Sunteți pe pagina 1din 4

Roberto Assagioli - subpersonalitatile

"PSIHOLOGIA SUBIECTULUI"

Operarea cu subpersonalitatile

Continul. Psihosinteza.

Etapele de psihosinteza:

1 - cunoasterea profunda a propriei personalitati ;

2 - instituirea controlului asupra diverselor ei elemente;

3 - conceperea Eului sau adevarat;

4 - psihosinteza propriu-zisa formarea sau modificarea personalitat ii n jurul unui centru nou.

Subpersonalitatile.

Operarea cu subpersonalitatile.

Etapele lucrarii cu subpersonalitatile: constientizare; acceptare; trans formarea; integrarea; sinteza.

Exercitiul nr.1:

Cercul de subpersonalitati .

Tehnica dialogului interior.

Operarea cu subpersonalitatile reprezinta una dintre directiile de corectie n psihosinteza. Autorul psihosintezei este
Roberto Assagioli (1888-1978). Cuvntul psihosinteza nu suna ntmplator ca o antiteza a cuvntului psihoanaliza.
Initial, nsusi Assagioli se ocupa de psihoanaliza la nceputul secolului XX.

Autorul psihoanalizei, Sigmund Freud, l considera pe Roberto Assagioli unul din principalii sai succesori n Italia. Mai
trziu nsa, cercetarea adncimilor psihicii individului, propusa de psihoanaliza, este considerata de catre Assagioli
insuficienta pentru armonizarea personalitatii, cu toate ca permite cunoasterea fortelor tenebroase ale
subconstiintei, care conditioneaza (determina) problemele noastre, temerile, conflictele interioare. Astfel, Assagioli a
elaborat o directie proprie n psihologia practica, numind-o psihosinteza. Cunoasterea profunda a propriei
personalitati se considera n psihosinteza doar prima etapa de investigatii, orientate spre reconstituirea personalitatii
ntregi a omului, dupa care urmeaza: instituirea controlului asupra diverselor ei elemente conceperea Eului sau
adevarat dezvaluirea sau crearea unui centru unificator psihosinteza propriu-zisa formarea sau modificarea
personalitatii n jurul unui centru nou. Assagioli definea psihosinteza drept o conceptie dinamica, ba chiar dramatica
a vietii noastre psihice, care se prezinta drept o continua interactiunea si lupta multor si diferitelor forte, inclusiv si a
celor reactive, cu centrul unificator, care n permanenta ncearca sa le manipuleze, sa le coordoneze ntre ele si sa
profite de ele . Psihosinteza este orientata n primul rnd spre dezvoltarea si perfectionarea personalitatii, si apoi
spre armonizarea raportului ei cu Eu-l si fuziunea tot mai deplina cu el. Spre deosebire de scolile psihologice
premergatoare (de exemplu, a psihoanalizei), psihosinteza se concentreaza, nainte de toate, asupra calitatilor
pozitive ale omului, asa cum snt bucuria, curiozitetea, iubirea etc., cauta sa obtina acces la aceste nsusiri, necesare
pentru a avea de-a face att cu suferinta personala a omului ct si cu suferinta societatii, planetei, a universului.
Psihosinteza nu-si concentreaza atentia asupra problemei omului, ci spre telul, motivarea lui pozitiva si asupra
faptului unde ar dori el sa ajunga.

Subpersonalitati se numesc partile semiautonome ale personalitatii care, organizndu-se n jurul unei anumite
necesitati, tind spre o existenta independenta . Pentru autoexprimarea lor, subpersonalitatile utilizeaza
instrumentele noastre corpul, emotiile, gndirea. Activizarea vreunei subpersonalitati e nsotita de anumite senzatii
fizice (corporale): tinuta corpului, stari emotive corespunzatoare, gnduri. Subpersonalitatile se pot forma le diferire
vrste, si se consolideaza prin repetare si reconfortare regulata. Fiecare subpersonalitate are stilul si motivarea sa,
caracteristicile sale, diferite de celelalte(altele).

