Iolanda Mitrofan

Psihoterapia Experienţială a Unificării

Sau
Terapia Unificării (T.U.)
Ce este T.U.?

T.U. este o metodă de psihoterapie, consiliere şi dezvoltare personală

experienţială, în grup şi individuală, de sine stătătoare românească.

T.U. a fost elaborată, dezvoltată, validată, implementată publicată şi

comunicată ştiinţific de prof. univ doctor IOLANDA MITROFAN,
consilier şi psihoterapeut recunoscut naţional şi internaţional ca formator
şi supervizor de orientare umanist-experienţială, preşedintă a Societăţii
de Psihoterapie Experienţială Română (Şcoala SPER), coordonator de
stagii masterale şi doctorale în psihologie, specialitatea psihoterapie,
Universitatea din Bucureşti.
Ce este T.U.?

T.U. este o metodă holistică, procesual dinamică, interesată de

conexiunile conştient-inconştient-transconştient, corporal-psihologic-
social-spiritual.

Foloseşte ca instrument metodologic STAREA DE MARTOR revelată

prin EXPERIENŢA CREATOARE sub toate formele prin intermediul
exerciţiului provocator, improvizaţiei şi meditaţiei creatoare cu suport
artterapeutic şi expresiv.
Ce este T.U.?

Utilizează ca vehicul sau suport central de acţiune terapeutică –

PUTEREA TRANSFIGURATOARE A METAFOREI şi a
RESEMNIFICĂRII EXPERIENŢEI TRĂITE, reconectând Egoul cu
Sinele si stimulând procesele de UNIFICARE, INTEGRARE ŞI
TRANSGRESARE, interne şi externe.

Aşadar:

T.U. plasează în centrul preocupărilor sale DEZVOLTAREA ŞI

TRANSFORMAREA UMANĂ.
Consonaţe şi interferenţe teoretice

- Terapia analitică şi alte terapii psihodonamice;

- Terapia gestalt;
- Terapia rogersiană;
- N.L.P.
- Analiza Tranzacţională;
- Terapia transgeneraţională şi psihogenealogia;
- Psihodrama moreniană;
- Unele abordări transpersonale şi meditative, etc.
Premize conceptuale ale T.U.

O nouă teorie
despre
dezvoltarea personalităţii
 “Omul nu poate fi înţeles, tratat şi forţat să intre în scheme
teoretice, oricât de savante şi seducătoare ar fi. El este o realitate
vie în desfăşurare şi schimbare, chiar şi atunci când se percepe sau
îl considerăm „căzut”, depăşit, blocat, bolnav, disperat sau alienat.
Eu nu fac decât să-l însoţesc în Călătoria sa către Sine,
respectându-i ritmul, puterile, intenţiile, valorile şi limitele, dar mai
ales crezând, intenţionând, apreciind şi revalorizând ceea ce este, cu
adevărat, minunat şi admirabil în el... Şi crede-mă că în fiecare este
CEVA, pe care dacă îl sesizezi nu te poţi opri să nu-l iubeşti, să nu-l
respecţi şi să nu te bucuri că există. Fiecare merită asta şi este
singurul privilegiu pe care îl avem în cursa vieţii, a cunoaşterii.
Aşa că ceea ce pot eu transmite este mai curând experienţa
terapeutului ca martor, care participă la „transformare”, doar
lăsând-o să se întâmple de la Sine, trăind-o şi conştientizând-o.”

Iolanda Mitrofan
„Modelul ghemului perpetuu” în
funcţionarea psihicului uman

- Experienţa umană nu are în realitate decât o singură dimensiune –

PREZENTUL. Ceea ce simt, trăiesc, experimentez, decid şi fac se
întâmplă ACUM şi AICI.

- ACUM este un sumum dinamic de experienţe care „se înfăşoară” ca

un ghem, lărgind (dilatând) simultan ceea ce ne-am putea imagina
drept un câmp sau un spaţiu de manifestare a Conştiinţei.

