mama lor, au fost foarte afectati, agitati peste masura si plangand foarte mult; la revenirea
mamei, au cautat sa se apropie de aceasta, dar in acelasi timp au respins-o furiosi, nevrand sa
fie calmati si luati in brate de aceasta;
bebelusii cu atasament de tip evitant (20-25%) pareau independenti, au explorat camera fara
ajutorul mamei si spre deosebire de copiii incadrati in tipul de atasament sigur, nu s-au uitat sa
vada daca mama lor era aproape de ei sau nu; cand au fost separati de mama, au fost foarte
detasati, si totusi, analizandu-se bataia inimii, s-a constatat ca nu se simteau tocmai bine; la
revenirea mamei, acestia ori au certat-o ori au evitat-o.
Dupa ce a observat relatia mama-copil, Mary Ainsworth a ajuns la urmatoarele concluzii:
mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte receptive la nevoile copiilor in cele ce
priveau hranirea si afectiunea, avand grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor (de
exemplu, zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau).
mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori
raspundeau destul de tarziu.
mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).
Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama atenta la nevoile sale, doreste sa i
se acorde atentie si iubire. Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o
modalitate sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se vinovata. Se agata de
mama disperat, iar cand aceasta nu-i raspunde, devine furios si da in ea. Este foarte
dependent de mama sa si face orice pentru ca ea sa reactioneze.
Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi neaga sau ignora emotiile,
sentimentele si nevoile. Acesta, desi este furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament
anxios, prefera sa se indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate descurca si
singur. Este situatia foarte multor copii ale caror mamici afirma, in timpul consultatiilor, ca
atunci cand erau bebelusi, cei mici le-au respins, nu au vrut sa fie alaptati la san si aparent o
ignorau inca de atunci.
Ulterior, s-a constatat ca tipurile de atasament, aparute in perioada timpurie a copilariei, se
pastreaza si in perioada adulta, in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti indivizi, si mai ales
relatiile intime.
In filmuletul ce urmeaza, te invit sa urmaresti modalitatea in care bebelusii reactioneaza la
revenirea mamicilor, dupa ce acestea i-au lasat intr-o camera impreuna cu o persoana straina.
Astfel, s-a constatat ca exista 3 tipuri de atasament:
1. ATASAMENTUL SIGUR

persoanele din aceasta categorie nu se tem sa depinda de altii sau altii sa depinda de ele,
considera ca sunt demne de iubire si respect si au incredere in oameni, plecand de la premisa
ca intentiile acestora sunt bune, in general,
sunt oameni foarte calzi, reusesc sa se apropie rapid de ceilalti si sa-si creeze relatii intime,
fara teama de a fi abandonati sau sufocati,
nu se tem nici de singuratate.
2. ATASAMENTUL ANXIOS-AMBIVALENT
persoanele din aceasta categorie, de regula, sunt foarte nesigure si cer de la partener foarte
multe dovezi de afectiune si apropiere, deoarece considera ca acesta nu-i iubeste sau vrea sa-i
paraseasca,
au convingerea ca nu sunt iubiti si apreciati asa cum ar trebui,
au o stima de sine scazuta si tendinta de a dezvalui prea mult despre ei,
sunt foarte gelosi si posesivi,
de obicei sunt perceputi de ceilalti ca fiind prea insisteni si sufocanti.
3. ATASAMENTUL EVITANT

aceste persoane apreciaza singuratatea, izolarea,

nu au incredere in celalti si nici nu vor sa depinda de acestia,
se tem de relatiile intime, stabile, prefera mai degraba aventurile de-o noapte,
intr-o relatie de cuplu, sunt foarte distanti, desi partenerii lor isi doresc sa se apropie de
acestia,
sunt cei mai predispusi sa-si insele partenerul si se despart frecvent.
Cum mama este cea care ii va insufla copilului sau fie anxietatea in fata vietii, fie dragostea
de viata, este bine ca fiecare mamica sa cunoasca subtilitatile relatiei pe care o are cu
bebelusul sau, sa cunoasca aceste tipuri de atasamente ale bebelusului/copilului sau, pentru a
putea gestiona in mod sanatos viata emotionala a acestuia si pentru a-i crea acea zona de
confort sanatoasa, de care orice copil are nevoie.
Spre finalul primului an de viata, relatia intre mama si copil se transforma
semnfiicativ: copilul vrea sa exploreze mediul in care traieste si incepe sa faca primii pasi, sa
fie mai independent si sa creeze sau sa gaseasca alte posibilitati in care poate interactiona cu
mediul sau. In aceasta etapa, mama nu mai este acel personaj de la care bebelusul a primit
hrana si rasfatul, ci joaca un nou rol, devenind persoana care frustreaza, care impune limite,
care spune nu, care dezaproba uneori chiar provocand tristete sau durere. Este vorba despre
asa-numita mama indeajuns de buna, care stie ca micutul sau are nevoie de limite si ca are
nevoie sa invete sa faca fata acestor ingerinte ale vietii.

Modul in care se rezolva aceasta schimbare de roluri ale mamei, depinde de urmatorii factori:
soliditatea legaturii de atasament,
abilitatea mamicii (sau a persoanei de ingrijire) de a stabili si de a mentine limite, granite
sanatoase,
capacitatea mamei de a oferi dragostea sa continua, in ciuda faptului ca este adesea furioasa
pe comportamentul copilului.

Mona Georgescu,
psiholog clinician cu specializare in psihanaliza si psihoterapia copilului si adolescentului