CUPRINS

1. PRECIZARI TERMINOLOGICE 1.1. METAFORA CA PROCEDEU ARTISTIC 1.2. METAFORA CA INSTRUMENT PSIHOTERAPEUTIC POVESTILE, CA FORME INCIPIENTE ALE METAFOREI TERAPEUTICE MODERNE METAFORA CA MODALITATE DE ACCESIBILIZARE A DISCURSULUI PSIHOTERAPEUTIC METAFORA IN DISCURSUL UNOR SCOLI TERAPEUTICE 4.1. METAFORA SI PSIHANALIZA 4.2. METAFORA SI NEUROPROGRAMAREA LINGVISTICA 4.3. METAFORA SI TERAPIA FAMILIEI 4.4. METAFORA SI PSIHOTERAPIA ERICKSONIANA 4.4.1. METAFORA ERICKSONIANA CA MIJLOC DE STIMULARE A EMISFEREI DREPTE 4.4.2. METAFORA ERICKSONIANA CA MIJLOC DE COMUNICARE CU INCONSTIENTUL 4.4.3. METAFORA ERICKSONIANA CA MIJLOC DE SCHIMBARE TERAPEUTICA 4.4.4. STRATEGII DE COMUNICARE METAFORICA ERICKSONIANA 4.4.5. PARTICULARITATI ALE ABORDARII METAFORICE EICKSONIENE 4.4.6. INFLUENTA ABORDARII ERICKSONIENE ASUPRA ALTOR 5. TERAPII FUNCTIILE METAFOREI TERAPEUTICE 5.1. FUNCTIA DE OGLINDIRE 5.2. FUNCTIA REGRESIVA 5.3. FUNCTIA DE MODEL 5.4. FUNCTIA DE MEDIATOR 5.5. FUNCTIA DE DEPOZITARE 5.6. FUNCTIA DE RESEMNIFICARE 5. . FUNCTIA DE TRANSMITERE A TRADITIILOR 5.!. FUNCTIA TRANSCULURALA 6. REGULI DE ALCATUIRE SI UTLIZARE A METAFOREI CA INSTRUENT PSHIOTERAPEUTIC 6.1. COLECTAREA DE INFORMATII RELEVANTE PSIHOTERAPIEI 6.2. CONSTRUIREA METAFOREI TERAPEUTICE 6.3. RELATAREA METAFOREI IN STARE DE VEGHE SAU HIPNOTICA

2. 3. 4.

Maestrul vorbea frecvent in parabole si ii placea sa dea ca exemplu diferite povestiri. Cineva din afara manastirii l-a intrebat pe un discipol de unde le scoate. - De la Dumnezeu, a venit raspunsul. Daca Dumnezeu doreste sa fii vindecator, iti trimite pacienti. Daca Dumnezeu doreste sa invatator, iti trimite elevi. Daca vrea sa fii Maestru, iti trimite povestiri (Anthon de Mello- Absurditati la minut!

- Ce vi se pare ori"inal la acest om# a intebat vizitatorul. $n fond nu face decat sa relateze povesti, proverbe si zicatori preluate de la alti maestri. % femeie - discipol a zambit. &a a inceput sa povesteasca' am avut candva o femeie care facea o tocatura de carne ( ceva nemaipomenit) $-am spus odata' - Cum Dumnezeu o faci, dra"a mea# *rebuie neaparat sa-mi dai reteta) +ata femeii a inceput sa straluceasca de mandrie' - ,a spun, cucoana, cum sa nu... Carnea n-ar fi nimic, piperul nici atat, verdeturile ( un fleac... dar cand ma arunc pe mine in tocatura si incep sa o framant...Asta-i tot secretul) (Anthon de Mello- Absurditati la minut!

Maestrul le vorbea discipolilor in parabole si povestioare, pe care acestia le ascultau cu placere, dar si cu frustrare, caci ar fi dorit sa auda ceva mai profund. Maestrul a ramas insa de neclintit. -a toate obiectiile, el le raspundea' -Dra"ii mei, trebuie sa intele"eti ca cea mai scurta distanta dintre un om si Adevar este o istorioara. Altadata le-a spus' - .u priviti parabolele cu usurinta. % modeda de aur este "asita cu a/utorul unei lumanari care

nu costa decat cativa "olo"ani. Adevarul cel mai profund poate fi "asit cu a/utorul unei povestiri simple. (Anthon de Mello- $ntelepciune la minut!

1. PRECIZARI TERMINOLOGICE
1.1.Metafora ca procedeu artistic
Metafora, una dintre cele mai vechi notiuni ale stiintei limbajului (prima sa descriere a fost facuta de Aristotel), este definita in retorica traditionala ca o fi"ura de stil prin care un cuvant sau o expresie denotand un tip de obiect sau actiune este folosit in locul altuia pentru a su"era o asemanare sau analo"ie intre ele si presupune transferul relatiei dintre un set de obiecte si celalalt set in scopul unei explicatii succinte. Deci, metaforele sunt acele figuri de stil ce desemneaza un obiect printr un cuv!nt sau e"presie care este propriu altuia (e"# durere $fulgeratoare, $povara g!ndurilor, $primavara vietii etc. ) %mportanta metaforei in actul comunicarii a fost subliniata de multi lingvisti si filozofi, deoarece ea# permite evidentierea semnificatiilor ascunse rationalitatii& verbalizarea unor realitati psihologice, strict individuale. topesc distanta lingvistica dintre oameni si netezesc asperitatile comunicarii 'otusi, metaforele sau simbolurile descrise de filosofi sau lingvisti nu vizeaza decat descrierea unui lucru sau a unei fiinte si iau, de cele mai multe ori, forma unei e"presii sau fraze. (venimentele sau procesele mai comple"e cu greu ar putea fi surprinse de astfel de formulari metaforice.

1.2.Metafora ca i stru!e t psi"oterapeutic

)eea ce numim astazi metafora terapeutica nu corespunde nici definitiei pe care o dadea acestui termen retorica traditionala, nici celei pe care i au impus o lingvistica si filosofia contemporana. Metaforele terapeutice sunt unele din mijloacele cele mai elegante pentru transformare e"istente pentru asistarea oamenilor la transformarea personala, vindecare si crestere. (le sunt povestiri mai mult sau mai putin comple"e, si care se apropie ori se identifica cu ceea ce retorica numeste alegorie, fabula si parabola. (De aceea, in cadrul prezentei lucrari, de cele mai multe ori, termenul e metafora terapeutica si poveste terapeutica vori fi considerati echivalenti.)

Metaforele terapeutice sunt create pe masura nevoilor individuale si structurilor interne ale clientului si nu trebuie sa dovedeasca neaparat calitati literare, poetice sau filosofice. (le capata valoare terapeutica doar in masura in care mi/locesc stabilirea unei relatii intre terapeut, pacient si problema acestuia. Deci , metafora terapeutica , prin constructia sa, evidentiaza un conflict si un mod, uneori neasteptat, de rezolvare a acestuia. )!nd conflictul din poveste se aseamana cu ceea ce traieste clientul, atunci solutia *

propusa poate sugera un nou cadru de rezolvare a problemelor sale. Atitudinile si asteptarile clientului sunt cele care dau, in mod principal metaforei terapeutice forta de transfer a semnificatiilor, impingandu l in acest fel, catre cautarea unei semnificatii mai profunde. Metafora, inteleasa in acest sens, devine practic nelipsita din majoritatea sistemelor teoretice si tehnicilor de interventie psihoterapeutica.

+. PO#ESTILE$ CA %ORME INCIPIENTE ALE META%OREI TERAPEUTICE MO&ERNE

'(a)oarea )or i for!ati(a$ for!ati(a si curati(a$ re)e(ata de*a )u +u) e,iste tei u!a e("ista inca tendinta actuala de a privi povestile, basmele, povestirile, miturile si parabolele, fie ca domeniu specific copiilor, fie ca un domeniu specific batranilor intelepti, acestia insa apartinand unui trecut indepartat de omul contemporan. Ambele mentalitati evidentiaza tot mai mult indepartarea tot mai clara a societatii actuale de principiile intuitiei si fanteziei, si apropierea sa de principiul asa zisei realizari rationale. )u caracterul lor jucaus si apropierea de fantezie, intuitie si rationalitate, povestile sunt in mod clar in contrast cu modelele rationale si tehnologice ale societatii industriale moderne. ,rientarea spre realizare a acesteia din urma contrazice esenta povestilor. -e acorda prioritate realizarilor, calitatea relatiilor umane fiind e"ilata in fundal. .atiunea si intelectul sunt mai pretuite decat fantezia si intuitia. %mul modern uita insa ca# Povestile si-au dovedit semnificatia pedagogica inca de la inceputurile omenirii, prin integrarea lor in diferite religii, religia reprezentand problabil, insusi cadrul originar si de referinta al povestilor. (%mi voi deschide gura in pilde, voi spune lucruri ascunsede la intemeierea lumii (Matei,*/,/0)& %mi voi deschide gura si voi vorbi in pilde, voi vesti lucruri ascunde de mult, ceea ce am auzit, ce stim, ce ne au istorisit parintii nostri (1salmul 23,+ /)). Multa vreme, povestile au fost folosite in mod traditional in educatia occidentala si orientala. (le erau mijloace prin care se transmiteau si se ancorau in constiinta umana valori, conceptii morale si modele de comportament. 'ocmai valoarea lor considerabila de divertisment le a facut potrivite pentru acest lucru. (le erau mierea ce indulcea chiar si ce mai amara lectie, facand o interesanta. )ontinutul povestilor oferea auditorului si membrilor comunitatii forta si siguranta, sugerand solutii pentru problemele traditionale e"istente intr un cerc cultural, social sau politic si satisfacand asrfel nevoia majora de informare, identificare si sprijin in tratarea problemelor vietii.