- Pentru fiinţa umană, pe măsură ce „ghemul” se înfăşoară şi se

măreşte, Prezentul devine TRECUT, iar trecutul se arhivează sub
forma experienţelor sub- şi inconştiente, alcătuind o „rezervă de
siguranţă” sau „un potenţial” de care aparent am fi uitat.
- Adevărul este că deşi nu se pierde niciodată, „Trecutul” poate să se
transforme dinamic (scenarii fantasmatice) şi să ne invadeze
surprinzător uneori Conştientul, adică „Prezentul” sau, în cazuri mai
fericite, să se reîntoarcă sub forma unor pierdute „resurse”, exact
când avem mai multă nevoie de ele.

- Cu alte cuvinte, deşi părem că trăim la suprafaţa ghemului, care

evident, este nouă în fiecare clipă (pentru că „ghemul” nu-şi încetează
mişcarea de înfăşurare, ceea ce îl dilată), noi trăim simultan şi în
planurile sale invizibile, sau mai adânci pe care le-am botezat
„inconştiente”. Acestea se condensează din ce în ce mai profund în
miezul lui, până într-un punct care teoretic le resoarbe, le rafinează şi
le transformă, regenerându-le către lumina Conştienţei.
Acest „spaţiu alchimic” al fiinţei îl numim SINE şi el este „sursa”
care ni le înapoiază, sub forme noi ale manifestării: resurse sau
disponibilităţi creatoare şi rezolutive, sensuri şi semnificaţii
revelate, susţinute de energii „proaspete”, adică de nivel mai înalt.
Tot el, Sinele, este furnizorul principal al capacităţii noastre de a
iubi, sprijini şi dărui, pe care chiar şi când o alterăm sau împiedicăm
să se manifeste, ea nu încetează niciodată să existe, fiind chiar
energia regeneratoare specifică „prototipului” uman. Sinele poate fi
conceptualizat ca Centru, Tao sau Creator Divin.

Iolanda Mitrofan
Spaţiul transformator Ego-Sine

Funcţionând holistic, fiinţa umană este o „realitate ce devine neîncetat”

pe care o putem numi Spaţiul Transformator Ego-SINE.

Aceasta se poate reprezenta simbolic sub forma unei sfere al cărei

interior se constelează perpetuu ca rezultantă a modului specific,
original şi imprevizibil, de la o persoană la alta, în care se
interconectează experienţele subiective, simultan pe mai multe axe
teoretice, funcţionale, cu duble intrări (polare).

Aceste axe sunt doar repere ale HĂRŢII de procesare a informaţiilor

şi de direcţionare sau utilizare a energiilor care dezvoltă şi susţin
procesul vieţii (bio-psiho- spiritual). Ele construiesc schema de
interconectare sau „temelia” programelor personale de evoluţie.
Cele 3 repere ale Hărţii personale care configurează profilul dinamic al
devenirii fiinţei umane, în fiecare clipă, sunt:

- Axa Rolurilor Identitare sau a tranziţiei de la Ego la Sine;

- Axa Timpului;
- Axa Conştientizării.
Axa Rolurilor Identitare: Masculin-Feminin şi
Patern-Matern

Este numită şi AXA TRANZIŢIEI DE LA EGO LA SINE şi asigură funcţia

de CONSERVARE şi UNIFICARE interioară, echilibrantă a fiinţei umane,
pe orizontală şi în adâncime.

Poate fi reprezentată grafic sub forma a două axe perpendiculare,

interconectate sub forma simbolului crucii. Ele sectorizează în patru
cadrane Spaţiul Transformator Ego-Sine.

