Sunteți pe pagina 1din 5

TERAPIA EXPERIENTIALA

Terapia experientiala isi are originile in terapia centrata pe client, psihoterapia existentiala si geltatista. Aceste abordari umaniste accentueaza ideea ca clientii sunt persoane constiente, fiinte subiective si agenti autoreflexivi. Obiectivul principal al terapiei experientiale este de a lucra cu constiinta clientilor atat bazandu-se pe experienta subiectiva cat si prin promovarea reflexivitatii si activismului. In ciuda schimabrilor de accent in evolutia practicii, exista 2 factori important fu ndamentali ai abordarilor experientiale:
a) importanta relatiei terapeutice in facilitarea schimbarii clientului;

b) importanta experientei clientului in terapie (reprezentarea si examinarea vi ziunilor subiective interioare: emotii, perceptii, scopuri, valori etc.) In practica terapiei experientiale, relatia autentic empatica este vazuta ca un factor curativ crucial dar si ca factor facilitator al altor sarcini principale ale acestei orientari si anume adancirea experientei clientilor in terapie. Recent au fost propuse alte doua versiuni ale terapiei experientiale: a) Gendlin, 1981 pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta clientii sa acceseze propria experienta, acordand atentie emotiilor resimtite corporal. Conduce clientii prin diferite stadii de la curatarea (cleaning) unui spatiu la simbolizarea emotiilor; b) Greenberg si colab., 1993 a articulate abordarea procesual-experientiala c are reprezinta o fuziune a abordarilor: centrata pe client, existential si gestalt. Distinge intre conditiile relationale si conditiile terapeutice si le considera pe ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clientilor. Din punctul de vedere al conditiilor terapeutice (dupa Rogerssi Perls) se

pune accent pe necesitatea ca clientii sa devina constienti de propria experienta anterioara in terapie. Obiectivul major este de a ajuta clientii sa integreze informatii din sistemul lor emotional si cognitiv pentru a facilita o adaptare mai buna la mediu. Accentueaza rolul emotiilor in dezvoltarea si functionarea personala. Tendinta spre cresterese bazeaza pe experiente emotional adaptativa. O sarcina importanta este de a a face constiente emotiile si tendintele de actiune asociate lor. Terapia procesual experientala acorda mare atentie intrebarilor/problemelor clientilor puse despre experienta lor pe masura ce-si exploreaza sentimentele. Afirmatiile clientilor sunt marker care indica aspect ale experientelor care deranjeaza clientii si care indica faptul ca ei se chinuie sa resolve anumite experiente; identificare lor determina interventii diferentiate. Toate tehnicile aplicate au ca scop marirea constientizarii experientei interne a clientilor astfel incat acestia sa poata fi simbolizate mai usor in constiinta. Prin simbolizaresimbolica a propriei experiente, clientii isi releva nevoile, expectantele, modalitatile proprii de a experimenta realitatea. Au fost dezvoltate diferite interventii pentru a ajuta clientii sa resolve problemele specific cognitive-afective si a mari accesul la experienta interioara. De exemplu: dezvaluirea (unfolding) evocativ sistematica, descrierea detaliata si concreta a mediului exterior, doua scaune, etc. Este important sa se evoce reactiile emotionale ale clientilor pentru a-i ajuta sa identifice impactul evenimentelor, sa simbolizeze reactiile lor, sa-si descopere nevoile si scopurile si tendintele de actiune asociate raspunsurilor emotionale. Aceste interventii le permite clientilor sa constientizeze legaturile dintre mediul extern, experienta interna si comportamentul lor. Aceste legaturi vor fi apoi examinate reflexive in lumina scopurilor curente, valorilor si contingentelor de mediu. In

momentul in care datele din sistemul emotional si rational au fost integrate, clientii se afla in postura de a alege dintre alternative de adaptare si crestere In abordarile experientiale, terapeutii trebuie sa creeze o balanta intre responsivitate si directivitate, pe masura ce urmaresc drumulul clientului sau propun o interventie mai specifica. O modalitate de a crea aceasta balanta este a acorda primordialitate experientei clientului in timpul sesiunii terapeutice. Astfel, clientii raman expertii si arbitrii finali ai propriilor experiente in timpul sesiunii si in viata lor, in general, si de aceea orice directionare sau sugestie din partea terapeutilor care nu se potriveste este abandonata in favoarea directiei clientului. Terapia experientiala considera conditiile relationale importante in confirmarea s ivalidarea oamenilor. Nu numai ca oamenii sunt confirmati ca surse de experient a si intelegere, dar si experienta lor este validata in contextual realitatii lor curecte istorice. Pe de alta parte, terapeutii se focalizeaza pe cresterea posibilitatilor, punctelor forte, scopurilor viitoare ale clientilor, deci confirma capacitatea lor de crestere. Cresterea este considerate ca aparand atat din procesele interpersonal dintre client si terapeut, cat si din reformularea clientului asupra propriilor procese intrapsihice. Terapia experientiala accentueaza nevoia de a creea un mediu securizant de lucru pentru clientii lor. Este important ca terapeutiisi clientii sa formeze o alianta terapeutica puternica inainte de a se angaja in experimente gestalt mai active sau alte sarcini. Ca si in abordarea centrata pe client, terapeutii procesualiexperientiali creeaza increderea si securitatea raspunzand la aspect reale, evidente ale povestii de viata a clientului. Aceasta se realizeaza in primul rand prin raspunsuri empatice, utilizarea reflecta rilor, raspunsuri exploratorii, limbaj evocativ si metafore care sa sublinieze semnificatia speciala a evenimentelor clientilor.