Povestile din diverse culturi furnizeaza informatii despre regulile si conceptele importante, prezinta alte idelologii si fac posibila largirea repertoriului de concepte, valori si solutionari a conflictelor. 'ocmai de aceea, povestile se leaga de un alt proces, si anume, eliminarea limitelor emotionale si a prejudecatilor referitoare la diferitele moduri de gandire si sentimente care fac ca elementul strain (politic 4cultural4 social4 personal) sa se perceapa ca ceva agresiv, periculos si sa creeze o defensiva, acolo unde ar trebui sa e"iste intelegere. De exemplu, cand un occidental sau un american vine seara acasa, vrea pace si liniste. )el putin aceasta este regula generala. -e aseaza in fata televizolului, isi bea berea castigata cu truda si isi citeste ziarul, ca si cum ar spune # 5asati ma in pace. Dupa ce am muncit, din toate puterile am dreptul la acesta. 1entru el, aceasta inseamna relaxare. %n %rient, un om se relaxeaza altfel. 1ana sa ajunga acasa, sotia lui deja are invitati cativa oaspeti, rude sau prieteni de familie si de afaceri. Discutand cu musafirii lui, se simte rela"ar, de parca motuo ul sau ar fi ,aspetii sunu un dar de la Dumnezeu. .u exista o definitie fixa pentru tot ceea ce constituie relaxarea. ,amenii se rela"aza asa cum au invatat, iar felul cum au invatat este cel obisnuit in familia sau in grupul lor sau in cercul social in care apartin. 5a fel ca timpul liber si rela"area, si obiceiurile, deprinderile si valorile au multe fatete. Aceasta nu inseamna ca un model este mai bun decat altul, ci mai degraba inseamna ca sisteme variate de valori au multe de spus unele altora. 1rejudecatile si resentimentele se pot elimina cu ajutorul povestilor transculturale, ele putand fi considerate o abordare decisiva pentru dezvoltarea empatiei si modificarea constientei, premisa pentru orice schimbare in politica, economie si comportamentul fata de mediul inconjurator

Povestile au fost utilizate ca elemente de terapie populara, s-au ocupat de conflictele interioare cu mult inainte ca psihoterapia sa devina o disciplina stiintifica. ("ista nenumarate e"emple cum povestile au fost folosite pentru a trata problemele vietii si, in sensul cel mai larg al cuvantului, ca psihoterapie. 1robabil cel mai cunoscut caz din lume dintre aceste e"emple este colectia de povesti % mie si una de nopti, a caror poveste ram6 arata cum povestile erau folosite pentru a ajuta la vindecarea unui conducator bolnav psihic. 1ovestea poate fi privita din doua puncte de vedere# in primul rand, este tratamentul cu succes al sultanului bolnav de catre -eherezada. %n al doilea rand, povestile sunt tratamente pentru cititori si ascultatori, care, pe masura ce retin continutul povestilor, trag invataminte din ele si le incorporeaza in propriile ganduri. )a o intarire a fortei curative a povestilor, prezentam cateva ritualuri si e"periente terapeutice din diferite zone geografice si culturale# 7%n 0utrele hinduse in care sunt mentionate tot felul de reguli pentru ceremoniile domestice se pot citi urmatoarele randuri# Cand un membru al familei sau un "uru moare, sau cand suntem doborati de o 8

mare nenorocire, trebuie sa stam linistiti cu familia sau cu prietenii toata noaptea si sa ne spunem povesti unui altuia. 7%n timpul (vului Mediu, savantii arabi au alcatuit pentru medici ghiduri traduse in latina si in alte limbi, cunoscute sub denumirea de *ables de sant1, *acinum sanitatis. Astfel, intr unul din aceste ghiduri scrise de %bn 9ada este scris# :iecare familie trebuie sa desemneze o persoana cu rolul de ; confabulator <& acest confabulator era foarte necesar pentru mentinerea sanatatii. (l trebuia sa fie cineva cu simtul umorului si sa cunoasca multe povesti si fictiuni pentru delectarea spiritualui si pentru a provoca rasul Deci, confabulatorul trebuia sa aiba capacitatea de a scurta sau lungi aceste povesti, sa le amplifice sa le selectioneze in functie de situatie& de asemenea, era necesar sa aiba maniere alese si sa stea treaza toata noaptea. 7%n America Centrala, populatia bastinasa, pana in sec 2,$$-2,$$$, foloseau niste papusi ciudate in tratarea unor boli. )onform ritualului lor, cand un copil sau un adult se imbolnavea psihic, era adus la un vindecator, barbat sau femeie. Acesta facea papusi mici ce reprezentau membrii familiei sau animale si, dupa ce lua o bucata de panza din imbracamintea bolnavului, reconsituia povestea acestuia, facand o mai putin infricosatoare& vindecatorul ii spunea bolnavului# spune in soapta ce te tulbura si pune in papusile in cutie& apoi cutia era arsa, ascunsa sau ingropata, dupa care i se spunea bolnavului# 1roblemele vietii tale au luat sfarsit. 71ractici terapeutice se gasesc si in traditiile populare romanesti. De foarte multe ori, descantecele iau forma unot metafore care astazi ar putea fi numite povesti terapeutice. %ata cateva tipuri de astfel de povesti# se povesteste, in putine cuvinte, ca boala insotita de altceva a plecat incotrova& ca acel ceva s a intors, iar boala nu s a mai intors la pacient in descantece mai lungi, se povesteste cum s a mantuit bolnavul de boala prin ajutorul unor fiinte care savarsesc oarecare actiuni menite sa indeparteze sau sa nimiceasca boala se povesteste despre lucruri ce nu se pot intampla, lucruri absurde& dupa cum aceste lucruri sunt imposibile, tot asa si boala este pentru pacient (e"# a manca fara gura, a taia fara cutit ) -i alte povesti au acelasi efect, indiferent daca vin din zona occidentala, europeana sau din alte zone. Povestile permit crearea legaturii dintre intelepciunea si gandirea intuitiva a Orientului Mijlociu si noile metode psihoterapeutice din Occident. :orta limbajului simbolic al metaforelor este vectorul principal utilizat de filosofiile ,rientului in transmiterea adevarurilor profunde promovate de ele. %ntelegand faptul ca limbajul logic, rational, prin insasi rigoarea si disciplina la care forteaza mintea umana, promoveaza o serie de limite si este, prin aceasta, inadecvat intelegerii unor adevaruri mai profunde privind unitatea om natura univers, gandirea 0

orientala integreaza metaforele si povestile in discursuri rafinate, ce au ca scop vehicularea de paradoxuri menite sa sapr"a automatismele "andirii lo"ice. =tilizarea intentionata si constienta a metaforelor, ca mijloc de accesare a resurselor inconstiente le au transformat pe acestea in instrumente extrem de eficiente in tratamentul psihoterapeutic modern. Exista inca o apropiere indubitabila intre psihismul uman si arta de a comunica prin intermediul povestilor( visele din timpul somului, atractia pentru anumite cantece, te"te, e"presii cotidiene etc. ce corespund, macar partial, evenimentelor si problemelor cu care omul se confrunta la un moment dat. (De e"emplu, multe dintre e"presiile din viata de zi cu zi sunt metafore # timpul inseamna bani, a fi direct la >int6, a demola pledoaria celuilalt etc.). (ste foarte interesant de observat c6, ?n timpul proceselor de socializare sunt achizi>ionate metafore care, de fapt, nu faciliteaza adaptarea la realitatea obiectiva lumii, ci la realitatea min>ii altora. Apare astfel un proces permanent de schimb si de transormare a metaforelor cotidiene, in efortul de a apropia realitatea celuilalt la realitatea proprie si invers (De e"emplu# $@ia>a este ca o vacan>6, $Aansa este ca un tren, $A prins ultimul trenB, $)6r>ile sunt cel mai bun prieten al omuluiB etc.)