Celor patru roluri identitare le corespund , simbolic, cele patru elemente

fundamentale ale lumii noastre: Aer-Apă în rezonanţă cu axa masculin-
feminin (fiu-fiică) şi Foc-Pământ corespondente axei rolurilor parentale
(tată-mamă).
 Patern
(Foc)

Masculin Feminin
(Aer) (Apă)

Matern
(Pământ)
 Cele patru elemente primordiale alcătuiesc împreună un fel de
„matrice ontologică arhetipală cosmică”, ce transmite principalele
caracteristici şi forţe de manifestare, simbolizate sau reflectate în
configuraţia identitară a fiecărei persoane.

Aceasta poate prezenta grade diferenţiate de integrare

psihologică a celor patru elemente-forţă definitorii (matriceale).

Ele sunt conectate cu celelalte două axe-reper, cea

temporală şi cea a calităţii conştientizării. Această conexiune
determină raporturi de consonanţă sau disonanţă între cele patru
faţete ale eului polar, conferind fiecărei persoane, în evoluţia sa un
stil funcţional unic, o identitate ce se schimbă calitativ, în măsura în
care îşi integrează şi unifică cele patru posibilităţi de manifestare
comportamentală.
Axa Timpului

Asigură funcţia de DEZVOLTARE şi reperizează planul şi procesul

„desfăşurării” ei, spiralate, ciclice, pe diagonală.

Viitor

Prezent

Trecut
Axa Timpului (Trecut, Prezent, Viitor) este reperul care dă Egoului
direcţie, sens al procesului de vieţuire şi manifestare, dar îi creează şi
uriaşe provocări, ce pot conduce la blocaje, interferenţe şi confuzii
energo-informaţionale.

Adesea, experienţe anterioare invadează „câmpul” subiectiv şi obiectiv

actual, unele persoane practicând cu asiduitate „trăirea” şi „gândirea” în
Trecut pe care o extind şi o confundă cu Prezentul. Altele se lansează şi
se „pierd” în Viitor, adică în imaginar, pe care de asemenea, îl „trăiesc”
în Prezent, ceea ce le decuplează de la realitate.

Aşadar a trăi in Prezent este cheia lui a Trăi în Armonie şi Echilibru cu

tine şi cu ceilalţi. În Prezent poţi doar să fii, să simţi, să trăieşti şi
să experimentezi conştient ceea ce eşti.
Axa Conştientizării

Asigură funcţia TRANSFORMATOARE şi procesul de „re-înfăşurare”

experienţială, pe verticală şi în adâncime, ce stă la baza extinderii,
aprofundării şi modificării calitative a cunoaşterii în general şi a celei
de sine şi de altul, în special, pe direcţia evoluţiei şi integrării spirituale.

Conştient

Transconştient

Inconştient
 Conştientul şi Transconştientul, două niveluri de reflectare şi
procesare a realităţii sunt eminamente legate de Prezent. Ele nu pot
fi nici în trecut, şi nici în viitor pentru că ambele repere temporale
sunt virtuale.

Nivelul Transconştient cuplat cu puterea transfiguratoare,

proiectivă a minţii umane susţinută de un nivel energetic înalt (forţa
iubirii, a credinţei şi a intenţiei) poate însă prospecta şi conştientiza,
anticipa, conţinutul imagistic sau ideatic al „transfigurării” create în
Prezent, dar „lansate” şi cu şanse de desfăşurare în Viitor -
precogniţie, premoniţe sau autoprofeţie împlinită.

Transgresarea Inconştientului în Conştient şi extensia sau

transcenderea Conştientului în Transconştient sunt circuite holistice
care verticalizează fiinţa umană în călătoria sa spirituală, conferindu-i
posibilităţi din ce în ce mai adânci şi mai unificatoare în planul
cunoaşterii.
Concluzii

“Punctul de intersecţie al acestui model coaxial care susţine

întregul „ghem al fiinţării” este „locul” de întâlnire şi unificare a
celor trei dimensiuni fundamentale în dezvoltarea şi transformarea
umană, cheia întregului proces: sincronicitatea Sine-Prezent-
Transconştient.

