UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

INTRODUCERE N PSIHOTERAPIE
-

PSIHOTERAPIA EXPERIENIAL

ECHIPA:
Aldea Diana Corina
Antohi Gabriel
Damian Mircea Octavian
Fril Aurelia Nicoleta
Lupa Mdlina
Pucau Alina-Ioana
Ttaru Drago
ANUL: III
TITULAR CURS:
conf. univ. dr. Usaci Doina

- Braov 2015 -

CUPRINS
1) Concepia teoretic
2) Modul n care este perceput boala/bolnavul/sntatea/clientul
3) Obiectivele psihoterapiei
4) Metode i tehnici specifice
5) Relaia dintre client i psihoterapeut
6) Clasificare
A. Psihoterapia experienial clasic - Terapia centrat pe persoan (Carl Rogers)
B. Psihoterapia experienial modern - Analiza bioenergetic
C. Psihoterapia experienial postmodern - Programarea neuro-lingvistic
7) Bibliografie
ANEXE

1.

Psihoterapia experienial - Concepia teoretic

Psihoterapia experienial se constituie ntr-o paradigm a restructurrii i dezvoltrii personale, ca

o cale de redobndire i pstrare a sntii psihice ( Hayes & Strauss, 1998). Aceasta pune accent pe
trirea i devenirea fiinei umane, proces n care fiecare trebuie s se implice contient, principiul de
baz fiind trirea emoiei i a experienei aici i acum, ceea ce i permite persoanei contientizarea
propriei gndiri (Mitrofan, 1999, pp. 80-82).
Rdcinile experienialismului se regsesc aadar n psihoterapia centrat pe client a lui Rogers, n
gestalt

terapie,

psihoterapia

existenial

psihodram.

Diferitele

dezvoltri

ale

experienialismului nu au subsumat ntotdeauna toate cele patru forme de psihoterapie mai sus
menionate, dar au pstrat stilul deschis si nonintruziv de interaciune. Stil nondirectiv, metaforizant i
unificator (Mitrofan, 2000, pp. 42-45)
O contribuie de prim importan la apariia, dezvoltarea i utilizarea termenului de psihoterapie
experienial a avut-o grupul de la Emory University din Atlanta, Georgia. n viziunea acestora
psihoterapia experienial devine mai mult dect o psihoterapie, devine un mod de a fi n lume. Un
mod de abordare, ce se poate aplica diverselor paliere ale experienei umane deci, inclusiv
psihoterapiei. Ea transcende demersurile tehnice din psihoterapie pentru c se aplic permanent
prezentului oricrei experiene umane. (Felder, 1991)
n ciuda schimbrilor de accent n evoluia practicii, exist doi factori important fundamentali ai
abordrilor experieniale. importanta relaiei terapeutice n facilitarea schimbrii clientului i
importanta experienei clientului n terapie (reprezentarea i examinarea viziunilor subiective
interioare: emotii, perceptii, scopuri, valori etc). n practica terapiei experieniale, relaia autentic
empatic este vazut ca un factor curativ crucial dar i ca factor facilitator al altor sarcini principale ale
acestei orientri i anume adncirea experienei clienilor n terapie. Astfel au fost propuse dou
versiuni ale terapiei experieniale. Gendlin (1981) pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta
clienii s acceseze propria experien, acordnd atenie emoiilor resimite corporal, conducnd clienii
prin diferite stadii de la curarea (cleaning) unui spaiu la simbolizarea emoiilor; iar Greenberg i
colab., (1993), a articulat abordarea procesual-experienial care reprezint o fuziune a abordrilor:
centrat pe client, existential i gestalt. Acesta distinge ntre condiiile relaionale i condiiile
terapeutice i le consider pe ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clienilor (Gendlin,
1973, pp. 317-352).
Psihoterapia experienial n viziunea lui Mahrer A. este o ncercare inovativ de schimbare a
3

persoanei de la ceea ce este la un moment dat, la ceea ce poate fi, la ce poate deveni. Ceea ce este
ns o persoan la un moment dat este mult mai mult dect ceea ce i imagineaz sau tie aceasta
despre ea. Asta pentru c cel mai adesea nu ne folosim i nu ne ntrebuinm resursele de care
dispunem nici mcar pe jumatate. Pare paradoxal ns tocmai atunci cnd nu ne folosim resursele vrem
s fim altceva dect suntem, n timp ce folosirea din plin a resurselor i posibilitilor personale ne face
s tindem spre ceea ce suntem n realitate. Aceasta pleac de la teoria conform creia n noi exist un
potenial pentru experien i experimentare. Acesta e de dou feluri, superficial potenial operant de
experimentare i unul profund potenial profund de experimentare. n plus, ntre aceste poteniale
exist relaii care pot fi prietenoase, calde, de acceptare, pozitive, integrative sau negative, de rejectare,
distan, de dezintegrare.
Psihoterapia experienial, promovat i dezvoltat de Leslie S. Greenberg, are ca puncte
principiale (Leslie & Greenberg, 1998) importana relaiei terapeutice pentru facilitarea schimbrii n
client si experienele clientului n cadrul terapeutic, constnd n reprezentarea i examinarea
experientei subiective, incluznd sentimente, perceptii, valori, scopuri, constructe, etc. n practica
psihoterapiei experieniale, relaia empatic si confirmatorie este privit ca un factor curativ crucial
fiind n acelasi timp un factor facilitator pentru diversele experiente. Greenberg face distincia ntre
contextul relaional si cel al conditiilor de lucru terapeutice, ambele avnd un rol important n
facilitarea schimbrii. Obiectivul primar al psihoterapiei promovate de Greenberg este acela de a ajuta
clienii s integreze informaiile din sistemul emoional i cognitiv pentru a facilita o ajustare mai
satisfctoare a clientului la contextul su. Rolul emoiilor n dezvoltarea personal i n funcionarea
individului este capital. n acord cu acest punct de vedere tendina de cretere, de dezvoltare personal
se sprijin pe experiena de adaptare emoional. Emoia este de asemenea important in sporirea
orientrii, chiar i n rezolvarea de probleme.
Demersul experienial :
Demersul

experenial

este

mai

curnd filosofic i

pune

accentul

pe

valorificarea

disponibilitilor umane i are ca obiectiv contracararea alienrii (nstrinrii).

Aceast psihoterapie este dedicat depirii experienelor umane obinuite, fiind orientat pe
gsirea unui sens al vieii. Experienialitii pun accent pe autodeterminare, creativitate, autenticitatea
fiinei umane, pe demersul de integrare corporal-spiritual. La baza psihoterapiilor experienialiste se
afl filosofia existenialist i filosofia pe care se fundamenteaz tehnicile orientale (yoga, zen etc).
4

Omul este considerat ca o entitate activ autoformativ, cu un potenial psihic latent. Tehnicile sunt de
autoperfecionare, axate mai puin pe vindecare, simptom sau boal. Scopul terapiei const n
contientizarea de ctre client a propriului Eu sau atingerea unui nivel superior de constiin (Hayes &
Strauss, 1998).
Una din premisele de baz ale acestei orientri este teza lui Rogers - conform creia orice
organism are tendina nnscut de a-i dezvolta capacitile la nivel optim atunci cnd este plasat n
condiii optime.
n acest context pacientul capt o imagine optimist asupra propriei persoane care este privit ca
fiind valoroas i cu multe disponibiliti ce trebuie realizate (Mitrofan, 1999, pp 82-84). Concluzia
este c terapeutul nu trebuie s ncerce s-l modifice pe pacient ci doar s-i ofere un mediu plin de
nelegere i cldur n care acesta s-i poat realiza disponibilitile - din aceast perspectiv
terapeutul nu este altceva dect un catalizator care-l ajut pe pacient s-i valorifice disponibilitile i
s-i restructureze propria personalitate.
2. Modul n care este perceput boala/bolnavul/sntatea/clientul
Tulburrile psihopatologice sunt considerate expresii ale scderii potenialului uman sau a
pierderii legturii cu eul. Aceast pierdere a unitii nu este datorat unor conflicte incontiente, ci
pierderii sensului existenei i blocrii posibilitii de manifestre a eu-lui. Astfel, nevroza devine o
expresie a disperrii existeniale datorate nstrinrii eu-lui de el nsui, anxietatea este teama omului
de a se confrunta cu limitele sale (moartea, sentimentul neputinei), originile sentimentului de
culpabilitate sunt n ignorarea propriilor posibiliti i valori. Idealul psihoterapiei este crearea omului
spontan, autentic, activ i creativ. Terapia pune accent pe trirea emoiilor i tririlor individuale.
Aceast trire este mai curnd un proces afectiv dect unul cognitiv, iar schimbarea terapeutic rezult
n procesul tririi experienei, i practic prin nelegerea unor semnificaii profunde a experienelor de
via.
Terapiile nondirective se aplic subiecilor cu reacii anxioase datorate stresului, adolescenilor
cu tulburri de adaptare sau comportament, persoanelor cu afeciuni somatice invalidante, i la
psihotici aflai n remisie.

3. Obiectivele psihoterapiei
Aceast form de terapie urmrete mai multe obiective, printre care: descoperirea propriului Eu,
propriei individualiti, propriilor stri emoionale i a modului n care acestea se reflect n corpul
5

fizic; explorare spiritual, realizarea unitii dintre om i univers, prin care se pot depi limitele
propriului Eu; reexperimentarea unui eveniment din trecut n care nu au fost exprimate emoiile
asociate (acest lucru permite ca acele emoii s fie simite n prezent, s fie prelucrate i stinse) astfel
nct suferina emoional s nu mai fie reprimat.
Obiectivul principal al psihoterapiei experieniale l reprezint contracararea alienrii.
Scopul psihoterapiei l reprezint contientizarea maximal a propriului Eu sau atingerea unui
nivel superior de contiin prin care omul s dobndeasc contiina lumii sale interne i externe i n
acelai timp s fie capabil s o construiasc. Astfel, accentul este pus pe autodeterminare, creativitatea
i autenticiatea fiinei umane, integrarea corpului cu mintea i spiritul.
Idealul psihoterapiei este crearea omului spontan, activ, creativ i autentic, iar coala
psihoterapeutic experienial pune accent pe starea emoiilor i experienei prezente. Trirea
experienei este mai degrab un proces afectiv dect cognitiv, deci un proces personal, subiectiv i
inobservabil de ctre o alt persoan. Acest proces subiectiv conduce ulterior la conceptualizare, el
fiind iniial implicit i cptnd semnificaii profunde pentru subiect ordonate cu atingerea scopurilor
psihoterapiei.
Schimbrile terapeutice prin care semnificaiile implicite ajung n contiin sunt puternic i direct
resimite fr a fi neaprat verbalizate. La aceste schimbri contribuie n mod substanial i relaia
pacient-terapeut.
4. Metode i tehnici specifice
n cadrul orientrii experienialiste exist o serie de coli psihoterapeutice diferite.
Marea majoritate a acestor coli - nu pun accentul pe o anumit tehnic n abordarea i nelegerea
fiinei umane (considernd chiar c cultura occidental a fcut abuz de metode i tehnici la care a fost
supus omul). Ceea ce conteaz mai mult este contextul terapeutic i ceea ce este terapeutul.
Terapeutul nu analizeaz trecutul pacientului sau mecanismele transferului i contratransferului
(ca n terapiile dinamice), nu stabilete pentru pacient scopuri i obiective impunndu-i personalitatea
(ca n psihoterapia comportamental), ci ofer pacientului posibilitatea de a-i controla din interior
propriul proces de vindecare. Unele coli pun accent pe comunicarea verbal, altele n schimb
subliniaz abordarea nonverbal considernd c mai important este activitatea dect reflecia (a face
dect a spune) - scopul final fiind combinarea aciunii cu introspecia. Scopul tririi experieniale este
contientizarea senzaiilor corporale, a tensiunii musculare, a micrilor, a proceselor fiziologice din
6

