COMPETENTELE PSIHOTERAPEUTULUI INTEGRATIV

In viziunea lui Ken Evans, terapeutii integrativi necesita acele calitati care sa demonstreze ca pot combina, in mod fericit si eficient, doua sau mai multe tehnici, intuind faptul ca suma eficacitatii unor unitati echilibrate de tehnici poate avea rezultate mai bune decat valoarea individuala a unei tehnici provenite dintr-un singur curent teoretic. Inainte de a mentiona cateva dintre competentele generale ale unui terapeut, as dori sa rezum cateva dintre cele mai importante abilitati, in conceptia autorului: 1. Tehnica si abilitatile pe care le invatam; 2. Terapeutul in sine sau modul in care acesta devine un instrument in terapie. 3. Terapeutul trebuie sa se implice periodic in dezvoltarea sa personala. 4. Sa aiba viziuni revelatoare (independent de durata practicarii muncii in cabinet - 10, 20, 30 de ani de experienta) 5. Sa aiba schimburi de idei si practici cu cineva, fara a considera acest concept ca pe o supervizare continua, ci mai mult ca pe o activitate de dezvoltare personala (autorul afirma ca a invatat foarte multe lucruri din activitatea de supervizare a colegilor mai tineri.asta aratand atitudinea smerita a unui profesor adevarat). 6. Terapeutul trebuie sa recunoasca ca este supus greselilor si ca acestea sunt inevitabile, ca ele fac parte din procesul inconstient al

clientului si mai mult decat atat, reintegrarea acestor greseli in terapie pot avea un efect vindecator in procesul terapeutic. * Psihoterapeutul integrativ competent trebuie sa fie capabil: - sa faca o evaluare profesionala si sa ofere un diagnostic compatibil cu baza teoretica integrativa; - sa fie capabil sa monitorizeze si sa evalueze progresul terapiei; - sa isi foloseasca abilitatile teoretice si personale, sa fie sensibil si constient de contributia sa in relatia terapeutica; - sa creeze un context care ofera clientului siguranta, luand in calcul asigurarea si ingrijirea limitelor profesionale; - prin constientizare de sine, sinceritate, receptivitate, acceptanta profesionala si efort critic sa se ocupe atat de el, cat si de clientii lui; - prin acordaj afectiv si prezenta, prin folosirea inteligenta a contratransferului in mod etic si creative, sa poata fi disponibil la contactul cu clientul; - in scopul intelegerii confuziilor emotionale ale clientului sa foloseasca contratransferul in mod creativ; - sa transfere informatii din trecutul clientului, sa fie sensibil la emergenta acestuia si la adresabilitatea acestui proces; - sa isi examineze capacitatea proprie de relationare; - sa se dezvolte continuu, sa recunoasca nevoia de supervizare sau terapie personala dupa caz; - sa isi recunoasca limitele in ceea ce priveste competentele proprii, prejudecatile, plasandu-si nevoile proprii in afara relatiei cu clientul, lucrand tot timpul in conformitate cu standardele etice ale profesiei de terapeut; - sa recunoasca importanta identificarii si reconsolidarii rupturilor ivite in relatia terapeutica. *

Pentru a putea fi eficient in efectuarea unei prime estimari, un practician integrativ trebuie sa fie capabil: - sa creeze raportul in mod coerent, evocand informatiile din evaluare, factori medicali, socio-culturali, trans-culturali; - sa estimeze natura si dimensiunea problemelor, al dificultatilor in procesul intra-psihic al clientului si functionarea lor inter-personala; - sa estimeze gradul de putere al ego-ului personal si sa-l evalueze pe cel al clientului; - sa ceara parerea unui specialist, sa utilizeze criteriile DSM, ori de cate ori situatia o impune; - in raport cu motivatia, angajarea si capacitatea psihologica a clientului sa estimeze potentialul acestuia, avand grija sa furnizeze in mod clar si concis informatii despre natura psihoterapiei integrative in scopul crearii unei solide aliante terapeutice; - sa evalueze in mod onest, daca este compatibil cu clientul lui si sa recunoasca contra-indicatiile pentru terapie. * In ceea ce priveste crearea si mentinerea unei aliante terapeutice de calitate, psihoterapeutul integrativ trebuie sa fie capabil: - sa realizeze o buna gestionare a timpului si sa stabileasca in colaborare cu clientul sau, detaliile referitoare la natura terapiei, durata si costul acesteia, problemelor legate de absente, intarzieri, confidentialitate. Gestionarea acestor probleme, uneori inerente in relatia terapeutica, se face intr-un mod elegant si in spiritul codului etic recunoscut al curentului integrativ; - sa insufle speranta si posibilitatea de schimbare, sa faciliteze identificarea legaturilor dintre deficitele de dezvoltare si tiparele curente de relationare; - sa mentina arhivele la loc sigur;