.. META%ORA CA MO&ALIATE &E ACCESI/ILIZARE A &ISCURSULUI PSI0OTERAPEUTIC

Multe din sistemele simbolice promovate de psihoterapie, sfarsesc in cele din urma prin a deveni ideologii ce utilizeaza un limbaj unidimensional, inadecvat e"primarii si rezolvarii problemelor cotidiene, precum# relatiile cu celalalt, relatia cu timpul, cu se"ul cu moartea etc. Astfel, multi oameni aflati in dificultate se simt e"cesiv de impovarati cand se confrunta cu concepte abstracte si cu teorii psihoterapice pe care nu le pot integra in viata lor obisnuita. 1ovestea urmatoare ilustreaza consecintele negative ce pot aparea, ca urmare a nepotrivirii registrelor conceptuale a partenerilor implicati in terapie: Maestrul, dorind sa arate discipolilor consecintele neadaptarii discursului la nevoile si perceptia celuilalt, a spus urmatoarea parabola: - !ierarul satului a gasit un ucenic dornic sa munceasca din greu pentru un salariu foarte mic. !ierarul a inceput imediat sa il instruiasca pe baiat: "#upa ce scot fierul incins din foc, il asez imediat pe nicovala. $and vezi ca dau din cap, loveste-l cu ciocanul%. &cenicul a facut exact ceea ce intelesese el ca i s-a spus. ' doua zi, el era noul fierar al satului.( De vreme ce psihoterapia nu se desfasoara doar intre specialisti, ci reprezinta o punte pentru clientii nespecialisti, este esential ca psihoterapia sa devina comprehensibila pentru acestia. , modalitate e"trem de eficienta prin care comprehensiunea poate fi stimulata in psihoterapie este utilizarea metaforei, tocmai pentru pentru ca ea pastreaza in construnctia sa legaturi intime cu semnificatiile si evenimentele umane, sociale si spirituale, oferind posibile solutii la problemele vietii. Astfel prezentarea unor no>iuni de terapie (ce se doresc a fi intelese de catre client), ?ntr o forma metaforei, poveDtii, pildei, face posibil6 asimilarea usoara su profunda a lor, tocmai pentru ca se evita confruntarea cu conceptele prea abstracte care, nu sunt pe ?n>elesul oricui. De asemenea, fiind independenta de lumea nedeslusita a clientului si nedeclansandu i rezistenta la dezvaluirea slabiciunilor lui, metafora folosita constient in terapie, ajuta clientul sa dezvolte o noua atitudine fata de problemele sale.

1. META%ORA IN &ISCURSUL UNOR SCOLI TERAPEUTICE

1.1. Metafora si psi"a a)i2a
1ropunandu si sa descrie arhitectonica comple"a a personalitatii, precum si tehnicile de influentare terapeutica ale acesteia, :reud a utilizat in mod frecvent metaforele. De altfel, majoritatea conceptelor utilizate de :reud sub e"presia condensata a metforei# comple"ul lui ,edip, comple"ul castrarii etc. 3rele"erile de psihanaliza contin multe metafore referitoare la inconstient, rezistenta, interpretare. Manifestarile clinice, simptomele pacientilor nu sunt altceva decat e"primari metaforice ale continuturilor psihologice refulate. %nconstientul E concept central al teoriei psihanalitice E are o structura metaforica& el se serveste de un anume simbolism, care uneori variaza de la o persoana la alta, dar care prezinta trasaturi generale si se reduce la anumite tipuri de simboluri , asa cum le regasim in mituri si basme. %n aceste conditii, travaliul psihanalitic, ce si propune constientizarea si integrarea continuturilor psihice refulate, utilizeaza in mod frecvent o comunicare de tip metaforic. %nsa, comunicarea metaforica a psihanalizei se supune unei limitari. -i acesta limitare vine din faptul ca ea nu face diferentierea dintre nivelul literal si metaforica al mesajelor clientului. 1ornind de la una dintre celebrele refle"ii asupra comunicarii harta nu este teritoriul, psihanaliza reprezinta o teorie care confunda harta cu teritoriul, vazand drama oedipiana nu ca o metafora, o harta ci ca un fapt literal, un teritoriu. Analizand locul metaforei in comunicarea terapeutica pshihanalitica, constatam totusi ca psihanaliza copiilor presupune deseori jocuri de rol, in cursul carora copilul si terapeutul joaca scenarii propuse de copil. Desi in tehnicile initiale, analogiile evidente intre dorintele si temerile personajelor imaginare si cele ale copilului care le a imaginat nu i sunt direct comunicate acestuia, practicile recente, indeosebi cele de inspiratie Fleiniana, includ, deseori, comunicarea analogiilor si a interpretarilor scenariilor pacientului autor.

1.2. Metafora si europro+ra!area )i +(istica

%nitiatorii programarii neurolingvistice (1.G.5) , 9andler si Hrinder, considerau ca prin metafora se regasesc principalele idei promovate de M.(ricFson si de -coala de la 1ao Alto. )ombinand observatiile personale cu cele efectuate asupra activitatii lui (ricFson in clinica sa, acestia propun un mecanism ce ar putea e"plica modul de operare al metaforei. Acesta presupune treceri (modificari) succesive ale limbajului metaforic prin trei stadii diferite# *) .ivelul semnificatiilor exterioare E metafora reprezinta o structura e"terioara (de suprafata) a intelesului in cuvintele povestirii& +) Aceasta actualizeaza o strcutura asociata, mai profunda a intelesurilor, care este indirect relevata ascultatorului /) 5a randul ei, aceasta structura activeaza o structura profunda re"enerata a intelesurilor care este direct revelata ascultatorului. )ele trei stadii ale limbajului metaforic evidentiaza faptul ca metafora nu vorbeste prin ea insasi, ci intelesul ei trebuie sa intre in rezonanta cu universul personal al ascultatorului pentru a adevarat valoare terapeutica. Acest proces poate fi reprezentat ca in figura de mai jos# -ructura semnificatiilor e"terioare# 2 si 4 se despart capata cu

-ructuri profunde asociate# Despartirile sunt triste

1odul cone"iunii personale# (structura profunda regenerata) Am fost trist la moartea tatalui meu Deci, o metafora este in esenta o constructie ce plaseaza realitatea clientului la un anume nivel,

dand posibilitatea unei perceptii e"tinse a realitatii. -emnificatia acesteia insa nu sta in evenimentele specifice ce formeaza continutul (structura de suprafata a acesteia), ci mai degraba in tiparele subiacente sau principiile pe care le transmite (structura asociata), actiunea povestii servind doar ca o vizibila punte de legatura intre ascultator si mesajul ascuns al povestii. Daca principiile indirecte ale metaforei (structura asociata) determina clientul sa parcurga si cea de a treia etapa activarea acel tip de cautare, prin care relationeaza metafora cu el insusi, generand intelesul cel mai relevant pentru e"perienta sa actuala ( structura profunda re"enerata!, atunci metafora capata cu adevarat putere terapeutica. :ara corelatiile invizibile ale cercetarii personale, mesajul nu trece niciodata podul. , data conectarea realizata, se stabileste o relatie interactiva intre poveste si lumea interioara a ascultatorului, prin care povestea traieste si se dezvolta in continuare. I

%n concluzie, in viziunea neuroprogramarii lingvistice, metaforele terapeutice incurajeaza oamenii sa se focalizeze pe relatiile de structura profunda intre realitatea lor si cea a povestii, @aloarea terapeutica a acesteia constand in similaritatea structurii sale de profunzime cu structura de profunzime a problemei (proprietatile formale) chiar si atunci cand aspectele de la nivelul de suprafata si detaliile (continutul) sunt foarte diferite.

1... Metafora si terapia fa!i)iei

%n acord cu teoria psihanalitica, psihoterapia familiei considera ca simptomul, comportamentul problema, poate fi metafora sau simbol altor comportamente sau relatii din sistemul familial. %n psihoterapia familiei trebuie evitata confruntarea dintre modelul propus de terapeut si cel al familiei, prin adoptarea unei perspective interactioniste de tip evolutiv in care cele doua modele se transforma reciproc pana la atingerea echilibrului concretizat intr un model ce apartine in egala masuracelor doi termeni ai relatiei. 1entru ca doua sisteme sa fie realmente in interactiune in cadrul unui proces creativ, trebuie ca intre ele sa e"iste o discontinuitate, o marja de indecidabilitate (un teren al nimanui, un loc in care nimeni nu ia decizii definitive). Dintr o astfel de perspectiva, povestea terapeutica joaca rolul de a marca metaforic acest spatiu indecidabil care se poate numi spatiu terapeutic. (a, povestea terapeutica, introduce o articulatie supla a modelelor prezente (ale terapeutului si ale familiei) si impiedica blocajul ce ar putea rezulta dintr o situatie de monopol. (a ocupa spatiul terapeutic ca obiect flotant care nu apartine in mod propriu nici familiei, nici terapeutului, dar care are o linie de apartenetna la ambii termeni. 1rezentam cateva strategii prin care metafora este utilizata in aceasta orientare psihoterapeutica# -pre desosebire de alte abordari in care povestea utilizata de terapeut vehiculeaza in acelasi timp atat problema, cat si alternativele de solutionare, in cazul psihoterapiei familiale, clientii isi pot crea propriile metafore si tot ei pot "asi solutiile adecvate. 1entru evitarea rezistentelor, psihoterapia familiala utilizeaza insusi demersul terapeutic, la nivel metaforic. Astfel, terapeutul selecteaza cele mai importante elemente ale situatiei pe care le translateaza in echivalente metaforice si le prezinta ca ingrediente ale unei povesti probleme sau ale unui joc pe care cuplul sau individul le vor dezvolta. Astfel, de pilda, fiecare din cei doi membri ai cuplului pot primi spre rezolvare o problema care este o metafora a dificultatilor cu care cuplul se confrunta. 1ovestea apartine astfel, in egala masura terapeutului care a construi o, dar si familiei care i a furnizat materialul psihologic necesar si care o va completa. Ambele parti au aceleasi drepturi de a o contesta, modifica sau apara.