organism - astfel contientizarea corporal are efect energizant i activator asupra subiectului.
(Mitrofan, 1999, pp. 80-85).
Printre tehnicile care faciliteaz exprimarea Eului sunt incluse tehnicile dramatice, jocul de rol
sau de imaginaie dirijat, fantezia, reveria sunt considerate preferabile exprimrilor verbale seci,
interpretrilor i abordrii strict cognitive. Pentru contientizarea senzaiilor corporale se utilizeaz
tehnici de relaxare muscular, tehnici psihosomatice orientale i chiar manevre executate asupra
corpului (presopunctura, masaj). De asemenea pentru atingerea idealului acestei terapii - unirea
sufletului cu corpul - unele coli utilizeaz tehnici meditative specifice culturii orientale. Starea de
relaxare profund servete - n concepia lor - transcederii ego-ului individual i contopirii cu contiina
universal.
n scop terapeutic i autoformativ se utilizeaz i tehnici de educare a voinei, de concentrare a
ateniei i de relaxare - prin pronunarea mintal a unor sunete - montre - aa cum se ntmpl n
meditaia transcedental.
5. Relaia dintre client i psihoterapeut
Spre deosebire de alte orientri terapeutice, n psihoterapia experienial terapeutul nu se
plaseaz pe o poziie de superioritate sau control (printe-copil, profesor-elev), ci construiete o relaie
ncrcat afectiv, mutual i echilibrat, asemntoare unei relaii ntre prieteni. n cadrul relaiei,
terapeutul ncearc s creeze o comunicare sincer i deschis cu clientul, att verbal ct i non-verbal.
n aceast relaie pacientul i clinicianul stabilesc un contact psihologic, indiferent care este
scopul evalurii, iar calitatea acestui contact are consecine att asupra acurateii diagnosticului,
acceptrii acestuia de ctre pacient, ct i asupra tratamentului ulterior.
Terapeutul nu d rspunsuri sau interpretri, nu sesizeaz prezena conflictelor incontiente i
nici mcar nu intervine activ n discursul pacientului, nu face dect s asculte cu atenie i cu o
atitudine de acceptare ceea ce spune clientul, ntrerupndu-l doar pentru a formula cu alte cuvinte ceea
ce a vrut sa spun acesta. Aceste reformulri, fr a conine n ele interpretri sau evaluri, l ajut pe
client s-i clarifice sentimentele i ideile pe care le exploreaz, s le priveasc mai atent i s le
contientizeze. (Mitrofan, 2000, p. 44).
6. Clasificare
Orientarea terapeutic experienial cuprinde mai multe direcii dintre care cele mai importante
sunt:
7

a) Direcia filosofic, care are la baz filosofia existenialist, dialogul pe baza de tehnic
verbal fiind tehnica utilizat (Rogers, Frankl)
b) Direcia psihosomatic, care pune accentul mai mult pe tehnicile non-verbale, pe
concentrarea ateniei asupra corpului propriu, a senzaiilor acestuia i a rspunsurilor senzoriale.
c) Direcia spiritual, care accentueaz experiena transpersonal care implic la rndul ei
depirea nivelului contiinei individuale, ca ultim scop fiind contopirea acesteia cu contiina
universal. Acesta se realizeaz prin renunarea la regulile de conduit dictate de Ego-ul individual,
prin relaxare, concentrare, autodisciplin, antrenament al voinei i meditaie.
Mitrofan (2000) realizeaz o clasificare cronologic a celor mai importante forme de terapie
care fac parte din curentul experienial, reieind din aceast clasificare 3 mari categorii: abordarea
experienial clasic (terapie centrat pe persoan, gestalt terapia, psihodram), modern (analiza
existenial, analiza bioenergetic, analiza tranzacional) i postmodern (programarea neurolingvistic, terapia transpersonal, terapia unificrii o nou psihoterapie experienial).
n cele ce urmeaz, vom aborda cte o form de terapie din fiecare abordare. Astfel, vom
discuta despre Terapia centrat pe client, despre Analiza bioenergetic i despre Programarea neurolingvistic.
A. Psihoterapia experienial clasic - Terapia centrat pe persoan (Carl Rogers)

Psihoterapia centrat pe persoan s-a dezvoltat ncepnd cu anii 1940 ca o puternic reacie fa
de psihanaliz. Mai este numit i psihoterapie rogersian, pentru c fondatorul i liderul incontestabil
al acestui tip de psihoterapie este Carl Rogers.
1. Premise teoretice n psihoterapia rogersian

Non-directivitate sau centrare pe client

Psihoterapia centrat pe client se nscrie n curentul orientrilor psihoterapeutice experienialiste;

aprut iniial sub denumirea de psihoterapie non-directiv, contrazicea considerabil principiile statuate
la acea vreme, constituind un adevrat oc ideologic. Ideea unui tratament psihoterapeutic lipsit de
direcii", de diagnostice i interpretri a contrariat muli practicieni.

Pentru ca procesul terapeutic sa fie fecund, trebuie ca el sa se efectueze n funcie de experiena

clientului, nu n funcie de teoriile i principiile strine acestei experiene. Pentru ca terapeutul sa fie
eficient, trebuie ca el sa adopte, vis-a-vis de clientul o atitudine empatica; trebuie sa se strduiasc sa
se cufunde cu clientul, n lumea subiectiv a acestuia. Clientul trebuie sa fie centrul ntreprinderii, nu
numai in sensul ca el este beneficiarul, ci intr-un sens mai intrinsec. nelegerea experienei sale
personale trebuie sa serveasc drept ghid i criteriu n procesul de reorganizare a atitudinilor sale i n
conduita ulterioar a vieii sale. De aici, Sintagma centrat pe persoan, indicativ al curentului
ideocratic al procesului, adic a nrdcinrii sale n experiena trit de client.
Sintagma centrat pe persoan subliniaz accentul pus att pe lumea fenomenologic a clientului
dar i pe starea de a fi a consilierului. Pentru Rogers adevrul central era c cel care tie cel mai bine
cum ar trebui s funcioneze procesul terapeutic este nsui clientul. Clientul tie ce-l doare i unde se
afl durerea i tot clientul este cel care, n ultim instan, va descoperi calea cea mai bun. Sarcina
consilierului este s fie un companion care s poat relaiona cu clientul n aa fel nct acesta s i
poat accesa propria nelepciune i sa-i poat regsi reperele n via. Fenomenologia se bazeaz pe
credina c realitatea este diferit pentru fiecare persoan care o percepe, n acord cu fenomenologia,
imaginea realitaii este valid pentru client chiar dac percepia terapeutului despre aceeai realitate
este alta. Astfel nu exist n discuie nici un punct de vedere care este corect sau greit n percepia
realitii, exist realitatea clientului i realitatea terapeutului.
De asemenea, se mai vehiculeaz adesea ideea n anumite momente nu este nimic mai bun de fcut
dect sa te dovedeti strict nondirectiv, implicaia fiind ca subiectul se dovedete intratabil. Fr
ndoiala, noiunea de non-direcie, care este la baza opiniilor de acest gen, este cea de laisser-faire. Nu
poate fi mpiedicat ntrebarea dac cei care susin aceasta i dau seama de faptul ca atitudinea,
comportamentul clientului n timpul interviului este determinat ntr-o mare msura de cel al
terapeutului. De altfel, ceea ce-l califica drept intratabil este poate singurul fundament pe care se poate
edifica autodeterminarea care este scopul terapiei. Din punct de vedere extern, nondirecia i
neintervenia (laisser-faire) se aseamn incontestabil. Dar in intenia i specificitatea lor, cei doi
termeni n-au nimic n comun. Non-direcia, aa cum se nelege prin intermediul opiniei lui Rogers,
este inspirat de o atitudine necondiional pozitiv, n timp ce neintervenia se reduce esenialmente la
indiferena, respectiv la o tolerana vecina cu dispreul. Dar ntr-o relaie care se afieaz ca fiind
ptruns de respect, de nelegere i de cldur (caracteristica reclamata actualmente de toate metodele
terapeutice fr excepie), atitudinea de laisser-faire nu este att de inofensiva pe ct cred cei care o
9

aplica. Clientul recunoate caracterul negativ n mod tacit critic i defensiv al acestei atitudini. O
asemenea experien este nu numai penibil pentru cel care se ateapta sa gseasc la terapeut primirea
pe care este incapabil sa o descopere n alt parte, dar ea ntrete atitudinea de ambivalena i
disperarea care l submineaz. Clientul reacioneaz fie prsind ntreprinderea terapeutic, fie
refuznd n mod tacit sa se angajeze ntr-un efort de autodeterminare.
Este adevrat c rolul terapeutului nondirectiv se descrie adesea ca fiind inactiv. Totui, se
cuvine a se nelege acest termen ntr-o msura oarecum orientala, nsemnnd nu absena de activitate,
ci absen de activitate intervenional. De altfel, terapeutul rogersian inactiv este intens angajat n
procesul de redresare, dar se ferete cu grij s deranjeze dezvoltarea inerent, strduindu-se s o
faciliteze. Acum, aceasta terapie poate fi caracterizat ca fiind un proces de cataliz n opoziie cu
noiunea de analiz
n opinia i practica lui Rogers non-direcia se reduce esenialmente la abinerea de la judecat
evaluant, nu la absena funciei de judecat; orice activitate coerent cere folosirea constant a acestei
funcii. De altfel, a nelege nseamn a judeca - daca nu calitatea, cel puin existena unui lucru sau a
unui eveniment dat. Raiunea despre care este vorba aici se refer la calitatea adevarat sau fals, bun
sau rea, ludabil sau condamnabil, realist sau iluzorie a ceea ce clientul raporteaz.

Actualizarea

n opinia lui Rogers, actualizarea este orientat spre meninerea i dezvoltarea propriei fiine,
incluznd toate trebuinele fiziologice i psihologice (Luca, 2004):. Chiar trebuinele instinctuale de
natur homeostatic sunt incluse n aceast trebuin generalizat spre dezvoltare. Tendina spre
actualizarea utilizeaz aceste trebuine homeostatice pentru a susine creterea i organizarea din ce n
ce mai complex. Maturarea, ca dezvoltare genetic pre-determinat, este susinut n mplinirea ei, de
aceast tendin.
Pe parcursul vieii, omul manifest ceea ce Rogers numea proces de valorizare organismic:
ntreaga cunoatere este valorizat n funcie de utilitatea ei pentru actualizare. Astfel c ceea servete
tendina de actualizare este perceput ca bun i este valorizat pozitiv, n timp ce cunotinele i
comportamentele care afecteaz actualizarea sunt percepute ca negative. Aceste percepii influeneaz
comportamentul: se evit experienele indezirabile i al se repet cele favorabile.
Rogers susine caracterul privat al subiectivitii fiecruia, pe faptul c nimeni nu cunoate mai
bine dect individul acest univers (Luca, 2004):. El nu este limitat numai la stimulrile actuale, ci i la
experiena anterioar n ansamblul ei. Pe msur ce copilul crete, universul cunoaterii se lrgete,
10

modul n care el interpreteaz faptele trite devine din ce n ce mai complex. Astfel, nelegerea
persoanei se poate face numai prin prisma acestei experiene individuale.

Dezvoltarea Eu-lui

Pe msura dezvoltrii Eului se dezvolt i ceea ce Rogers numete atitudine pozitiv. Sursa ei
(atitudine nnscut sau nvat) nu este important, dar ea este general i persistent. Atitudinea
mamei n prima copilrie i a celor din jur influeneaz atitudinea pozitiv. Este frustrant s fii lipsit de
acceptare, aprobare, afeciune din partea celorlali. Dac ceilali nu ncurajeaz atitudinea pozitiv
tendina spre actualizare i dezvoltare a Eului este frnat.
Experienele incongruente cu Eul sunt percepute ca amenintoare i sunt trite ca anxietate,
producnd, uneori, sentimente de nstrinare de sine. Experienele sunt evaluate i, ca atare acceptate
sau respinse, n funcie de atitudinea pozitiv condiionat (Supraeu) i nu de importana lor pentru o
deplin actualizare a Eului. Singura modalitate de a scpa de anxietate pare s fie distorsionarea sau
negarea aspectelor incongruente, deci o manier rigid de a reaciona.
Exist o paralel ntre dezvoltarea personalitii i remodelarea personalitii prin psihoterapie,
scopul amndurora fiind acela de a-l nva pe individ sa fie liber (Luca, 2004):.

Caracteristicile personalitii mature

Pentru Rogers, idealul de dezvoltare i de evoluie social este personalitatea matur, caracterizat
prin contientizarea plenar a tririlor, absena inhibrilor i a distorsiunilor. Caracteristicile
definitorii ale personalitii mature sunt urmtoarele (Luca, 2004):
-

nu prezint aprri (mecanisme de aprare a Eului) pentru c nu are de ce s se apere imaginea de sine nu este ameninat; persoana este deschis spre orice fel de triri fie ele
pozitive sau negative, triete din plin fiecare moment, fiecare eveniment este receptat cu
prospeime;

flexibilitatea, absena rigiditii; organizarea sa este fluid, mulat pe evenimente, n timp

ce persoana nevrotic i organizeaz tririle n mod rigid, distorsionndu-le pentru a se
potrivi cu structura sa;

ncreztoare n propriile posibiliti, se bazeaz mai mult pe propria-i judecat, dect pe a

altora, sau pe norme exterioare;

persoanele mature se simt n mod firesc libere n alegeri, debarasate de constrngeri i

inhibiii; din acest motiv, au un sentiment al puterii personale (control) asupra propriei viei,
11

al puterii de a-i determina viitorul, fr influena mprejurrilor, a normelor, a trecutului

sau a celorlali;
-

persoana matur este creativ, triete constructiv i adaptativ chiar dac mediul se
schimb; creativitatea, spontaneitatea permite adaptarea i cutarea de noi experiene.

