C 12

Forme de învăţare la adult

Prezentare pe baza:
Negovan, V. (2013). Psihologia învăţării. Editia a IIII-a.
Bucureşti: Editura Universitară
 Învăţarea activă

• învăţare prin a „a face”, în opoziţie cu

învăţarea pasivă (prin transmitere de
cunoştinţe)
• promovează învăţarea independentă,
autonomia în raţionamente, abilităţile de
gândire ciritică
Patru secvenţe:
• Dialogul cu sine
• Dialogul cu ceilalţi
• Observaţia A face (Doing)
 Învăţarea prin acţiune (action learning)

Reg Revans (1945) a formulat ecuaţia Învăţare

= P + Q unde P = situaţiile de învăţare dintr-
un curriculum (programed learning) şi Q=
clarificările care se produc prin auto şi
interchestionare (Questioning insight).

Mumford (1991) - formula: Q + P + Q = L

(învăţarea trebuie să pornească cu întrebări
care să genereze probleme potrivite care să
conducă la întrebări mai profunde
Învăţarea experienţială (Experiential Learning)

Kolb a descris învăţarea ca un proces în patru paşi:

1.observarea;
2.gândirea;
3.simţirea (emoţiile) ;
4. a face (muşchii)

ceea ce implică:
1. experienţa concretă;
2. observaţia reflexivă;
3. conceptualizarea abstractă (crearea de generalizări sau
principii care integrează observaţiile în teorii; aceste teorii vor fi
utilizate ca ghid în acţiunile viitoare;
4. experimentarea activă – prin care se testează ceea ce s-a
învăţat în situaţii noi şi mai complexe. Rezultatul acestei testări
este o altă experienţă concretă dar cu un nivel crescut de
complexitate
 Învăţarea contextuală/situativă (Situated learning)

Lave şi Wenger (1991) descriu învăţarea ca parte

integrală a practicii sociale generative din lumea
concretă, reală
„Învăţarea implică participarea într-o comunitate de
practici, prin participare înţelegându-se nu doar
angajarea în evenimente şi activităţi locale
împreună cu alţi membri ci chiar construirea
identităţii personale în relaţie cu practicile
sociale ale acelor comunităţi” (Wenger, 1999, p.
4).
 Comunitatea de practici

Etienne Wenger (1998) consideră că o

comunitate de practici se defineşte prin trei
dimensiuni:
1. ce este (o activitate comună, renegociată
continuu de membrii săi);
2. cum funcţionează (prin angajament mutual
care reuneşte mebrii într-o entitate socială);
3. ce abilităţi, competenţe, capacităţi produce
(repertoriul resurselor commune ca obiceiuri,
sensibilităţi, artefacte, vocabulary, stiluri)
(pentru detalii, a se vedea: Wenger, 1999,
pp. 73-84)
 Învăţarea prin colaborare (collaborative learning)

• învăţarea prin colaborare este în primul

rând o filosofie personală, o filosofie a
interacţiunii şi un stil de viaţă şi apoi o
modalitate de învăţare şi o structură de
interacţiuni desemnată a facilita atingerea
unui scop comun cum este învăţarea prin
cooperare
 Mecanisme ale învăţării prin colaborare:

Spencer Kagan (1998):

• conflictul sau dezacordul (Conflict or disagreement),
• propunerea unor alternative (the alternative proposal),
• explicaţia şi auto- explicarea (self – explanation),
• interiorizarea (internalization),
• asumarea (appropriation),
• împărtăşirea stocului de cunoştinţe (shared cognitive
load),
• autoreglarea mutuală (mutual regulation),
• fundamentarea socială (social groundig)
 Învăţarea informală (Informal Learning )

• Învăţarea informală este acea învăţare care se

produce în şi prin experienţele vieţii zilnice, în
toate contextele (acasă, la şcoală, la locul de
muncă, în toate locurile în care individul se
angajează într-o serie interacţiuni cu alţi membri
ai grupurilor din care face parte), este integrată
în muncă şi rutina zilnică, influenţată de un
impuls extern sau intern sau de hazard, este
legată de învăţarea celor din jur (Marsick, 2002,
p.251)
 Caracteristici ale învăţării informale:

• se realizează inductiv,
• este stimulată atunci când apare nevoia unei
viteze crescute de învăţare,
• nu este esenţială acurateţea cunoştinţelor
(Marsick, 2002, p.254 -257),
• achiziţiile nu sunt în mod necesar explicite şi
formalizabile dar
• ele îşi manifestă prezenţa în timp real atunci
când apare nevoia utilizării lor,
• este asociată cu învăţarea implicită şi
cunoaşterea tacită (tacit knowledge) de genul
“ştiu dat nu pot să spun” (Polanyi, 1967)
 Modalităţi de realizare a învăţării informale