*J

, alta modalitate de utilizare a metaforei in psihoterapia familiala o constituie prescrierea unor acte simbolice. 1rin acestea, clientul devine chiar protagonistul povestii si trebuie sa ia atitudine in raport cu mediul simbolic. Aceasta strategie, aplicata mai ales la persoanele cu comportamente compulsive autodestructive, implica infaptuirea repetitiva, de catre client, a unor acte simbolice autodestructive, dar fara consecinte autodestructive. (Astfel, clientul poate fi pus sa loveasca un obiect sau sa urce un portiune de scari sau sa stinga un foc etc.). )omportamentele de acest tip sunt de obicei incercari de a pedepsi pe cineva care nu manifesta suficienta dragoste si atentie pentru client. De aceea, actul simbolic trebuie sa implice o anumita pedepsire simbolica a acestora (De exemplu, in cazul unei persoane bulimice, terapeutul poate aranja ca familia sa cumpere tot ceea ce prefera ea sa manance si, in prezenta familiei, aceasta sa amestece si sa striveasca toate alimentele cu mainile sale, pentru a simboliza ce se intampla cu stomacul sau cand difera mancarea. Dupa amestecarea mancarii, aceasta este aruncata la toaleta. Daca toaleta se infunda, membrul familiei pe care pacienta doreste sa il pedepseasca simbolic ca nu ii acorda atentia sau dragoste solicitata, este singurul care desfunda toaleta.).Actul simbolizeza astfel, nu numai ce si face clientul lui insusi, dar si situatia in care isi pune familia.

, modalitate deosebita de utilizare a metaforei in psihoterapia familiala este de a face apel la un obiect metaforic. Deseori, acesta este concretizarea materiala a unei metafore verbale,a unor semnificatii simbolice atribuite acestuia de familie si de terapeut (De e"emplu, un plic ce semnifica problema ascunsa despre care evita clientul sa vorbeasca, un plic cu un secret). ,biectul metaforic apartine deopotriva universului obisnuit al familiei, dar si noii realitati pe care o creeaza relatia terapeutica dintre familie si terapeut. (l e"prima intr o maniera vizibila si concreta relatiile, regulile, comportamentele familiei sau ale unuia din membrii sai. 5a fel ca povestea terapeutica, obiectul metaforic permite terapeutului sa evite absorbtia lui intr o situatie dificila si confuza, ramanand in e"teriorul unui proces care implica in mod direct obiectul metaforic si familia. Decentrarea terapeutului E favorizata de obiectul metaforic E are mecanisme asemanatoare inductiei hipnotice. Astfel, la fel cum hipnotizatorul se serveste de un obiect pentru a provoca o stare de transa, terapeutul se foloseste de obiectul metaforic pentru a provoca in interiorul sistemului o stare de curiozitate si tensiune in crestere. Actiunea se concentreaza asupra obiectului metaforic, permitand terapeutului sa se decentreze. ,biectul metaforic permite astfel sa introduca un cod nou in definirea si interpretarea faptelor petrecute, cod ce va provoca o serie de procese de redefinire intre diferiti membri ai familiei si intre acestia si terapeut. 5a virtutile terapeutice ale metaforei, deja evidentiate pana in prezent, obiectul metaforic adauga una **

deosebita# prezenta sa materiala in timpul sedintei. Astfel, prezenta fizica a obiectului metaforic permite teraputului# sa stabileasca un scop terapeutic comun si membrilor familiei sa verbalizeze anumite probleme care ii implica emotional pe toti ceilalti sa impuna o directie pe car eo doreste, negand, in aprenta, orice forma de implicare& cand un membru al familiei nu urmeaza directia dorita sau rezista, obiectul este trecut altcuiva pentru a l ajuta pe primul& sa se retraga din joc cand situatia devine periculoasa, sau sa creeze un impas, relansand mingea in terenul familiei si verificand, din e"terior, ceea ce se intampla& sa elimine factorii de interferenta pe linia interventiei programate si sa solicite revenirea la aceasta la sfarsitul fiecarei paranteze interactive %nsa, pentru a fi eficient, obiectul trebuie plasat intr un anume moment al terapiei, in functie de obiectivele acesteia. %n caz contrar, se poate ajunge nu numai la esecul metodei, ci si al intregii terapii.

1.1. Metafora si psi"oterapia eric3so ia a

Milton (ricFson, maestru in domeniul metaforei, obisnuia sa spuna povesti fara raport direct cu problema pacientului, sau, pur si simplu, povesti absurde, care aveau ca scop destabilizarea sau dezorganizarea constientului. Astfel, repeta fraze precum# 5&xista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. C6nd veti stii ceea ce nu stiti ca stiti, atunci va veti schimba. Acest tip de formulare misterioasa si fascinanta provoaca pacientul sa caute in el insusi resursele necesare schimbarii asteptate. Abordarile sale terapeutice abundau in metafore, unele bazandu se pe e"perienta personala, altele inspirate din e"perienta pacientilor sai. =tilizarea inovativa a metaforelor in psihoterapie de catre (ricFson nu a fost initial apreciata ca atare. (ricFson insusi nu a teoretizat aspectele referitoare la utilizarea metaforelor terapeutice, cand, cum si dece acestea influenteaza schimbarea terapeutica. )olaborarea ulterioara cu (..ossi a condus la elaborarea unor teoretizari in acest domeniu, ce au valorificat e"perienta lor in domeniul metaforelor si sugestiilor indirecte precum si cercetarile psihofiziologice privind functiile celor doua emisfere cerebrale, si comunicarea cu inconstientul. 1.1.1. Metafora eric3so ia a ca !i4oc de sti!u)are a e!isferei drepte -tudiile indica faptul ca cele doua jumatati ale creierului, cele doua emisfere, opereaza in conformitate cu doua sisteme distincte de procesare a informatiei. (misfera stanga este raspunzatoare pentru concluziile logice, pasii analitici si componentele verbale ale comunicarii. )u alte cuvinte, emisfera stanga este orientata spre relatia cu mediul, spre realizari fiind reprezentantul comprehensiunii logice si al ratiunii. (misfera dreapta, care de obicei nu este dominanta, asigura imaginea de ansamblu, *+

comprehensiunea unificata, perspectivele metaforice si asocierile emotionale, mai putin cenzurate. (misfera dreapta este astfel orientata spre modelarea emotionala, fiind locul intuitiei si al fanteziei, al gandirii euristice. Astfel, avand in vedere ca emisfera dreapta este mult mai implicata decat cea stanga in medierea proceselor emotionale si imagistice, s ar putea afirma ca simptomele psihosomatice inconstiente sunt procesate de functii cerebrale apartinand emisferei drepte. 0i daca simptomele sunt expresii ale limba/ului emisferei drepte, utilizarea limba/ului metaforic ar putea fi un mod de a comunica direct cu emisfera dreapta in propriul sau limba/ si nu indirect, prin apelul la comunicarea logica a emisferei stangi (care, de multe ori, nu reuseste sa scoata suficient de des clientul din problemele sale.)