Actualizarea ca atare este limita superioar, idealul niciodat atins, de aceea C. Rogers nici nu
folosete termenul de personalitate actualizat. Personalitatea matur presupune proces continuu de
cretere, adaptare, modificare, mai degrab o direcie de dezvoltare dect o destinaie
Personalitatea, n viziunea lui Rogers, este contient i raional, guvernat de perceperea
contient a mediului nconjurtor i a propriei persoane, i respinge ideea influenei trecutului asupra
comportamentului actual. Dinamica personalitii este influenat de prezent i tririle actuale.
Personalitatea poate fi neleas numai prin prisma tririlor proprii, a experienei interne, nu prin
condiionri realizate de factori sociali, nici prin funcionare unor mecanisme de aprare generate de
conflicte psihosexuale din prima copilrie
Tendina fundamental, nnscut, a fiinelor este de a se dezvolta, de a-i mplini
potenialitile, de a-i structura identitatea de sine. Dei aceast tendin este nnscut, procesul de
actualizare, n sine, este influenat mai mult de mediul social dect de factorii biologici. Copilria este
important pentru structurarea personalitii, dar nu este definitorie, experienele ulterioare putnd fi la
fel de importante. Scopul ultim al dezvoltrii personalitii este personalitatea matur, iar modul de
structurare i funcionare al acesteia este general uman. Regresia este posibil, la fel ca i
comportamentele anormale, dar acestea sunt excepia, nu regula. Persoana aflat ntr-o astfel de situaie
poate depi impasul prin terapie centrat pe persoan, adic folosind resursele de actualizare ale
propriei personaliti.
2. Relaia terapeutic rogersian i tehnici de dialog
Terapia este un ansamblu de dispoziii i activiti care se preteaz la observaie i nregistrare
care se pot dobndi larg pe calea nvrii; aceasta categorie de condiii se indic n general cu numele
de tehnici.
Funciile terapeutului pun n joc anumii factori morali i umani care corespund noiunii de
atitudine (tendina constanta n a percepe i a aciona ntr-un sens determinat, de exemplu n sensul
toleranei sau al intoleranei, al respectului sau al criticii, al ncrederii sau al nencrederii etc.)
(Mitrofan, 2000).

12

Considerarea pozitiv necondiionata ca expresie a unui sentiment autentic trit reprezint un

fenomen incontestabil nou pe terenul relaiilor umane. n relaia terapeutic rogersian se elimin
tehnicile directive din cmpul terapeutic, iar diagnosticul e considerat ca fiind duntor relaiei
terapeutice ntruct creeaz imaginea expertului. De asemenea, sunt evitate tehnicile manipulative, se
evita limbajul ezoteric, metaforic, nuanat. Orice tehnic, ca psihodrama, tehnicile terapiei gestaltiste i
cele bioenergetice care tind sa pun terapeutul n rolul de expert, diminund contribuia c1ientului, sunt
evitate.
Totui, practicienii terapiei non-directive folosesc o varietate de tehnici n funcie de coala din
care fac parte. Rogers a propus urmtoarele tehnici (Mitrofan, 2000):
1. Clarificarea sentimentelor clientului: se face prin reflecie, meditaie i afirmaie. Accentul
este pus pe sentimentele prezente.
2. Reformularea coninutului afirmaiilor clientului: se folosesc alte cuvinte dect cele folosite
de ctre client pentru a revrsa mai multa lumina asupra problemelor cu care acesta se confrunta, cu
scopul de a elimina confuziile.
3. Acceptarea necondiionata:sintetic redata, presupune comunicarea empatica, autentica,
acceptare pozitiva verbala ~i nonverbala (mimica i pantomimica de tip comprehensiv).
Alte tehnici utilizate n terapia nondirectiv sunt: ascultarea, reflectarea i reformularea
(Mitrofan, 2000).
Ascultarea activ
Terapeutul susine i ncurajeaz nonverbal (prin postura, privire, mimica, micri ale capului,
sunete aprobative) ceea ce spune subiectul.

Tehnici de reflectare
Terapeutul reia, ca un ecou, o parte din ceea ce
spune subiectul.
Se
Reflectarea / Repetiia ecou

pstreaz

limbajul

subiectului

se

accentueaz acea parte din mesajul transmis de

ctre client care este semnificativa pentru
problema cu care acesta se confrunta. Scopul
acestei tehnici este ca clientul se simte acceptat,
13

ncurajat sa comunice, apar i sunt contientizate

sensuri noi ale situaiei prezentate, sunt mult
diluate

blocajele,

rezistenele

Un

alt

rol

important al acestei tehnici este ca l focalizeaz

pe client asupra gsirii unei noi perspective, a
unei soluii la problema cu care se confrunta.
Terapeutul reia o parte din ceea ce spune
subiectul, dar pe alt ton, cu nuan de umor.
Scopul este schimbarea perspectivei asupra
Repetiia pe alt ton / cu o nuana de umor

evenimentului. Se recomand umorul neagresiv,

blnd, se rade mpreuna cu clientul de o anumit
situaie, nu se face niciodat haz pe seama
clientului.
Se folosete pentru a scoate n eviden un
aspect

pozitiv/faa

pozitiv,constructiv

situaiei sau atunci cnd urmrim obinerea unui

Amplificarea

efect paradoxal: prin amplificarea suplimentar

introdus de terapeut, subiectul ajunge sa vad
situaia la dimensiunile ei reale.

Tehnici de reformulare
Se obine o nou viziune asupra ansamblului,
Reformularea prin inversiunea raportului
figura-fond

fr a se aduga sau omite ceva din detaliile

oferite de subiect. Prin aceast tehnic se
urmrete de oc, cu consecine n planul
imaginii de sine, pozitivarea imaginii de sine.
Reformularea

Reformularea sinteza

n cuvinte cheie, reliefndu-se

ceea ce este esenial pentru subiect, accentul

fiind pus pe tririle, emoiile, patternurile
interpretative
14

greite,

distorsionate

ale

subiectului; se folosesc doar cuvintele clientului

i nu se fac nici un fel de interpretri asupra
celor relatate.
Terapeutul formuleaz ceea ce subiectul a simit,
Reformularea clarificatoare

dar nu poate exprima Nu se fac sugestii i

ntotdeauna se verific daca ceea ce a fost
reformulat coincide cu trirea clientului.

Tehnici de deschidere
Deschiderea

Cnd subiectul pare ca se blocheaz, dialogul

este susinut, redeschis prin formulari neutre de
tipul: ,,i.... , Deci... , Aadar... .a. m.d.

Terapeutul nu judeca ceea ce-i spune subiectul, nu evalueaz, nu-i impune propriile sale valori
i standarde, nu sugereaz soluii. Terapeutul doar ascult, accept necondiionat, clarific. Formulrile
sunt de tipul: "Tu eti suprat pe... ", "Ti se pare c", "Tu crezi c eti ru pentru c... ", "Tu simi
c...". Rol: aceste formulri pun n eviden faptul c doar aprecierea clientului n legtur cu situaia
conteaz eu adevrat. Subiectul nu va mai percepe sistemele de valori ca fiind imuabile, exterioare,
amenintoare, ci personale, bazate pe propria experiena i restructurabile, n armonie cu trirea sa.
Comunicarea de tip aici i acum: chiar i atunci cnd sunt relatate fapte petrecute din trecut,
comunicarea se menine focalizata pe ceea ce se petrece aici i acum. Situaia trecut este adus n
prezent. Formulrile sunt de tipul: "Ce simi acum?", "Ce sim/crezi n legtur cu asta?", "De ce
anume eti contient acum?" etc.
Aceste tehnici au rolul sa ghideze procesul terapeutic, sa-l orienteze, sa faciliteze comunicarea,
accentul fiind deplasat evident ctre ceea ce este terapeutul i nu ctre ceea ce face.
Noiunea de respect, aa cum o concepe rogersianul, este o dimensiune cu adevrat nou n
domeniul relaiilor umane. Mai nti, acest respect este necondiionat. Clientul este respectat nu din
cauza vreunui merit, demnitate sau competen deosebit pe care le-ar putea avea dobndite n decursul
existenei sale sau din cauza vreunei caliti deosebite - sinceritate, curaj, cooperare, inteligenta - de
care ar putea face dovada n timpul interviurilor. Respectul terapeutului este gratuit. Clientul nu trebuie

15

sa fac nimic pentru a-l merita. Aceasta atitudine se fondeaz pe faptul ca persona este o fiin unic,
cu a structura unic a experienei cumulate i a modului experienial de organizare.
Acestea fiind spuse, am putea caracteriza oarecum metaforic psihoterapia umanista ca un
exerciiu de iubire necondiionat, de creativitate interpersonala, o ntlnire ntre doua fiine umane
angajate intr-un proces de cretere afectiv, de maturizare, de mbogire a fiinei umane n totalitatea
sa (Mitrofan, 2000).
4. Personalitatea terapeutului i atributele sale
Practica terapiei rogersiene nu presupune ca terapeutul s aib o personalitate special sau
talente superioare, ns acesta trebuie s aib anumite atribute fr de care nu s-ar putea realiza
centrarea pe client. Ele sunt: capacitatea empatic, autenticitatea i o concepie pozitiv si liberal
despre om (Luca, 2000). n plus, dou caliti necesare oricrui terapeut indiferent de orientare sunt:
grad ridicat de maturitate emoional i nelegere de sine.
a) Capacitatea empatic
Empatia, capacitatea de a te pune n locul altei persoane, de a vedea lumea aa cum o vede ea,
ca i cum ar fi lumea ta, este absolut esenial terapeutului centrat pe client, care capteaz i reflect
semnificaia personal a cuvintelor clientului.
Totui, Bozarth (2011) afirm c empatia din perspectiv rogersian este unic n comparaie cu
alte conceptualizri, Rogers considernd empatia ca fiind:
-

mai degrab un concept terapeutic esenial dect o precondiie

mai degrab o atitudine i o experien orientat ctre client dect un comportament specific

un proces interpersonal bazat pe o atitudine nondirectiv

parte a unei atitudini absolute, unde experiena nelegerii empatice este interconectat cu
congruena i atitudinea pozitiv necondiionat a terapeutului fa de client.
Tot Bozarth (2011) enun urmtoarele afirmaii n legtur cu empatia rogersian:

1. Empatia n teoria rogersian reprezint un concept care este complet integrat cu condiiile de
congruen i atitudine pozitiv necondiionat. Ea exist ntr-un context de nondirectivitate i este
construit pe temelia tendinei de actualizare.
2. Nu exist loc de directivitate n perspectiva lui Rogers asupra terapiei i a rolului terapeutului.
Nondirectivitatea are o influen major asupra conceptualizrii la Rogers.
16

3. Tehnicile lui Rogers sunt ntotdeauna ancorate n atitudinile terapeutice. Aadar, sunt fixate n
experienele interioare ale terapeutului, n rspunsul empatic realizat pornind de la cadrul de referin
al clientului.
4. Acceptarea empatic i cea necondiionat reprezint, n esen, aceeai experien.
5. Cercetarea actual a eficienei terapiei confirm conceptualizarea lui Rogers asupra empatiei n
corelaie cu rezultatele psihoteraputice pozitive.
6. Empatia rogersian nu nseamn neaprat comunicarea empatiei sau rspunsurile empatice.
Pentru a avea acest atribut, practicianul trebuie s fac abstracie de propriile valori, sentimente,
nevoi, s se abin s aplice criterii raionale care s l conduc n afara interaciunii cu clienii
(Mitrofan, 2000).
Oamenii nu se pot arta mai empatici dect sunt, iar pentru a fi astfel este nevoie de o
modificare a ntregii personaliti, de o reorganizare a sistemului de nevoi, interese i valori.
b) Autenticitate (acord intern/congruen)
Atunci cnd exist o stare de acord ntre experien i reprezentarea sa n contiina individului
se poate vorbi de autenticitate sau acord intern, care sugereaz c nu exist erori n perceperea
experienei (reprezentarea experienei este autentic). Ca i empatia, aceast autenticitate nu poate fi
adoptat dup voie, ele nefiind simple forme de comportament, ci manifestri ale personalitii, aa
cum se exprim ea n aciune. Astfel, terapeutul nu se poate mulumi s acioneze ca i cum ar simi
sentimente calde fa de client, ca i cum s-ar pune de acord cu acesta, ca i cum s-ar abine s judece,
ca i cum ar accepta clientul aa cum este sau ca i cum ar vrea ca, clientul s ia conducerea discuiei
(Mitrofan, 2000).
Terapeutul trebuie s simt sentimentele pe care le manifest! Astfel, se difereniaz
exprimarea sentimentelor autentice de imitarea lor, n cazul creia clientul simte la un nivel
subcontient aceast falsitate, iar relaia terapeutic are de suferit. Comportamentul autentic, spre
deosebire de cel simulat are o for care se exprim cu uurin i convingere.
c) Concepia pozitiv i liberal (necondiionat) despre om i relaiile umane
Aceasta este o condiie care face posibil realizarea celor anterioare i care presupune un mod
de a gndi i reaciona nrdcinat n personalitate i exprimat printr-un stil de via. Aadar, nu este
suficient entuziasmul pentru concepiile liberale i umaniste, este nevoie de o