Merriam şi coautorii (2007): trei modalităţi

care diferă între ele din punctul de vedere
al intenţionalităţii, conştientizării şi
timpului, respectiv:
• învăţarea autodirijată (self-directed
learning),
• învăţarea incidentală (incidental learning),
• socializare sau învăţare tacită
(socialization, or tacit learning).
Surse potenţiale de eroare în învăţarea informală şi
incidentală:

• diagnoză eronată,
• înţelegere incompletă a contextului,
• adoptarea unei soluţii greşite,
• consecinţe neaşteptate,
• atribuiri incorecte ale consecinţelor
neaşteptate,
• cunoştinţe de bază absente,
• încadrare deficitară a problemei (Marsick,
Watkins şi Wilson, 2002, p.255)
 Învăţarea non - formală(Non-formal learning)

• Învăţarea care se produce în cadru organizat în afara

sistemului formal de educaţie;
• Organizarea se exprimă în faptul că respectivul context
de învăţare beneficiază de un curriculum şi de un
faciltator.
Diferenţa faţă de învăţarea din cadrul formal:
• limitarea precerinţelor care se stabilesc la integrarea
individului în programul de învăţare;
• caracterul voluntar al participării individului la programul
de învăţare;
• timpul mai scurt alocat învăţării;
• recunoaşterea calificării obţinute prin programul de
învăţare (Merriam et.al., 2007, p. 30).
 Tipologia învăţării nonformale

Michael Eraut - propune înlocuirea

termenului de învăţare informală cu cel
de învăţare non – formală (Eraut, 2000,
p.12)
Include:
• învăţarea implicită,
• învăţarea reactivă;
• învăţarea deliberată (p.13)
 Învăţarea formală

• Învăţarea care se produce atunci când există: o structură

prestabilită de învăţare, un eveniment sau un set
complet de situaţii de învăţare, un profesor sau trainer
desemnat, un sistem de evaluare şi credite sau
calificative, specificarea rezultatelor învăţării (Eraut,
2000, p.12)
• Prin învăţarea formală se dezvoltă cunoştinţe şi abilităţi
specifice unui anumit domeniu
Se învaţă :
• abilitatea de înţelege corect sistemele de simboluri, de a
le utiliza într-o manieră inteligibilă,
• abilitatea de a comunica idei şi presupoziţii,
• abilitatea de a formula şi rezolva probleme slab
structurate,
• abilitatea de a participa ca expert în activităţile practice
din viaţa reală (Smith, 2001)
Învăţarea în contextul dezvoltării personale şi
profesionale a fiinţei umane

• Învăţarea în lumea muncii

• Învăţarea organizaţională
(organizational learning)
• Învăţarea la adult
• Învăţarea permanentă
• Învăţarea autodirijată
 Învăţarea în lumea muncii

Activitatea de învăţare în lumea muncii este abordată

explicit în contextul formării profesionale, al calificării şi
recalificării, al perfecţionării profesionale, activităţi care
vizează achiziţia deprinderilor profesionale, a
cunoştinţelor care intră în componenţa deprinderilor
(instrucţiuni şi reguli), a atitudinilor şi paternurilor de
relaţii interpersonale specifice locului de muncă sau
profesiei.
Pentru lumea muncii este specifică învăţarea permanentă,
continuă, pe tot parcursul vieţii omului, învăţarea care
presupune un nivel înalt al dezvoltării autonomiei
personale şi implicit al capacităţii de autodirijare a
proceselor şi activităţii de învăţare.
 Nivelurile învăţării în muncă şi profesie