Uneori se creeaza impresia ca nsusirile separate a individului se intensifica, atractia ntre el e sporeste si ele ncep sa
duca o viata independenta, cu propriile ei scopuri si dorinte. Orice fiinta umana poate fi prezentata ca un amestec de
subpersonalitati separate. Modificarea sau transformarea cel putin a uneia dintre subpersonalitati influenteaza
psihicul individului n ntregime. Adesea subpersonalitatile reprezinta o mostenire psihologica, a carei radacini se trag
din trecutul cultural si religios si se transmit inconstient de la parinti la copii prin copiere inconstienta, imitare a
comportamentului parintilor, educatorilor si a oamenilor din anturajul (mediul) lor. Orice repetare a schemei
formate de comportament serveste la cristalizarea structurii psihodinamice (subpersonalitatii) n curs de formare.

Functia de baza a subpersonalitatiilor de obicei consta n ocrotirea per sonalitatii copilului sau a maturului. Formarea
subpersonalitatilor uneori pot fi conditionate de anumite traume psihologice. Invitndu-va sa luati cunostinta de
propriile subpersonalitati, sa menti onam afirmarea lui R.Assagioli: Orice barbat si orice femeie, care doresc sa duca
o viata constienta, trebuie sa constientizeze partile componente ale propriei personalitati, ceea ce presupune
aprecierea si cunoasterea componentelor personalitatii proprii si priceperea de a conduce cu ele (Assagioli, 1965).
Operarea cu subpersonalitatile. Prima etapa de operare cu subperson alitatile o constituie constientizarea si
determinarea lor. Acest proces include n sine dezvoltarea la subiect a cap acitatilor de identificare si deidentificare.

Assagioli considera drept principii psihologice fundamentale urmatoarele:

Asupra noastra domina tot cu ce noi ne identificam.

Noi putem domina si controla tot cu ce noi ne deidentificam. Cnd omul se identifica cu mnia, frica lui, cu simtul
vinovatiei, cu neputinta lui, aceasta l ncatuseaza si l margineste. Cnd omul rosteste Eu sunt ngrozit , E unt furios ,
el ntr-un fel se autonsereaza n interiorul mniei, groazei sale, limitndu-s e cu ele. Atunci mnia sau groaza devin
stapnii omului. Cu astfel de expresii omul accentueaza subordonarea, dependenta sa n asemenea situatie. nsa
daca n aceeasi situatie omul spune un val de frica ncearca se ma nghita sau o izbucnire de furie ncearca sa puna
stapnire pe mine , atunci el ntr-un fel se supara de ele, dobndind calitatea de a urmari impartial si nepartinitor
cele ntmplate; de a constientiza si analiza natura lor, originea si urmarile posibile. O astfel de pozitie e cu totul
diferita de nabusirea impulsurilor ne dorite si permite transformarea energiilor acest or porniri (impulsuri),
orientndu-le ntr-o albie dorita si constructiva. Principiul fundamental, n baza caruia se structureaza practica
psihosintezei, consta n faptul ca omul poate constientiza diverse parti ale sale, independent de sine.