reorganizare a

sistemului de atitudini i valori, care cere timp, efort, introspecie, reflexie critic i numeroase
ncercri i erori (Mitrofan, 2000). ns, un terapeut care depune efort pentru a pune n practic
17

atitudinile cu care se identific poate ajunge s i exercite profesia cu acelai succes ca un terapeut
care i-a nsuit deja aceste atitudini (stil de via).
d) Maturitatea emoional
Exist mai multe aspecte ale maturitii emoionale care sunt necesare exercitrii rolului de
terapeut. Un prim aspect este reprezentat de capacitatea de participare la procesul de schimbare a altei
persoane fr a fi tentat de a modela schimbarea dup propria imagine. Astfel, terapeutul trebuie s fie
un rezonator i amplificator la eforturile de redresare ale clientului, nu un ghid, judector sau model,
deoarece fericirea, pacea interioar, satisfacia sunt fenomene subiective. Un al doilea aspect se refer
la capacitatea de a simi i transmite sentimente autentic clduroase fr ca ele s se transforme pe
ascuns ntr-o capcan pentru una sau cealalt dintre persoanele n cauz. Acest aspect merge n aceeai
direcie cu faptul c o relaie sntoas presupune un efort real, dar nu excesiv (Mitrofan, 2000).
De asemenea, maturitatea emoional presupune securitate intern, care permite terapeutului
s i pstreze senintatea i s nu se lase derutat i tulburat de reaciile neateptate, de oscilaiile
inevitabile ale atitudinilor clientului (Rogers, 1961). Fr un grad ridicat de securitate interioar,
terapeutul nu poate nfrunta nici situaiile n care clientul vrea s rmn ntr-o atitudine dependent,
cele n care acesta l aduleaz pe terapeut sau peste alte situaii ncrcate de emoie intens (Mitrofan,
2000).
Aceste aspecte presupun c terapeutul a ales profesia pentru c o gsete util, fr efort i n
concordan cu o concepie nalt despre om i relaiile umane. Totusi, terapeutul nu rmne complet
indiferent la sentimentele pozitive pe care clientul le arat fa de el, ns satisfacia i importana pe
care o va resimi nu trebuie s fie superioar dorinei de a pierde aceast importan, astfel nct
clientul s descopere satisfacia de a fi i a se simi autonom.
e) nelegerea de sine
Aceasta este o condiie de nelipsit, dac suntem de acord c instrumentul cel mai important al
terapeutului este personalitatea sa. Astfel, terapeutul nu poate s i fac o reprezentare realist a
lucrurilor povestite de client dac el nsui nu i cunoate atitudinile i nevoile dominante care
determin tendinele i aversiunile, prejudecile i temerile sale. Cu toate acestea, pentru terapeutul
rogersian aceste riscuri de eroare sunt mai mici, deoarece procesul este non-directiv i se bazeaz mai
mult pe experiena vie i imediat a clientului, i mai puin pe explorarea i interpretarea terapeutului.
Un demers empatic reduce aadar pericolul de contagiune personal, ns acest lucru nu presupune
c nelegerea de sine a terapeutului nu rmne o condiie esenial. Doar c, aceast nelegere
18

presupune n terapia rogersian ca terapeutul s aib o cunoatere a propriului eu aa cum acioneaz n

fiecare moment, reprezentnd de fapt o deschidere constant la experien. Cu alte cuvinte, nelegerea
de sine presupune o atitudine de disponibilitate care permite intrarea n contiin a totalitii datului
organic (Mitrofan, 2000). Aceast disponibilitate presupune o trire fie subiectiv a sentimentelor i
senzaiilor fr a fi clar gndite, fie obiectiv reprezentate n contiin, dar mai presupune i a face
abstracie de aceast subiectivitate, constatnd n ceea ce l privete: m doare, mi-e fric,
iubesc, sunt suprat. Important este absena barierelor i inhibiiilor susceptibile s ngreuneze
sau blocheze percepia complet a ceea este organic dat. Un terapeut perfect deschis experienei sale i
total eliberat de manevre defensive este unul care triete n manier existenial, care simte fiecare
experien ca fiind nou.
Concluzie: Procesul terapeutic rogersian poate fi sumarizat astfel: dac terapeutul se arat capabil s
creeze o relaie caracterizat din partea lui de autenticitate printr-o primire clduroas i sentimente
pozitive fa de lucruri care fac ca personalitatea clientului s fie diferit de a lui, printr-o capacitate de
a vedea lumea i Eul clientului aa cum se vede el nsui, atunci persoana cu care ntreine o asemenea
relaie ajunge n situaia de a vedea i de a nelege prin ea nsi aspectele pe care le refuzase pn
atunci contiinei i evolueaz din ce n ce mai mult spre tipul de persoan care dorete s fie. De
asemenea, aceast persoan va funciona cu dezinvoltur i cu ncredere crescut, se va actualiza ca
persoan, ca fiin unic care gndete i acioneaz ntr-o manier care i este personal caracteristic.
Va deveni capabil s abordeze adecvat problemele vieii.
5. Teoria concis a terapiei centrate pe persoan
Aa cum afirm Mitrofan (2000) n lucrarea sa, teoria rogersian este de ordin condiional.
Astfel, dac anumite condiii sunt date (variabila independent), atunci se produce un proces
determinat (variabila dependent), iar dac acest proces se produce (devenit variabil independent),
vor avea loc modificri ale personalitii i comportamentului (variabil dependent) (Luca, 2000, p.
42).
Condiiile procesului terapeutic
1) Clientul i terapeutul trebuie s fie contact.
2) Clientul s se afle ntr-o stare de dezacord intern, de vulnerabilitate sau angoas.

19

3) Terapeutul s se afle ntr-o stare de acord intern fa de obiectul relaiei sale cu clientul, cel puin
pe perioada desfurrii sesiunii.
4) Terapeutul s ncerce sentimente de consideraie pozitiv necondiionat fa de subiect.
5) Terapeutul s ncerce o comprehensiune empatic a cadrului de referin intern al clientului.
6) Clientul s nu i dea seama dect ntr-o msur minim de consideraia pozitiv necondiionat i
de comprehensiunea empatic pe care terapeutul i le dovedete.
Niciodat procesul terapeutic nu se produce n absena acestor condiii (Luca, 200).
Este esenial ca terapeutul s nu l informeze pe client n mod explicit despre comprehensiunea
empatic i consideraia pozitiv necondiionat pe care le nutrete fa de el. Important este ca,
clientul s neleag existena acestor atitudini la terapeut. Comunicarea autentic este realizat subtil
prin cteva remarci sau expresii faciale spontane.
Deosebit de important n aceast teorie este autenticitatea atitudinilor terapeutului (acordul
intern). Este necesar ca sentimentele i atitudinile pe care terapeutul le ncearc fa de client s fie
disponibile contiinei sale. Terapeutul poate crede ca are sentimente de empatie i atitudine pozitiv
necondiionat, dar de fapt s aib jen i angoas, n acest caz nerealizndu-se acel acord intern
necesar eficacitii terapeutice, iar relaia are de suferit.
Rogers (1961) afirm c n timpul interaciunii cu clientul, este necesar ca terapeutul s fie el
nsui, oricare ar fi sentimentele pe care le ncearc, dar autorul afirm c nu este clar dac este bine
sau nu s arate clientului natura sentimentelor sale fa de acesta, oricare ar fi ele. Tot Rogers (1961)
afirm totui c indicat ar fi ca terapeutul s exprime aceste sentimente care se impun i care l fac s
fie incapabil s se concentreze pe client sau acele sentimente contrare atitudinii pozitive
necondiionate, i s le explice clientului.
Pentru ca relaia terapeutic s aib rezultate, este capital (indiferent de orientare) ca terapeutul s
poat nelege clientul (semnificaia subiectiv a celor spuse de client) aa cum se nelege pe sine
nsui. Calitatea comunicrii, empatia aratte de terapeut reprezint factorul primordial al terapiei.
Procesul terapeutic
Numai dup ce condiiile discutate anterior sunt ndeplinite i meninute se pune n micare un
anumit proces terapeutic, caracterizat prin:
1) Clientul se simte din ce n ce mai apt s i exprime sentimentele, verbal sau non-verbal.
2) Sentimentele exprimate ncep din ce n ce mai mult s se refere la sine i nu la ceilali.

20

3) El devine din ce n ce mai capabil s disting obiectele de sentimentele i percepiile sale,

aceast capacitate aplicndu-se att noiunii de sine, ct i experienei sale, lumii exterioare, altor
persoane i relaiilor pe care le ntreine. Percepia sa despre toate acestea devine mai flexibil,
global, corect i difereniat.
4) Sentimentele pe care le exprim se raporteaz din ce n ce mai puin la stadiul de dezacord existent
ntre anumite elemente ale experienei sale i noiunea sa despre sine.
5) i d seama de primejdia pe care o reprezint stadiul de dezacord intern. Datorit consideraiei
pozitive necondiionate pe care terapeutul o exprim constant, este posibil ca experiena primejdiei
s fie eliminat.
6) Clientul ncearc plenar anumite sentimente pe care, pn atunci, le deformase/renegase.
7) Imaginea de sine se modific astfel nct se permite integrarea elementelor experienei care
fuseser deformate/renegate.
8) Pe msur ce se produce reorganizarea structurii de sine, acordul ntre aceast structur i
experiena total crete constant. Astfel, elementele care nainte preau amenintoare nct s fie
admise n contiin, acum sunt asimilate treptat de ctre Sine.
9) Clientul devine din ce n ce mai capabil s ncerce consideraia pozitiv necondiionat pe care
terapeutul i-o art, fr s se simt ameninat de aceast experien.
10) Clientul ncearc din ce n ce mai mult aceast consideraie pozitiv necondiionat fa de sine
nsui.
11) Clientul este tot mai contient de ceea ce este, de el nsui, centrul evalurii experienei.
12) Evaluarea experienei devine din ce n ce mai puin condiionat i se efectueaz tot mai mult pe
baza experienei trite.
Aceste aspecte sunt demonstrate de nenumrate studii, chiar Rogers (1961) artnd prin studii de
caz cum treptat structura sinelui clientului devine tot mai mult n acord cu experiena sa, aceast
cretere fiind nsoit i de diminuarea comportamentului defensiv. De asemenea, consideraia pozitiv
fa de sine crete, iar el tinde s se considere centrul evalurii experienei.
Efectele terapiei asupra personalitii i comportamentului
Schimbrile observabile n comportamentul clientului sunt de natur relativ permanent:
1) Este mai deschis spre experiena sa i mai puin defensiv. Evolueaz spre un stadiu de acord
intern.
21

2) Percepiile sale sunt mai realiste, difereniate i obiective.

3) Devine din ce n ce mai capabil s i rezolve problemele.
4) Funcionarea sa psihic se amelioreaz i se dezvolt n sens optimal, datorit schimbrilor din
structura sinelui.
5) Vulnerabilitatea sa la primejdie scade, datorit creterii acordului ntre sine i experien.
6) Sinele ideal este perceput mai realist i devine mai realizabil, datorit schimbrilor modalitii de
percepere (obiectiv).
7) Crete acordul ntre sine i sinele-ideal, datorit ameliorrii funcionrii sale psihice i a diminurii
vulnerabilitii la primejdie.
8) Scade nivelul de tensiune psihologic i fiziologic i al angoasei, datorit creterii acordului ntre
sine i sine-ideal, dar i ntre sine i experien.
9) Crete consideraia pozitiv fa de sine.
10) Se percepe din ce n ce mai mult ca centrul evalurii.
11) Valorile sale ncep s se bazeze pe un proces de evaluare, avnd o ncredere tot mai crescut n el
nsui i simindu-se capabil de schimbare a conduitei sale n via.
12) Percepe lumea exterioar mai realist i mai corect (datorit punctului 1 i 2).
13) ncearc o toleran i o acceptare crescut fa de experienele sale (mai ales cele relativ la alte
persoane), simte din ce n ce mai puin nevoia de a le deforma.
14) Numrul comportamentelor acceptabile de ctre sine crete datorit creterii numrului i varietii
experienelor comparabile cu imaginea de sine.
15) Se dimineaz comportamentele care nainte nu erau compatibile cu imaginea de sine i erau
denigrate.
16) Se percepe ca fiind mai apt s-i controleze i dirijeze comportamentul.
17) Comportamentul su este evaluat mai favorabil i de ctre ceilali, fiind judecat ca fiind mai matur
si adaptat social.
18) Devine mai creativ i se adapteaz mai uor la condiiile i problemele noi.
Cea mai important schimbare n urma terapiei este cea enunat la punctul 1, conform creia
crete acordul intern, celelalte schimbri constituind de fapt implicaii ale acesteia.
Concluziile care reies din teoria lui Rogers i care caracterizeaz natura uman:

22

1) Individul este capabil s devin contient de factorii disfuncionali psihologici, care decurg din
incongruena dintre noiunea de sine nsui i totalitatea experienei.
2) Individul are capacitatea de a nlocui disfuncionalitatea psihic cu funcionarea adecvat, prin
reorganizarea noiunii de sine ntr-un mod compatibil cu experiena sa, fiind predispus (tendin
nnscut) s realizeze acest lucru.
3) Dac aceast capacitate enunat la punctul 2 exist doar n stare latent, ea poate fi dezvoltat prin
intermediul relaiei cu o persoan care: stabilete un stadiu de acord intern n aceast relaie, are o
atitudine de consideraie pozitiv necondiionat i o comprehensiune empatic i comunic
ntr-o anumit msur aceast atitudine.
Astfel, psihoterapia rogersian const n eliberarea acestei capaciti de a soluiona propriile
probleme, capacitate deja prezent n stadiu latent (Schultz, 2005).
Psihoterapia centrat pe client n form pur nu este dect rareori folosit astzi (Holdevici, apud
Luca, 2003). Cu toate acestea, orientarea a pus baza multor terapii orientate umanist, care accentueaz
problemele actuale aflate n contiina clientului, care pot fi rezolvate de ctre persoana nsi,
terapeutul acionnd doar ca un catalizator.
Conchiznd, aceast orientare face parte din spectrul larg al psihoterapiilor experieniale care
urmresc valorificarea potenialului i disponibilitii fiinei umane (Luca, 2000).