Aşadar a te situa (a fi) în Sine este simultan a te situa (a fi) în

Prezent şi a fi în starea de conştiinţă extinsă (Transconştient). Asta
presupune să practici nu o tehnică meditativă, propriu-zisă, ci un
mod de-a fi meditativ, care produce un nivel modificat al
conştientizării, bazându-te evident, pe o multitudine de „vehicule”,
provocări şi manifestări creatoare, asupra cărora înveţi să te
focalizezi şi care te ajută să conştientizezi, să înţelegi spontan,
natural cum funcţionezi şi de ce. Te reconectezi cu ce este mai bun
din fiinţa ta - Sinele şi îţi deblochezi fluxul creator al vieţii, al
manifestării.”
– Iolanda Mitrofan
Obiectivele T.U.

- deblocarea dezvoltării personale şi colective,

- activarea resurselor şi a intenţionalităţii creatoare în maturizarea

psihospirituală şi în modificarea scenariilor de viaţă,

- regăsirea sensului şi autorevalorizarea în cadrul unui proces

terapeutic unificator şi reintegrator al personalităţii, din
perspectiva rolurilor identitare (masculin, feminin, parental-filiale).

- re-naturalizarea şi propulsarea fiinţei umane pe linia unei dezvoltări

sănătoase, ecologice, prin accesarea şi reconversia calitativă a
relaţiei dintre polarităţile psihismului.
Efecte scontate

- conştientizare extinsă şi autocunoaştere;

- autenticitatea, spontaneitatea şi calitatea comunicării, abilităţilor

de contact şi a comportamentelor de rol (în cuplu, familie, relaţii
interpersonale, profesie şi organizaţii);

- adaptare creativă;

- creşterea nivelului de autoacceptare, autoîncredere şi afirmare;

- maturizare afectivă şi spirituală;

- stimularea empatiei şi a capacităţii de a iubi, sprijini şi valoriza;

- dezvoltarea scenariilor şi soluţiilor alternative inedite, responsabile
şi realiste de viaţă;

- creşterea capacităţii personale, familiale şi colective de a face faţă

la stress, criză şi schimbare;

- activarea şi recanalizarea resurselor autocompensatorii în situaţiile

de boală şi de impas existenţial;

- exerciţiul libertăţii şi participării democratice, autoasumării şi

eficienţei creatoare responsabile.
Etape metodologice în T.U.

Patru etape de acţiune, care constituie pilonii procesului terapeutic,

desfăşurat pe parcursul unei perioade variabile da la 1 la 2 ani:

1. IDENTIFICAREA „HĂRŢII PERSONALE INTERNE” de

procesare şi utilizare a experienţelor trăite şi a semnificaţiilor
lor asociate atât la nivel corporal cât şi al discursului verbal aici şi
acum;

2. CONECTAREA ŞI ANALIZA NIVELULUI DE CONSONANŢĂ,

RESPECTIV DISONANŢĂ A „HĂRŢII INTERNE” CU
„CONFIGURAŢIA” SAU „HARTA MANIFESTĂRILOR
EXTERNE”, comportamental - permite decriptarea şi
conştientizarea incongruenţelor emoţionale şi cognitive,
manifestate prin disocieri ale comportamentului verbal şi
expresiv;
3. EXTERNALIZAREA SAU RECONSTITUIREA SIMBOLICĂ, PRIN
SCENARIZARE METAFORICĂ ŞI DRAMATIZARE, A
EXPERIENŢELOR INTERNE CONŞTIENTIZATE (conform lecturii
şi decriptării simbolice personale a „hărţii interne şi a conexiunilor
intrapsihice surprinse”);

Oferă baza de explorare, analiză şi resemnificare a scenariului

personal, din persepectiva sincronicităţii celor trei axe-reper.
 Travaliul terapeutic utilizează în această etapă trei chei:

