Sunteți pe pagina 1din 72

ISSN 2344 1062 ISSNL 2344 1062

S S u u m m a a r r  

SSuummaarr

 

Editorial Întâlniri cu terapeuți

 

2

Hilde Gött – Trecutul și viitorul împreună, aici și acum

 

3

 

Teoria în practică

 

Yaacov Naor, Hilde Gött Drumul spre vindecare. Confruntarea Holocaustului prin psihodramă, sociodramă și ritual

9

Violeta Pecican – Repere în desfăşurarea proiectului

Psychodrama and Creative Education in Prison

16

Radu Vulcu Director, protagonist, membru al grupului o analiza a dinamicii rolurilor in psihodrama prezentarea protocolului unei sesiuni terapeutice ………………………………………………………………………………. 24 Mária Orbán, Enikő Szőke, Mónika Román Psihodrama pentru copii: metoda autovindecării copiilor în cadrul unui grup. Partea I. Jocul şi

creativitatea, ingredientele vindecării

 

37

Anabela Hani – Intervenţii în procesul de coaching prin tehnici psihodramatice adaptate ……………………. 44 Irina Ștefănescu Coaching în acţiune pe linia timpului

 

49

 

Studiu

 

Sorin Crişan Memorie și uitare în jocul psihodramatic

………………………

………………………………………………

……

53

Evenimente

 

Cronică

Graţiela Sion Analiza semanticii emoţionale și traducerea în acţiune. SPJLM la 20 de ani şi 7 Conferinţe cu participare internaţională

 

58

Calendar

 

Simpozionul Naţional de Psihoterapie, „Relaţia terapeutică: Punţi. Concepte. Dezvoltare” – feb. 2015,

Bucureşti

 

60

A

13-a Conferinţă Internaţională PifE, „Opţiuni.

Întâlnind viitorul” – sept. 2015, Cluj …………………….… 61

A

VIII-a Conferinţă Naţională de Psihodramă – oct.

 

2015, Sibiu

 

62

61 A VIII-a Conferin ţă Na ţ ional ă de Psihodramă – oct.   2015, Sibiu

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

FEPTO Conference and Annual Meeting in Bonn / Germany in 2015 …………………………………………………. 63

Conference and Annual Meeting in Bonn / Germany in 2015 …………………………………………………. 63

Workshop Utilizarea psihodramei în rezolvarea traumei psihice, iunie

2015, Bucureşti

65

Psychodrama calendar 2015-2017

 

68

Arte şi carte

Anca Nicolae Travaliu psihodramatic. Incursiune în lumea

mea …………………………………

70

Dan Pașca – Grupul de psihodramă

pentru dezvoltare personală, Editura Universităţii Transilvania, Brașov, 2013 ………………….…………

71

Editori: Anca Nicolae, Adela Mihaela Țăranu, Horaţiu Nil Albini Comitet redacțional: Alina Ionescu, Kinga Bakk-Miklósi, Simona Vlad, Valentina Andrei DTP: Anabela Hani Foto copertă: Adela Mihaela Țăranu Comitet științific:

Hilde Gött – Formator şi Supervizor, Președinte Psychodrama Institut für Europa (PIfE) Giovanni Boria Psiholog clinician, Psihoterapeut, Formator şi Supervizor (AIPSIM), Directorul Studioului de Psihodrama Milano Dr. Angela Ionescu Psihoterapeut, Formator (ARPisC) Dr. Éva Varró Formator şi Supervizor (SPLJM) Prof.univ.Dr. Maria Roth Formator (SPJLM) Dr. Radu Vulcu Psiholog clinician principal, Psihoterapeut, Formator şi Supervizor (ARPsiC)

 
 
1
1

Editorial

Editorial Anca Nicolae Psihoterapeut, Formator ARPsiC Adela Mihaela Ţăranu Psihoterapeut SPJLM Evenimente recente de

Anca Nicolae Psihoterapeut, Formator ARPsiC

Editorial Anca Nicolae Psihoterapeut, Formator ARPsiC Adela Mihaela Ţăranu Psihoterapeut SPJLM Evenimente recente de

Adela Mihaela Ţăranu Psihoterapeut SPJLM

Evenimente recente de afirmare din ce în ce mai pregnantă a diferențelor cultural-religioase zdruncină civilizația occidentală. Violența cu care a început acest an, marcată de atentatele teroriste de la Paris, crimele comise de Boko Haram în Nigeria și războiul parcă fără sfărșit din Siria și Irak, reînvie frici, reactivează suspiciuni și vinovății, amenință libertăți greu dobândite, ridică fortărețe, așterne distanțe și tăceri dureroase. Comemorarea victimelor Holocaustului în ziua de 27 ianuarie 2015, după 70 de ani, a fost mai pregnantă în conștiința noastră poate și din această cauză. Este unul dintre momentele care vorbesc despre faptul că în vreme de război acțiuni individuale, câteodată izolate, au salvat demnitatea umană. Articolul din acest număr semnat de Hilde Gött și Yaacov Naor vorbește însă și despre războiul de după război, generații la rând. Până în ziua în care omul reușește să rupă ciclul trudei zadarnice și se așează, precum bătrânul pescar al lui Hemingwey în fața mării, așteptând fluxul să poată porni în confruntarea cu propriul destin. „Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar!” și-a spus omul, însă era o idee fără sens pe care nici măcar n-o putea gândi până la capăt.

pe care nici măcar n - o putea gândi până la capăt. Horaţiu Nil Albini Psihoterapeut,

Horaţiu Nil Albini Psihoterapeut, Formator şi Supervizor SPJLM

Yaacov Naor obișnuiește să spună că psihodrama este scena celor ce au nevoie de un loc în care să poată spune acesta sunt eu!”. Omul nostru, atât de prezent în articolele acestei reviste, este gata să înfrunte marea, nu înainte de a construi pe scena lui o insulă care să păstreze în siguranță umanitatea lui.

Şi nu doar pe scenă, ci și în viața reală suntem zilnic în fluxul și refluxul propriilor gânduri, fapte, sentimente și acțiuni. Mai ales aici avem nevoie să ne spunem adevărurile. Căci ce altceva decât umanitatea o putem preda mai departe discipolilor, elevilor, copiilor noștri? Curajul de a afirma „eu sunt” cu respect, cu demnitate, cu pace, în fața celuilalt. Provocări vechi de mii de ani…

Editorii

cu pace, în fața celuilalt. Provocări vechi de mii de ani… Editorii Revista română de psihodramă

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Întâlniri cu terapeuți

TT R R E E C C U U T T u u l l TRREECCUUTTuull ŞŞII VVIIIITTOORRuull îîmmpprreeuunnăă,, AAIICCII șșii AACCUUMM

DDiissccuurrss iinnttrroodduuccttiivv llaa CCoonnffeerriinnțțaa ddee PPssiihhooddrraammăă MMeemmoorriiiillee vviiiittoorruulluuiiCClluujj 22001144

„Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte".

Sören Kierkegaard

Mă bucur că avem ocazia să sărbătorim împreună aniversarea a 20 de ani de SPJLM și psihodramă în România.

În unele culturi este felicitată atât persoana care își aniversează ziua de naștere, cât şi părinţii, fraţii şi bunicii, toată familia, nașii etc., pentru că prin această naștere toţi membrii familiei își completează repertoriul de roluri cu unul nou. Tinerii devin părinţi, părinţii bunici, copilul devine frate sau soră și așa mai departe. De aceea felicit SPJLM-ul şi pe toţi cei care au participat la iniţierea și dezvoltarea acestei societăţi. Îi felicit pe toţi cei care au avut de-a face cu SPJLM și pe cei care colaborează cu această organizaţie. La mulți ani!

Comparând anii organizaţiei cu anii unui copil, „copilul” nostru SPJLM are 20 de ani, e deja un tânăr şi la petrecere sunt de faţă tânărul, prietenii şi părinţii. Din perspectiva părinţilor, tinerii trebuie să-și cunoască rădăcinile, valorile și să garanteze continuitatea normelor familiale; mă refer aici la provenienţă, apartenenţă și istoria familiei.

Din perspectiva tinerilor se deschid două posibilităţi. Prima posibilitate este ca tânăra generaţie să decidăaici la provenienţă, apartenenţă și istoria familiei. Hilde Gött să se dezvolte la distanţă, să plece

Prima posibilitate este ca tânăra generaţie să decidă Hilde Gött să se dezvolte la distanţă, să
Prima posibilitate este ca tânăra generaţie să decidă Hilde Gött să se dezvolte la distanţă, să

Hilde Gött

este ca tânăra generaţie să decidă Hilde Gött să se dezvolte la distanţă, să plece departe

să se dezvolte la distanţă, să plece departe de casă și de cultura părintească. Acest fenomen se găsește des în societatea noastră modernă. A doua posibilitate este decizia de a se dezvolta în apropiere de familie.

Ce a parcurs un tânăr până la 20 de ani în zilele noastre? Are bacalaureatul, a petrecut un timp în străinătate, a intrat la facultate – bineînţeles, mă refer la copii precum cei din categoria colegilor noștri.

Ce vrem să transmitem unui tânăr de 20 de ani? De obicei un copil are nevoie de figuri părintești ce asigură nucleul primar al dezvoltării, de siguranţă, de continuitate, de relaţii bune şi stabile. Nucleul primar garantează transmiterea resurselor în formă de istoria familiei, de resurse și de asemenea de poveri.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

3
3

Întâlniri cu terapeuți

Istoria familiei

Istoria familiei

Persoanele din nucleul primar iniţiază continuitatea. Ele sunt cele care povestesc copilului cum era înaintea naşterii lui şi cum a fost în primii ani de viaţă. În cazul nostru trebuie povestită istoria PIfE, nașterea SPJLM şi primii ani de viaţă:

PIfE a fost iniţiat în primăvara anului 1989, înaintea căderii zidului Berlinului. În vara anului 1989 mii de oameni sunt campaţi în ambasadele din Budapesta și Praga, forţând deschiderea anului 1989 mii de oameni sunt campaţi în ambasadele din Budapesta și Praga, forţând deschiderea graniţei verzi spre Austria. În 9 noiembrie 1989 cade zidul Berlinului, după ce grănicerii din RDG făcuseră o gaură în zid. Lumea stă la coadă să se plimbe în Berlinul de vest și să sărbătorească libertatea. În 16 decembrie a început revoluţia din România. Poate vă amintiţi cât de mare era agitaţia apoi haosul care aducea o nouă nesiguranţă. După revoluţie mulţi profesioniști alarmaţi de mass media veneau în ţară cu tot feluri de ajutoare. Alţii veneau să prezinte metode noi, la care colegii români nu au avut acces înainte sau care erau chiar interzise. Libertatea, cu noutăţile şi evenimentele ce se petreceau, era ca un vis, dar era şi un ecran de proiecţii fără sfârșit.

În anul 1991, la prima conferinţă PIfE la Budapesta – Butyka Ennikö şi Vargha Jenö erau singurii participanţi din România. Acolo i-am întâlnit pe Sarakdy Kamilla, Gallus Klari și Giovanni Boria. Toţi doream să introducem psihodrama -am întâlnit pe Sarakdy Kamilla, Gallus Klari și Giovanni Boria. Toţi doream să introducem psihodrama în România şi ne-am propus să colaborăm. Țelul nostru era foarte înalt: formarea în psihodramă și aducerea împreună a patru culturi – cea română, maghiară, germană și italiană. O limbă comună însă nu am avut, nici la propriu nici la figurat, dar prin PIfE am depus mari eforturi împreună cu colegele din Budapesta. M-am întâlnit cu ele la Budapesta: o dată ne-a tradus Ildikó Mävers, o dată am dormit la Gallus Klari şi aşa am reușit să ne cunoaștem mai bine şi să cooperăm. S-au cristalizat astfel două direcţii: una promovată de PIfE cu grupuri de formare la Cluj și Târgu Mureş, iar cealaltă promovată de şcoala de la Milano cu grupuri la Gătaia și Sibiu.

de formare la Cluj și Târgu Mureş, iar cealaltă promovată de şcoala de la Milano cu

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

În toamna anului 1991 au avut loc seminarii de iniţiere și au început grupurile de formare. loc seminarii de iniţiere și au început grupurile de formare.

În toamna anului 1991 au avut loc seminarii de iniţiere și au început grupurile de formare.
În toamna anului 1991 au avut loc seminarii de iniţiere și au început grupurile de formare.

Următorul mare pas s- a făcut în 1993 la a doua conferinţă PifE de la Sofia. Din România -a făcut în 1993 la a doua conferinţă PifE de la Sofia. Din România au participat deja 12 colegi în formare: 10 din grupul de limbă română și 2 din grupul de limba maghiară. La sociometria de început când se aşează toţi la locul de apartenenţă, colegele maghiare s-au așezat la grupul de Ungaria, iar la sociometria finală aceleași colege s-au plasat la grupul de România, de care s-au apropiat şi simţeau că aparţin; au fost primite cu mare bucurie.

Tot la Sofia, grupul din România a aflat că unele grupuri se organizau în secţii naţionale, așa că s-au întors acasă cu acest proiect. Am tradus statutul în limba română și urmau discuţiile și pregătirea pentru fondarea şi înregistrarea organizaţiei.