@aloarea metaforei in terapie rezulta deci, tocmai din faptul ca ea poate ocoli rezistenta constienta, servind la a stimularea creativitatii si a gandirii laterale in relatie cu o problema a clientului. (a ofera e"emple ale procesului de gandire in noi moduri. Desi pare sa contrazica logica si obisnuinta, metafora permite persoanei sa faca un salt enorm afara din rigizii algoritmi ai problemelor sale si a solutilor deja incercate. %ata de ce, de multe ori, abordarea metaforica (care apeleaza la emisfera dreapta) are o eficienta mai rapida decat cea psihanalitica. Deci, pornind de la teoria asimetriei functionale a celor doua emisfere, metafora capata in psihoterapie valori noi stimularea si eliberarea intentionata in procesul terapeutic a intuitiei si fanteziei clientului-, facilitand astfel# comunicarea pozitiva, empatia, schimbarile de perspectiva, acceptarea si stimularea de noi alternative. Aceste aspecte devin e"trem de importante din punct de vedere terapeutic, atunci cand numai judecata si ratiunea nu pot surmonta problemele clientului. 1.1.2. Metafora eric3so ia a ca !i4oc de co!u icare cu i co stie tu) M.(ricFson a fost foarte talentat in ceea ce ulterior s a numit comunicarea pe doua nivelui E constienti 4 inconstient. %n timp ce constientul era ocupat cu prelucrarea mesajului (in forma conceptelor, ideilor, imaginilor), un alt mesaj putea fi strecurat de catre terapeut in inconstient, folosind implicatiile, analo"iile. Handirea metaforica ofera un pasaj subtil intre constient si inconstient, fiind asemeni unui Cal *roian. M.(ricFson a pus accent acest tip de comunicarea indirecta, asa numit inconstienta, prin utilizarea anecdotelor si a metaforelor pentru schimbarea cadrului de referinta e"periential, acestea activand asociatiile inconstiente ce intrerup vechiul raspuns comportamental prin generarea de noi intelesuri care, la randul lor, produc noi raspunsuri comportamentale. -e initia astfel un proces circular autogenerativ ce construia schimbarea terapeutica intr un ritm propriu fiecarui client. %n preocuparile sale pentru dezvoltarea comunicarii cu inconstientul clientului, M.(ricFson utiliza */

frecvent expresiie lin"vistice ascunse (marcate la nivel inconstient) si experienta de transa (ea insasi vazuta ca o metafora generalizata), pentru a modifica subtil reperele constientei, fiind vizate in acest proces, nu continuturile e"perientei trecute (cum ar fi, de e"emplu, dezvaluirea materialului traumatic reprimat), ci structura unor anumite e"periente de crestere tipice copilariei sau altor varste& este ceea ce .ossi a numit -eturi de e"periente timpurii). Kipnoza conversationala, cea naturalista ca si interactiunea strategica, metaforele, temele parado"ale precum si calitatile lui personale si creative au fost uneltele sale majore ale psdihoterapeutului M.(ricFson. =rmatoarea poveste vine sa intareasca viziunea ericFsoniena asupra calitatii comunicarii cu subconstientul# )ntr-o zi Maestrul a spus: - !aptele facute de subconstient sunt superioare celor facute de vointa constienta. 'cesta afirmatie a provocat o furtuna de intrebari, dar Maestrul s-a retras, asa cum facea intotdeauna cand considera ca nu e timpul pentru a raspunde la ele. $u o alta ocazie, toata lumea s-a dus sa participe la concertul unui pianist faimos. Maestrul i-a soptit vecinului sau: - Miscarile degetelor acestui om pe claviatura nu sunt o expresie a vointei sale constiente. O activitate de o asemenea calitate trebuie lasata pe seama subconstienului.( 1.1... Metafora eric3so ia a ca !i4)oc de sc"i!5are terapeutica =n aspect important al comunicarii hipnotice ericFsoniene il reprezinta modul in care metaforele si sugestiile indirecte faciliteaza schimbarea terapeutica, fara ca clientul sa fie constient de aceasta. (ricFson sublinia faptul ca nu transa hipnotica in sine este cea care vindeca, ea doar facilitand reasocierea unor e"periente de viata ale clientului. -ubliniind importanta reasocierilor, (ricFson spunea ca insight ul asupra problemelor trecute poate avea un anumit rol educational, insa acesta nu schimba decisiv viziunea clientului asupra trecutului. Doar metaforele si sugestiile indirecte au puterea de a facilita accesul la sfera de alegeri a unor noi modele comportamente adaptative. 1ardao"al, acest lucru e posibil, tocmai prin faptul ca ele nu au drept scop in sine schimbarea clientului, ci crearea cadrul in care acesta sa se poata modifica in felul sau propriu. Astfel, metafora este mult mai eficienta decat clasicul insi"ht, pentru ca ea isi intalneste si pregateste clientul pentru schimbare chiar pe terenul sau, pornind atat de la grila proprie de percepere a lumii, cat si de la comportamentul sau simptomatic. Metafora, acceptand initial actualul sistem de referinta al clientului, intra treptat in relatie cu acesta si ii activeaza (prin mecanisme specifice) acele resurse interioare care sa l sprijine pe client in acceptarea unor noi optiuni 4cadre de referinta la problema e"istenta. *8

1rincipalele mecanisme psiholo"ice pe care s bzeaza metafora i producerea schimbarii sunt# Misterul -uspansul -ocul sau surpriza )aracterul dramatic al povestitilor metaforice declanseaza clientului o atitudine de e"pectatie, care faciliteaza schimbarea. -chimbarile produse de metafora pot fi la nivel atitudinal, comportamental si afectiv, toate cu influente in plan social. =n e"emplu de metafora ce urmareste sa produca modificari atitudinale si perceptive este +abula lui &sop (despre ciobanasul caruia ii placea sa atraga atentia asupra lui strigand @ine lupulB si care pana la urma a fost mancat de lup pentru ca satenii nu l au mai crezut cand a strigat dupa ajutor). 1rin aceasta metafora, se astepta ca ascultatorul sa-si modifice perceptiile si atitudinile e"ocentrice, provocand analiza pozitiei protagonistului, mai inati din punctul sau de vedere, apoi din punct de vedere al celorlalti si apoi, in final, e"aminandu se consecintele pozitive si negative ale acestor atitutdini. %n felul acesta, clientul este influentat sa isi schimba sistemul de referinta de la propria persoana la un sistem de referinta social (care sa tina seama de atitudinile celorlalti). =n e"emplu de metafora ce urmareste sa produca modificari comportamentale este 3arabola bunului samaritean (care sugereaza ca cineva trebuie sa se comporte ca samariteanul, care l a ajutat pe calatorul aflat in impas si nu ca preotul sau levitul, care au trecut pe langa el fara sa il bage in seama). .egula in admninistrarea povestilor metaforice pentru schimbarea comportamentului consta in a accentua mai putin motivatia comportamentuli personajelor si a accentua mai mult asupra comportamentului descris si asupra consecintelor acestuia. %nsa, a determina pe cineva sa isi schimbe comportamentul este mult mai dificil decat a provoca o schimbare de atitutidine. Aceasta pentru ca modificarile comportamentale sunt influentate de mai multi factori# statututl social, implicarea afectiva a clientului, ingrijorarea fata de consecinte, presiunea sociala si modalitatile de a face fata diverselor situatii. )at despre metaforele ce urmareste sa produca modificari afective, un e"emplu evident il reprezinta povestile cu stafiicare, produc reactii de evitare pe termen lung (e"# ocoleste casele bantuite) sau modifica e"pectatiile cu privire la informatia senzoriala (e"# ascultand povestile, parca se aud pasi in camera alaturata) 1.1.1. Strate+ii de co!u icare !etaforica eric3so ia a 1rezentam cateva din strategiile de comunicare metaforica utilizate de M.(ricFson in pregatirea comunicarii cu inconstientul clientului# 7M.(ricFson isi incepea deseori terapiile prin povesti ce evidentiau capacitatile de invatare ale fiintei *0

umane, fapt ce facilita stabilirea unei bune relatii terapeutice, cat si pregatirea clientului pentru un anumit tip de raspuns, de atitudine. Caci este, intr-adevar, dificil de refuzat ideea cconform careia am inceput sa invatam de cand ne-am nascut ( desi acest lucru nu a fost totdeauna usor. De cate ori nu am cazut inainte de a putea mer"e, cate confuzii, "reseli nu am facut inainte de a invata sa vorbim, sa scriem etc....) $ntrucat am invatat sa invatamde cand ne-am nascut, suntem capabili sa invatam pana la sfarsitul vietii noastre, chiar daca inceputul fiecarei invatari este mai dificil. Dezvoltand aceasta tema (prin apelul la soc, surpriza, confuzie, cu folosirea generoasa a intrebarilor si umorului jucaus), el planta sugestii indirecte in aceste povesti terapeutice de invatare, inducand idei pozitive asupra evolutiei terapiei. 7Deseori, M.(ricFson, pregatea terenul spunand povesti complet absurde, care aveau ca scop destabilizarea sau dezorganizarea constientului (De e"emplu# ("ista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti. )and veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba). Aceste tipuri de formulari absurde provoca clientul sa isi caute in el insusi resursele necesare schimbarii asteptate. 7M.(ricFson obisnuia, de asemenea sa relateze metafore, povesti, fara raport direct cu problema pacientului. (l ilustra e"periente pe care dorea ca ai lui clienti sa si le aminteasca, in timp ce atentia constienta le era captata de linia de actiune din povestea spusa despre altcineva. Astfel, clientii aveau libertatea sa si creeze intelesul personal din stimulul metafora oferit si chiar sa aiba invataturi care ar fi fost prea dureroase ca sa fie tolerate de mintea constienta. Astfel, o metafora devenea un cadru modificat prin care clientul avea posibilitatea sa dobandeasca e"periente noi. 7 $u cat rezistentele clientului erau mai intense, cu atat apelul lui Eric*son la metafora era mai ridicat+ si de multe ori acestea, asa cum am mai spus, pareau indepartate de problema clientului (De e"emplu, (ricFson, in cazul unei femei frigide careia ii era teama sa vorbeasca despre se"ualitatea sa, fara sa o intrebe de amanuntele acestei probleme, a provocat o sa ii povesteasca in cele mai mici detali felul in care proceda pentru a si dezgheta frigiderul). 7 %n mod frecvent la M.(ricFson, abordarea metaforica a simptomului lua forma prescriptiilor metaforice, simbolice, insotite de ritualuri (De e"emplu# arderea, distrugerea, ingroparea sunt actiuni ce fac parte din prescriptiile simbolice, din cele de doliu in special E indiferent de ce fel de tip de doliu e vorba (Doliul nu se refera in mod necesar la pierderea unei persoane iubite, ci la orice fel de pierdere in general, ca pierderea unui obiect sau faptul ca un obiect a devenit nerealizabil). 7 De asemenea, (ricFson isi construia discursul metaforic, in functie de planul in care dorea sa se produca schimbarea: planul atitudinal, planul compoertamental sau cel afectiv. 1.1.6. Particu)aritati a)e a5ordarii !etaforice eric3so ie e )eea ce il deosebeste pe (ricFson de alti terapeuti este faptul ca s a abtinut in a interpreta clientului *C