· CHEIA AFECTIVĂ – detensionarea şi acceptarea experienţelor

traumatizante sau blocante prin retrăirea lor în prezent;
· CHEIA COGNITIVĂ – conştientizarea şi înţelegerea sensului
experienţei dintr-o perspectivă schimbată;
· CHEIA SPIRITUALĂ – acceptarea prin iertare de sine şi de alţii,
revalorizarea şi integrarea experienţelor negative ca „lecţii de
creştere personală”, unificarea personală pe scala Ego-Sine, în
Prezent, prin efectul de transconştientizare şi trans-externalizare
(autoschimbarea sensului personal în evoluţie şi cunoaştere), în acord
cu sine.
4. AUTOTRANSFORMAREA CREATOARE – utilizează:

CHEIA IMAGINATIVĂ CONECTATĂ CU INTENŢIA

FOCALIZATĂ (efectul proiectiv - autotransfigurator):
- constă în deblocarea şi activarea spontană a resurselor
creative, adică a răspunsurilor, acţiunilor şi comportamentelor
alternative, inedite.
- se bazează pe vizualizarea şi intenţionarea creatoare;
- se diferenţiază de fantazarea ghidată, prin autonomia
conţinuturilor proiectate chiar de către client sau participantul la
grup.
 CHEIA ACŢIUNII SIMBOLICE INDIVIDUALE ŞI DE GRUP
presupune:
- rescenarizarea prin dramatizare – structurarea în devans a
efectului autotransformator prin antrenament dramatic cu feed-
back colectiv);
- integrarea noilor semnificaţii în acţiuni realiste, eficiente,
creatoare, cu sens unificator;

Mobilizeză şi dezvoltă inteligenţa strategică şi rezolutivă aplicată

relaţiilor şi situaţiilor de viaţă, flexibilitatea corporală şi mentală,
inteligenţa şi maturitatea emoţională, precum şi capacitatea
expresivă a comunicării.
 CHEIA DE PROGRES COGNITIV-COMPORTAMENTAL –
presupune:
- reanalizarea şi integrarea „efectelor” propriei schimbări sau
restructurări comportamentale din plan simbolic în plan real
(transferul atitudinii şi acţiunii alternative în cotidian – autovalidarea
şi corecţia experienţială);

CHEIA DE PROGRES SPIRITUAL ATOTRANSFORMATOR –

- conştientizarea unificării Ego-Sine din perspectiva semnificaţiei
spirituale, a calităţii şi responsabilităţii schimbării;
- permanentizarea atitudinii creatoare şi a practicii deciziei conştiente
în Prezent;
- practica jocului alternativelor multiple de manifestare, cu minimum
de efort şi maximum de eficienţă personală şi interpersonală.

Integrarea spirituală a experienţei autotransformatoare.

Metode şi tehnici utilizate în T.U.
Ritmul, muzica, dansul şi mişcarea;
Modelajul, colajul
Desenul
Improvizaţia creatoare dramaterapeutică
- Imageria narativă autoexploratorie;
- Utilizarea fractalilor sau a fotografiilor
ambigue sau inductive tematic;
- Situaţia şi scenariul metaforic;
 Diagnosticul experienţial

Specifică Terapiei Unificării este simultaneitatea demersului diagnostic şi

terapeutic, printr-o participare activă, conştientă şi personalizată a
clienţilor, prin intermediul „pretextelor”, exerciţiilor exploratorii şi
situaţiilor proiective provocatoare, bazate pe puterea de expresie a
limbajelor alternative simbolice, creatoare, (corporale şi verbale).

Astfel, participanţii au acces şi la conştientizarea şi validarea propriei lor

schimbări. Ei devin apţi după un travaliu prelungit de autotransformare
centrat pe unificare să-şi exercite „controlul asupra propriei
persoane”, autoevaluându-se conştient, flexibil şi dinamic, ieşind din
tiparul unor „etichetări blocante” de sorginte exterioară.

Ei descoperă cum pot să participe şi să se implice, din ce în ce mai eficient,

în „cursa propriei evoluţii”, cum anume s-o sprijine în modul cel mai
realist, creativ şi lipsit de riscuri.