În februarie 1994 am ţinut şedinţa de constituire SPJLM, după care a urmat înregistrarea la tribunal. În toate comitetele au fost votaţi colegi atât din grupa de at înregistrarea la tribunal. În toate comitetele au fost votaţi colegi atât din grupa de limba română, cât și din grupa de limba maghiară. Pentru prima dată în comitete colaborau strâns membri din cultura majoritară cu cei din cultura minoritară. Se punea întrebarea: cum vrem să continuăm? Ce trebuie să facem astfel încât copilul nostru nou născut să crească? (Vorbesc de SPJLM, pentru că acolo am fost de faţă. Dar știu că şcoala din

nostru nou născut să crească? (Vorbesc de SPJLM, pentru că acolo am fost de faţă. Dar
4
4

Întâlniri cu terapeuți

Milano lucra în paralel şi ARPsiC a fost înregistrată în 1996.) în 1996.)

Cu iniţierea formării era nevoie de două nivele:

unul prin continuarea formării (începuse un grup nou de formare) și astfel am introdus cele două faze de formare şi colideratul; celălalt nivel consta în rezolvarea problemelor administrative, de organizare şi structură organizaţională.

În vara anului 1996 a avut loc la Ilieni primul mare seminar de dinamică de grup, la care au participat patru grupuri de formare cu formatorii seminar de dinamică de grup, la care au participat patru grupuri de formare cu formatorii lor (două de limbă română și două de limbă mghiară). Seminarul a fost condus de o echipă de patru traineri din Germania. Am explorat dinamica grupurilor şi am discutat design-ul pentru ”Casa Psihodramei” noastre, cu necesarul de ”mobilier” interior.

S-au organizat primele proiecte: Conferinţa din 1998 – ”Rezolvarea conflictelor prin psihodramă” , Academia de vară de la Gârda Conferinţa din 1998 – ”Rezolvarea conflictelor prin psihodramă”, Academia de vară de la Gârda - ”Drumul spre sine”, 2003 conferinţa PIfE - ”Viaţa e o scenă”, 2006 conferinţa FEPTO ”Appolon și Dionisos – teorie în acţiune”, din 2007, ARPsiC și SPLJM organizează împreună conferinţele anuale de psihodramă. Pe lângă aceste conferinţe, au iniţiat trei proiecte finanţate de Uniunea Europeană.

În concluzie, SPJLM a arătat în mod continuu ce poate, în deplinătatea competenţelor sale. Celelalte aspecte din istoria mai nouă și le amintește ”copilul” și nu mai este nevoie să fie povestite aici. Dar să vedem în continuare ce îi mai dăruim

Resursele sau averea

Ce resurse lăsăm copilului nostru care e acum un tânăr?

Avutul material, un fel de bursă: formare, traineri şi supervizori;Ce resurse lăsăm copilului nostru care e acum un tânăr? Cunoștinţe şi valori: metodă şi procedee;

Cunoștinţe şi valori: metodă şi procedee; filozofia lui Moreno; formare şi didactică; cunoștinţe despre structură şi organizaţie; idei și instrumente de ilozofia lui Moreno; formare şi didactică; cunoștinţe despre structură şi organizaţie; idei și instrumente de lucru; paradigme; solii explicite sau implicite, ca de exemplu discuţii despre cum funcţionează

organizaţiile particulare spre deosebire de cele de e

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

stat, cine trebuie să dirijeze o organizaţie, cum funcţionează administraţia etc. Alte teme au fost oportunităţile și structura vieţii profesionale, concepte de viaţă, homosexualitate, tema violenţei, drepturi și obligaţii atât în viaţa privată cât și în cea profesională.

atât în viaţa privată cât și în cea profesională. Poverile Opuse resurselor se află poverile, problemele

Poverile

Opuse resurselor se află poverile, problemele care produc pagube mari și au nevoie de multe resurse pentru a fi depășite. Aici se încadrează lipsurile materiale (limitele) şi tulburările rămase în urma exercitării de violenţă, fie fizică, psihică, sexuală, politică etc. De exemplu, simptomele la nivelul populaţiei lăsate de dictatura fascistă sau comunistă, dar și discriminările, urmăririle, mutările forţate și deportările. Deseori în urma acestor violenţe au rămas tulburari traumatice. Elementul esenţial al stresului posttraumatic îl constituie apariţia unor simptome caracteristice datorate expunerii la un stresor traumatic extrem: trăirea unui eveniment negativ major care implică ameninţarea cu moarte sau vătămare corporală gravă; a fi

trăirea unui eveniment negativ major care implică ameninţarea cu moarte sau vătămare corporală gravă; a fi
trăirea unui eveniment negativ major care implică ameninţarea cu moarte sau vătămare corporală gravă; a fi
5
5

Întâlniri cu terapeuți

martor la un eveniment care implică moartea, vătămarea sau ameninţarea integrităţii corporale a altor persoane;

martor la un eveniment care implică moartea, vătămarea sau ameninţarea integrităţii corporale a altor persoane; a afla despre moartea violentă sau neaşteptată, despre vătămarea serioasă, ori despre ameninţarea cu moartea ori vătămarea suferită de un membru al familiei sau de un apropiat; reacţia persoanei la eveniment trebuie să presupună o frica intensă, neputinţă sau oroare.

sau de un apropiat; reacţia persoanei la eveniment trebuie să presupună o frica intensă, neputinţă sau

Tulburările de stres post-traumatic ca şi consecinţă a violenţei ( PTSD Post-Traumatic Stress Disorder) au următoarele aspecte:

situaţie de violenţă, de traumă felul cum a fost trăită această întâmplare, care depinde de

situaţie de violenţă, de traumă felul cum a fost trăită această întâmplare, care depinde de percepţia de viaţă a omului respectiv, de percepţia lui înainte, în momentul şi după momentul exercitării violenţei; cum învinge omul această situaţie pe termen scurt și pe termen lung; cum o integrează în viaţa zilnică - ce strategii (sau simptome) inventează pentru a evita astfel de situaţii sau situaţii asemănătoare ca să se protejeze de durere. Așadar, urmările violenţei sunt vizibile pe de o parte în simptome și pe altă parte în comportamentul oamenilor, dar cu preponderenţă în relaţiile interumane. Și pentru că violenţa iniţială a fost exercitată de o persoană, este numită ”man-made trauma”.

de o persoană, este numită ”man -made trauma”. Fiecare societate dezvoltă un sistem de reguli de
de o persoană, este numită ”man -made trauma”. Fiecare societate dezvoltă un sistem de reguli de
de o persoană, este numită ”man -made trauma”. Fiecare societate dezvoltă un sistem de reguli de

Fiecare societate dezvoltă un sistem de reguli de funcţionare pentru garantarea integrităţii fiecăruia și protejarea bunăstării societăţii. Încălcările acestor reguli sunt urmărite și pedepsite. Oamenii implicaţi în această acţiune sunt numiţi agresori și victime.

Trauma individuală şi colectivă

Dacă grupuri întregi de populaţie devin victime ale violenţei, vorbim de traumă colectivă. Trauma colectivă reprezintă suma destinelor individuale ale victimelor care au fost traumatizate. De exemplu, dacă o femeie trăieşte un viol, vorbim de destinul ei individual, dar investigaţiile ginecologice forţate care se efectuau femeilor la fiecare trei luni în cadrul locului de muncă până în 1989 este o traumă

forţate care se efectuau femeilor la fiecare trei luni în cadrul locului de muncă până în

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

colectivă a femeilor în România, rămasă tabu încă și azi.

colectivă a femeilor în România, rămasă tabu încă și azi.
colectivă a femeilor în România, rămasă tabu încă și azi.

Conviețuirea etniilor după trauma transculturală

Istoria ne-a învăţat cum cultura majorităţii exercită putere, iar câteodată violenţă asupra culturii minoritare. De exemplu, în regimul fascist evreii au fost deportaţi și marea majoritate au fost ucişi în lagăre de concentrare, iar după război nemţii au fost deportaţi în lagăre de muncă în Uniunea Sovietică atunci când, după destrămarea Imperiului Austro- Ungar, minoritatea s-a schimbat în majoritate și invers. În ziua de astăzi se aplică discriminarea, alungarea forţată și violenţă structurală împotriva rromilor. Consecinţa acestor forme de violenţă sunt suspiciunea unei etnii faţă de cealaltă, așteptarea de rău de la etnia cealaltă, convieţuirea mai multor etnii fiind astfel dificilă. Astăzi se știe că experienţa traumatizantă, fie individuală sau colectivă, se transmite nu numai de la o cultură la cealaltă ci și în cadrul familiei: copiilor, nepoţilor și urmașilor, deci de la o generaţie la cealaltă.

Cum are loc această predare transgeneraţională? După Nathan, Peter Felix Kellermann, un psihodramatician care provine din Satu Mare și trăiește în Israel, se transmit pe de o parte conţinuturile, și pe de altă parte atmosfera şi trăirile. Conţinuturile sunt deseori situaţii concrete, ceea ce se știe din contextul situaţiei, apropo-uri și fapte cu date istorice.

sunt deseori situaţii concrete, ceea ce se știe din contextul situaţiei, apropo - uri și fapte
6
6

Întâlniri cu terapeuți

Felul în care se comunică aceste traume este un proces inconştient, prin care copilul se

Felul în care se comunică aceste traume este un proces inconştient, prin care copilul se identifică cu părinţii, bunici și strămoşii și trăiește sentimentele acestora în raport cu probleme lor. Copiii simt nevoia să rezolve probleme generaţiei anterioare. Generaţia tânără preia din repertoriul de roluri al părinţilor ca model toate valorile legate de conţinut, de dinamică și de agresori ori chiar de cultura lor.

al părinţilor ca model toate valorile legate de conţinut, de dinamică ș i de agresori ori

Se transmit principii de educare a copiilor, imagini de valori în viaţă şi în lume, dar și imagini despre membrii familiei pe care nu i-au întâlnit sau care au trăit cu mult înaintea lor. Dacă dorim ca generaţia tânără să nu ducă poverile noastre, trebuie să ne ocupăm de rezolvarea problemelor noastre şi a acelora ale strămoşilor noştri.

Despre reziliență

Deseori ne întrebăm „cum au reușit să supravieţuiască oamenii într-o situaţie atât de extremă? Au trișat? Oare ce au făcut ca să rămână în viaţă?” Suntem suspicioși! În germană există un proverb care spune ”aus der Not eine Tugend zu machen”; tradus înseamnă „din nevoie să faci o virtute”. Un exemplu: în anul 1992 am introdus în formare un joc colectiv: la o fermă la ţară vin animale nevoiașe să fie îngrijite de fermieră. Iarna gospodăria rămâne înzăpezită pe mai mult timp și se termină hrana. Animalele acceptă să moară de foame în loc să se mănânce unele pe altele.

Ce ştiam eu: tema foamei în ţară încă nu fusese complet depășită.

Ce am aflat: cât suportă grupul şi cât de mare este răbdarea în populaţie pentru a duce povara; faptul că resemnarea pentru viaţa proprie are o valoare mai mare decât violenţa pentru supravieţuire.

Așadar, rezilienţa nu este o trăsătură individuală ci mai mult o trăsătură care se dezvoltă în urma comportamentului modelelor lor în viaţă, life patterns. Altfel spus, nu este o trăsătură cu care ne- am născut ci mai mult rezultatul unui proces în urma interacţiunii între individ și mediul înconjurător.

care ne - am născut ci mai mult rezultatul unui proces în urma interacţiunii între individ

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Povara are doua aspecte: unul care dăunează și unul de rezilienţă. Pentru ca omul să se dezvolte armonios, are nevoie ca resursele, rezilienţa să cântărească mai mult decât dificultăţile și tulburările traumatice.

are nevoie ca resursele, r ezilienţa să cântărească mai mult decât dificultăţile și tulburările traumatice.

Cu ce participă psihodrama la tratarea sau învingerea acestor tulburări traumatice?

Pentru depășirea traumelor transculturale este nevoie ca acestea să fie recunoscute de oficialităţi ca regretabile. După această recunoaștere, trebuie tratate şi prelucrate traumele victimelor iar pentru făptuitori e nevoie de o penalizare, și de asemenea terapie. Settingul nostru de lucru în grup este predestinat să adune mai multe etnii și generaţii și astfel lucrează reprezentanţii respectivelor grupuri.

Noi ca psihodramaticieni considerăm actul violent ca un refuz de a ne cunoaște. Pentru tratarea traumelor făcute de oameni este nevoie de tratarea relaţiilor prin întâlnire autentică. Cu teoria întâlnirii creăm conştient întâlnirea cu celălalt. Ea se desfășoară pe scenă, ca acţiune în semirealitate, dar și pe plan de realitate prin sociometrie, sharing, feedback de rol.

În psihodramă avem teoria rolurilor, potrivit căreia intrăm în acţiune dintr-un rol (de protagonist) cu opusul lui (antagonist). Rolul este podul creat între individ și societate.