B. Psihoterapia experienial modern - Analiza bioenergetic

Analiza Bioenergetica, fondat de Alexander Lowen, reprezint un studiu al personalitii
umane in termenii proceselor energetice ale corpului i o terapie orientat corporal. Alexander Lowen a
fost puternic influenat de munca lui Wilhelm Reich, fiindu-i atat discipol ct i pacient. Reich era
puternic interesat de legtura dintre caracterul unei personae si atitudinea sa corporal. Acesta era de
prere c toate aspectele emoionale au o anumit manifestare corporal. Cnd suferina i emoiile
negative, ca furia sau tristeea nu sunt lsate s se manifeste la nivel comportamental (manifestrile
acestora fiind indezirabile social), se creeaz tensiune la nivelul anumitor muchi. Acest tensiune se
cronicizeaz i formeaz armura muscular a omului.
Odat cu finalizarea terapiei n 1945, Lowen a lucrat un timp ca terapeut reichian, ns dup
civa ani a realizat c nu reuise s i rezolve multe dintre problemele sale majore, motiv pentru care
mpreun cu un alt terapeut reichian, John Pierrakos, pune bazele unei noi terapii, cea bioenergetic.
23

Conceptul de armur muscular a lui Reich, concept care a i strnit interesul lui Lowen spre terapia
orientat corporal, rmne un aspect de baz.
Lowen consider c fiina uman are dou naturi: cea primar, reprezentat prin deschiderea
ctre via i dragoste, libertatea interioar i fluxul de sentimente; i cea de-a doua natur, reprezentat
de nchidere, nencredere, aprrile i armurile aprute ca un mijloc de supravieuire ntr-o cultur care
neag valorile corporale, nfavoarea puterii, prestigiului i a posesiunii.
Scopul terapiei bioenergetice devine astfel rectigarea naturii primare, prin formarea a trei
elemente:

Libertatea absena restrngerii interioare si a fluxului de sentimente

Elegana expresia fluxului de sentimente n micare

Frumuseea manifestarea armoniei interioare, a fluxului care se naste

n alte cuvinte, punctul de plecare al bioenergeticii este ideea c procesele energetice ale corpului
determin ce se ntmpl n minte la fel cum ele determin ce se ntmpl in corp.
Personalitatea sntoas este definit de cele dou nivele ale funcionrii, mental i fizic, care
coopereaz pentru a crea starea de bine.
Personalitatea tulburat, perturbat apare atunci cnd exist arii ale simirii i comportamentului unde
aceste aspecte ale personalitii sau niveluri ale funcionrii sunt n conflict
Pentru a ntelege mai bine ceea ce analiza bioenergetic ne propune, trebuie s ntelegem cteva
concepte de baz.
Energia n concepia bioenergetic
Unul dintre cele mai importante concepte bioenergetice este nsi energia. Energia este
aspectul necesar animrii oricrui obiect. Fr energie nu exist micare. Aceasta este, asadar, un
aspect esenial n toate procesele vieii: micare, sentiment, gandire etc. Implicit, toate aceste procese
sufer modificri dac aprovizionarea cu energie este afectat. O exemplificare foarte bun a
implicaiilor pe care dinamica energiei unui individ o are asupra psihicului acestuia se regseste in
teoriile personalitii. Este acceptat, atunci cand se vorbeste despre temperament, c indivizii difer din
punct de vedere al cantitii de energie de care dispun, precum i n funcie de modul n care o
folosesc. Punctul de vedere bioenergetic al lui Lowen este similar. El exemplific ideea amintind de
24

indivizii impulsivi care nu pot reine nici o crestere de energie i trebuie sa o descarce imediat, precum
i la indivizii depresivi, unde depresia se regsete i la nivel energetic, studiile cinematice artnd c
acetia realizeaza aproximativ jumatate din micrile spontane obinuite observate la indivizii
nedepresivi. Un prim obiectiv al terapiei bioenergetice, in cazul depresiei este, aadar, cresterea
nivelului energetic. Cea mai simpl metod prin care se poate realiza aceasta crestere energetic este
prin mrirea aportului de oxigen prin exeriii de respiraie profund i complet.
Un alt concept important este

ncrcarea i descarcrcarea energetic. Aceast diad

alctuiete un ciclu functional echilibrat. Exceptnd perioada de cretere, cantitatea de energie preluat
este egal cu cea descrcat. Ciclul acesta se desfoar pe diferite canale: respiraie, micare,
activiti, exprimarea de sine. Dac unul dintre aceste canale devine blocat din diverse cauze (inhibiii,
complexe, tensiuni musculare etc.), persoana trebuie s reduc aportul de energie pentru pstrarea
echilibrului energetic. Scopul bioenergiei devine, aadar, deblocarea acestor canale lucrnd simultan cu
ambele pri ale diadei pentrua ridica nivelul energetic al persoanei.
La fel de important este si fluxul energetic. Motilitatea corpului unei persoane depinde de
fluxul excitaiei din corpul su. Tulburrile acestui flux apar sub forma de blocaje anumite zone ale
corpului n care motilitatea este redus, iar musculatura este spastic.
Comunicarea corporal
Analiza bioenergetic acorda mare importan limbajului corporal. n concepia lui Lowen,
corpul unui individ este ca o fereastr spre lumea lui interioar. Atitudinile persoanei fa de via si de
lume sunt reflectate cel mai bine de postur i modul n care aceasta se mic. Chiar i atunci cnd o
persoan ncearc s i ascunda adevratele sentimente,dei poate adopta o postur artificial, corpul
su va contrazice mesajul transmis prin starea de tensiune pe care o creaz. Poligraful se bazeaz pe
acest principiu. Cand cineva spune o minciun, se creeaz o tensiune la nivel corporal care se va
refecta n presiunea sngelui, rata pulsului i n conductibilitatea electric a pielii. Concluzia fiind c
nimeni nu poate fi stpn pe propriul corp, activitatea intern a universului emoional avnd un efect
clar i deseori involuntar asupra acestuia, iar mesajele pe care le transmitem prin intermediul corpului
sunt mai reale i mai rezonante dect cele pe care le transmitem verbal.
Principiul plcerii i caracterul
25

Orientarea primar a vieii este nspre plcere i departe de durere. Practic plcerea la nivel
corporal indic asigurarea homeostaziei pe cnd durerea reprezint existena unei ameninri asupra
integritii organismului. Ne deschidem si ne ndreptm aadar n mod spontan nspre placere i ne
ndeprtm i ne contractm din faa durerii. Atunci cand o situaie conine posibilitatea unei plceri
dar ameninarea unei dureri, trim anxietatea.
Din aceast cauz toi indivizii dezvolt defense mpotriva luptei pentru plcere, defense care nu pot,
ns,

bloca n totalitate impulsurile orientate spre obinerea plcerii. Defensele permit anumitor

impulsuri s treac, n anumite condiii limitate i n anumite grade, aceste defense fiind diferite de la
un individ la altul.
n analiza bioenergetic, diferitele tipuri de aprri sunt denumite structuri de caracter.
Caracterul, aadar, nconcepia bioenergetic este definit ca un patern fixat de comportament sau
strategia tipic pe care un individ o dezvolt n situaii care implic obinerea plcerii (Mitrofan, 2000).
La nivel somatic, caracterul este structurat sub forma uno rtensiuni musculare cronice, deseori
inconstiente care blocheaz sau limiteaz posibilitatea impulsurilor de a se exprima. La nivel psihic,
caracterul apare sub forma mecanismelor de aprare ale Eului.
Defensele nu sunt ns singurele bariere pe care individul i le ridic n drumul su ctre
plcere. Dei aceast conceptie se ncadreaz foarte bine n conceptul de natur secundar prin faptul
c individul trebuie s fie selectiv n eliberarea impulsurilor n funcie de restriciile impuse de mediu,
perceperea mediului devine la fel de important. Cu alte cuvinte orientarea persoanei n realitate este
un aspect foarte important de care terapeutul trebuie s fie constient, i care nu trebuie abandonat
niciodat de-a lungul terapiei. Obtinerea de plcere, satisfacie i mplinire, devine foarte dificil in
cazul in care persoana este nerealist fa de viaa ei, dnd natere iliziilor. Iluziile, la rndul lor, pot da
nastere disperrii, iar n disperarea individul uit s obtin placere n prezent, viata lui intrnd n
asteptarea pentru indeplinirea iluziei. Practic energia deviat ctre scopul nerealist sau ctre iluzie, nu
mai este disponibil pentru viaa cotidiana din prezent. Persoana renunt la prezent pentru a obtine o
plcere care probabil nu exist. Colapsul acestor iluzii dei genereaz ntotdeauna depresie, ofer
persoanei posibilitatea de a descoperii iluzia i de a-i redresa gndirea i comportamentul pe un teren
mult mai solid.

26

Stresul i sexualitatea
Tot din prisma celor dou naturi primar i secundar Lowen realizeaz i o descriere a stresului.
n concepia sa stresul rezult din impunerea unei fore sau presiuni asupra unui organism, care
rspunde prin mobilizarea energiei (Mitrofan, 2000). Lowen nparte stresul in dou categorii:

natural stres pentru care organismul este echipat sa fac fa

socio-cultural reprezentat de constrngerile sociale, autocostrngeri cat si stresul emotional

rezultat din relatiile interpersonale.

Gravitaia poate fi un exemplu foarte bun de stres natural. Aceasta ne apas permanent in jos.
Pentru a ne mentine poziia ortostatic este nevoie s consumm energie din acest motiv, cnd suntem
obosii preferm s stm jos sau sprijinii. Asemntor, stresul de natur socio-cultural actioneaz i el
la nivelul posturii dnd natere anumitor tensiuni musculare. Terapia bioenergetic poate realiza
detensionarea tensiunilor musculare cauzate de stres. Odat reduse persoana descoper ca poate face
fa mai bine stresului. Aceast detensionare se realizeaz prin anumite exerciii:
1. Exerciii de imbuntire a contactului cu solul prin flexibilizarea genunchilor
2. Eliberarea pelvisului si deschiderea simurilor sexuale
3. Obinerea de vibraii in picioare pentru a le reduce rigiditatea
Lowen acorda o funcie foarte important vibraiei. Un corp viu vibreaz: btie inimii, respiraia,
tresrirea de bucurie, tremuratul furiei, plnsul, rsul. Toate acestea sunt aciuni care ne mic profund,
ns cel mai aductor de satisfactie, mplinire i sens dintre toate aceste rspunsuri involuntare ale
corpului este orgasmul. n concepia bioenergetic descrcarea sexual satisfctoare va elibera
excitaia n exces si va reduce mult tensiunea. Totui Lowen este mai rezervat in ceea ce priveste
descarcarea tensiunilor prin orgasm, n comparatie cu Reich. Dei consider orgasmul cea mai eficient
descrcare, el recunoaste c uneori tensiunile acumulare n corp pot fi att de profund structurate nct
relaxarea orgasmic apare rareori.
Spontaneitatea i exprimarea de sine
Atunci cand vine vorba de exprimarea de sine, persoana realizeza acest lucru n mod automat i
adesea incontient prin fiecare aciune sau micare a corpului su. De aici reiese c sinele nu este
limitat la sinele contient i nu este identic cu ego-ul. Mai mult dect att, pentru a ne exprima sinle nu
este nevoie s facem nimic, deseori impresionnd mai mult nefcnd nimic.
27