- sa constientizeze functionarea cognitiva, comportamentala a clientului si sa recunoasca motivele pentru incheierea terapiei. * In relatia terapeutica, psihoterapeutul integrativ este capabil: - sa confirme si sa valideze realitatea trecuta si prezenta a clientului printr-o relatie empatica si congruenta; - sa poata lucra intr-un spatiu pe care clientul il tolereaza, sa confirme si sa depatologizeze ganduri ce par coplesitoare pentru ambii participanti ai relatiei terapeutice; - sa formuleze problemele clientului in termini integrativi, mentinand speranta in demersul terapeutic; - in vederea conducerii clientilor spre noi insight-uri, sa ramana acordat afectiv, sa anticipeze directia posibila a terapiei, sa foloseasca contratransferul pentru a intelege impactul istoriei clientului despre aici si acum, conectandu-se atat la ceea ce se petrece in cabinet, cat si la lumea din afara acestuia. - sa faciliteze aprecierea clientului pentru mecanismele sale defensive, sa le trateze cu respect, favorizand astfel trecerea acestuia spre nivele mai profunde de acceptare de sine si compasiune; - sa recunoasca si sa lucreze cu transferul si emergenta procesului la nivel inconstient in terapie. * Referitor la problemele intalnite in terapie, un practician competent este capabil: - sa accepte rezistenta si sa trateze cu respect comportamentul disfunctional al clientului, acesta fiind un mod de a gasi un sens lumii, incluzand aici pe cei doi participanti la travaliul terapeutic; - intelegand relatiile de transfer, terapeutul sustine clientul ca acesta sa isi respecte mecanismele defensive ca ajustari creative;

- pozitia empatica sa poata da clientului libertatea de a avea o relatie reparatorie, din punct de vedere emotional, peste timp; - a se folosi in mod efectiv de supervizare, sa poata gandi tot timpul la gasirea si eficientizarea metodelor si tehnicilor aplicate. * In cazul finalizarii unei terapii, un terapeut competent este capabil: - sa managerieze cu calm finalurile premature de terapie, incercand sa aloce timp suficient pentru acest stadiu deosebit de important (aproximativ 30-35 de zile pentru un an de terapie); - sa recunoasca si sa provoace negarea sfarsitului terapiei, constientizand pierderea si constrangand anxietatea de separare; - sa evalueze eficienta terapiei prin revizuirea calatoriei terapeutice pornind de la asteptarile initiale ale clientului sau cele in desfasurare; - sa ofere permisiunea clientului de a renunta la relatia terapeutica, chiar daca asta aduce uneori la manifestarea unor sentimente de regret sau tristete; - sa recunoasca si sa trateze cu respect regresia terapiei, privind-o ca pe o evitare a finalurilor de terapie; - in situatia in care incheierea indusa de terapeut este prematura, sa poata recunoaste ca poate fi luata in calcul o renegociere a contractului; - in cazul in care clientul doreste ca relatia terapeutica sa se transforme intr-una de prietenie, terapeutul sa caute support si sprijin in supervizor. * Ken Evans afirma ca psihoterapia integrativa nu este o scoala noua de psihoterapie, ci este mai degraba o miscare, o miscare animata de oameni ce considera ca nici o abordare nu poate avea monopol deplin asupra adevarului.

Izvoarele de inspiratie ale acestei miscari sunt ideile care ne conduc la faptul ca in fiecare orientare individuala este ceva demn de retinut. Asumarea calitatilor pe care un psihoterapeut integrativ ar trebui sa le aiba, evaluarea corecta si aprofundata a fiecarui individ in parte reprezinta dupa parerea mea inceputul unei cariere de practician reflexiv. Sub diferite forme, aceasta va continua pe tot parcursul carierei fiecarui individ in parte, il vor ajuta in arta si in stiinta sa, in incercarea de a fi ferm si deschis, sincer si util prin intermediul aptitudinilor deosebite pe care le presupune profesia sa.