Nivelul 1: Incompetenţa inconştientă - Nivelul la care se află o

persoană înainte de a înţelege că are nevoie de training. Adulţii
aflaţi la acest nivel nu realizează ce nu ştiu sau ce au nevoie să
ştie, nu găsesc răspunsuri pentru că nici măcar nu ştiu întrebările.
Nivelul 2: Incompetenţa conştientă - Aceast nivel apare atunci când
adulţii realizează câte nelămuriri au şi cât de multe nu ştiu. Se pot
simţi supraîncărcaţi de cât de mult este de învaţat şi uneori chiar
au convingerea că nu vor putea reuşi. Nu sunt competenţi şi ştiu
asta.
Nivelul 3: Competenţa conştientă - Acest nivel apare atunci când
cei instruiţi transferă cele învaţate în acţiuni de succes şi capătă
încredere că fac lucrurile bine. Sunt competenţi şi ştiu asta.
Nivelul 4: Competenţa inconştientă - Este nivelul la care mulţi ajung
dupa ce au făcut ceva pe o perioadă lungă de timp (Howell, 1982,
p.29-33)
 Învăţarea organizaţională
(organizational learning)
Conceptele de învăţare organizaţională (organizational
learning) şi de organizaţie care învaţă (learning
organization) se află în relaţii intens studiate de
managementul organizational.
Organizaţiile care învaţă abordează problema învăţării
organizaţionale:
• ca proces tehnic,
• ca proces social.
Aspectul tehnic se referă atât la procesarea şi
interpretarea informaţiilor cât şi la răspunsul la
informaţiile existente atât in interiorul cât şi în exteriorul
organizaţiilor.
Aspectul social se referă la modul în care oamenii
construiesc semnificaţiile experienţei lor de muncă.
 Diferenţe învăţare organizaţională - învăţare
individuală

1. este situaţională;
2. este focalizată pe practici comune
(communities of practice);
3. este predominant informală;
4. nu presupune neapărat predarea;
5. are un caracter neregulat;
6. are un caracter contradictoriu (pot apare
contradicţii între entitatea socială şi individ
sau între subgrupuri şi individ) (Pedler,
Aspinwall, 1999)
 Învăţare prin buclă simplă şi prin buclă dublă în
organizaţii
Chris Argyris şi Donald Schön (1974)

• organizaţiile învaţă prin Single-loop learning când scopurile

prezente, valorile şi strategiile sunt într-o oarecare măsură
garantate. Accentul cade pe tehnici şi eficientizarea lor.
• organizaţiile învaţă prin Double-loop learning cînd este necesară
reconsiderarea scopurilor şi strategiilor
• Învăţarea de tip Single-loop se produce atunci când membrii
organizaţiei răspund schimbărilor din organizaţie detectând erorile
pe care ei le por corecta astfel încât să menţină structura de bază a
vieţii în organizaţie (a fost comparată cu comportamentul unui
termostat care „învaţă”, pe baza informaţiilor primite despre
temperatura din cameră, să îşi corecteze „comportamentul” în cazul
în care se încălzeşte sau se răceşte prea tare).
• Învăţarea de tip Double-loop se produce atunci când, ca urmare a
detectării unor erori, organizaţia îşi modifică normele, politica şi
obiectivele.
Învăţarea pe tot parcursul vieţii. Învăţarea
permanentă

• continuitatea învăţării din copilărie până la vârsta a treia,

oricât de înaintată ar fi ea,
• extensiunea sferei conţinutului de învăţare (“Astăzi învăţarea
nu se mai referă la învăţarea şcolară, organizată, ea
cuprinzând o multitudine de activităţi formale şi informale.
Conceptul de învăţare se leagă tot mai strâns de cel al
organizării înţelepte a vieţii”) (Siebert, 2001, p.36),
• înlocuirea conceptului calificării cu cel al dezvoltării
competenţelor (“Competenţele se formează în urma
intersectării proceselor de învăţare organizată şi a celor
informale prin combinarea influenţelor socializării cu
activităţile intenţionale de instruire.”) (Siebert, 2001, p.37)
• deplasarea accentului de la achiziţia de cunoştinţe la
realizarea posibilităţilor individuale.
 Învăţarea la adulţi

Cross (1981) - modelul CAL (Caracteristicile elevilor adulţi) care

încearcă să integreze asumpţiile teoretice ale andragogiei
(Knowles) şi ale învăţării experienţiale (Rogers).

Modelul CAL evidenţiază două clase de variabile în învăţarea adulţilor:

• caracteristicile personale şi
• caracteristicile situaţionale.
Caracteristicile personale includ:
• îmbătrânirea,
• fazele vieţii şi
• stadiile de dezvoltare.
Caracteristicile situaţionale constau în învăţarea part-time versus
învăţarea full-time, şi învăţarea voluntară versus învăţarea
obligatorie.
Administrarea învăţării (aceasta însemnând orare, locaţii, proceduri)
este puternic afectată de prima variabilă; cea de-a doua este
legată de natura autodirecţionată, centrată asupra problemelor a
celor mai multe procese de invăţare la adulţi.
Învăţarea autodirijată (Self-Directed Learning)