De obicei când intrăm în acţiune avem nevoie de cineva, fie real sau

 
creat între individ și societate. De obicei când intrăm în acţiune avem nevoie de cineva, fie
7
7

Întâlniri cu terapeuți

imaginar. Această dualitate de rol cu opusul lui arată o interdependenţă. În fil ozofia sa,

imaginar. Această dualitate de rol cu opusul lui arată o interdependenţă. În filozofia sa, Moreno transpune rolurile în toate dimensiunile și stadiile existenţei noastre. În concepţia lui, învăţăm și ne dezvoltăm mereu până în ultima clipă, ne aflăm în socializare permanentă.

În concepţia lui, învăţăm și ne dezvoltăm mereu până în ultima clipă, ne aflăm în socializare

În psihodrama jucăm aceste roluri, experimentăm și aflăm trăirile rolurilor opuse. Cu modelul acesta experimentăm cu noi, cu generaţiile anterioare și cu culturi mai puţin cunoscute nouă.

Ce vrem să privim în viitor? Cum vrem să ne depășim limitele? Cum vrem să ajungem la drepturi egale între culturi și generaţii? Toate acestea sunt întrebări pe care trebuie să le dezbatem, să le lucrăm, să le comunicăm. Să evaluăm experienţele avute pentru a ne rezolva problemele și prin aceasta să creștem calitatea vieţii.

Ce le doresc eu tânărului SPJLM şi surorii sale ARPsiC pentru viitor

Vă doresc sănătate şi bucurie, o casă a psihodramei în ţară construită împreună, cu mai multe etaje în care trăiesc membrii familiei de diferite generaţii, vorbind diferite limbi din diferite culturi, care aduc tradiţiile lor, miturile şi valorile lor şi care se bucură de completările aduse de ceilalţi.

culturi, care aduc tradiţiile lor, miturile şi valorile lor şi care se bucură de completările aduse

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Doresc locuitorilor acestei case să aibă succes şi o calitate bună a vieţii, în care respectul, munca şi plăcerea să cântărească la fel de mult. Le doresc să pășească pe un drum bun, în care se regăsesc atât tradiţiile cât şi modernitatea necesară.

mult. Le doresc să pășească pe un drum bun, în care se regăsesc atât tradiţiile cât
mult. Le doresc să pășească pe un drum bun, în care se regăsesc atât tradiţiile cât

Mulţumesc.

Hilde Gött: master în știinţe, psihoterapeută pentru copii și adolescenţi, formatoare și supervizoare de psihodramă în cadrul PifE; lucrează în diferite ţări din Europa în calitate de supervizoare DGSv; lucrează de 25 ani în domeniul violenţei domestice și politice, cu tulburările traumatice în cadru ambulatoriu și spitalicesc.

25 ani în domeniul violenţei domestice și politice, cu tulburările traumatice în cadru ambulatoriu și spitalicesc.
8
8

TeoriaTeoria înîn practicăpractică

DDrruummuull sspprree vviinnddeeccaarree

CCoonnffrruunnttaarreeaa HHoollooccaauussttuulluuii pprriinn PPssiihhooddrraammăă,, SSoocciiooddrraammăă șșii RRiittuuaall

o d d r r a a m m ă ă ș ș i i R

Rezumat. În articolul „Drumul spre vindecare. Confruntarea Holocaustului prin Psihodramă, Sociodramă și Ritual”, Yaacov Naor și Hilde Gött descriu un proiect de atelier itinerant care se adresează celei de-a doua și a treia generaţii de descendenţi ai supravieţuitorilor Holocaustului, fie ei supravieţuitori sau persecutori. Este analizată transmiterea trans-generaţională a traumei și se identifică diferenţele și asemănările dintre descendenţii victimelor care au supravieţuit și descendenţii persecutorilor, precum și a celor cu familii din ambele părţi. Autorii descriu cum folosesc psihodrama, sociodrama și ritualurile pentru a facilita cunoașterea, dialogul și începutul vindecării.

Cuvinte cheie: dialog, întâlnire autentică (encounter), generaţional, vindecare, Holocaust, persecutori, psihodramă, reconciliere, ritual, sociodramă, supravieţuitor, trauma trans-generaţională, victimă.

INTRODUCERE

Din 1995, Yaacov Naor și Hilde Gött, autorii acestui articol, s-au dedicat împreună unui proiect psihodramatic deosebit, numit “Confruntarea Holocaustului prin psihodramă, sociodramă și ritual”, conceput pentru a doua și a treia generaţie de descendenţi ai victimelor Holocaustului, dar și ai

persecutorilor. Scopul nostru este să sprijinim

Yaacov Naor și Hilde Gött

participanţii să recunoască și să înţeleagă implicaţiile morale, sociale și personale ale Holocaustului.

Faptul că venim, ca directori de psihodramă, din părţi diametral opuse ale Holocaustului, este un lucru unic și special. Aducem cu noi povestea si moștenirea familiilor noastre.

Yaacov Naor este fiul a doi supravieţuitori ai Holocaustului. Este născut în 1948 în sudul Germaniei, într-un lagăr de refugiaţi pentru persoane eliberate din lagăre de concentrare, iar la vârsta de 1 an s-a mutat cu părinţii în Israel.

Hilde Gött este născută în 1953 în România, familia sa făcând parte din minoritatea germană a acestei ţări. A crescut într-o perioadă agitată: pe de-o parte, bunicii săi au fost în serviciul armatei naziste și ea a fost persecutată ca fiind copil de fasciști; pe de altă parte, una din bunicile sale a fost deportată in Siberia de către regimul comunist. La vârsta de 20 de ani s-a mutat împreună cu familia în Germania.

Am început să conducem împreună grupuri de psihodramă și am realizat că împărtășim aceleași ţeluri și aceeași direcţie. Amândoi doream să îi învăţăm pe oameni să asculte istoria Holocaustului, să respecte diferenţele, să-i respecte

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Teoria în practică

pe ceilalţi. În timp ce lucram împreună, ne-am apropiat. Familiile noastre s- au întâlnit și, încetul cu încetul, am devenit prieteni buni. -am apropiat. Familiile noastre s-au întâlnit și, încetul cu încetul, am devenit prieteni buni. Acest lucru a fost posibil pentru că am admis că scopul nostru nu era să atingem reconcilierea, ci mai degrabă să îi învăţăm atât pe germani, cât și pe evrei, și de asemenea pe alţii care veneau la aceste ateliere, să fie martori ai exprimării de sine a celorlalţi participanţi și să creăm un dialog cu „celălalt”.

TRANSMITEREA TRANS-GENERATIONALĂ A TRAUMEI

Interesul profesional faţă de conceptul de traumă trans-generaţională, de trecere a unei consecinţe traumatice de la o generaţie la alta, a fost în continuă creștere în ultimii douăzeci de ani, iar acum este bine stabilit. S-au făcut studii de caz, rapoarte de psihoterapie și cercetătorii au descoperit că a doua generaţie descendentă a supravieţuitorilor Holocaustului raportau același tip de probleme emoţionale și profunzimi similare ale suferinţei, ca și supravieţuitorii înșiși. -Hohagen, care a lucrat psihoterapeutic timp de mulţi ani, a publicat viziunea sa asupra felului în care se transmite trauma. Criteriile de diagnostic ale tulburării de stres posttraumatic (PTSD) rezultat din trauma războiului sunt frecvent îndeplinite, deși persoana nu are nici o experienţă personală de război.

Însă trăirile profunde de rușine și vinovăţie fac dificilă discuţia deschisă despre transmiterea trans- generaţională în cazul traumelor persecutorilor din război. Din informaţiile noastre, nu a existat o astfel de cercetare în Germania. Identificarea cu puterea, ascunderea și redefinirea făptașilor ca victime sunt câteva caracteristici care s-au transmis în familiile persecutorilor. Dacă dorim să oprim moștenirea traumei din generaţie în generaţie, trebuie să găsim un mod accesibil și adecvat de a gestiona și a prelucra trauma Holocaustului.

Gabriele Rosenthal (1998) a investigat transmiterea trans-generaţională a traumei în ambele tabere din perioada nazistă. Descoperirile sale au avut o puternică influenţă asupra muncii noastre. Ea cercetează modul de începere a dialogului în familiile

mixte, influenţa trecutului asupra prez entului. , influenţa trecutului asupra prezentului.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Rosenthal demonstrează că stilul general de viaţă al familiilor, așteptările cotidiene ale membrilor familiei, sentimentul de siguranţă, acceptare și apartenenţă, au rădăcinile în experienţele din timpul Holocaustului ale acestor familii. Ea compaproblemele descendenţilor, atât ale victimelor cât și ale persecutorilor, identificând asemănări și deosebiri.

problemele d escendenţilor, atât ale victimelor cât și ale persecutorilor, identificând asemănări și deosebiri.

Una din asemănări este tăcerea, dar motivaţia tăcerii este diferită. În familiile persecutorilor este vorba de cele mai multe ori de frica de investigaţie, judecare și condamnare. În familiile supravieţuitorilor apare tristeţea resimţită pentru membrii de familie uciși, rușinea pentru o așa umilinţă și dorinţa de a-i proteja pe descendenţi de spectrul acestor cumplite evenimente. Un alt element împărtășit de ambele părţi este efectul teribil al secretelor de familie, care împiedică analiza trecutului din perspectiva temei. Acest lucru este oglindit în fanteziile descendenţilor, care se exprimă în diverse forme. Descendenţii victimelor pun întrebări despre vina supravieţuirii cum ar fi „Ce au făcut în plus supravieţuitorii, ca să supravieţuiască?”, în timp ce descendenţii persecutorilor pun întrebări ce implică vinovaţie, precum: „Ce aș fi făcut într-o situaţie asemănătoare?”.

DESCRIEREA ATELIERULUI

Oferim atelierul „Confruntarea Holocaustul prin Psihodramă, Sociodramă și Ritualuri” în două

variante. Prima cuprinde o serie de seminarii (întâlniri la sfârșit de

 
și Ritualuri” în două variante. Prima cuprinde o serie de seminarii (întâlniri la sfârșit de  
10
10

Teoria în practică

săptămână) într-un ciclu de doi sau trei ani, incluzând vizite la locurile de comemorare de la r-un ciclu de doi sau trei ani, incluzând vizite la locurile de comemorare de la Auschwitz Birkenau, și psihodramă în Centrul de întâlniri educaţionale în Oswiécim. În Birkenau conducem ritualuri create de participanţii la grup. Această abordare oferă timp și spaţiu pentru discuţii și analize și este recomandat pentru grupuri mici de 15 până la 25 de participanţi. Oferim de asemeni ateliere cu durată de trei ore în cadrul conferinţelor, ca mostră a modului nostru de lucru, la care 30 până la 80 de participanţi pot să discute consecinţele Holocaustului în timpurile prezente. La aceste ateliere lucrăm de obicei cu psihodramatiști și profesioniști care sunt familiarizaţi cu teoria rolului și tehnicile psihodramatice. Participanţii au vârste cuprinse între 22 și 78 de ani.

PARTICIPANȚII : SUPRAVIEȚUITORI ȘI PERSECUTORI

Participanţii evrei care vin în atelierele noastre au cunoștinţă despre soarta membrilor familiilor lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei deţin informaţii concrete despre ce s-a întâmplat sau fragmente de istorie care îi tulbură. Ei îi plâng pe morţii familiei și deplâng distrugerea integrităţii familiei, a reţelei sociale, simţind furie faţă de persecutorii care i-au împovărat cu o tristeţe fără sfârșit. Ei vor să ajungă la o oarecare potolire a durerii, disperării și doliului, care par că nu au sfârșit. Participanţii din familiile persecutorilor exprimă trăiri diferite: de multe ori, ei doresc să nege trecutul familiilor lor și luptă cu sentimente de vinovaţie și rușine, fiindu-le greu să facă distincţie între vina personală și vina colectivă. Ei încearcă să se înţeleagă mai bine pe sine și pe strămoșii lor și vor să scape de identificarea cu persecutorii. Mulţi au crescut cu frica permanentă că vor trebui să plătească pentru faptele petrecute și vor să abordeze această frică. Și ei caută ajutor, să poată accepta că simt afecţiune faţă de mama sau tata, care sunt acuzaţi de crime împotriva altor oameni. Unii speră totodată să găsească o formă de ispășire sau chiar la iertare.

Alţi participanţi provin din familii mixte, cu istoric atât de victime cât și de agresori, de exemplu, creștini provenind din familii în care un părinte este

persecutate pentru motive

evreu, sau alţii din familii evreu, sau

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

politice, religioase sau sexuale. Acești participanţi sunt deseori angoasaţi de identitatea și apartenenţa lor.

politice, religioase sau sexuale. Acești participanţi sunt deseori angoasaţi de identitatea și apartenenţa lor.

Atât diferenţele cât și asemănările pe care le împărtășesc participanţii sunt abordate în ateliere, fără a fi generalizate ca fiind experienţe egale sau identice. Tăcerea Holocaustului este grea. Toţi simt nevoia de a descifra acele lucruri și se simt profund implicaţi ca indivizi, ca membri ai familiilor lor și în relaţia cu ceilalţi.

De asemenea toţi participanţii sunt văzuţi de către propriile lor familii ca „trădători”, pentru că încalcă tabu-ul tăcerii și provoacă discuţii deschise. Ei își confruntă familia cu problemele trecutului și de aceea sunt percepuţi de către rude ca fiind periculoși. Ei devin ţapi ispășitori ai familiei și sunt priviţi drept cauză ale nenorocirilor.