Terapeutii difera de cei centrati pe client, in sensul ca utilizeaza mai multe intrebari pentru a explora si stimula experienta interioara a clientului si acorda mai multa atentie afirmatiilor care indica faptul ca clientii experimenteaza probleme afectiv-cognitive specific(aceste afirmatii sunt utilizate apoi de terapeut pentru a crea un cadru si a focaliza activitatileclientilor in timpul sesiunii). Terapeutii se angajeaza si intr-un process de invatare experiential ajutand clientii sa constientizeze impactul diferitelor tipuri de procese interne (de exemplu auto-critica) si structureaza sesiunea utilizand sarcini concrete. Daca terapeutii sunt prea directivi insa, ei pot pierde contactul cu focusul clientului si risca ruptura relatiei, mai ales daca ei devin prea manipulativi in sesiune. O modalitate ca terapeutii sa ramana conectati la clientii lor este metacomunicarea cu ei despre scopul si obiectivele interventiei pentru a determina daca clientii le vad drept congruente cu propriile expectante si scopuri in sesiune. Mai mult, clientii sunt incurajati sa-si exprime disensiunile cu terapeutii pentru ca sa poata fi negociata o intelegere comuna. Terapeutii reusesc asta actionand nu ca experti ci ca facilitatori care sugereaza diferite sarcini pe care clientii le pot urma sau nu; o alta modalitate de a evita rolul de expert este de a face sugestii si a creea un cadru intelegerii lor pentru ca clientii sa fie incurajati sa se raporteze la propria experienta pentru a decide in ce masura formularile, sarcinile, reflectarile terapeutuluisunt adecvate. Terapia procesualexperientiala incearca sa ofere o teorie comprehensive a tratamentului prin integrarea abordarilor Gestalt si centrata pe client; aceasta combina conditiile relationale (empatia, cosideratia pozitiva neconditionata, congruent) cu interventii mai active(scaunul gol, doua scaune din terapia gestalt, focalizarea si evo carea de la Gendlin,dezvoltarile lui Rice din terapia centrata pe client).

Psihoterapia experienial pune accent pe trirea i devenirea fiinei umane, care este liber, responsabil de propriul destin. Devenirea personal este un proces de autocreaie n care omul trebuie s se implice contient. Iar lucrul cel mai important care trebuie protejat la om este unicitatea sa. Experienialitii afirm c abordarea comportamentalist ca i cea dinamic fac din om un automat care este depersonalizat, compartimentat, condus, programat i analizat. Tulburrile psihopatologice sunt privite ca expresii ale scderii potenialului uman, ca un blocaj sau ca o pierdere a legturii cu propria sa experien intern. Personalitatea nevrotic este o personalitate fragmentat i reprimat,reprimarea fiind privit ca un fenomen ontologic: pierderea sensului existenei i blocarea posibilitilor de manifestare ale eului. Astfel, nevroza devine o expresie a disperrii existeniale rezultate din nstrinarea eului de sine nsui i de lumea sa, iar anxietatea reprezint teama omului de a se confrunta cu propriile limite i cu consecinele acestora moartea i sentimentul nimicniciei. Terapeuii experienialiti nu sunt partizanii unei relaii de tip printe copil ca n psihoterapia dinamic, nici profesor-elev ca n psihoterapia comportamentalist, ei opteaz pentru o relaie echilibrat, de tip adult-adult.Terapeutul experienialist nu analizeaz trecutul clientului su sau mecanismele transferului i contratransferului ca n terapiile dinamice, nu stabilete pentru client scopuri i obiective impunndu-i personalitatea asupra acestuia ca n terapiile comportamentale, ci ofer clientului posibilitatea de a-i controla din interior propriul proces de vindecare sau evoluie.