n opinia lui Lowen calitatea principal a exprimrii de sine este spontaneitatea. Spontaneitatea
se manifest prin lipsa interferenei, absena strdaniei si inocen. Desigur, spontaneitatea nu poate fi
invat, aadar scopul terapiei bioenergetice identificarea, nelegerea i nlturarea blocajelor sau
barierelor exprimrii sinelui.
Se va analiza aadar, relaia comportament spontan comportament nvat eprimarea de sine,
comportamentul nvat fiind o expresie a ego-ului sau a supraego-ului, dar nu a sinelui. Este de
urmrit un echilibru ntre controlul egoului i spontaneitate, pentru a putea permite exprimarea
eficienta a impulsurilor innd totui cont de realitatea vieii persoanei.
C. Psihoterapia experienial postmodern - Programarea neuro-lingvistic
1. Scurt istoric i definirea NLP:
Precursorii NLP
Programarea neuro-lingvistic a luat natere la nceputul anilor 70 n cadrul universitii Santa
Cruz din California. Iniiatorii, ei John Grinder si Richard Bandler au dorit s afle care sunt elementele
care fac dintr-un psihoterapeut un psihoterapeut de succes. Ei au pornit acest demers prin studierea
comportamentelor a trei psihoterapeuti de succes ai acelor vremuri. Printre acetia se numar Fritz
Perls, Virginia Satir si Milton Erickson. Ulterior cercetarile celor doi au fost unite sub denumirea de
NLP, sistem ce s-a dovedit aplicabil ntr-o gama larg de domenii nu doar n cadrul psihoterapiei
(Mitrofan, 2000).
Definirea termenilor neuro, lingvistic i programare
Denumirea NLP provine de la sintagma programare neuro-lingvistic. Conceptul neuro se
refer la substratul neurologic specific fiecarui proces, termenul face referire la procesele de gandire.
comportamentul uman pornete de la experienele senzoriale prin care este experimentat lumea , sunt
create sensurile i sunt generate reaciile iar toate acestea au la baza mecanisme neurologice (Mitrofan,
2000). Lingvistic nseamn defapt limbajul folosit att pe planul extern, atunci cnd se realizeaz
procesul comunicrii ct i pe plan intern. Prin limbaj, n planul intern sunt integrate experienele i
sunt ordonate gndurile. Conceptul de programare vizeaz posibilitatea de care persoana dispune n
alegerea starilor i emoiilor pe care aceasta dorete s le experiemnteze n anumite situaii. Sinonim cu
conceptul de condiionare, programarea presupune o implementare contient a unei structuri similare
schemei stimul-raspuns.
Relaia terapeutic
28

n literatura de specialitate sunt menionate trei tipuri posibile de relaie terapeutic n care
terapeutul i clientul interacioneaz. Se poate afirma despre un curent de psihologic c are la baz un
tip specific de relaie dar acest lucru nu nseamn c ntr-o edin de psihoterapie n cadrul curentului
respectiv nu se ntmpl ca psihoterapeutul s foloseasc elemente ale celorlalte tipuri de relaii atunci
cnd interactioneaz cu clientul. NLP ul fiind un curent cu origin in gestalt terapie si terapia
ericksoniana se axeaza in principal pe relatia centrata pe client sau centrata pe realitate. In cadrul
acesteia sunt vehiculate principii precum acceptare neconditionata, responsabilizarea clientului,
ancorarea in prezent (aici si acum) dar si atitudinea umanista a terapeutului.
Obiectivul terapeutic
Curentul NLP se centreza in principal pe studierea experientei subiective, in acelas timp pune
accentul pe identificarea patternurilor ineficiente si schimbarea acestora folosind patternuri eficiente si
adaptate specificului situatiei.
Clientul este vazut drept o entitate responsabila pentru sine, pentru ceea ce i se intampla pentru
alegerile pe care le face si care este capabil sa opereze modificari astfel incat sa experimenteze starile
si emotiile dorite. Pornind de la acest principiu scopul psihoterapiei NLP devine invatarea clientului
cum sa fie ecicient si sa opereze modificari astfel incat sa inlocuiasca patternurile dezadaptative cu
comportamente si emotii dorite. (Mitrofan, 2000)

2. Presupozitii ala programarii neuro lingvistice:

Harta nu este acelas lucru cu teritoriul

Aceasta presupozitie porneste de la ideea ca ralitatea interioara specifica fiecarui individ este
construita de acesta cu ajutorul simturilor de care dispune la care sunt adaugate constructiile sale
subiective precum educatia, zestrea culturala, experienta anterioara. Astfel realitatea individului apare
ca o reprezentare a realitatii obiective dar nu se afla cu aceasta intr-un raport de identitate, intocmai
cum harta este o reprezentare a teritoriului dar nu insasi teritoriul (Mitrofan, 2000). Cu alte cuvinte
realitatea apare reprezentata in constiinta individului filtrata de capacitatile sale senzoriale si cognitive.
Programarea neuro lingvistica evalueaza hartile in functie de utilitatea pe care acestea le au pentru
posesori si nu daca acestea sunt adevarate sau nu (Jago si McDermott, 2001).

Oamenii fac intotdeuna ce mai buna alegere posibila la momentul respectiv

Comportamentele si emotiile pe care clientii le eticheteaza drept lipsite de sens sau distructive
ii determina pe acestia sa se priveasca printr-o lumina nefavorabila, sa se simta in sensul negativ
29

diferiti de normal sau sa se auto invinovateasca pentru existenta lor. Principiul aduce o noua
perspectiva sustinand ca, comportamentele si trairile afective etichetate drept neinsemnate si stupide
au jucat in alt context sau in trecutul persoanei un rol important, acestea au fost initiate intrucat au
reprezentat cea mai buna alegere pentru persoana respectiva. Presupozitia orienteaza terapeutul si
clientul pe procese de explorare si colaborare in virtutea intelegerii sensului pe care manifestarile
prezente le-au avut in trecut si nu pe judecarea acestora. (Jago si McDermott, 2001).

Intelesul sau sensul comunicarii este raspunsul primit

In procesul de comunicare potentialii interlocutori inteleg mesajele vehiculate prin intermediul

propriilor filtre. Se intampla de multe ori ca receptorul mesajului sa inteleaga cu totul altceva decat
ceea ce a intentionat sa transmita emitatorul. Semnificatia mesajului, conform acestui principiu nu
consta in ceea ce afirma in realitate emitatorul ci in feedbackul primit din partea persoanei care
recepteaza mesajul, intrucat acest feedback ilustreaza ceea ce persoana a inteles din mesajul
emitatorului. Aceasta presupozitie poate avea ca implicatie inversarea responsabilitatii intelegerii
eronate in procesul comunicarii. Putem considera ca persoana care a emis mesajul nu a fost suficient
de explicita sau spcifica si astfel s-a comis eroarea intelegerii.

Nu exista esecuri ci doar feedbackuri

Presupozitia enuntata anterior porneste de la premisa ca putem atribui unui comportament

valoarea de succes sau de esec in functie de rezultatul obtinut sau feedbackul primit in urma
intreprinderii acestuia.. Esecul potrivit acestei asumtii nu este decat o modalitate de a denumi un
rezultat care nu corespunde cu asteptarile personale sau pe care nu il acceptam (Mitrofan,
2000).Feedbackul obtinut influenteaza autoreglarea comportamentului in sensul adaptarii si modificarii
strategiilor folosite. In acest caz acentul nu mai cade pe credinte precum nu sunt in stare sa fac asta
ci mai degraba pe explorarea strategiilor alternative Ce anume pot schimba astfel incat sa obtin
rezultatul dorit (Jago si McDermott, 2001).
3. Structura experientei subiective Sisteme reprezentationale :
Experienta subiectiva, principalul aspect studiat de programarea neuro lingvistica isi are
originea in interiorizarea experientelor senzoriale. Cu ajutorul simturilor individul preia informatii din
mediul exterior pe care ulterior le organizeaza in experiente senzoriale. Procesul de perceptie care face
legatura intre lumea obiectiva si experienta senzoriala este influentat de filtrele de natura fiziologica
sau functionala de care individul dispune. Ulterior informatiile dobandite si organizate in harti
30

senzoriale vor fi filtrate prin prisma principiilor, valorilor, culturii si educatiei persoanle specifice
individului si astfel va rezulta experienta subiectiva. In aceasta inlantuire cauzala ce porneste la la
simturile senzoriale si se incheie cu experienta subiectiva este usor sa ne imaginam ca o acuratete
ridicata a analizatorilor va influenta complexitatea experientei subiective, acesta este si motivul pentru
care dezvoltarea acuitatii senzoriala devine un obiectiv important in NLP (Mitrofan, 2000)
Sistemul NLP sustine reexperimentarea informatiilor pe plan intern astfel procesul gandirii este
folosirea interna a simturilor careia i sunt aplicate operatii precum analiza comparatia, sintetizarea.
Modul in care informatia este encodata, stocata si prelucrata poarta denumirea de

sistem

reprezentational. Folosim sistemul reprezentational pentru a percepe lumea in exterior si pentru a ne

reprezenta experientele in interior. El cuprinde principalele modalitati senzoriale si poate fi utilizat atat
in plan extern cat si in planul intern. Este alcatuit din trei sisteme principale cel vizual, auditiv si cel
kinestezic (Mitrofan, 2000). Folosind informatiile de la aceste sisteme suntem capabili sa percepem
realitatea si totodata sa ne reprezentam experientele in planul mintal. Spre exemplu folosim sistemul
vizual cand proiectam in minte o expereinta trecuta, daca aceasta este insotita de sunete specifice
inseamna ca utilizam in acelas timp si sistemul auditiv. In planul intern utilizam un sistem dominant cu
ajutorul caruia ne raportam la experiente, acesta poarta denumirea de sistem primar.

3. Indicatorii de acces
Indicatorii de acces permit psihoterapeutului sa inteleaga in ce sistem reprezentational gandeste
un client intr-un anumit moment de timp. Intrucat fiecare sistem (vizual, auditiv si kinestezic) are
anumite implicatii fizice, pentru a avea acces la modul in care clientul gandeste, psihologul trebuie sa
dispuna de acuitate senzoriala si cunostinte legate de modificarile fizice specifice ce survin atunci cand
gandirea se orienteza intr-un anumit sistem senzorial.
Spre exemplu modul in care clientul utilizeaza limbajul este o resursa importanta pentru a
cunoaste in ce sistem reprezentational gandeste acesta. Folosirea anumitor cuvinte care in NLP poarta
numele de predicate poate oferii indicii importante despre sistemul reprezentational. Un clien a carui
sistem de reprezentari preferat este cel vizual va formula mesaje ce contin verbe, adverbe si adjective
ce fac referire la campul vizual Vad aceasta solutie ca fiind potrivita Observ o modificare.... In
schimb pentru cineva care prefera sistemul reprezentational auditiv pot aparea mesaje ce contin
predicate ce fac referire la campul auditiv Viitorul nu imi suna foarte bine Indicatorii de acces se
impart in indicatori vizuali si alti indicatori:
31

A. Indicatorii de acces vizual sunt reprezentati de miscarile sistematice ale ochilor. Orientarea
privirii in partea stanga sus este specifica atunci cand sunt evocate amintiri din trecut. Orientarea in
partea superioara dreapta este folosita cand persoana rezolva anumite sarcini care necesita imaginatia.
Privirea orientata in partea stanga inferioara semnifica dialogul interior pe pare clintul il poarta in acel
moment. Amintirea senzatiilor orienteaza privirea in partea dreapta inferioara iar privirea defocalizata
este asimilata cu vizualizarea (Mitrofan, 2000)
B. Alti indicatori de acces vizeaza aspectele fizice mai usor de observat precum mimica,
postura, frecventa respiratorie, ritmul vorbirii. Persoanele care gandesc in imagini sunt caracterizate de
un ritm al vorbirii accelerat, corpul le este usor tensionat capul este tinut drept iar respiratia este
superficiala. Persoanele care gandesc in sunete folosesc o voce clara si rezonanta, capul este usor
inclinat iar respiratia se face din intrega cavitate toracica . Persoanele kinestezice au un ritm al vocii
lent cu multe pauze, tonalitatea vocii este profunda, capul este orientat in jos iar corpul este relaxat.
Sunt caracterizati de o respiratie profunda. (Mitrofan, 2000)
Toate aceste informatii ce confera acces la sistemul reprezentational al clientului pot fi folosite
de psihoterapeut pentru a atinge starea de rezonanta alaturi de client .
4. Metode si tehnici de lucru: adaptare dupa Mitrofan (2000)
Swish pattern:
Metoda presupune schimbarea comportamentelor nedorite cu altele ce au o valoare adaptativa
mai mare. Aceasta metoda presupune o serie de pasi:
Pasul1: este identificat comportamentul dezadaptativ, sau acel comportament pe care
clientul doreste sa il modifice.
Pasul 2: comportamentul dezadaptativ este valorificat ca o resursa. Clientul raspunde la
intrebari precise legate de frecventa lui de aparitie, durata de manifestare, perioada in care se
manifeste, ce anume determina comportamentul sau cum ajunge in acea situatie. Toate acesta
clarificari au menirea de a aduce in planul constient comportamentul dezadaptativ si totodata
pentru a obtine o reprezentare cat mai acurata a lui.
Pasul 3: sunt identificate cel putin dou submodalitati care prin modificare vor influenta
modul in care clientul se raporteaza la experienta respectiva. Este recomandat ca
submodalitatile alese sa aiba un caracter continuu.
Pasul 4: este construita o imagine ideala in care clientul dispune de o resursa ce confera
acestuia posibilitatea de a fac efata comportamentul dezadaptativ sau dispune chiar de un
32