(Dezvoltarea deprinderilor de identificare si neidentificare este descrisa amanuntit n capitolul). Etapele lucrarii cu
subpersonalitatile. Daca omul doreste sa faca unele anumite schimbari n viata sa, atunci pr imul pas trebuie sa fie
constientizarea acelor structuri psihologice, pe care ar dori el sa le schimbe, ndreptarea focarului atentiei asupra lor
si clasificarea lor. Procesul mental de constientizare e nsotit sau de trairi repetate sau de rep rimarea acelui
continutcare a fost identificat. Urmatoarea etapa de lucru cu subpersonalitatile acceptarea lor. Descoperirile facute
pe parcursul analizei subpersonalitatii nu sunt ntotdeauna placute . Uneori omul are nevoie de multa ndrazneala,
putere, dragoste pentru a recunoast e slabiciunile, partile sale negative precum recunoaste partile puternice ale pe
rsonalitatii sale. Orice subpersonalitate, chiar si cea mai ne atragatoare, ndepl ineste o anumita functie, de asigurare
a necesitatilor Dvs., de protejare a personalitatii Dvs., ceea ce reprezinta calitatea ei latenta, esentiala. Uneori
mprejurarile care au generat subpersonalitatea, traumele psihologice duc la denaturar ea calitatii esentiale si atunci
energeticul se transforma in agitatie, puterea de vointa n ncapatinare, aspiratie spre iubire n donjuanism
superficial. Ne acceptarea subpersonalitatii duce la departarea ei de la centrul Eu-lui veridic. Acceptar ea dezvolta
capacitatile umane de compatimire si ntelegere, si, prin urmare, o ma i buna ntelegere de sine si de altii. A treia
etapa transformarea. Acceptarea si constientizarea vechii st ructuri de credinte permite nlaturarea restrictiilor
existente, largirea percepti ei de sine si de lume, coordonarea modurilor sale de comportament n corespundere cu
scopurile vitale a subiectului. Energia vitala si vointa, care anterior sluje au motivarea de apararea si erau orientate
spre lupta, evitare si mpotrivire, se elibereaza, ndreptndu-se spre o exprimare creativa a personalitatii, spre
crearea unor relatii constructive cu sine, cu ceilalti, cu lumea. Totodata, calitatea esentiala a subpersonalitatii
ramne neschimbata, dar ea nu mpiedica integrarea subpe rsonalitatii ntr-o subpersonalitate complexa. E de
remarcat ca viteza procesului de transformare depinde de vrsta, rigiditatea, profunzimea structurii psihologice cu
care se efectueaza lucrul. Calitatea lucrului, la rndul sau, depinde de atitudinea ne formala fata de ea. Integrarea
reprezinta urmatoarea, a patra etapa de lucru. Pna a ncepe lu crul subpersonalitatile existau ca lumi separate, care
nu se luau n consideratie una pe alta, adesea conflictnd ntre ele, dar, n rezultatul integrarii lor, hotarul ntre ele se
dispare, totodata ele si pastreaza calitatile sale individuale esentia le, dar ncep sa actioneze n comun acord cu
dorintele personalitatii.

Despre sinteza, a cincia si ultima etapa de lucru cu subpersonalitatil e, este vorba atunci cnd doua sau mai multe
subpersonalitati formeaza o unitate noua, indivizibila. Aceasta noua unitate capata o oarecare calitate noua
complexa , care exceleaza suma tuturor calitatilor subpersonalitatilor initiale. Cum s-a mai mentionat deja, fiecare
om are o multime de subpersonalitati. Acestea pot fi de tipul: Fiinta rationala, Luptatorul pentru Libertate, Caut
atorul de Placeri, Frica de Autoritate, Spiritualul, Norocosul, Vaicarosul, Bufonul, Fiinta ntelegatore, Scepticul,
Nimeni nu ma Iubeste, Vesnicul Cautator si alte multe alte. Multe subpersonalitati snt legate de acele roluri pe care
omul le joaca n viata: Copilul, Maturul, Parintele (Mama sau Tatal), Seful, Subalternul, Studentul, Pacientul,
Consumatorul etc. Exista diverse exercitii care permit sa ne cunoastem subpersonalitatil e. Primul din cei propuse n
continuare este orientat, n mare parte, spre parte analitica (logica) a subconstiintei.

Exercitiulnr.1: Cercul de subpersonalitati (G. Reinuoter, 1996).

1. . Enumerati toate dorintele Dvs. nscrieti tot ce va trece prin cap. Convingeti-va ca ati inclus si ceea ce aveti deja, si
ce va doriti sa aveti n con tinuare (desigur, aici nu este vorba despre lucruri sau cadouri). Deoarece nu aveti
posibilitatea sa vedeti listele altor oameni, mai jos se indica o lista de dorinte cel mai frecvent ntlnite: sa termin
studiile; sa nu fiu bolnav si sa nu se nbolnaveasca nimeni din cei dragi; sa am bani suficienti; sa iubesc; sa fiu iubit;
obtin succes n lucru/business; sa capat studii bune.

2. Acum concentrati-va asupra faptului ce ati simtit citind lista. A veti o subpersonalitate care va spune ca si-ar dori
toate astea? Sau o subpersonalitate ce critica oameni care au dorinte pe care nu le aveti voi sau care sunt ne
esentiale pentru Dvs.? Acum ntocmiti o lista a dorintelor Dvs. proprii.