Dina Wardi (1992), o psihanalistă din Ierusalim, îi descrie pe acești „ţapi ispășitori” din familiile evreiești ca „lumânări comemorative” care menţin vii amintirile despre Holocaust și păstrează doliul pentru cei dispăruţi.

Și în familiile persecutorilor sau în cele mixte, membrii care confruntă familia cu trecutul ei nazist sunt de asemeni pedepsiţi și excluși pentru că rup codul tăcerii. Ei poartă frica, rușinea, vinovăţia și blamul pentru păcatele familiei, ale comunităţii și ale lumii.

Grupurile noastre sunt formate din „ţapi ispășitori” care provin din

toate tipurile de familii: de victime, de persecutori sau mixte.

 
din „ţapi ispășitori” care provin din toate tipurile de familii: de victime, de persecutori sau mixte.
11
11

Teoria în practică

DE LA ÎNTÂLNIRE LA D IALOG ȘI LA VINDECAR E

DE LA ÎNTÂLNIRE LA DIALOG ȘI LA VINDECARE

Perspectiva noastră are la bază conceptul lui Moreno de întâlnire autentică (encounter), care poate conduce la dialog. Activităţile includ psihodramă, sociodramă, ritualuri, art-terapie și activităţi care construiesc recunoașterea, încrederea, empatia și acceptarea.

Preocuparea noastră este de a iniţia discuţii personale profunde pe scena de psihodramă, de a găsi un limbaj adecvat, de a fi conștienţi de adevărurile diferite (subiective), cu scopul de a învinge consecinţele traumei colective din timpul perioadei naziste.

Pornim cu premisa că urmașii participanţilor la Holocaust se nasc cu experienţa forţei și violenţei:

trauma stă strâns legată de corp, acolo unde își găsește loc, și este resimţită fizic.

Ca psihodramatiști și promotori ai metodei bazate pe acţiune, știm că efectul de durată se produce când discutarea a unui subiect este simţită profund și depășește procesul cognitiv, deschizând noi orizonturi și limpezind problemele. Aceasta presupune că, în timpul lucrului, corpul fiecăruia dintre participanţi trebuie să fie atent implicat.

ÎNCĂLZIREA

Corpul și exerciţiile de întâlnire autentică, ce sunt parte a încălzirii propuse de noi, încep să pregătească procesul și ajută la stabilirea contactului real între participanţii la grup.

Utilizăm o gamă largă de mici exerciţii de grup, cu sau fără muzică, ce sunt focalizate pe corp și simţuri. Unele exerciţii sunt concepute pentru ca participanţii să se distreze împreună, să se oglindească unul pe celălalt și să construiască coeziunea, în timp ce la altele membrii își unesc forţele pentru a-i exclude pe alţii și sparg grupul.

Emoţiile și instinctele participanţilor din contextul vieţilor lor reale sunt astfel activate și toţi participanţii (din familiile de victime, agresori sau mixte) devin capabili de întâlniri autentice și de a trăi experienţa celuilalt. Acest lucru ajută la crearea unei

mixte) devin capabili de întâlniri autentice și de a trăi experienţa celuilalt. Acest lucru ajută la

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

atmosfere de deschidere și atenţie pentru a trata cu sensibilitate tema propusă.

atmosfere de deschidere și atenţie pentru a trata cu sensibilitate tema propusă.

PSIHODRAMĂ ŞI SOCIODRAMĂ

De obicei, trauma perioadei naziste nu a fost trăită direct, personal de participanţii în atelierele noastre. Ei nu sunt supravieţuiori ai Holocaustului și nici persecutori naziști, ci sunt copii, nepoţi și membri ai familiilor acestora.

Noi ne ocupăm de trauma trans- generatională și facilităm condiţiile ca adevărul subiectiv al părţilor fie reprezentat în psihodramă, cu toate emoţiile resimţite: durerea, plânsul, rușinea, disperarea, oroarea, furia și vinovăţia. Astfel se construiește o punte care îi unește pe participanţii din familii aflate pe ambele părţi ale baricadei.

Folosind sociodrama, explorăm istoria celui de Al Doilea Război Mondial și cercetăm elementele care au cauzat această violenţă cumplită, durerea și distrugerea din Europa care a condus la schimbări radicale în toata lumea. Reflectăm de asemenea la consecinţele asupra diferitelor categorii de populaţie, care au fost implicate în conflict.

Prin aceasta, ne propunem să facilităm întâlnirea autentică dintre descendenţii victimelor și cei ai persecutorilor și astfel să stabilim un dialog capabil să devină resursă în lupta cu povara traumei ce-și are rădăcina în generaţiile anterioare.

RITUALURILE

Al Doilea Război Mondial și Holocaustul vorbesc despre

cruzimea, durerea și suferinţa care au lăsat cicatrici în ambele tabere.

 
și Holocaustul vorbesc despre cruzimea, durere a și suferinţ a care au l ăsat cicatrici în
12
12

Teoria în practică

Urmele rămân în noi până în prezent și procesul de vindecare este de lungă durată. Indiferent de cât de eficiente sunt atelierele noastre în determinarea întâlnirii autentice, dialogului ș i vindec ării, noi știm eficiente sunt atelierele noastre în determinarea întâlnirii autentice, dialogului și vindecării, noi știm că doar cuvintele nu pot să exprime pe deplin și cu acurateţe emoţiile participanţilor privind Holocaustul. Este necesară trăirea și exprimarea fenomenelor. Drept urmare, la Auschwitz lucrăm psihodramatic pe scenă, incluzând și un proces de elaborare a ritualului personal în Lagărul de exterminare de la Birckenau.

Una din cele mai dificile experienţe ale supravieţuitorilor Holocaustului și ale urmașilor acestora a fost absenţa unui mormânt real unde să-și plângă morţii. Ritualurile sunt parte integrantă a unui eveniment psihodramatic sau sociodramatic, pentru că ele fac posibilă concretizarea simbolurilor. Ritualurile creează un nou cadru pentru a ne putea îngropa morţii. Oferă de asemeni sensuri și un fel de închidere a rănii psihologice provocate de evenimentele din trecut. Aceste ritualuri pot lua forma unor slujbe religioase, a unor ceremonii memoriale, înmormântări, recitări de versuri sau cântece lângă un mormânt imaginar. Unele devin reprezentări pe scenă și includ miscare și muzică. Toate aceste ritualuri sunt îndeplinite de întregul grup, care devine astfel comunitatea necesară pentru a alina și susţine în astfel de momente.

Ritualul ca formă de sharing psihodramatic și sociodramatic este un act terapeutic. Permite participanţilor să confrunte Holocaustul în felul unic ales de fiecare, fără a fi judecat sau acuzat. Ritualul folosește imaginaţia și creativitatea, dă voce, formă și loc de exprimare emoţiilor care nu au putut fi exprimate cu claritate până atunci.

Ritualul creează o perspectivă, un spaţiu delimitat, o plusrealitate care există simultan în trecut și în prezent, creează o punte între lumea interioară și exterioară. Ritualul duce la catharsis, are puterea de a schimba și a da un sentiment de integrare. Unele ritualuri au devenit pentru creatorii lor cel mai bun și profund mod de a confrunta Holocaustul. Iată câteva exemple: mersul desculţ pe șinele ce conduc la crematoriul central, spartul de sticle în pereţii și profund mod de a confrunta Holocaustul. Iată câteva exemple: mersul d esculţ pe șinele ce

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

barăcilor pentru femei în timp ce se ţipă sau se plânge, ascultarea în tăcere a muzicii de acordeon înăuntrul unei barăci, citirea poeziei “Fuga Morţii” de Paul Celan, împărţirea de pâine uscată într-un cerc și mestecarea acesteia foarte lent, participarea la o ceremonie onirică de înmormântare a unei tinere.

-un cerc și mestecarea acesteia foarte lent, participarea la o ceremonie onirică de înmormântare a unei
-un cerc și mestecarea acesteia foarte lent, participarea la o ceremonie onirică de înmormântare a unei

Aceste ceremonii ritualice permit împărtășirea aspectelor personale și interpersonale și sunt astfel terapeutice pentru întregul grup. Participanţii se concentrează pe exprimarea emoţiilor puternice:

mânia, furia, vinovăţia, frica, anxietatea, rușinea, neajutorarea, lipsa speranţei și umilinţa, devenind forme de înţelegere a suferinţei celuilalt.

Crearea unui echilibru între „individual” și „grup” are putere de vindecare psihosocială, întârind legăturile între indivizi, grup și comunitate.

SPRE VINDECARE ȘI RECONCILIERE

În aceste ateliere, participanţii analizează diferite moduri în care sunt internalizate rolul de persecutor și cel victimă, la nivel de individ și de societate. Participanţii explorează prin trăiri spontane modalităţi expresive și creative de a aborda relaţia agresor–victimă și sunt încurajaţi să cunoască „cealaltă parte”.

Acţiunea ce implică corporalitate permite o deschidere imediată și în același timp protejată a lumii emoţionale, cunoașterea adevărului interior.

permite o deschidere imediată și în același timp protejată a lumii emoţionale, cunoașterea adevărul ui interior.
13
13

Teoria în practică

Participanţii își împărtășesc amintirile, experienţele, fanteziile și trăirile și pun în cuvinte suferinţ a personală. Se oferă astfel ocazia de a învinge în i pun în cuvinte suferinţa personală. Se oferă astfel ocazia de a învinge în lupta împotriva anonimatului prin ruperea codului familial și social de tăcere. Participanţii își spun și își arată pe scenă povestea, drept rezultat învăţând să facă faţă Holocaustului personal într-un mod autentic.

Atât munca psihodramatică și sociodramatică, cât și ritualurile, îi ajută pe participanţi să se detașeze de proiecţii, generalizări, prejudecăţi, preconcepţii și iluzii, și să înceapă un proces de învăţare autentică.

Participanţii învaţă să își asume responsabilitatea, să se întâlnească „ochi în ochi” și „faţă în faţă” cu atenţie, empatie, respect și acceptare. Aceste întâlniri între a doua sau a treia generaţie de urmași ai supravieţuitorilor Holocaustului cu urmașii agresorilor sunt adesea încărcate de emoţii, uneori dureroase și câteodată imposibile. Acești oameni curajoși își asumă riscul de a cunoaște și confrunta „cealaltă” parte într-un cadru de siguranţă, lucrând profund tema în grup. Deoarece munca terapeutică facilitează experienţe intense pentru participanţi, suntem feriţi de pericolul de a crea false apropieri, care ar putea conduce la o iertare prematură. Nu ne propunem să realizăm reconcilierea, dar cu timpul, aceasta se petrece spontan și natural, într-un proces lung și lent, pas cu pas. Participanţii sunt reconectaţi prin modul de lucru și ritualurile descrise. În acest cadru ei reușesc din nou să simtă speranţa, sentimentul de apartenenţă, depășirea sentimentului de solitudine în suferinţă, anonimat și neajutorare în faţa enormităţii Holocaustului.

CONSIDERAȚII FINALE

Deși descendenţii victimelor și agresorilor Holocaustului au deopotrivă dreptul de a-și reprezenta suferinţa pe scena psihodramatică și de a reflecta asupra suferinţelor în contextul istoriei reale, aceasta nu înseamnă că suferinţele celor două părţi sunt privite ca fiind similare. Pentru noi este mult mai important să găsim o limbă comună în care părţile diametral opuse să se exprime în privinţa realităţilor acelor timpuri.

Ca directori de psihodramă ce vin din părţi opuse ale

Holocaustului, am privit în urmă în istoria familiilor urmă în istoria familiilor

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

noastre și am reușit să creăm un cadru sigur de exprimare a durerii, de construire a încrederii, de dezvoltare a sentimentului de apartenenţă.

un cadru sigur de exprimare a durerii, de construire a încrederii, de dezvoltare a sentimentului de
un cadru sigur de exprimare a durerii, de construire a încrederii, de dezvoltare a sentimentului de

Ne dorim ca participanţii să accepte în grup tabăra opusă, să schimbe frica, ura și prejudecăţile cu o cunoaștere reală și un dialog sincer, unde rănile sufletești pot fi simţite, plânse și apoi vindecate. Pentru noi sunt mai clare acum dimensiunea dezastrului provocat de puterea nazistă și pierderile populaţiei și culturii evreiești. În cei 15 ani de când lucrăm împreună, am dezvoltat un sistem de cunoaștere autentică și dialog prin acceptare reciprocă, respect, recunoaștere și iubire.

În verile anilor 2008 și 2010 am condus un nou seminar internaţional de psihodramă de câte o săptămână în Cracovia și Auschwitz, denumit „Urme ale Holocaustului în Prezent”. Datorită succesului și profunzimii acestor experienţe, plănuim să oferim din nou acest format în viitor.