comportament nou ce il inlocuieste pe cel negativ. Reprezentarea resursei sau a

comportamentului trebuie sa fie foarte clara si completa, clientul trebuie sa faca acest exercitiu
dintr-o perspectiva disociata.
Pasul 5: in functie de submodalitatile alese sunt reprezentate cele doua experiente pe un
ecran interior imaginar. Comportamentul ce se doreste a fi schimbat poate aparea intr-o
imagine mare si stralucitoare iar comportamentul dezirabil va avea la inceput aspectul unei
imagini mici si intunecoase. In acest proces cele doua imagini se inverseaza astfel imagine
comportamentul dezirabil se va mari si va deveni stralucitoare iar imaginea comportamentului
negativ va deveni mica si intunecoasa. Procesul se repeta de cateva ori pentru o mai buna
fixare.
Ancorarea resurselor
Procesul de ancorare porneste la premisa ca putem in mod constient sa controlam emotiile si
starile pe care dorim sa le experimentam intr-o anumita situatie. Eficienta procesului consta in
posibilitatea de a aduce resurse in situatiile considerate neplacute sau dezadaptative si astfel sa
modificam aspectul negativ a experientei respective. Tehnica presupune o serie de pasi
Pasul 1: este identificata situatia sau comportamentul pe care clientul doreste sa le
modifice.
Pasul 2: este identificata resursa care prin prezenta ei va modifica starea initiala.
Pasul 3: se efectueaza verificare resursei in contextu situatiei ce va fi modificata.
Verificarea in acest contex nu presupune o verificare efectiva la fata locului. Daca clientul
considera ca resursa pastrarea calmului este potrivita intr-o situatie stresanta acest lucru nu se
va verifica prin punerea clientului in mod fizic intr-o situatie stresanta pentru a testa utilitatea
ancorei alese.
Pasul 4: clientul alege o situatie antecedenta in care a experimentat resursa respectiva.
Pasul 5: sunt alese ancorele prin care resursa va fi evocata.
Pasul 6: este experimentata starea in care clientul a dispus de resursa respectiva. Este
recomandat ca experimentarea sa se realizeze in toate cele 3 sisteme reprezentationale astfel
experimentarea se face in profunzime. Clientul este scos din stare evocata prin distragerea
atentiei.
Pasul 7: este repetata experimentarea starii, sunt fixate ancorele iar apoi clientul este
scos din stare.
33

Pasul 8: sunt testate ancorele si aparitia starii resursa.

5. Modelul limbajului Meta

Pornind de la modelul limbajului terapeutic folosit de Fritz Perls, limbajul meta este un model
de utilizare a limbajului pentru a clarifica limbajul (Mitrofan, 2000). Acesta pleaca de la asumtia ca
exista doua dimensiuni prin care gandurile sunt transpuse in cuvinte. Structura profunda fiind imaginea
sau idea de care vorbitorul dispune in mod inconstient si care prin scurtcircuitare creaza structura de
suprafata sau informatiile transmise de vorbitor. Mesajul care trece din structura profunda in cea d
esuprafata sufera trei modificari: stergeri de informatii, generalizari si distorsiuni. In incercarea de a
completa lacunele si de a clarifica limbajul, modelul meta pune la dispozitie o seri de intrebari
specifice care folosite in contextul potrivit sporesc sensul comunicarii.
Exemple de patternuri in limbaj :
a)

Verbe si substantive nespecificate: Din frazele sau propozitiile construite lipsesc

substantivele sau verbele casa a fost construita pentru clarificare se folosesc intrebari cum
, ce anume
b)

Comparatiile: Din aceste structuri pot lipsi obiectele comparate sau etalonul cu care s-a

realizat comparatia sunt mai slab , nu sunt atat de bun. Se folosesc intrebari de clarificare
atat pentru elementele comparate cat si pentru etalonul folosit In comparatie cu cine?
c)

Evaluarile: Contin acele structuri ce sunt legate de comparatii nu sunt bun de nimic.

Este important sa se cunoasca persoana care face judecata, motivele acesteia precum si
standardele pe care le foloseste in alcatuirea judecatii, sunt folosite intrebari de clarificare
precum Cine spunea aceasta?, Cine face aceasta apreciere?, Pe ce argumente se bazeaza?
d)

Cuantificatorii universali: Anumite cazuri ajung sa fie reprezentative prin generalizare.

Spre exemplu un client depresiv va generaliza in sensul negativ neputinta de a intreprinde

anumite comportamente nu sunt in stare de nimic, niciodata nu reusesc sa fac ceva bine .
Prin aceste generalizari se realizeaza o limitarea a posibilitatilor de care persoana respectiva
dispune. Este important ca psihoterapeutul sa evidentieze exceptile de la regula prin intrebari
specifice Poti sa iti amintesti o situatie in care ai avut succes?, Chiar niciodata?
e)

Echivalenta complexa: Doua afirmatii sunt conectate impreuna astfel incat par sa aiba o

legatura cauzala daca nu faci cum iti spun eu inseamna ca nu ma respecti. Intrebarile folosite
abordeaza legatura dintre afirmatii Cum anume faci aceasta legatura?
34

f)

Presupozitiile: Pornesc de la anumite asteptari si credinte care de multe ori nu sunt in

acord cu situatia respectiva spre exemplu intrebarea La ce concert vrei sa mergem sambata?
pleaca de la presupozitia ca persoana intrebata vrea sa mearga sambata la concert . Este posibil
ca acest lucru sa nu fie adevarat. Intrebarile de clarificare vizeaza credinta de la care persoana a
pornit Ce anume te determina sa crezi ca vreau sa merg la concert?
g)

Cauza- efect: sunt constructii alcatuite pe baza unei legaturi cauzale artificiale. Acestea

pot minimiza rolul pe care il are clientul intr-un anumit proces. Spre exemplu afirmatia M-ai
facut sa ma simt prost pleaca de la premisa ca emotia traita este conditionata de
comportamentul altei persoane, emotia este efectul iar cauza este comportamentul. Aceasta
relatie nu este cauzala intrucat comportamentul persoanei respective nu declanseaza in mod
automat reactia afectiva. Clientul poate alege sa nu se simta prost din cauza comportamentului
initiat de persoana respectiva, dar pentru acest lucru este necesar sa isi asume responsabilitatea
pentru starile pe care le experimenteaza. Intrebarile formulate sunt de forma Cum anumea
aspectul x cauzeaza evenimentul y?
h)

Citirea mintii: se intampla atat cand persoana presupune ca stie ce gandeste o alta dar si

cand persoana in discutie se asteapta ca ceilalti indivizi sa cunoasca gandurile ei. De multe ori procesul
nu are o baza stiintifica, citirea gandurilor fiind in realitate proiectie, halucinatie sau interpretare
eronata ale unor indici comportamentali (Mitrofan, 2000).Se exprima prin afirmatii precum stiu ca
esti suparat sau daca ai fi tinut la mine ai fi stiut ce imi doresc. Intrebarile folosite pentru clarificare
sunt de forma Cum de stii acest lucru? sau De unde stii?

35

8)

Bibliografie

Bozarth, J. D. (2011). Empatia din perspectiva teoriei centrate pe client i a ipotezei rogersiene. n A.
C. Bohart, L. S. Greenberg (coord.) Empatia n psihoterapie. (p. 119-146). Bucureti: Editura Trei
Felder R.M. (1991), Experiential Psychotherapy: A Symphony of Selves,UPA
Gendlin, E.T. (1973). Experiential psychotherapy. In R. Corsini (Ed.), Current psychotherapies (pp.
317-352). Itasca, IL: Peacock
Greenberg, L.S.,

Watson J. C and Lietaer G, (1998), Experiential Psychotherapy In Journal of

Consulting and Clinical Psychology, Vol. 75, No. 6, 875887

Hayes, A. M. & Strauss, J. L. (1998). Dynamic systems theory as a paradigm for the study of change in
psychotherapy: An application to cognitive therapy for depression. Journal of Consulting and Clinical
Psychology, 66, 939947.
Jago, W., McDermott, I. (2001). Brief NLP Therapy. Londra: SAGE Publication.
Luca, A. (2000). Carl Rogers i Terapia centrat pe persoan. n I. Mitrofan (coord.) Orientarea
experienial n psihoterapie.(p. 24-60). Bucureti: Editura S.P.E.R.
Luca, M. R. (2004). Curs de Psihologia personalitii. Teoriile personalitii. Sibiu: Editura
Psihomedia
Mitrofan I, (1999). Psihoterapia experienial. Editura Infomedica, Bucureti pp. 80-85.
Mitrofan, I., (coord). (2000). Orientarea experienial n psihoterapie - dezvoltare personal,
interpersonal, transpersonal. Bucureti: Editura S.P.E.R.
Neculcea, C. (2000). Programarea neuro-Iingvistica - psihoterapia eficientei personale. In I. Mitrofan
(coord). Orientarea experienial n psihoterapie - dezvoltare personal, interpersonal,
transpersonal. (p.205-256). Bucuresti: Editura S.P.E.R
Niculescu, G. (2011). Psihoterapia centrat pe persoan condiii necesare i suficiente, Journal of
Romanian Child and Adolescent Neurology and Psychiatry, 15(1), 49-58.
Rogers, C. R. (1961). On becoming a person. A therapists view of psychotherapy. Boston: Houghton
Mifflin Company.
Schultz, D.P. & Schultz, S.E.(2005). The Humanistic Approach. Theories of personality.,8th ed.
Belmont:Wadsworth, pp 338-341

http://webspace.ship.edu/cgboer/rogers.html, accesat la 21 aprilie

36

ANEXE
Anexa 1. Exemplificarea terapiei centrate pe client printr-un joc de rol adaptat dup un studiu de caz
real
Maria si-a facut o programare la consilierul scolii, deoarece este in clasa a 12a si este indecisa in
legatura cu directia pe care ar trebui sa o ia odat cu terminarea liceului. Maria are ambitii inalte,
rezultate bune la scoala, iar parintii ei isi doresc ca ea sa studieze Dreptul sau Medicina mai departe.
Maria este interesata de medicina, insa simte ca in acest moment interesele ei sunt directionate spre
calatorii in strainatate si experienta in campul muncii. Ea vrea sa discute despre preferintele ei cu
consilierul scolii si despre presiunile pe care le simte in ultima perioada din partea parintilor.
Consilierul o cunoaste pe Maria de 18 luni, timp in care a reusit sa dezvolte un raport bazat pe
deschidere si comunicare efcienta cu ea. Maria si parintii ei au vizitat-o de cateva ori pentru a discuta
de optiunile ei de cariera. Din aceste intalniri, consilierul a obtinut urmatoarele informatii: parintii ei
doresc ca ea sa intre la medicina sau la drept, tatal ei este avocat si ar dori ca ea sa paseasca pe
urmele lui, iar mama isi doreste sa aiba o profesie de succes, insa i-a incurajat si interesele in arte,
istorie si calatorii. Ambii parinti au investit mult timp si energie in educatia Mariei, iar ea este
recunoscatoare pentru sprijinul lor. Ea are o relatie apropiata cu ei, si tocmai de aceea simte o
presiune mare de a urma telurile setate de acestia. In timp ce i-ar placea sa aiba o cariera in
medicina, nu este sigura ca are experienta de viata necesara sa ia o asemenea decizie. La ultima
intalnire, Maria i-a spus consilierului ca nu doreste sa mearga la unviersitate imediat dupa liceu.
Daca ar putea sa aiba un cuvant de spus, ea ar dori sa ia o pauza de la studiu si sa calatoreasca o
vreme. Are cativa prieteni foarte apropiati, interesati de munca in beneficiul societatii, de organizatii
nonguvernamentale cu scop caritabl, si au planuri ca impreuna sa calatoreasca si sa munceasca
voluntar. Aceste visuri pe care le are sunt foarte importante pentru ea si provocatoare si considera ca
asa ar avea timp la dispozitie in care sa ia o decizie buna in ceea ce priveste cariera sa. Maria a
vorbit cu parintii ei despre calatorit, mai ales cu mama sa. Ea intelege nevoile ei de a vedea lumea si
de a experimenta si o alta latura a vietii, insa este ingrijorata ca este prea tanara si fara experienta.
Ar prefera sa intre intai la facultate si apoi sa calatoreasca cand e mai mare. Tatal ei e de asemenea
ingrijorat de directiile preferate de Maria. El se teme ca daca ea nu va intra la facultate la varsta asta,
apoi va petrece intreaga viata hoinarind, fara sa aiba o pregatire profesionala pe care sa se bazeze.
Sora mai mare a Mariei a renuntat la studii si a petrecut ultimii 5 ani calatorind, iar tatal ei nu

37

doreste ca Maria sa aiba acelasi traseu. El s-a oferit sa ii finanteze educatia Mariei daca intra la
facultate imediat dupa liceu.
Consilierul e de parere ca abordarea centrata pe client este cea mai potrivita pentru Maria. De ce?
Vom incerca la final sa raspundem impreuna.