semnificatiile metaforei utilizate, el considerand ca metafora vorbeste prin ea insasi. )onscevent cu principiile enuntate mai sus, (ricFson considera ca nu este nevoie sa traduca comunicarea inconstienta intr o forma constienta. Daca pacientul comunica intr o froma metaforica, (ricFson raspundea in acelasi registru. =tilizand povestile, actiunea interpersonala si si prescriptiile, el lucra in cadrul oferit de metafora pentru a provoca o schimbare, evitand transformarea mesajului ori a actiunii metaforice intr un discurs rational, constient, ce ar putea dauna rapiditatii si profunzimii schimbarii. 1ovestea urmatoare, ilustreaza cel mai bine viziunea lui M.(ricFson asupra dilemei explicarii sau nu clientului a metaforei terapeutice# )ntr-o zi, discipolul se plangea maestrului sau: ",u inteleg totdeauna semnificatiile povestilor tale, de ce nu mi le explici-%. Maestrul i-a replicat: "$um ai reactiona daca cineva ar mesteca un fruct inainte de a ti-l da- %.( 1.1.7. I f)ue ta a5ordarii eric3so ia e asupra a)tor terapii 1sihiatru neortodo", medic de familie agreabil, psihoterapeut strategic ingenios si hipnoterapeut maestru, Milton (ricFson a revolutionat psihoterapia vestica. 1rin munca sa inovativa, el a facut mai mult decat orice alta persoana din acest secol, in a schimba modul in care este practicata hipnoterapia. Datorita abordarii lui creatoare, hipnoza a fost scuturata de superstitie si acum este recunoscuta ca una dintre modalitatile de schimbare cele mai puternice. Gumeroasele studii de caz din carti ca *erapie neobisnuita si subtilele abordari metaforice in povestirile lui din ,ocea mea va mer"e cu tine, au permis si permit accesul oricarui terapeut la abordarea hipnotica ericFsoniana. M. (ricFson a rafinat utilizarea metaforei, a parado"ului, a confuziei, a temelor terapeutice, recadrarea si multe alte tehnici terapeutice. Multe din metodele lui de comunicare cu inconstientul, folosind metafore si structuri sofisticate, sunt recunoscute astazi ca dezirabile si esentiale pentru schimbarea efectiva a clientului in terapie. %n acelasi timp, M. (ricFson a fundamentat si inspirat terapii inovative precum# pro"ramarea neurolin"vistica a lui 9andler si Hrinder, terapia focalizata pe solutii a lui -teve de -hazer, abordarea interactionalista a lui KalleL, MatzlaNicF, :isch, terapia scurta.

*2

6. %UNCTIILE META%OREI TERAPEUTICE

6.1.%u ctia de o+)i dire
Abundenta ima"inilor din metafore face acest continut al lor sa para mai apropiat de &"o, a/utand astfel clientul sa se identifice cu ele mai usor. )lientul isi poate proiecta nevoile in metafora si ii poate modela semnificatia intr un fel care sa se potriveasca cu propriile structuri psihice din acel moment. Asociindu se cu o metafora, clientul vorbeste despre sine, conflictele si dorintele sale. Aceste reactii pot deveni obiecte ale muncii terapeutice. Metaforele, fiind distincte de lumea nemi/locita a experientei, pot a/uta clientul sa capete o relatie distantata fata de conflictele sale. )lientul nu mai este victima propriei boli si poate lua o pozitie cu privire la conflictele sale si la solutiile obisnite, care sunt, ele insele, conflictuale. Astfel, procesul intrapsihic generat de situatia problematica, odata e"ternalizat, devine mai accesibil unui e"amen rational, cand este reprezentat de personajele si evenimentele metaforei. ,bservatie# )omprehensiunea si receptivitatea la metafore sunt facilitate prin apropierea de fanteziile si amintirile pacientului.

6.2.%u ctia re+resi(a

$n contextul terapeutic, metaforele permit adultului sa abandoneze temporar comportamentul corespunzator varstei sale si sa experimenteze (prin fantezie, intuitie sau umor! idei si atitudini de la varstele precedente. Adultii sunt obisnuiti cu o comunicare clara, logica, resping!nd mesajele redundante si av!nd o oarecare rezerva fata de poveste ca mijloc de comunicare. De multe ori, c!nd acestia se indoiesc de cele auzite, replica este# $Gu mi spune povestiB. Astfel, in conceptia maturului, orientat spre realizare, intoarcerea la fantezie si intuitie propusa de povesti dobandeste semnificatia unei regresii catre o faza mai timpurie de dezvoltare, catre copilarie. 1sihoterapia ofera un cadru securizanr al acestei forme de regresie, cand, in calitate de copil, ii este in"aduit sa se abata de la normele standard ale realizarii si i se da acces la o "andire metaforica, si creativa, la o reactie lipsita de teama fata de continuturile fantastice. 1rin metafore, se face apel la resursele creative ale clientului, evit!nd rezistentele constiente. Mai mult decat atat, prin aceasta metoda nu este fortat inconstientul sa faca lucruri specifice, ci este *3

doar invitat sa vada noi sensuri, noi intelesuri, lasandu l apoi sa aleaga cea mai potrivita $cale.

Metaforele /oaca rol de intermediari intre realitate si dorintele clientului.

(le construiesc astfel o punte spre dorintele si scopurile personale din viitorul apropiat sau indepartat, facand loc utopiilor E ca alternative la realitate. 7e"resia in perioadele timpurii de dezvoltare este "hidata fie de temele metaforelor, fie chiar de discursul introductiv al terapeutului. O.A.MalareNicz propune chiar o metafora tip pe care o introduce in cadrul terapiei in urmatoarea formula# &ste vorba despre o poveste pe care as dori sa o povestesc fetitei (baietelului! care se afla in tine. Deoarece doar fetitele (baietii! pot intele"e aceasta poveste si pot sa il a/ute, peste cateva zile probabil, pe adultul care se afla in tine si care relateaza dificultatile despre care imi vorbesti.

6...%u ctia de !ode)

Metaforele promoveaza invatarea prin intermediul unui model. (le sunt, deci, solutii posibile de rezolvare a unor situatii de conflict cu care se confrunta pacientul. Dar modelul 4 solutia oferita nu este rigida, ci contine un numar de interpretari posibile si de cone"iuni cu situatia e"istenta a clientului, permitandu i acestuia sa e"ploreze si sa gaseasca solutii proprii, chiar inedite.

6.1.%u ctia de !ediator

Metaforele pot /uca rolul functional de filtru dintre convin"erile clientului si cele ale terapeutului )lientii tin mult la ideile lor fundamentale si la mitologiile lor personale. %n mod concret sau nu, aceste idei ii ajuta, in cele din urma, sa se impace cu conflictele e"istente. (Acest lucru devine mai evident mai ales atunci cand clientul nu e chiar sigur ca terapeutul ii poate oferi ceva de valoare egala sau mai mare). Atacul mai mult sau mai putin frontal al terapeutului la conceptiile eronate ale clientului pot provoca mecanisme de rezistenta din partea acestuia din urma (tacere, intarziere, absenta de la sedinte, comentarii despre cheltuielile legate de terapie, diferite solicitari etc.), rezistente ce pot stingheri procesul terapeutic pe de o parte, dar pot si sa asigure accesul la conflictul intrapsihic al clientului, daca sunt recunoscute suficient de clar. %n situatia terapeutica, confruntarea dintre terapeut si client este inlaturata de prezenta povestilor ca intermediar intre cele doua parti. (ste un semn de respect fata de client si se adreseaza dorintelor sale narcisice. 1rin metafore, subiectul conversatiei nu este clientul, care ar putea avea un comportament simptomatic, ci eroul povestii. Astfel, incepe un proces in trei parti# pacient E metafora E terapeut. 1entru client, metafora reprezinta un scut care, cel putin temporar, ii permite sa se lipseasca de mecanismele de aparare conflictuale. %n acelasi timp, terapeutul, fara a ataca clientul sau ideile sale, *I

sugereaza o schimbare de pozitie, care, la inceput, are mai mult caracterul unui joc. Aceasta schimbare de pozitie ii permite in cele din urma clientului sa si vada ideile unilaterale in raport cu altii, sa le interpreteze si sa le e"tinda.