„Confruntarea Holocaustului prin Psihodramă, Sociodramă și Ritual” este o experienţă dureroasă și purificatoare pentru ambele părţi implicate în Holocaust, care se încheie frecvent cu decizia de a trăi un viitor demn și onorabil. Acum suntem cu toţii responsabili să ne asigurăm că istoria nu se va mai repeta. Înţelegerea durerii care a guvernat viaţa unui om poate conduce la decizia fermă de a nu provoca niciodată suferinţă cuiva și de a construi relaţii încărcate de respect și căldură.

fermă de a nu provoca niciodată suferinţă cuiva și de a construi relaţii încărcate de respect
14
14

Teoria în practică

Mai multe informații privind experiențele ș i atelierele discutate în acest articol pot fi găsite

Mai multe informații privind experiențele și atelierele discutate în acest articol pot fi găsite pe web-site-ul Institutului European de Psihodramă (PIfE) la http://www.pife-europe.eu

acest articol pot fi găsite pe web -site-ul Institutului European de Psihodramă (PIfE) la http://www.pife-europe.eu

Bibliografie:

Bar-On, D (1989). Legacy of silence : Encounters with Children of the Third Reich. Harvard University Press, Cambridge, MA. Bar-On, D (1995) Fear and Hope: Three Generations of Holocaust. Harvard University Press, Cambridge, MA. Bergmann, M.S. &Jacovy, M.E. (eds) (1990). Generations of the Holocaust. Columbia University Press, New York. Celan, P.(1995). Death Fugue. In Hilda, S. (ed.)Holocaust Poetry (p.39). St.Martins Griffin, New York. Kellermann,P.F (2007)Sociodramma and Collective Trauma. Jessica Kingsley, London. Kellermann, P.F. (2009) Holocaust Trauma . Psychological Effects and Treatment. I Univers Krondorfer, B (1995). Remembrance and Reconciliation: Encounters Between Young Jews and Germans. Yale University Press, New Haven& London Müller Hohagen, J. (1994). Geschichte in uns. Psychogramme aus dem Altag. Kneselbeck Verlags KG, München. Rosenthal, G. (ed.) (1998) The Holocaust in Three Generations : Families of Victims and Perpetrators of the Nazi Regime. Casell, London. Wanjrib, R. (2001). The silence : How Tragedy Shapes Talk. Allen& Unwin, Crow’s Nest, NSW, Australia. Wardi, D. (1992). Memorial Candels: Children of the Holocaust. Tavistock, London. Wiener, R. (2001). A Sociodramatist Goes to Work. In Chesner, A.&Hahn, H. (eds.) Creative Advances in Groupwork. Jessica Kingsley, London.

Goes to Work. In Chesner, A.&Hahn, H. (eds.) Creative Advances in Groupwork. Jessica Kingsley, London.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

YAACOV NAOR,

MA. CAGS. TEP

YAACOV NAOR, MA. CAGS. TEP

S-a născut în Germania într-o tabără de refugiaţi, ambii părinţi fiind supravieţuitori ai Holocaustului. Este fondator și director al ISIS ISRAEL-Psychodrama Center din Tel- Aviv. Începând cu anul 1986 conduce gupuri de psihodramă speciale pentru a doua și a treia generaţie de supravieţuitori ai Holocaustului împreună cu tineri germani, respectiv pentru palestinieni și israelieni. Activează în FEPTO - Federation of European Psychodrama Training Organization - în calitate de președinte al Comitetului de Reţea. Este președintele Secţiei de Psihodramă din cadrul IAGP - Asociaţia Internaţională a Psihoterapiei de Grup. Yaacov trăiește în Israel și poate fi contactat la adresa yaacovn@gmail.com

HILDE GOTT, MSC. DIPL. SOZ. PAD

S-a născut în România ca nepoata unor membri SS ale căror soţii au fost deportate în Siberia. Este Formator și Supervizor de Psihodramă acreditată (DGSv) a Institutului de Psihodramă pentru Europa (PifE) și a fost președinta acestei instituţii. Este terapeută pentru copii și adolescenţi, cu accent pe traumă, violenţă în familie și suicid. Hilde trăiește în Berlin și poate fi contactată la adresa hildegoett@t-online.de

în familie ș i suicid. Hilde trăiește în Berlin ș i poate fi contactată la adresa
15
15

TeoriaTeoria înîn practicăpractică

RReeppeerree îînn ddeessffăăşşuurraarreeaa pprrooiieeccttuulluuii PPssyycchhooddrraammaa aanndd CCrreeaattiivvee EEdduuccaattiioonn iinn PPrriissoonn

Violeta Pecican

n i i n n P P r r i i s s o o n

Fiecare întâlnire de lucru are anumite obiective de învăţare, pentru atingerea cărora sunt implicaţi formatori din asociaţia noastră, alături de formatori din Anglia.

Participanţii sunt partenerii de proiect din Franţa, Italia, Lituania, Anglia şi, evident, Romania. Aceştia sunt specialişti care lucrează în sistemul penitenciar şi de probaţiune, întâlnirile urmând să se desfăşoare în fiecare dintre ţările partenerilor. Dacă prima întâlnire s- a petrecut la Arad, următoarele două au avut loc la Londra şi la Palermo.

Îmi imaginez psihodrama, în acest proiect, ca pe o corabie ce are la cârmă timonieri când englezi, când români, care pluteşte pe oceanul cunoaşterii acostând în diferite porturi - şi îmi propun să prezint jurnalul de bord februarie-iunie al acestui parcurs.

Asociaţia Română de Psihodramă a contribuit la efectuarea unor noi paşi în cadrul parteneriatului de învăţare Grundtvig Psychodrama and Creative Education in Prison”, ID naţional GRU-13-P-LP-85-SB- RO, finanţat de către Comisia Europeană prin Programul de Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii.

Proiectul Psychodrama and Creative Education in Prison" s-a născut din entuziasmul şi profesionismul uneia din cele mai talentate absolvente a şcolii noastre, Sorina Țogoie, psiholog, director adjunct la Penitenciarul din Arad entuziasm care m-a contaminat şi pe mine –, având şi contribuţia uneia dintre studentele noastre din an terminal, Cristina Burcă (psiholog la Penitenciarul Arad) .

Obiectivul proiectului vizează nevoile de formare ale personalului de specialitate din penitenciare şi ale voluntarilor implicaţi în educaţia adulţilor, prin implementarea unor practici educaţionale novatoare, în vederea creşterii motivaţiei intrinsece a deţinutilor pentru schimbare şi, implicit, a creşterii şanselor lor de integrare socială.

Mai precis spus, proiectul urmăreşte: dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor personalului şi voluntarilor din instituţiile partenere prin psihodramă; organizarea unor sesiuni practice pentru a facilita schimbul de informaţii şi bune practici în psihodrama pedagogică; testarea acestor abordări novatoare în cadrul grupurilor educaţionale din penitenciare; aplicarea metodelor psihodramatice în domeniul formării voluntarilor care desfăşoară activităţi educaţionale cu deţinuţii.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Teoria în practică

Teoria în practică În perioada 18 – 22 februarie 2014 s- a desfăşurat întâlnirea internațională planificată
Teoria în practică În perioada 18 – 22 februarie 2014 s- a desfăşurat întâlnirea internațională planificată

În perioada 18 22 februarie 2014 s-a desfăşurat întâlnirea internațională planificată la Londra Marea Britanie. Întâlnirea de proiect de la Londra a fost organizată de unul dintre partenerii britanici, London Centre for Psychodrama Group & Individual Psychotherapy şi i-a reunit pe reprezentanţii tuturor partenerilor din proiect. Delegaţia Asociației Române de Psihodramă Clasică a fost alcătuită din:

- Irina GRUIA, membru al echipei de proiect şi formator în psihodramă;

- Cristina BURCĂ, membru al echipei de proiect şi

studentă la psihodramă (pe raportul ei bazându-se prezentarea jurnalului de la Londra).

Activităţile de învăţare au fost găzduite de Centrul de Pregătire Profesională Ortus, parte a Spitalului Maudsley din Londra, şi au fost conduse de specialiştii partenerului britanic London Centre for Psychodrama Group & Individual Psychotherapy, organizatorul acestei întâlniri de proiect.

Obiectivele au vizat: cunoaşterea sistemului penitenciar şi de probaţiune britanic, precum şi a activităţilor educaţionale desfăşurate cu deţinuţii; dezbaterea concluziilor rezultate în urma aplicării tehnicilor psihodramatice în activităţile educaţionale cu deţinuţii din fiecare instituţie parteneră, tehnici care au fost învăţate la întâlnirea de proiect Obiectivele au vizat:

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

precedentă (petrecută la Arad şi condusă de specialişti din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă); însuşirea şi exersarea unor tehnici psihodramatice destinate îmbunătăţirii coeziunii de grup.

de Psihodramă); însuşirea şi exersarea unor tehnici psihodramatice destinate îmbunătăţirii coeziunii de grup.
de Psihodramă); însuşirea şi exersarea unor tehnici psihodramatice destinate îmbunătăţirii coeziunii de grup.

În prima zi, lucrările sesiunii au fost deschise de personalul şi studenţii London Centre for Psychodrama Group & Individual Psychotherapy, adresând un cuvânt de bun-venit partenerilor. Folosind tehnici sociodramatice, membrii nou-veniţi din delegaţiile partenere au fost incluşi în grupul de lucru format. Ulterior, doamna doctor Maxine Daniels a prezentat modul de organizare şi aplicare a programului destinat tratamentului agresorilor sexuali în penitenciarele britanice, explicând „efectul de multiplicare” asupra întregului context familial şi social al victimei şi subliniind în mod particular importanţa modului de dezvoltare a empatiei cu victima, prin utilizarea inversiunii de rol în psihodramă.

prin utilizarea inversiunii de rol în psihodramă. Demonstraţia practică a inclus implicarea psihodramatică

Demonstraţia practică a inclus implicarea psihodramatică a participanţilor, aceştia interpretând rolurile persoanelor apropiate

practică a inclus implicarea psihodramatică a participanţilor, aceştia interpretând rolurile persoanelor apropiate
17
17

victimei şi care au fost afectate de agresiunea sexuală. Exerciţiul a fost urmat de o dezbatere asupra modalităţilor de extindere tate de agresiunea sexuală. Exerciţiul a fost urmat de o dezbatere asupra modalităţilor de extindere a acestor practici şi la alte grupuri de infractori, care au săvârşit alte tipuri de infracţiuni, pentru a încuraja deţinuţii să se gândească la consecinţele extinse ale comportamentului lor antisocial.

A doua zi, doamna Anna Chesner, co-directorul organizaţiei, a condus o sesiune completă de psihodramă, în scop demonstrativ. Tema a fost coeziunea grupului, iar unul dintre reprezentanţii delegaţiei române a devenit protagonistul sesiunii, abordând tema motivaţiei pentru acest proiect.

Sesiunea a fost apreciată ca fiind utilă, atât din punctul de vedere al demonstrării practice a metodei, cât şi pentru oportunitatea oferită grupului de a discuta deschis nivelul de implicare al partenerilor în proiect, precum şi abordarea în grupul extins a preocupărilor şi a aşteptările lor. Acesta activitate a ajutat membrii delegaţiilor partenere să îşi clarifice obiectivele proiectului.

Ziua s-a încheiat cu o prezentare Power Point despre importanţa coeziunii de grup.

În cea de a treia zi, prima parte a zilei a fost dedicată studenţilor aflaţi în formare la London Center, cărora li s-a dat sarcina să demonstreze practic mai multe tipuri de exerciţii destinate coeziunii de grup. Participanţii au jucat un rol activ în exemplificarea tehnicilor demonstrate, iar la final au primit instrucţiunile folosite în format tipărit.

În sesiunea de după-masă, toate delegaţiile au fost rugate să se împartă în grupurile lor naţionale şi să dezvolte câte o activitate specifică pentru propriul grup de beneficiari. Obiectivul a fost dezvoltarea coeziunii de grup, cu includerea a cel puţin uneia din tehnicile psihodramatice prezentate în ziua anterioară: inversiunea de rol, concretizarea şi dezvoltarea coeziunii de grup, cu includerea a cel puţin uneia din tehnicile psihodramatice prezentate în ziua oglinda.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Ziua de lucru s-a încheiat cu scenete de teatru playback, care au avut ca scop întărirea concluziilor dezvoltate în cadrul grupului extins.

cu scenete de teatru playback , care au avut ca scop întărirea concluziilor dezvoltate în cadrul

A patra zi, ziua finală, a fost dedicată unei alte întâlniri manageriale între formatorii din proiect (London Centre for Psychodrama Group & Individual Psychotherapy şi Asociația Română de Psihodramă Clasică) şi partenerul coordonator al proiectului (Penitenciarul Arad). Cu acestă ocazie, s-au stabilit responsabilităţi şi termene în ceea ce priveşte elaborarea ghidului de bune practici şi a filmului educaţional prevăzute în proiect. De asemenea, la final, s-au împărţit responsabilităţile formatorilor pentru restul de mobilităţi, s-au dezbătut aspecte etice legate de utilizarea metodelor psihodramatice învăţate, necesitatea nuanţării procesului de diseminare a proiectului.

În concluzie, delegaţiile participante au apreciat profesionismul cu care a fost condusă şi organizată acestă sesiune de învăţare de către psihoterapeuţii London Centre for Psychodrama Group & Individual Psychotherapy, iar unii dintre ei chiar şi-au manifestat interesul pentru aprofundarea metodei psihodramatice în viitor. A fost unanim acceptată ideea utilităţii acestei metode în contextele educaţionale din penitenciare.