T: Buna, Maria! Ma bucur sa te revad!

C: Buna ziua! Si eu ma bucur ca ai putut sa ma primesti astazi!
T: Cu drag! Te rog, fa-te comoda!...Ai urmarit meciul de aseara? Stiu ca ultima oara imi spuneai ca
deabia astepti sa o vezi pe Simona Halep la acest meci!
C: Daaa, l-am urmarit cu mare nerabdare si entuziasm! Mi-ar fi placut sa practic si eu tenis de
performanta! Dar ma multumesc si cu faptul ca il practic in timpul meu liber, ca hobby!
T: Spune-mi, Maria, care sunt motivele pentru care ai dorit sa ne vedem astazi?
C: Asa cum stii, parintii mei isi doresc foarte mult ca eu sa intru la Universitate anul viitor, sa studiez
Dreptul sau ..chiar Medicina...insa mie nu imi place deloc ideea, nu sunt inca dornica sa mai studiez
cativa ani dupa liceu! Am ajuns in acel punct in care nu mai imi doresc scoala dupa acest ultim an de
liceu! Prefer sa petrec mai mult timp cu prietenii mei, Andreea si Paul. Parintii lor nu pun aceeasi
presiune pe ei sa studieze si nu ar fi deranjati nici daca ei ar calatori dupa terminarea liceului. In
comparatie cu ei, eu ma simt sufocata de cerintele parintilor mei si simt ca nu am nicio putere in a
decide singura pentru mine!
T: Deci tu simti ca nu ai aceeasi libertate pe care o au prietenii tai.
C: Da, categoric! Mereu am fost de acord cu ceea ce au dorit mama si tata si am facut precum au spus.
Niciodata nu am avut un motiv pentru care chiar sa fiu in dezacord cu ei, mereu mi-am dorit ce si-au
dorit si ei. Dar acum, nu! Bineinteles ca ar fi foarte bine sa merg la Universitate intr-o buna zi, nu e ca
si cum voi ajunge sa fiu ca sora mea si nu voi veni niciodata acasa, dar tata este de-a dreptul paranoic
cu acest lucru!
T: Pare ca ti-ai creat cateva planuri pentru tine, care sunt diferite de cele ale surorii sau ale tatalui tau,
nu-i asa?
C: Categoric!
T: Categoric! Ai spus asta cu foarte multa convingere si siguranta!
C: Da! Stii, am cateva idei foarte bune despre locurile in care vreau sa ajung si despre ceea ce as putea
face cu viata mea.
38

T: E minunat!Mi-ar placea tare mult sa aflu mai multe despre ele.

C: Ok, in primul rand, eu sunt foarte interesata ce se intampla in tari mai defavorizate din punct de
vedere economic cu persoanele fara adapost. De ceva timp, sunt membr ntr-o asociaie umanitar
internaional, mpreun cu Andreea i Paul. Aceast asociaie ofer stagii de voluntariat de cte 6 luni
n diferite ri slab dezvoltate. n urma unor teste, interviuri i pe baza experienei anterioare de
voluntariat am fost selectat, mpreun cu prietenii mei, s particip la dou astfel de stagii care asigur
toate cheltuielile aferente, adic transportul, cazarea, mncarea i altele asemenea. nainte de a pleca,
vom avea un training special. Prima oprire va fii n Liberia, o ar din Africa unde vom avea grij n
mod special de copii: le vom oferi de mncare, i vom nva diferite lucruri despre alimentaie,
sntate, avem chiar un program pentru nvarea unor limbi strine (eu, de pild, i voi nva
engleza). A doua oprire va fi n Nepal, o ar slab dezvoltat din Asia, unde avem de asemenea, diferite
proiecte educaionale legate de sntate, alimentaie, nvarea unor limbi strine; ns, de aceast dat
ne vom ocupa de aduli. Dac totul va merge bine n aceste dou stagii, voi putea s merg i n alte ri
din Africa, Asia sau America de Sud.
T: Cu siguranta pari sa ai niste teluri foarte bine si clar stabilite! Din cate stiu despre tine, esti o tanara
foarte determinata si mereu ai obtinut rezultate foarte bune la scoala si in activitatile in care ai fost
implicata! Sunt sigura ca iti poti indeplini toate obiectivele daca iti pastrezi aceasta determinare! Este
nevoie de multa maturitate si de un anumit tip de personalitate pentru a reusi sa iti identifici telurile si
obiectivele atat de clar. Imi imaginez ca trebuie sa fie frustrant sa intampini obstacole in realizarea
visurilor tale!
C: Da! Nu sunt sigura ce trebuie sa fac in legatura cu asta! Stiu ca parintii mei imi vor binele si ca sunt
ingrijorati pentru mine, dar, cred ca vreau ca ei sa ma sprijine in alte moduri acum.
T: Ce valoare are spijinul lor pentru tine?
C: Probabil ca o valoare mai mare decat realizez eu acum! Stii, ei au facut foarte multe pentru mine.
Mereu am fost interesata de multe lucruri si activitati, iar ei au intuit asta si au incercat sa imi ofere
multe oportunitati. Cumva, noi suntem o familie potrivita, stii? Ei isi doresc o fiica care sa aiba
realizari mari, iar eu imi doresc sa ma dezvolt in primul rand ca persoana, apoi sa am realizari. Pana in
acest punct, aproape mereu am fost de acord cu aspectele la care eu sa tintesc si sa reusesc. Sora mea
este totusi diferita, ea este mai fericita doar sa accepte viata asa cum vine si niciodata nu i-a placut ca
tata sa puna presiunea asupra ei sa faca anumite lucruri. Obisnuiau sa se certe mult si uneori cred ca
plecarea ei in strainatate a fost o metoda de a evada si de a putea sa fie ea insasi! Tata a fost destul de
39

suparat cand a plecat, cred ca a luat-o personal. Stiu ca ar innebuni daca ar crede ca si eu fac acelasi
lucru. Ma intreb daca pot sa il fac sa vada ca deciziile pe care le-a luat sora mea si deciziile pe care
vreau eu sa le iau nu au deloc legatura cu el. Chiar nu vreau sa creada ca sunt nerecunoscator sau ca fac
aceste lucruri pentru a fi impotriva lui.
T: Suna ca si cum esti foarte recunoscatoare tatalui tau si il respecti. De asemenea, suna ca si cum
incerci sa gasesti anumite cai prin care sa ii vorbesti de planurile tale, respectandu-l in continuare.
C: Da, desi inca mi-e frica ca nu va fi de acord cu planurile mele.
T: Poti sa imi spui mai multe despre fricile tale?
C: Ei bine, nu stiu. Banuiesc ca imi e teama ca el sa nu imi intoarca spatele si sa nu mai imi ofere nicio
sansa de a merge candva la Universitate.
T: Cum te-ai simti daca acest lucru s-ar intampla?
C: Foarte dezamagita, abandonata, dar si nervoasa in acelasi timp. Adica, trebuie sa ma lase sa imi fac
propria viata deacum. Nu mai sunt un copil.
T: Te simti nervoasa pentru ca nu ai libertatea pe care ti-o doresti, si iti doresti ca tatal tau sa nu te mai
trateze ca si cum ai mai fi un copil. Vrei sa mergi intr-o buna zi la Universitate, dar ti-ai dori o pauza
de la studii si sa calatoresti in schimb cu prietenii tai. Iti este teama ca tatal tau nu va accepta deciziile
tale si vei pierde respectul reciproc pe care vi l-ati oferit pana acum. Este adevarat?
C: Da...deci ce ar trebui sa fac? De ce nu vrea tata sa aiba mai multa incredere in ceea ce cred eu si in
ratiunea mea? Crede el ca voi fi un copil pentru tot restul vietii mele? Merit si am dreptul sa imi creez
propriile planuri.
T: Toate acestea sunt intrebari importante, Maria! Care crezi ca ar fi posibilele raspunsuri?
C: Nu stiu, credeam ca tu ma poti ajuta sa imi spui asta.
T: Hmm...pot vedea de ce ai aceste dificultati in a lua o decizie. Pe de o parte, ai niste planuri
interesante si provocatoare pentru tine pe care doresti sa le implinesti. Pe de alta parte, incerci sa iei in
considerare planurile pe care parintii tai ti le ofera, cele de a obtine o educatie superioara. Si eu ma
intreb cum anume vei lua decizia.
C: In cele din urma, as vrea sa le fac pe amandoua.
..... (pauza in dialog), Maria pare sa se gandeasca profund la ceea ce a zis, terapeutul ramane tacut
si o priveste suportiv pe Maria. Dupa o perioada, Maria spune:
C: Cred ca trebuie sa ma gandesc la asta mai mult. De asemnea, am nevoie sa vorbesc mai mult cu
parintii mei. Am fost cam speriata sa vorbesc despre asta direct, de teama sa nu spuna un categoric
40

nu. Ma gandeam sa aplic la universitate si sa ma inscriu la Medicina, dar apoi sa suspend cursurile
pentru un an. Ar fi mai usor pentru tata sa accepte planurile mele, daca as face asa. Ce crezi despre
asta?
T: Sa discuti cu parintii tai despre optiunile tale este o idee buna. Poate, ar merita sa te gandesti cum sa
ii abordezi. Cum crezi ca te-ai simti daca ei tot nu ar accepta propunerile tale?
C: Dezamagita si nervoasa. Cred ca voi vrea sa plec de acasa daca s-ar intampla acest lucru. Nu as vrea
sa creez o scena urata sau un scandal, dar vreau sa imi traiesc propria viata. Cred ca as fi nevoita sa
plec.
T: A pleca de acasa este o schimbare si o actiune serioasa! Inseamna ca telurile tale trebuie sa fie tare
importante pentru tine!
C: SUNT!
T: mi pot da seama de acest lucru din fermitatea cu care afirmi aceste lucruri. Spune-mi, Maria, ce ai
putea face nct prinii ti s i dea seama c inteniile tale sunt serioase i foarte clar delimitate?
C: tiu ce o sa fac! O s le propun s se gndeasc la obiectivele i realizrile pe care i le doresc ei
pentru mine i o s le mai propun s vorbim despre acestea n weekendul urmtor n timpul unei cine
n locul lor favorit din ora!
T: S neleg c i doreti s le ari c i pas de dorinele lor.
C: Da, o s le art c ei pot contribui la planurile mele, dar intenionez i s i pot convinge s mi
asculte i respecte i ideile mele.
T: Pare s fie o alegere care s i surd i care s v permit tuturor s v putei transmite dorinele.
C: Daa! Nu tiu de ce nu am avut curajul s le propun acest lucru pn acum! Acum sunt ncreztoare
c lucrurile pot fi bine pentru mine.
T: M bucur s aud c te simi ncreztoare. Acum c ai stabilit ce vei face, spune-mi, Maria, cum te-ai
simit n timp ce ai discutat toate acestea astzi cu mine?
C: M-am simit liber i conectat la ceea ce vreau s fac cu adevrat..la cine sunt eu cu adevrat! Nu
am mai vorbit cu nimeni despre aceste probleme i despre dorinele mele aa de intens i complet pn
acum! Sunt fericit c am avut ocazia s vorbesc cu tine! mi este foarte clar acum n ce direcie vreau
s merg n via i tot ce mai trebuie s fac este s mi invit prinii i s le explic i lor asta! Am simit
c m apreciezi i respeci pentru ceea ce sunt i pentru ceea ce mi doresc, iar acest lucru mi-a dat
ncredere n mine i m-a fcut s m simt mai matur! Sperasem la nceput c mi vei oferi mai multe
sfaturi directe legat de ceea ce s fac, ns...neleg c este responsabilitatea mea s decid!
41

T: S neleg c lucrurile i sunt mai clare, c eti ncreztoare n tine i c te simi i mai hotrt s
vorbeti cu prinii ti despre dorinele tale, Maria. Sunt sigur c lucrurile vor ncepe s fie tot mai
limpezi pentru tine!
C: Cu siguran! Cnd vin data viitoare la tine, o s i dau veti bune!
T: Atept cu drag. Bine, Mariaatunci i doresc succes la ntlnirea cu prinii ti! Pe data viitoare!
C: Mulumesc frumos! La revedere!
Preluat i tradus de la adresa:
http://www.aipc.net.au/articles/a-case-demonstrating-person-centred-therapy/#, la 17 aprilie, 2015

42

Anexa 2. Aplicaie

Rspuns
Tehnici de dialog folosite
de terapeut/Caliti ale
terapeutului puse n
valoare
Limbajul nonverbal al
terapeutului, al
clientului
Caracteristicile relaiei
terapeut-client
S-a modificat atitudinea
si starea elevei pe
parcursul sedintei? n ce
fel?
Este potrivit n acest
caz terapia centrat pe
client? De ce?

43