Metaforele ofera clientului sansa de a se exprima pe sine intr-o forma pe care in mod normal nu o are la
dispozitie foarte des

6.6.%u ctia de depo2itare

Metaforele, prin ima"ismul si pluritatea de sensuri potentiale, pot fi retinute cu usurinta si puse in practica de client si in alte situatii decat cea vizata de procesul terapeutic. Metaforele sunt prezente atat in tratamentul sau terapeutic, cat si in viata sa cotidiana. (l poate interpreta diferit metafora, in functie de circumstanele pe care le traieste. %n acest sens, metafora functioneaza ca un depozit. Metaforele, afectandu-l (constient sau inconstient! pe client pentru o perioada mai lun"a de timp decat terapia, ii mobilizeaza resursele interioare si il fac independent fata de terapeut

6.7.%u ctia de rese! ificare

% metafora schimba perspectiva si cadrele de referinta, dezvaluind noi semnificatii si oferind o ima"ine mai completa asupra problemelor clientului Metaforele incurajeaza schimbarile de perspectiva si e"perimentarea de solutii noi, neobisnuite. Dar scopul principal nu este acela ca un client sa si retracteze punctul de vedere (e liber sa continue sa l sustina), ci sa l faca sa realizeze ca situatia e"istenta poate fi privita dintr un unghi nou, (insa nu neaparat opus). Gimic nu este in mod absolut bine sau rau. 5ucrurile nu sunt bune sau rele, gandurile noastre le fac astfel, spunea -haFespeare. Aceasta perspectiva este intalnita si in psihologia populara # .au cu rau, dar mai rau fara rau (1roverb ce sugereaza ca, raul suferit la un moment dat de un individ, de fapt l a ferit de un alt rau mai mare. %nsusirile, caricaturale la prima vedere, ale unor personaje din basmele populare (de e"emplu# -etila, Herila, :lamanzila, 1asari 5ati 5ungila) se dovedesc a fi, in cele din urma, calitati, resurse surpriza care i au a-igurat succesul eroului principal. %n terapie, de e"emplu, incapacitatea clientului de a vorbi in prezenta unor persoane mai putin cunoscute, poate fi e"presia unei calitati pe care el nu o constientizeaza# capacitatea de a ascultaB Acest lucru ii poate fi sugerat clientului prin zicala # @orba este de argint, tacerea este de aurB. %n ciuda acestui adevar, de multe ori dorinta generala este de a invata sa vorbim si mai putin sa tacemB

6.8.%u ctia de tra s!itere a)e traditii)or

+J

Metaforele pot transmite traditia, in orice forma posibila' culturala, familiala, reli"ioasa, sociala , poveste poate depasi vietile individuale, efemere, si transmite ganduri, reflectii si asocieri. 'ransmise din generatie in generatie, povestile par intotdeauna la fel. Metaforele pot transmite atitudini si pattern-uri intrapsihice ale tulburarilor psihice =n e"emplu concludent este comple"ul lui ,edip, in care povestea lui ,edip, inspirata din modele traditionale, este in primul rand o metafora comportamentului fata de autoritate(a) paterna. Metafora a fost ulterior aplicata la teoria psihanalitica a comple"ului lui ,edip. de comportament ce fundamenteaza conflicte

6.9.%u ctia tra scu)tura)a

3ovestile, aducand informatii despre re"ulile si conceptele importante din diverse culturi, demoleaza barierele emotionale ale clientului le"ate de lar"irea repertoriului propriu de concepte, valori si solutii. 1ovestile, prin continutul lor, reflecta reguli, concepte si norme de comportament acceptate de o anumita cultura. Daca aceste continuturi ar fi prezentate intr o varianta directa unui client dintr alta cultura, ele ar putea fi percepute ca agresive sau amenintatoare. Dar asa, in forma povestilor (ca alternative de solutii si nu ca norme impuse) continuturile stimuleaza rceptiviatea clientului spre feluri noi de gandire.

+*

7. REGULI &E ALCATUIRE SI UTILIZARE A META%OREI CA INSTRUMENT PSI0OTERAPEUTIC

-copul major al metaforei terapeutice este de a insoti e"perienta individuala a clientului si de a l stimula pe acesta in a cauta si gasi acele e"periente resursa care, in mod obisnuit, nu sunt accesibile sau nu sunt puse in legatura cu conte"tul unei anumite probleme. Accesarea acestor resurse va duce implicit la anumite schimb6ri (comportamentale, atitudinale, emotionale) ?n starea psiho comportamental6 a participantului. Dar, metafora nu este un panaceu universal in psihoterapie. %n putine cazuri ea singura a fost suficienta pentru rezolvarea terapeutica. 'ocmai de aceea, in interventia terapeutica, este recomandata utilizarea acestui tip de interventie in asociatie cu alte tehnici. %nsa, construita si utilizata adecvat, metafora este un instument terapeutic puternic si eficace in producerea schimbarii clientului. )omunicand direct cu mintea inconstienta a acestuia si ocolind facultatile critice ale mintii sale constiente, metafora este una din metodele terapeutice care faciliteaza drumul catre noi moduri de gandire, simtire si comportament. Astfel, pentru ca metafora terapeutica sa devina un punct central al efortului de vindecare, este absolut necesar ca ea sa fie folosita la timpul potrivit, in forma (varianta) potrivita si in doza potrivita. -e poate afirma ca utilizarea ei are multe aspecte in comun cu tratamentul medicamentos. :olosita la corect, metafora poate deveni avea forta terapeutica si poate duce la schimbari de atitudine si comportament. Dar, data in dozaj gresit, spusa intr un fel nesincer si moralizator, folosirea ei poate fi periculoasa. 3rincipalele re"uli si etape de alcatuire si utilizare eficienta a metaforei in procesul psihoterapeutic sunt' 7.1. COLECTAREA &E IN%ORMATII RELE#ANTE PSI0OTERAPIEI 1sihoterapeutul trebuie sa inceapa demersul interventii metaforice numai dupa ce are o informatie anamnestica buna. 1ovestea urmatoare ilustreaza importanta fazei intitale de adunare de informatii in vederea formularii corecte a problemei clientului si, implicit a scopurilor terapeutice' ++

$and un discipol si-a declarat intentia de a deveni predicator, Maestrul nici nu a vrut sa auda. El o tinea una si buna: - 'steapta, caci nu esti pregatit. ' trecut mai intai un an, apoi doi, cinci, zece, dar Maestrul nu a renuntal la interdictie. )ntr-o zi discipolul i-a spus: - ,u as putea sa fac ceva bun, chiar daca nu sunt complet pregatit - $e rezultate crezi ca poate obtine un vanator care trage inainte de a avea glontul pe teava- i-a replicat Maestrul.( Deci, in cazul utilizarii metaforei terapeutice, este absolut necesara cunoasterea# motivului consultatiei psihologice, istoria cazului, a familiei# incidenta tulburarilor psihice la rudele apropiate, evenimentele importante din viata clientului identificarea persoanelor importante implicate si a relatiilor dintre ele descrierea cat mai amanuntita a simptomelor sale precizarea elementelor caracteristice situatiei problema si a felului in care evolueaza problema (calibrare) precizarea transformarilor urmarite de client (scopul), avand grija sa fie formulate si in domeniul controlat de client identificarea incercarilor clientului de rezolvare a problemei si a limitelor acestor incercari. 'oate informatiile despre client ii vor perminte psihoterapeutului sa inteleaga si sa formuleze corect problema clientului. (De multe ori clientul vine cu probleme vag definite sau, mai mult, gresit formulate. Daca psihoterapeutul nu va acorda suficienta atentie gasirii si formularii corecte a problemei clientului, terapia se poate transforma intr un esec).

Dialogul umoristic urmator ilustreaza rolul psihoterapeutului in reformularea problemei clientului: &n om se duce la doctor si ii spune: - #octore, ma doare totul. $and imi pun degetul pe cap, ma doare. $and mi-l pun pe burta, la fel. $and imi pipai genunchiul, la fel+ cand imi pipai glezna, ma doare. $e sa fac- $um sa scap de durere#octorul il consulta si ii spune: - Esti sanatos tun. #oar ca ti-ai rupt degetul.( .#ialog din filmul /ustul $iresei(, regia si scenariul: 'bbas 0iarostami1 +/

-e recomanda de asemenea, investigarea tipului de simboluri si metafore pe care le cunoaste si le accepta clientul, conform educatiei si nivelului sau de dezvoltare. Deci, psihoterapeutul trebuie sa se familiarizeze cu problematica si re"istrul de simboluri si credinte ale clientului. =tilizarea testelor proiective, a celor grafice, a interviului investigativ, analiza viselor etc., pot fi utile inainte de introducerea metaforelor, sondandu se cu ele nivelul subconstient al clientului caruia se va adresa mai tarziu mesajul terapeutic. (ventuala aplicare a acelorasi teste dupa introducerea metaforelor, pot semnaliza sau intari modificarile produse prin interventia terapeutica, devenind astfel un mijloc de control al eficientei.