 
A fost unanim acceptată ideea utilităţii acestei metode în contextele educaţionale din penitenciare.  
18
18

TeoriaTeoria înîn practicăpractică

În perioada 16 – 20 iunie 2014 reprezentanți ai Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică au
În perioada 16 – 20 iunie 2014 reprezentanți ai Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică au
În perioada 16 – 20 iunie 2014 reprezentanți ai Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică au

În perioada 16 – 20 iunie 2014 reprezentanți ai Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică au participat la întâlnirea internațională planificată la Palermo Italia.

Întâlnirea de proiect de la Palermo a fost organizată de către partenerul italian, Consorzio Tartaruga Società Cooperativa Sociale, procesul de învăţare fiind condus de reprezentanţii Asociației Române de Psihodramă Clasică. La această întâlnire au participat reprezentanţi ai tuturor partenerilor din proiect.

Delegaţia Asociației Române de Psihodramă Clasică a fost alcătuită din:

- Violeta PECICAN, coordonator de proiect şi formator în psihodramă;

- Mihaela BRAD, membru al echipei de proiect şi formator în psihodramă;

- Cristina BURCĂ, membru al echipei de proiect şi studentă la psihodramă.

Activităţile din această întâlnire au inclus sesiuni de învăţare structurată, workshop-uri de psihodramă conduse de formatorii Asociației Române de Psihodramă Clasică, (responsabilul pentru training-ul acestei întâlniri de proiect), care s-au desfasurat în cadrul sălii de conferinţe a Hotelului Joli, Palermo, precum şi vizite de lucru la sediile Serviciului de Probaţiune UEPE Palermo şi al Penitenciarului de Minori Malaspina.

şi vizite de lucru la sediile Serviciului de Probaţiune UEPE Palermo şi al Penitenciarului de Minori

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Obiectivele activităţilor au vizat:

Obiectivele activităţilor au vizat:

însuşirea şi exersarea unor tehnici psihodramatice destinate îmbunătăţirii comunicării şi a motivaţiei pentru schimbare pe de-

o

parte, cunoaşterea sistemului

penitenciar şi de probaţiune italian

şi

a activităţilor educaţionale

desfăşurate cu deţinuţii minori pe de altă parte, precum şi dezbaterea concluziilor rezultate în urma aplicării tehnicilor psihodramatice învăţate la întâlnirea de proiect precedentă în activităţile educaţionale cu deţinuţii din fiecare instituţie parteneră.

În prima zi, reprezentanţi ai Consorzio Tartaruga Società Cooperativa Sociale Palermo au deschis sesiunea printr-un cuvânt de bun-venit adresat partenerilor. Apoi a avut loc deplasarea la sediul UEPE Palermo (Serviciul Execuţional Penal Extern), pentru a cunoaşte Serviciului de Probaţiune italian.

În a doua parte a zilei am coordonat o activitate de grup ce a avut ca scop introducerea noilor membri din delegaţiile partenere în grupul de lucru format şi, respectiv, prezentarea temei întâlnirii. Această activitate a permis atât sublinierea particularităţilor comunicării în psihodramă şi a principiilor care stau la baza acesteia, cât şi pregătirea grupului pentru achiziţionarea unor noi tehnici psihodramatice.

 
 
19
19

Teoria în practică

Teoria în practică Dacă la întâlnirea de la Londra au fost prezentate aspecte legate de modul
Teoria în practică Dacă la întâlnirea de la Londra au fost prezentate aspecte legate de modul

Dacă la întâlnirea de la Londra au fost prezentate aspecte legate de modul de desfăşurare şi de impactul terapeutic al psihodramei în penitenciar, la această intâlnire am pus, în schimb, accentul pe metodologia psihodramatică în domeniul formarii celor care realizează activităţi educaţionale cu deţinuţii, ca obiectiv principal al proiectului.

Astfel, s-a putut arăta faptul că formarea grupului (tema abordată la prima întâlnire de proiect, coordonată de A.R.Psi.C la Arad) şi întărirea coeziunii grupului (tema abordată la întâlnirea londoneză şi coordonată de psihodramatiştii britanici) creează condiţii propice pentru comunicarea autentică şi asertivă. Grupul de psihodramă fiind un grup democratic, participanţii au sentimentul de apartenenţă prin: egalitate, încredere şi menţinerea unui climat prielnic confesiunii.

Apoi, prin activităţile şi comentariile formulate, atenţia grupului a fost focalizată pe principiile comunicării în psihodramă, pe de-o parte, şi pe reperele în conducerea grupului, pe de altă parte.

Am prezentat şi exemplificat principiul circularității (faptul că fiecare membru are un timp şi un spaţiu de autoexprimare, cu o distribuţie simetrică a participării fiecăruia), principiul comunicării intersubiective (ceea ce exprimă o persoană este un adevăr subiectiv, care va fi ascultat şi respectat chiar dacă nu e agreat) şi, respectiv, principiul globalității exprimă o persoană este un adevăr subiectiv, care va fi ascultat şi respectat chiar dacă nu

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

(activarea ariilor: posturală, senzorială, emoţională, cognitiv- simbolică).

(activar ea ariilor: posturală, senzorială, emoţională, cognitiv - simbolică).

Punctarea reperelor în conducerea grupului s-a făcut prin: sublinierea faptului că atât conţinutul, cât şi forma activităţilor sunt astfel structurate încât să scadă anxietatea şi să fie stimulată spontaneitatea (activităţi adecvate celor care participă în ”aici şi acum”); explicitarea faptului că, într-un grup de psihodramă, activitatea este ritmată de consemne ce reprezintă regulile activităţii şi care sunt formulate de formator/ facilitator (acesta având o funcţie regizoral-directivă, motiv pentru care este, îndeobşte, numit „director”); reliefarea modului în care sunt construite consemnele ce urmăresc să declanşeze acţiuni relaţionale între participanţi.

S-au făcut exerciţii care să ilustreze modul de formulare a consemnelor (ele au fost simple şi uşor de executat - ca, de exemplu, „vă spuneţi numele şi un gând legat de motivaţia participarii la grup”). Consemnele s-au caracterizat prin faptul că au pus participanţii în situaţii neaşteptate, în aşa fel încât să nu provoace răspunsuri prefabricate. Persoanele au fost implicate în globalitatea lor psihofizică, iar răspunsurile stimulate au fost noi şi adecvate/ spontane. Ex.: participanţii în picioare se plimbă în diverse

 
stimulate au fost noi şi adecvate/ spontane. Ex.: participanţii în picioare se plimbă în diverse  
20
20

Teoria în practică

ritmuri, în funcţie de consemnele directorului. „ La semnalul meu, … măriţi ritmul, …vă plimbaţi ca şi cţie de consemnele directorului. „La semnalul meu, … măriţi ritmul, …vă plimbaţi ca şi

când păşiţi pe cărbuni aprinşi,

pe gheaţă, …încetiniţi ritmul şi, când întâlniţi pe

cineva, îl priviţi în ochi, … îi zâmbiţi, ….îi atingeţi

umărul…

aşezaţi în cerc şi fiecare spune ce simte şi ce îi trece prin minte după această experienţă, fiecare are timpul lui, iar ceilalţi nu vor interfera, vor asculta şi vor spune ceva doar când le vine rândul”.

ca şi când alunecaţi

îl

salutaţi într-un mod nonverbal”, apoi, „vă

Atenţia participanţilor a fost focalizată apoi pe autoprezentare şi exersarea inversunii de rol.

S-au format trei subgrupuri: A, B şi C. În fiecare subgrup, directorul a solicitat: „Fiecare, pe rând, va face o autoprezentare, spunând lucruri importante despre sine, pe care le poate comunica acum în grup. Când s-a terminat autoprezentarea, cele trei grupuri s-au reîntâlnit şi, într-o primă fază, subgrupul A a pus întrebări subgrupului B, iar acesta a răspuns, dar fiecare fiind în inversiune de rol (fiecare membru cu cel din stânga sa). După ce fiecare persoană din grupul B a răspuns la întrebări din inversiune de rol, s-a revenit la propria identitate şi s-au făcut rectificările necesare. Consemnul directorului („Pe rând, toţi cei din subgrupul B veţi spune ce este adevărat, ce nu este sau ce aţi vrea să adăugaţi la cele spuse de colegul aflat în pielea voastră”) s-a continuat după regula: B îi pune întrebări lui C şi C – lui A. De fiecare dată, subgrupul care a răspuns şi-a avut participanţii la început în inversiune de rol şi apoi în propria piele, făcând rectificările de rigoare. Ulterior, am făcut comentarii şi am explicitat ceea ce s-a întâmplat. Construirea subgrupurilor în acest fel a creat mai multă familiaritate şi încredere. Circulaţia informaţiilor a fost îmbogăţită de percepţii şi de imaginile mentale care se nasc firesc atunci când suntem într-o relaţie de apropiere şi empatie cu o persoană. Aceste percepţii şi imagini au putut să fie de imaginile mentale care se nasc firesc atunci când suntem într- verbalizate prin tehnica inversiunii de verbalizate prin tehnica inversiunii de rol. Cuvintele

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

celui care a realizat prezentarea în inversiune au putut stimula în cel vizat o clarificare a propriei imagini de sine.

celui care a realizat prezentarea în inversiune au putut stimula în cel vizat o clarificare a

Membrii grupului au fost deschişi şi participativi în exersarea acestor tehnici, fiind multumiţi că au primit şi suportul scris al exerciţiilor demonstrate.

A

doua zi a debutat cu o vizită de

lucru la Penitenciarul pentru Minori Malaspina, Palermo. Cu această ocazie, au fost prezentate informaţii generale privitoare la Sistemul

Penitenciar italian, subliniindu-se particularităţile specifice penitenciarelor de minori.

Direcţiile de acţiune pe linia reinserţiei minorilor din Penitenciarul Malaspina sunt structurate astfel: activităţi de şcolarizare şi formare profesională, activităţi sportive, activităţi ocupaţionale, expresive şi culturale. Activităţile expresive includ teatru, pantomimă, pictură şi muzică. Activităţile cultural-educative cuprind: cerc de poezie, redactarea unor reviste interne, culturalizare prin lectură, educaţie pentru sănătate şi educaţie civică. Formarea profesională vizează dezvoltarea deprinderilor specifice de: artizanat, bucătar-ospătar, informatică şi grădinărit.

A

treia zi a debutat cu o

prezentare Power Point, făcută

împreună cu Mihaela Brad a

împreună cu Mihaela Brad a
21
21

Teoria în practică

aspectelor teoretice privind comunicarea şi mecanismele implicate în procesul de schimbare în psihodramă (expresivitate, ruperea scenariilor, interacţiunea Eu mecanismele implicate în procesul de schimbare în psihodramă (expresivitate, ruperea scenariilor, interacţiunea Eu-actor/ Eu-observator, restructurarea teatrului intern - cu sublinierea faptului că acestea sunt mecanisme care produc schimbare în procesul terapeutic psihodramatic). S-a subliniat diferenţa dintre formarea în terapia psihodramatică (proces laborios şi îndelungat) şi, respectiv, simpla însuşire a unor tehnici psihodramatice care să ajute la o gestionare mai bună a grupurilor de învăţare în penitenciar. S-a evidenţiat, apoi, faptul că în procesul comunicării apar aprecieri, referinţe privind imaginea de sine, iar nevoia de schimbare se poate naşte din conştientizarea propriei imagini de sine în ochii celorlalţi. Au fost prezentate noi tehnici (pe lângă oglindă şi inversiunea de rol) care pot stimula procesul de comunicare şi pot impulsiona motivaţia pentru schimbare. Punctăm ca tehnici: tehnica răspunsului suspendat (ce înlesneşte autoprezentarea membrilor grupului datorită „blocării programatice” a stimulilor externi ce ar putea limita exprimarea celui care are cuvântul la un moment dat şi care facilitează relaţiile şi comunicarea de tip intersubiectiv şi nu interdependent) şi scaunul auxiliar (scaunul gol - folosit când persoana se adresează cuiva pe care şi-l imaginează ca fiind pe scaun şi scaunul înalt investit cu funcţie auxiliară atunci când persoana trăieşte sentimente de inferioritate sau subordonare în raport cu o altă persoană, cu un mediu sau cu o situaţie).

A doua parte a zilei a fost dedicată însuşirii noilor tehnici psihodramatice, în aplicaţiile practice fiind implicată de asemenea studenta noastră, Cristina Burcă.

Fiecare membru al grupului a avut posibilitatea să experimenteze tehnica scaunului gol în grupul mare. experimenteze tehnica scaunului gol în grupul mare.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Astfel, toţi participanţii au fost invitaţi să se plimbe, fiecare în ritmul său, şi să se gândească, în mod individual, la viaţa lor profesională, la persoanele care fac parte din viaţa lor profesională şi să găsească o persoană din viaţa profesională, persoană care nu este prezentă acum şi căreia nu au avut ocazia să-i spună ceva ce simte că îi frământă sau ceva ce ar fi dorit să îi spună. În momentul în care fiecare a identificat persoana, să se aşeze pe scaunele aranjate în cerc. Odată ce toţi participanţii s-au aşezat, în mijloc au fost plasate două scaune goale. Participanţii au fost poftiţi pe rând să ia loc pe unul din ele şi să îşi imagineze că pe celălalt scaun se află persoana la care s-au gândit anterior, apoi să i se adreseze direct, spunându-i ce reprezintă aceasta pentru ei (pentru el/ ea, luaţi individual) şi ceea ce nu au reuşit până în prezent să îi transmită. Apoi, fiecărui participant i s-a cerut să spună ce simte şi ceea ce-i trece prin minte acum, după ce s-a exprimat. Au rezultat sentimente de tipul „uşurare”, „descărcare a furiei”, „eliberare”, emoţii puternice, gânduri de tipul „nu ştiu de ce nu am spus până acuma” sau „nici nu e aşa de greu să spun ceva de care mi-a fost frică”.