Knowles a definit învăţarea auto-dirijată ca

“proces în care iniţiativa o deţin indivizii, cu sau fără
ajutorul altora, referitor la:
• diagnosticarea propriilor nevoi de învăţare,
• formularea scopurilor învăţării,
• identificarea resurselor umane şi materiale ale
învăţării,
• alegerea şi implementarea unor strategii de
învăţare adecvate,
• evaluarea rezultatelor învăţării (Knowles, apud
Siebert, 2001, p.43).
 Accepţiunile autodirijării învăţării

D.Gnahs (1998) - autodirijarea învăţării exprimă

cel mai bine libertatea individului cu privire
la:
• deciziile privind propriile proiecte de învăţare;
• priorităţile în domeniul nevoilor şi al
interesului de a învăţa;
• motivaţia învăţării;
• alegerea unor stiluri şi strategii de învăţare;
• evaluarea rezultatelor învăţării.
 Resurse web

• General – toate formele de învăţare:

http://en.wikipedia.org/wiki/Learning
• Cognitive, affective and motor learning:
http://www.indiana.edu/~idtheory/methods/m1c.html
• Associative learning:
http://www.questia.com/library/education/educational-
psychology/learning-styles-and-theories/associative-
learning.jsp
• Kohler's Research on the Mentality of Apes:
http://www.pigeon.psy.tufts.edu/psych26/kohler.htm
• Gestalt psychology: /
http://jan.ucc.nau.edu/~pm46/psy450lecture8.ppt
• Insightful learning, în “Omerod home page, articles”,
PDF.:
http://www.psych.lancs.ac.uk/people/TomOrmerod.html
 Resurse web

• Significant learning:
http://psds.wcu.edu/WebFiles/PDFs/facultycente
r_SignificantLearning.pdf
• Implicit learning:
http://www.psychol.ucl.ac.uk/david.shanks/Implic
it%20learning%20review%20chapter.pdf
• Richard W Byrne, Learning by Imitation: a
Hierarchical Approach:
http://www.bbsonline.org/Preprints/OldArchive/b
bs.byrne.html
 Resurse web

• Active learning:
http://honolulu.hawaii.edu/intranet/committees/FacDevCom/guidebk/
teachtip/active.htm
• Action learning:
http://www.cipd.co.uk/subjects/lrnanddev/general/actionlearning
• Action learning The Chartered Institute of Personnel and
Development (CIPD): http://www.cipd.co.uk/about
• Action learning websites:
http://www.icvet.tafensw.edu.au/resources/action_learning.htm
• Tim Pickles [with links updated by Roger Greenaway], Experiential
Learning ... on the Web:
http://www.reviewing.co.uk/research/experiential.learning.htm
 Clancey,W.J. (1995) A tutorial on situated learning. Proceedings of
the International Conference on Computers and Education
(Taiwan) Self, J. (Ed.) Charlottesville, VA: AACE. 49-70, 1995:
http://cogprints.org/323/0/139.htm
 Resurse web

• Collaborative learning: http://www.gdrc.org/kmgmt/c-

learn/index.html
• Online Collaborative Learning in Higher Education, online
articles: http://clp.cqu.edu.au/online_articles.htm
• Informal learning: http://www.infed.org/biblio/inf-
lrn.htm#informallearning
• Lloyd Davies, Informal learning:
http://books.google.ro/books?id=ENHP5wYFQGIC&printsec=fr
ontcover&dq=informal+learning#PPR12,M1
• Conner, Marcia L. "Informal Learning." 1997-2009.
http://www.marciaconner.com/intros/informal.html
• Informal and Incidental Learning:
http://www3.interscience.wiley.com/search/allsearch?mode=si
milararticles&DID=117867502&page=1
 Resurse web

• Work based learning: http://www.wlecentre.ac.uk/cms/index.php

• Web-based resources on organizational learning:
http://choo.fis.utoronto.ca/FIS/OrgCog/OrgCog.html
• Peter Sutherland, Jim Crowther,2006, Lifelong Learning:
http://books.google.ro/books?id=tK_6t4Fm5u8C&dq=life+long+lear
ning&printsec=frontcover&source=bl&ots=XF2uPmPJU5&sig=Rb9
baiR-L_22f54Zk8-hkFp_zms&hl=ro&ei=mgvvScSYDM-
W_Aat4YnoDg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=6
• Different kinds of (life long) learning: http://igitur-
archive.library.uu.nl/ivlos/2005-0622-190755/5706.pdf
• Adult learning: http://www.fsu.edu/~adult-ed/jenny/learning.html
• Stephen Brookfield, Adult Learning: An Overview:
http://www.nl.edu/academics/cas/ace/facultypapers/StephenBrookf
ield_AdultLearning.cfm
• International Society for Self-Directed-Learning :
http://www.sdlglobal.com/