3. Cnd n lista Dvs. se vor aduna 20 de puncte (sau cnd veti simti ca at i nscris toate dorintele), examenati-va lista
si alegeti 5-6 dorinte esentiale. Poate veti dori sa schimbati ceva n ea. Spre exemplu, puteti contopi dorintele sa
patinez , sa not , sa joc tenis , sa merg n marsuri turistice ntr-o unitate comunart n aer liber . Acum evidentiati
dorintele voastre cele mai importante si nu le includeti pe acelea carora le-ar da prioritate subpersonalitatea Dvs. Ce
vor crede oamenii?

4. Pe o coala mare de hrtie desenati un cerc cu diametrul de aproximativ 20 cm. n interiorul lui un cerc mai mic. Ati
obtinut un inel, partea centrala a caruia este eu-l Dvs. n inel nscrieti 5-6 subpersonalitati care constituie exponent
ele dorintelor voastre.

5. Desenati (de dorit n creioane colorate sau acuarela) simbolurile care ar reflecta dorintele Dvs. n acest caz lipsa
talentului artistic nu conteaza. Pur si simplu desenati si colorati orice simboluri va trec prin cap.

6. Cnd veti termina de desenat, puteti-i un nume individual fiecarei subpersonalitati. Unele dintre ele pot semana
cu porecle de felul: Aventurierul, Prevazatorul, Micutul Lipsit de Aparare, Zdragonul, Amorezul-erou, Doftorul,
Expertul. Altele vor fi mai romantice: Zna Padurii, Fata din Provincie, Strabunul A mator de Cai si de Copoi, Doamna
Perfectiune s. a. Este important sa alcatuiti d enumirile proprii, care au sens pentru Dvs.

7. Acum colorati Eu-l propriu. s

Acest exercitiu, n primul rnd, permite dezvaluirea subpersonalitatilor orientate pozitiv, care corespund dorintelor
noastre constientizate. Subpersonalitatile negative (Scepticul, Criticul), care corespund dorintelor reprimate, ramn
n umbra la ndeplinirea acestui exercitii. Exercitiul poate fi repetat de multe ori. Si denumirile unor subpersonalitati,
inclusiv celor mai importante, se pot modifica pe masura ce veti deslusi cu mai multa precizie pentru Dvs., cum
actioneaza ele si de ce se modifica. Pentru a gasi raspunsurile la aceste ntrebari si a cunoaste mai ndeaproape
subpersonalitatile proprii, n psihosinteza se utilizeaza tehnica dialogului interior, autorul careia este considerat
Roberto Assagioli. Ea consta n faptul ca omul si im agineaza o subpersonalitate si porneste o discutia cu ea.
ntrebarile de baza snt urmatoarele (M. Ruffler, 1998):

Care este scopul tau?

De ce te afli aici?

Ce doresti de la mine?

Ce-ti trebuie de la mine?

Ce vrei sa-mi propui?

mpotriva cui tu ma aperi?

Prima ntrebare

1.Care este scopul tau? permite deslusirea scopului existent ial al subpersonalitatii si permite sa verificam daca el
corespunde sau nu tendintei vitale alese de catre Dvs. constient.

2.ntrebarea De ce te afli aici? permite ntelegerea activitatii reale a subpersonalitatii, tendinta ei, daca ea contribuie
sau nu la manifestarea Dvs.

3.Urmatoarea ntrebare Ce doresti de la mine? descopera sperantele si dorintele subpersonalitatii.

4.ntrebarea Ce-ti trebuie de la mine? dezvaluie necesitatile reale ale subpersonalitatii.

5.ntrebarea Ce vrei sa-mi propui? exteriorizeaza calitatile latente ale subpersonalitatii, care indica posibilitatile de
transformare a subpersonalitatii si potentiala influenta a unei astfel de transformari asupra subpersonalitatii.

6.Ultima ntrebare mpotriva cui tu ma aperi? permite sa ntelegem motivarea subpersonalitatii. Dupa cum s-a mai
mentionat, motivarea primara a subpersonalitatii adesea consta n protejarea personalitatii. Dar anume caile si
mijloacele acestei protectii deseori se dovedesc a fi neadecvate scopurilor si planurilor actual e ale personalitatii.
Aprecierea (recunoasterea) acestei motivatii protectoare de baza adesea, necesita din partea omului multa
ntelegere si compasiune.