„nu ştiu de ce nu am spus până acuma” sau „nici nu e aşa de greu

În continuare, grupul a fost împărţit în trei subgrupuri, în care s-au experimentat tehnica răspunsului

 
 
22
22

Teoria în practică

suspendat, scaunul auxiliar, inversiunea de rol, oglinda. Fiecare grup a fost dirijat de unul din

suspendat, scaunul auxiliar, inversiunea de rol, oglinda. Fiecare grup a fost dirijat de unul din membrii delegaţiei A.R.Psi.C.

scaunul auxiliar, inversiunea de rol, oglinda. Fiecare grup a fost dirijat de unul din membrii delegaţiei

Participanţii au jucat un rol activ în exemplificarea tehnicilor demonstrate. S-a dezbătut apoi în grup modul în care au fost aplicate tehnicile de psihodramă experimentate la întâlnirea precedentă (de la Londra) în contextul activităţilor de învăţare cu deţinuţii. În final participanţii au primit materialele de curs, cu informaţii privind tehnicile folosite.

Sesiunea de concluzii s-a desfăşurat pornind de la exprimare nonverbală, prin mişcare în ritmul muzicii, în perechi, apoi în grupuri de câte patru, apoi câte şase, şi continuând prin comunicare verbală, bazată pe tehnica răpunsului suspendat, în care fiecare dintre membrii grupului de şase au avut posibilitatea să-şi prezinte propriul punct de vedere asupra concluziilor vizând tema întâlnirii. A urmat o sinteză pe care fiecare grup a prezentat-o grupului mare prin intermediul unei „portavoci”. După aceea, fiecare persoană a avut ocazia să exprime modul în care se simte cu ajutorul unei metafore, al unei imagini simbolice. Participanţii au fost surprinşi de propria creativitate şi de expresivitatea imaginilor rezultate (una dintre imagini fiind foarte asemănătoare cu ilustraţia din prezentarea ulterioară, de tip Power Point, a concluziilor). Am formulat concluzia finală accentuând importanţa consemnelor date de coordonatorul de grup -consemne care facilitează interiorizarea şi exersarea regulilor limitative într-un context de siguranţă, ceea ce poate contribui la acceptarea regulilor şi a normelor impuse şi la integrarea acestora în proprul sistem valoric. O activitate educativă în mediul penitenciar, structurată după acest model, poate dezvolta la nivelul deţinuţilor flexibilitate în acceptarea regulilor limitative şi deschiderea, respectiv creşterea motivaţiei pentru învăţare.

flexibi litate în acceptarea regulilor limitative şi deschiderea, respectiv creşterea motivaţiei pentru învăţare.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Finalul zilei a fost dedicat întâlnirii manageriale a proiectului. Aici au fost abordate aspectele legate de organizarea mobilităţilor viitoare, utilizarea metodelor psihodramatice învăţate şi aplicarea lor ulterioară în unităţile penitenciare, precum şi aspecte privind procesul de diseminare a proiectului.

aplicarea lor ulterioară în unităţile penitenciare, precum şi aspecte privind procesul de diseminare a proiectului.

În concluzie, delegaţiile participante au apreciat maniera profesionistă în care a fost condusă activitatea de către psihoterapeuţii Asociației Române de Psihodramă Clasică. Au fost exprimate de către ceilalţi parteneri mulţumiri faţă de partenerii români, care au avut iniţiativa acestui proiect, ce a oferit ocazia unor schimburi atât de productive şi interesante.

Aplicabilitatea şi utilitatea metodelor psihodramatice în activităţile educaţionale specifice mediului penitenciar a fost confirmată şi cu ocazia acestei întâlniri.

Aici se încheie, pentru moment, periplul corabiei, care, din portul Palermo, urmează să se îndrepte spre Marea Baltică, având, de această dată, la cârmă timonieri englezi…

 
 
23
23

TeoriaTeoria înîn practicăpractică

DD i i r r e e c c t t o o r r Diirreeccttoorr,, pprroottaaggoonniisstt,, mmeemmbbrruu aall ggrruuppuulluuii oo aannaalliizzăă aa ddiinnaammiicciiii rroolluurriilloorr îînn ppssiihhooddrraammăă pprreezzeennttaarreeaa pprroottooccoolluulluuii uunneeii sseessiiuunnii tteerraappeeuuttiiccee

Psihodrama poate fi văzută ca o situaţie de laborator care permite terapeutului (directorului / psihodramatistului) să stimuleze în membrii grupului producerea şi exprimarea rolurilor psihodramatice şi sociale. Scopul este de a declansa şi susţine un proces de schimbări semnificative în modul în care funcţionează mecanismele mentale ale individului.Acest lucru are loc prin trăirea şi experimentarea rolurilor cu ajutorul factorului S/C. Ele pot fi activate şi observate perceptiv atât prin gesturile şi interacţiunile corporale, cât şi prin conţinuturile verbale exprimate de fiecare membru al grupului într-o anumită situaţie particulară. Rolurile membrilor grupului apar ca indicatori prin care se relevă lumea internă a fiecăruia orientându-l pe terapeut în construirea unor situaţii prin care un anumit rol se întâlneşte cu contraroluri adecvate .

Dinamica relaţională a rolurilor unei sesiuni psihodramatice este analizată pe baza unui protocol a unei sesiuni terapeutice înregistrată video cu un grup de 6 persoane- trei femei şi trei bărbaţi. Acest material supus analizei se referă la comportamentele non-verbale şi exprimările verbale, atât ale terapeutului cât şi ale membrilor grupului. Sunt prezentate verbalizările psihodramatistului prin consemnele date atât în conducerea grupului cât şi în conducerea protagonistului. Aceste indicaţii verbale sunt rezultatul unui proces mental bazat atât pe cunoştinţele metodologice şi teoretice ale terapeutului, cât şi pe intuiţia si empatia acestuia. Analiza lor poate evidenţia atât intenţiile sale ca şi strategie terapeutică, cât şi funcţia ”interpretativă” a ţ iile sale ca ş i strategie terapeutic ă , cât ş i func acestuia, func acestuia, funcţie care in psihodramă este activată

Radu Vulcu

func ţ ie care in psihodram ă este activat ă Radu Vulcu prin situa ţ iile

prin situaţiile propuse de către acesta. Deasemenea, analiza comportamentelor verbale şi non- verbale ale membrilor grupului poate să explice modalităţile prin care metodologia psihodramatică generează o transformare constructivă a rolurilor individului.

Comportament inițial al grupului:

Intră Paul, Bogdan, Maria, Simona şi Elena. Paul comunică vestea morţii mamei lui George.

1) Doliul lui George

[00,25) CUM COMENTAȚI DOLIUL LUI George? TU, Paul, AI TRECUT DE CURÂND PRINTR-O EXPERIENȚĂ SIMILARĂ.

PAUL→ întrebare: Eu îmi găsesc alinarea doar pentru că eram prezent în momentul în care a trecut în neființă.

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

Teoria în practică

MARIA→ întrebare: Mama mea… când am aflat de

MARIA→ întrebare: Mama mea… când am aflat de

metastazele la ficat

după 4 zile a murit

a fost o

lovitură. Mama mea era bine… aşa că a fost o

lovitură.

BOGDAN→ grup: În schimb, în cazul mamei mele, a fost rapid. Mama mea a fost lovită de o maşină şi în 3 zile … i-au făcut o operație dar au intervenit complicații…

ELENA→ întrebare: Din fericire părinții mei sunt încă în forță şi tineri…

Simona nu se exprimă.

2) Situația fiecăruia

[15,00] SIMONA, CUM ÎȚI ESTE?

SIMONA→ grup: Sunt foarte neliniştită…Nu sunt deprimată dar am probleme cu tata, fratele şi gospodărirea casei… Nu reuşesc să fiu calmă cu tata

la telefon când el se enervează pe fratele meu… El, în loc să îi țină piept, ia mai multe pastile decât ar fi

normal. Când îi aud aşa mă supăr

Nu reuşesc să

vorbesc calm cu fratele meu, am reacții bruşte

nu

găsesc un mod de a dialoga cu el şi eu sunt cea care are mai multe mijloace de a o face. El nu are posi- bilitatea. Şi asta mă face să mă simt neputincioasă… Apoi, de săptămâna trecută, îmi pregătesc o teorie…

De o lună spuneți că aveți ceva… eu nu am niciodată nimic… (pauză) dar în schimb şi eu am…

(09,17) Intră Sorin.

….ceva probleme hormonale la ovulație; am o mulțime de coşuri. Şi cred că sunt datorate sexualității… e ceva psihosomatic. Simt că sunt blocată cu celălalt; sunt probleme pe care le-am purtat cu mine…Şi acest lucru psihosomatic mă preocupă… Cred că înseamnă ceva şi este legată de sexualitate…

purtat cu mine…Şi acest lucru psihosomatic mă preocupă… Cred că înseamnă ceva şi este legată de

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

întrebare→SIMONA: ÎȚI ESTE GREU SĂ TE EXPRIMI DESPRE RELAȚIA CU CELĂLALT SAU SĂ PĂSTREZI DISTANȚA?

întrebare→SIMONA: ÎȚI ESTE GREU SĂ TE EXPRIMI DESPRE RELAȚIA CU CELĂLALT SAU SĂ PĂSTREZI D ISTANȚA?
întrebare→SIMONA: ÎȚI ESTE GREU SĂ TE EXPRIMI DESPRE RELAȚIA CU CELĂLALT SAU SĂ PĂSTREZI D ISTANȚA?

S→ la întrebare: La nivel relațional eu sunt directă… La chemările sexuale eu râd… nu zic nu, pentru că mi-e ruşine, dar apoi dau de înțeles că nu este cazul…. Păstrez şi distanțele la nivel fizic. Problemele sunt puțin şi la nivelul relației cu celălalt sex…

întrebare →MARIA: MARIA ESTE RÂNDUL TĂU.

Acasă este totul bine. Luni am întâlnire cu un director: am o propunere de muncă în afara orasului. Mi se propune altceva în momentul cel mai nepotrivit, pentru că acum, aici unde sunt, mă simt destul de bine… şi acum, când îmi este bine, această propunere mă tulbură puțin. Este un nou început şi iar un nou început… dacă s-ar concretiza, m-as agita puțin: mă sperie noul şi gândul ca trebuie să o iau de la început.

S→grup: Sunt cu moralul la pământ şi de o lungă perioadă de vreme sunt demotivat. Am dificultăți practice în ceea ce priveşte o serie de probleme , în parte personale, în parte legate de bani. Cu cât mă implic mai mult cu atât mai rău merg lucrurile. Sunt lucruri legate una de alta şi încep să cred că am ghinion. Sunt frustrat şi dezamăgit, simt că mă aflu pe o stradă

legate una de alta şi încep să cred că am ghinion. Sunt frustrat şi dezamăgit, simt
25
25

Teoria în practică

înfundată. La cum mă simt m- aş lăsa şi de serviciu, dar din cauza datoriilor nu pot să o fac. -aş lăsa şi de serviciu, dar din cauza datoriilor nu pot să o fac. Simt că mă lasă şi puterile.

Întrebare lui SORIN→ DAR FIICA TA?

SORIN→ grup: Toate acestea le resimt şi în sfera familiei. Cu ea este o perioadă bună, chiar dacă în prezent este ocupată cu şcoala; este în clasa a noua. Este mult mai liniştită şi acasă, şi e veselă: o descopăr altfel.

PAUL→ grup: Eu în seara asta nu mă simt nici fericit, nici deprimat… Mi-am încărcat bateriile fapt care îmi permite să muncesc destul de bine, față de ultima perioadă când am fost mai degrabă tensionat. De trei săptămâni sunt mai liniştit. Din punct de vedere afectiv trăiesc situația aceasta neclară cu mai puțină anxietate, dar în acelaşi timp aş vrea să fac ceva pentru a ieşi din această situație. Suntem în faza în

care Magda ar vrea să îi spună soțului că nu îşi va petrece concediul cu el, în aşa fel încât să îi dea de înțeles că relația lor este pe terminate, dar nu are curajul să îi spună de ce. Nu reuşesc să o conving să clarifice lucrurile. Avem tot felul de idei, facem

proiecte.,

dar câinele nu ne uneşte: lucrurile cotidiene şi normale sunt cele care ne unesc. Am văzut-o din nou pe colega cu care am ieşit sâmbătă seara. Cu toate că este o femeie care îmi place din multe puncte de vedere, nu ştiu dacă îmi doresc să încep o nouă

şi apoi realitatea. I-am dăruit un câine,

relație cu o altă persoană. Ea este disponibilă şi de sâmbătă s-au ivit şi alte ocazii de a ne vedea. Ea îmi cunoaşte situația, i-am vorbit deschis. Pe de o parte aş vrea să profit de această ocazie pentru a ieşi din această situație: dar trebuie să fiu mai hotărât, îmi trebuie mai multă convingere… Aş vrea ca Magda să

reacționeze în mod clar

prezent la maxim în timp ce ea nu mă simte aşa pentru că situația aceasta care se prelungeşte aşa de un an ne-a distanțat. Mă întreb dacă este ea femeia

dar eu ar trebui să fiu

cu care vreau să fiu.Mă întreb dacă este ea femeia dar eu ar trebui să fiu Revista română de psihodramă

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

BOGDAN→grup: M-a făcut să stau pe gânduri un seminar de grup de sâmbătă şi duminică. A fost un grup frumos, numeros, cu o temă interesantă despre masculin şi feminin şi relația dintre sexe. A fost un moment intens şi trăit la maxim. Nu am şi nu îmi fac probleme.

