ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE PSIHODRAMĂ CLASICĂ

UMBRA DIN NOI

- OGLINDA ADEVĂRATULUI SINE –

Cum ne ajută psihodrama să luăm contact cu propria

noastră umbră?

Coordonator
Conf.Univ.Dr. Bucuță Mihaela

Absolvent
Sumedrea Cristian Mihai

BUCUREȘTI
2016
Rezumatul lucrării

În personalitatea umană, la fel ca și în natură, binele și răul, lumina și întunericul, se

împletesc, se întrepătrund, dând naștere întegului. Ca ființe umane, alegem să punem în lumină
anumite aspecte ale noastre în detrimentul altora, pe care ne dorim ca ceilalți să nu le vadă
niciodată, umbra așternându-se asupra lor.

Un vechi proverb din înțelepciunea orientală afirmă că ”păcătosul și sfântul nu sunt decât
două note pe aceeași claviatură. Păcătosul are un viitor iar sfântul are un trecut în care rolurile
lor sunt inversate”, umbra fiind liantul dintre cei doi. Analizând mai bine acest proverb, ne putem
da seama că tensiunea care se naște între natura noastră superioară și cea inferioară crează
conflictul necesar pentru a ne dinamiza evoluția ca ființe umane.

Această metaforă a luminii și întunericului își găsește corespondent în două concepte aflate
în strânsă legătură, introduse în circuitul psihologiei și psihoterapiei de către Carl Gustav Jung,
respectiv conceptul de umbră și cel de persona. Dacă persona reglează relația cu lumea exterioară,
atunci prin umbră înțelegem toate acele trăsături ale personalității care sunt ținute ascunse de ochii
lumii, pe care ceilalți n-au voie cu nici un chip să le vadă.

Atunci când ne ocupăm de umbră, este esențial să înțelegem că lumina și întunericul sunt
la fel de importante în viața omului și că nu trebuie să primeze una în defavoarea celeilalte.
Acceptarea umbrei are de cele mai multe ori efecte pozitive, îmbogățindu-ne, vitalizându-ne și
conferind mai multă autenticitate vieții noastre.

Războiul și pacea interioară pot fi înțelese mai bine pe măsură ce înaintezi pe acest drum,
cel al redescoperirii și reconectării cu Sinele Divin.

Umbra s-a dovedit a fi tot timpul mai vicleană decât încercările oamenilor de a o transcede,
însă forța evoluției este mai puternică decât obstacolele care blochează calea. Scopul lucrului cu
umbra este acela de a redeveni întregi, de a pune capăt suferinței și de a nu ne mai ascunde de noi
înșine. Pentru a o putea transcede, este nevoie să ne acceptăm cu compasiune umbra și să încercăm
să o înțelegem.
 Prin prezenta lucrare, autorul își propune să identifice potențialele umbre care își croiesc
drum în simțiri și comportamente în cadrul ședințelor de psihodramă, să scoată în evidență latura
pozitivă a acestora și să analizeze modalitățile de integrare a ei identificate de către protagonist. În
cadrul prezentei lucrări vom conceptualiza umbra, vom prezenta modul de instalare al ei, dar și ce
trebuie să facem pentru a găsi o modalitate eficientă și dezirabilă de a o integra, urmând ca în
partea aplicativă să fie identificate acele protocoale care oferă cel mai ”fertil” material spre analiză,
care reflectă și pun cel mai bine în lumină umbra, urmând a fi analizat conținutul acestora, aducând
exemplificări cu privire la umbră, la conținutul ei, modalități de manifestare, soluția găsită de
protagonist pentru a o integra în sistemul său de valori, care tocmai a suferit o revizuire, dar și
starea emoțională pe care acesta o are dupa ”confruntarea” cu umbra sa.

Natura umană este caracterizată de dualitate, de bine și rău, lumină și întuneric, acestea împletindu-se și
dând astfel naștere întregului. Ca ființe umane, alegem să punem în lumină anumite aspecte ale
noastre în detrimentul altora, pe care ne dorim ca ceilalți să nu le vadă niciodată, umbra așternându-
se asupra lor. Această metaforă a luminii și întunericului își găsește corespondent în două concepte
aflate în strânsă legătură, introduse în circuitul psihologiei și psihoterapiei de către Carl Gustav
Jung, respectiv conceptul de umbră și cel de persona. Dacă persona reglează relația cu lumea
exterioară, atunci prin umbră înțelegem toate acele trăsături ale personalității care sunt ținute
ascunse de ochii lumii, pe care ceilalți n-au voie cu nici un chip să le vadă.

Umbra s-a dovedit a fi tot timpul mai vicleană decât încercările oamenilor de a o transcede. Scopul
lucrului cu umbra este acela de a redeveni întregi, de a pune capăt suferinței și de a nu ne mai
ascunde de noi înșine.

Prin prezenta lucrare, autorul își propune să identifice potențialele umbre care își croiesc drum în
simțiri și comportamente în cadrul ședințelor de psihodramă, să scoată în evidență latura pozitivă
a acestora și să analizeze modalitățile de integrare a ei identificate de către protagonist.
Cercetarea a arătat că acceptarea umbrei aduce, pe plan personal, împăcarea cu noi înșine: ne
acceptăm limitările și devenim mai conștienți de faptul că pot exista situații care să ne ia prin
surprindere și în care să reacționăm într-un mod neplăcut, care nu ne face cinste. Mai mult, studiul
a arătat că persoanele care își acceptă umbra sunt capabile să își schimbe imaginea despre sine,
oferindu-le noi posibilități de a evolua și de a-și realiza potențialul.