şi feminin şi relația dintre sexe. A fost un moment intens şi trăit la maxim. Nu

ELENA→ grup: Când vin aici îmi este imediat mai bine. Ieri seară am fost foarte supărată. Blocată… aş fi vrut să ies şi să cunosc oameni… dar fac ce fac şi mă bag în situații închise, de familie, protejate… Aş vrea să ies. Mă ia o depresie nejustificată mă simt aşa… blocată… Şi mă gândesc şi iar mă gândesc…

3) Alegerea protagonistului

[41,16] ACUM VĂ DEZMORȚIȚI PUȚIN STÂND ÎN 4 PICIOARE ŞI UMBLAND PE FURIŞ. VĂ DEPLASAȚI, VĂ FRECAȚI DE SCENA, VĂ MIROSIȚI AŞA CUM FAC ANUMITE PATRUPEDE…

Grupul se pune pe 4 picioare. Toţi se mişcă mirosindu-se. Elena pare a fi stânjenită.

CÂND VĂ VOI SPUNE „START” VA FI MOMENTUL SĂ PRINDEȚI GLEZNA

PERSOANEI PE CARE DORIȚI ALEGEȚI CA PROTAGONISTĂ.

SĂ O

Toţi o aleg pe Elena.

4) Elena protagonistă

(45,57) Luarea în sarcină

Întrebare către E→ACUM VEI AUZI PENTRU CE TE-AU ALES .

 
 
26
26

Teoria în practică

PAUL→ELENA Cum trăieşti în propriul tău corp? Cum trăieşti în propriul tău corp?

BOGDAN→ELENA Eu aş vrea să ştiu dacă visezi şi dacă da, ce visezi?

MARIA→ELENA Eu aş vrea să ştiu dacă şi când te-ai simțit diferit față de cum te simți în acest week-end.

SIMONA→ELENA Ce relație ai cu celălalt sex?

SORIN→ELENA Eu aş vrea să ştiu cum eşti când faci dragoste.

Întrebare către ELENA→ CARE DIN ACESTE ÎNTREBĂRI TE-AU MARCAT CEL MAI TARE?

ELENA→întrebare Toate. Poate ca cea la care mă simt în stare să răspund acum, este cea despre corp.

întrebare→ELENA: ATUNCI SĂ NE ORIENTĂM ASUPRA CORPULUI TĂU… E CORPUL DE ATUNCI DE CÂND EŞTI CU ELIZA, FETIȚA DE CARE TE OCUPI. APOI, CORPUL TĂU CÂND EŞTI CU TATĂL TĂU, CU UN MEMBRU AL FAMILIEI TALE… ŞI CÂND EŞTI CU PRIETENUL TĂU CUM ESTE CORPUL TĂU? NUMEŞTE UN PRIETEN.

ELENA→ Florin.

întrebare→ELENA: ÎN ACESTE IPOSTAZE DIFERITE, SIMȚI CĂ ŞI CORPUL TĂU ESTE DIFERIT?

ELENA→întrebare Este diferit cu adulții față de copii.

întrebare→ELENA: DIN CELE TREI SITUAȚII DE MAI SUS, ALEGE UNA.

(52,41) Prima scenă: Elena şi Eliza

Elena alege eu-rile auxiliare: Simona (Eliza) şi Maria (alter-ego)

întrebare→ELENA: SPUNE TOT CE ÎȚI TRECE PRIN MINTE GÂNDINDU-TE LA ELIZA.

ELENA → întrebare: Mă simt foarte bine cu ea. Îmi dă energie şi am chef să fac o mulțime de lucruri cu ea, să îi arăt acest entuziasm.

întrebare→ELENA: TU ŞI ELIZA VĂ VEȚI ÎNTÂLNI ÎN întrebare→ELENA:

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

ACEST SPAȚIU CARE ESTE SPAȚIUL RELAȚIEI VOASTRE. ÎN ACEST SPAȚIU O SĂ VINĂ ELIZA ŞI SĂ O CUNOAŞTEM MAI BINE.

ACEST SPAȚIU CARE ESTE SPAȚIUL RELAȚIEI VOASTRE. ÎN ACEST SPAȚIU O SĂ VINĂ ELIZA ŞI SĂ

Interviu luat Elizei

Directorul o invită pe Elena să stea în genunchi ca să ia postura fetiţei.

întrebare →ELENA (Eliza): BUNĂ, ŞTIU CĂ AI 7 ANI ŞI O CUNOŞTI PE ELENA. CUM DE ELENA A INTRAT ÎN VIAȚA TA?

(ELENA) Eliza→ întrebare: Pentru că nu îmi place să merg la şcoală. Am o soră mai mică care merge la grădiniță şi nu înțeleg de ce dacă am împlinit 7 ani trebuie să merg la şcoală! Cu Elena facem atâtea lucruri… am fost să vedem peştii la

acvariu

a devenit prietena mamei.

d→(ELENA) Eliza: EŞTI FERICITĂ CĂ ELENA STĂ CU TINE? CINE ESTE ELENA?

(ELENA) Eliza → întrebare: Este o fată care se joacă. Este simpatică, o iubesc foarte mult.

Acţiunea scenică

întrebare →(ELENA) Eliza: ACUM VA VENI ELIZA ŞI TU VA TREBUI SĂ JOCI JOCURILE CARE ÎȚI PLAC CEL MAI MULT.

(ELENA) Eliza → (MARIA) Elena:

Elena nu insista cu temele, azi nu am chef!

(ELENA) Eliza fuge către (MARIA)Elena: o îmbrăţişează şi o sărută ţinând-o de talie. Se joacă

 
 
27
27

Teoria în practică

de- a mingea cu o pernă, râzând. (ELENA) Eliza ia o pânză şi o pune

de-a mingea cu o pernă, râzând. (ELENA) Eliza ia o pânză şi o pune pe ea ca pe o eşarfă, continuând să se joace cu perna.

cu o pernă, râzând. (ELENA) Eliza ia o pânză şi o pune pe ea ca pe

întrebare →(ELENA) Eliza: AI FĂCUT DE PLĂCERE CE AI FĂCUT?

(ELENA) Eliza→ întrebare: Nu prea, aş fi vrut să fac mai mult.

Elena ieşind din rol, zice că Eliza vorbeşte mult. Directorul o roagă pe Elena să reintre în rolul Elizei, şi să se joace cu toată plăcerea pe care o doreste În faţa dificultăţilor Elenei de a interpreta personajul Eliza, directorul îi sugerează să acţioneze.

(ELENA) Eliza merge in 4 picioare către (MARIA) Elena, trăgând-o de un picior, o pune să stea în faţa ei.

Se joacă cu picioarele şi se aşează în aşa fel încât să îşi încrucişeze picioarele.

Acţiunea continuă cu Elena care iese din rol. Elena şi (SIMONA) Eliza se joacă entuziaste, apoi se îmbrăţişează.

întrebare→ELENA: CE ÎȚI SPUNE CORPUL TĂU ÎN ACEST MOMENT? CER AUDITORIULUI SĂ TE DUBLEZE.

BOGDAN→ELENA (dublând) Îmi simt corpul cu o vibraţie care mă sperie.

MARIA→ELENA (dublând) Nu mă implic uşor în orice situație.

PAUL→ ELENA (dublând) Mi-e teamă de privirea celor din jur; când mă ofer să fac lucruri noi, mi-e teamă de părerea celorlalți şi acest fapt mă blochează.

SORIN → ELEN (dublând) Corpul meu este puțin inert la început, dar apoi relaționez, îmbrățişez, intru în contact cu celălalt.

întrebare → ELENA: ACUM SPUNE-NE CE SIMȚI CU ADEVĂRAT.

relaționez, îmbrățişez, intru în contact cu celălalt. întrebare → ELENA: ACUM SPUNE- NE CE SIMȚI CU

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

ELENA→ întrebare: Când sunt observată nu mă simt bine. Apoi într-adevăr contactul fizic îmi place, mi-e teamă de cum poate fi interpretat. Am nevoie de timp ca să depăşesc primul moment, apoi mă simt bine, mai spontană. Atrag energia pozitivă mai uşor.

Am nevoie de timp ca să depăşesc primul moment, apoi mă simt bine, mai spontană. Atrag

întrebare → ELENA: ACUM ADRESEAZĂ-TE ELIZEI ŞI SPUNE-I ŞI EI CE SIMȚI

ELENA→SIMONA (Eliza) Sunt fericită că te-am cunoscut, te iubesc tare mult. Cu tine mă simt vie.

(Se îmbrăţişează)

(1,27,38) A doua scenă: Elena şi tatăl său

Elena îl alege pe Paul pentru a interpreta rolul tatălui său. Maria va fi tot alter-ego.

Interviu tatălui

(ELENA) tata→ întrebare: Îmi văd fiica doar în week-end. Am trei fii şi o soție. Fiii sunt toți plecați de acasă. Eu sunt un om foarte timid, dar reuşesc să am relații bune cu toată lumea. Sunt mulțumit de familia mea, chiar dacă mi se pare că Elena nu duce nimic la bun sfârşit. A urmat şcoala de educatori care este cam slabă. Acum nu înțeleg de ce nu reuşeşte să termine această şcoală. Este independentă, dar mi-e milă de ea, pentru că nivelul de trai cu care era obişnuită era puțin diferit. De multe ori pentru a o ajuta i-am propus să mergem să

 
de trai cu care era obişnuită era puțin diferit. De multe ori pent ru a o
28
28

Teoria în practică

cumpărăm împreună haine, pentru că nu se îmbracă bine. Dar ea nu a vrut. Eu o iubesc chiar dacă este o fiică puțin cam dificilă.Teoria în practică Ac ţ iunea scenic ă întrebare→ (ELENA) tata: AŞ VREA SĂ VĂD CUM

Acţiunea scenică

întrebare→ (ELENA) tata: AŞ VREA SĂ VĂD CUM SUNT ELENA ŞI TATĂL EI ÎMPREUNĂ.

Intră în scenă Maria: (ELENA) tata merge în faţa (MARIA) Elenei, o îmbrăţişează şi o salută.

(ELENA) tata → (MARIA) Tot cu hainele astea? Cu fizicul pe care îl ai ai putea să te îmbraci cu altceva!

Se repetă scena cu Elena în rolul sau. Elena reacţionează, deranjată şi contrariată de remarcile şi de contactul fizic cu (PAUL) tata.

ELENA→ (PAUL) tata: Lasă-mă în pace… plec… Mama unde e?

întrebare → (ELENA) SPUNE CE GÂNDEŞTI

ELENA→ întrebare: Mă simt blocată şi cu el.

întrebare → grup SĂ VEDEM DUBLURILE.

SIMONA→ ELENA (dublând) Mă deranjează foarte, foarte tare pentru că un tată ar trebui să fie tată, el în schimb îmi atrage atenția asupra unor lucruri care îl depăşesc şi asta nu e normal.

BOGDAN→ ELENA (dublând) Eu aş vrea un tată care să nu continue să mă trateze ca pe un copil.

MARIA→ ELENA (dublând) M-am săturat de toate

aceste cuvinte, nu mă simt în largul meu, ci stânjenită

.

SORIN→ ELENA (dublând) Această apropiere fizică o simt ca pe o agresiune şi aceasta îmi influențează raportul cu ceilalți bărbați din viața mea. Îmi vine să dispar şi să mă retrag.

d→ ELENA ACUM CĂ AI ASCULTAT ACEŞTI STIMULI, FĂ UN SOLILOCVIU.

ELENA→ grup: M-am săturat să nu mă accept, să nu ELENA→ grup: M-

Revista română de psihodramă nr. 4 / 2015

accept… m-am săturat… m-am zăpăcit de cap. Mi se întâmplă lucruri şi eu aş vrea să nu se întâmple.

accept… m - am săturat… m -am zăpăcit de cap. Mi se întâmplă lucruri şi eu

întrebare → ELENA: ACUM SĂ TRAGEM LINIE ŞI SĂ FACEM UN BILANȚ CU PRIVIRE LA ACEASTĂ TEMĂ: TU ŞI CORPUL TĂU.

ELENA→ întrebare: Corpul meu sunt eu. Este blocat ca şi mine. Are dificultate în a se exprima.

întrebare → ELENA: SUNT FOARTE SIGUR CĂ TU AI TRĂIT UN