7.2. CONSTRUIREA META%OREI TERAPEUTICE Dupa familiarizarea cu problematica si registrul de simboluri si credinte ale clientului si dupa revizuirea intregii colectii de metafore terapeutice, psihoterapeutul va trebui sa alea"a sau sa construiasca o metafora care se potriveste cel mai bine cazului. 1ovestea urmatoare ilustreaza importanta alegerii 2 constructiei metaforei care sa intre in acord cu reprezentarea clientului privind problema sa#
Maestrul a povestit odata cazul unei femei care i-a spus pentru a treia oara dentistului sa ii de jos dantura pentru ca nu se potriveste(. - Ma tem ca orice as face, dintii nu se vor potrivi mai bine in gura dumneavostra. - $ine a spus ceva de gura- a intrebat, iritata, femeia. -Eu am spus ca dantura mea nu se potriveste in pahar. #upa care Maestrul a conchis: " Poate convingerile voastre se potrivesc cu mintea pe care o aveti, dar se potrivesc ele si cu mintea celuilat-%(

a! 'legerea unei metafore care se potriveste cel mai bine cazului. % ale"ere neadecvata a metaforei terapeutice poate determina clientul sa asculte fara interes, sa ignore relatia cu terapeutul, sa se plictiseasca, demersul terapeutic fiind astfel definitiv compromis. Dimpotriva, o ale"ere reusita va diminua starea de an"ietate a clientului generata de problema 4 de relatia terapeutica, ameliorandu i capacitatea de intelegere si rezolvare a propriilor dificultati cu mai multa fle"ibilitate. Dupa selectionarea setului de metafore adecvate clientului, psihoteraputul trebuie sa adapteze anumite elemente flexibile ale metaforei la situatia cazului. Aproape fiecare caz solicita transformari. b1 $onstruirea unei metafore care se potriveste cel mai bine cazului )onstructia particularizata a metaforelor va duce la oglindirea in simboluri si ima"ini proprii +8

clientului , fapt ce va determina un efort mai mic de acceptare din partea acestuia a mesajului terapeutic. Desi metafora (clasica sau conceputa de terapeut) are in principiu sarcina sa reproduca e"perienta prin care tocmai trece pacientul E principiul izomorfismului, ea trebuie astfel elaborata, incat clientul sa nu poata stabili foarte usor le"atura dintre poveste si propria sa problema. (roii si actiunea povestirii constituie, evident, personificari ale proceselor psihice (pozitive sau negative) implicate, dar solutia trebuie inregistrata mai ales de subconstient, conducand la schimbarea pozitiva de comportament, asteptata. &tapele construirii unei metafore' *) Alegerea unui conte"t +) Alegerea personajelor si a actiunii metaforei astfel incat acestea sa fie izomorfe cu situatia problema descrisa de client. /) -tabilirea solutiei problemei E finalul povestii. 8) .esemnificarea problemei E invatarea implicita in urma interiorizarii metaforei Detalierea celor mai importante etape in conceperea unei metafore' 8! Ale"erea persona/elor si a actiunii metaforei astfel incat acestea sa fie izomorfe cu situatiaproblema descrisa de client. :iindca este necesara o recunoastere, mai mult sau mai putin constienta a clientului in personajele si evenimentele povestii metaforice, izomorfismul urmareste stabilirea de similitudini intre comportamentele, relatiile si situatiile clientul si personajul simbolic al metaforei. Deci, prin izomorfism se vizeaza nu numai persoanele si faptele situatiei problematice a clientului, ci si relatiile dintre acestea. Cand se ale" persona/ele, nu are importanta ce sunt, ci in ce relatie se "asesc unele cu altele. De e"emplu, M. (ricFson relata cum a folosit un izomorfism cand lucra cu un cuplu care avea dificultati maritale le"ate de comportamentul lor sexual. (l le a vorbit despre obiceiurile lor alimentare, realizand ca obiceiurile lor alimentare erau similare cu comportamentele lor se"uale ce cauzau dificultati# -otul era tipul carne cu cartofi si s6rea direct la felul principal in timp ce sotiei ii placea sa zaboveasca la aperitive si delicatese. 1entru terapie (ricFson a planificat pentru ei o masa de la supa la desert in care amandoi sa fie satisfacuti. )uplul nu a avut bineinteles nici o idee despre semnificatia terapeutica a evenimentului, dar au fost placuti surprinsi sa constate ca viata lor se"uala s a imbunatatit considerabil ulterior. 1rezentam si un alt e"mplu de izomorfism intre o situatie problematica si metafora, izomorfism, cu grade de accesibilitiate, de data aceasta, atat pentru subconstient, cat si pentru constient # Situatia pro5)e!atica 'atal Q P Metafora )apitan pe un vas Q +0

Mama Q :iul Q :amilia Q 'atal este rar acasa Q :iul greseste cu ceva Q Mama il apara pe fiu Q 'ata afla, se infurie si pleaca

P P P P P

Q Gici o rezolvare, problema apare P mereu .ezolvare R

-ecund Q Matelot Q (chipajul Q )apitanul sta retras in cabina Q Matelotul desfasoara o panza de care nu are nevoie Q -ecundul corecteaza situatia si incearca sa desfasoare panza de care are nevoie Q )apitanul afla, e furios ca nu i s a spus nimic si se retrage in cabina Q Gici o rezolvare, problema apare mereu Q .ezolvare

9! 0tabilirea solutiei problemei ( finalul povestii. Aceasta va trebui sa includa, in conformitate cu informatiile utilizate de client, o strategie de reechilibrare, rezultatul dorit ,rice metafora trebuie sa propuna a solutie. Aceasta poate fi ori e"presia intuitiei terapeutului, ori construita din elementele furnizate de client. De cele mai multe ori, clientii cunosc solutia, dar raman blocati cand trebuie sa realizeze podul dintre situatia problematica si finalul dorit. Metafora nu va face altceva decat, departand putin clientul de elementele cotidiene ale problemei, sa ii ofere o imagine mai clara, o alta perspectiva, asemeni unei harti de care are nevoie pentru a iesi din labirint. %n general, solutia are doua componente# scopul si strate"ia. :ormularea corecta a problemei implica si formularea corecta a scopului. De aceea, in continuare, vom insita asupra strategiei. %n mod evident, clientul a incercat deseori sa si aringa scopul. :aptul ca se afla la psihoterapeut dovedeste ca nu a reusit. 0trate"ia de le"atura este podul pe care terapeutul trebuie sa il formuleze metaforic si care ii va permite clientului trecerea de la situatia problematica actuala la solutia dorita. -trategia de legatura are la baza o buna intelegere a situatiei problema. )onceptele de calibrare si recalibrare, propuse de Hordon, sunt foarte utile pentru realizarea acestui fapt# 7Calibrare# De cele mai multe ori problematica se repeta. )onfiguratii identice sau asemanatoare +C

de evenimente se repeta, ducand de fiercare data la e"periente conflictuale nedorite. Dar elementele situatiei problematice, desi pot fi mereu prezente, nu provoaca e"plozia decat atunci cand ating un anumit prag critic. 3rin urmare, transformarea situatiei problematice in problema este o chestiune de calibrare. :7ecalibrare' .ecalibrarea cuprindeprocesul prin care pacientul este ajutat sa constientizeza momentul in care proporti diverselor elemente ale situatiei tinde sa alcatuiasca un amestec e"ploziv si apoi este invatat sa utilizeze diverse mijloace pentru a controla elementele situatiei, astfel incat sa nu se atinga acest prag. 3rin recalibrare, clientul intrerupe vechiul model ce conduce de fiecare data la aparitia problemei. %ata un exemplu# )and Maria privi in urma, constata ca ceea ce o suparase nu era faptul ca mama o rugase sa faca anumite lucruri E pentru ca luate in parte le ar fi facut cu placere faptul ca mama dorea sa le faca imediat. , ci

Ca si scopul, strate"ia va fi cuprinsa aproape intodeauna in descrierile clientului privind problema sa. Desigur ca e"ista mai multe posibilitati de a atinge acelasi scop, dar cea mai buna cale va fi cea care ne este indicata, de cele mai multe ori intr o maniera implicita, de clientul insusi. Atunci cand clientul descrie esecurile sale in rezolvarea problemelor cu care se confrunta, el indica deopotriva atat modelul sau de rezolvare, cat si limitele pentru a ajunge la o strategie eficienta. %ata exemplul unui client care isi agraveaza problema pentru ca nu poate discuta cu sotia sa, de teama ca aceasta va rade de el. -trategia implicita pe care ne o indica clientul este depasirea acestei temeri si realizarea comportamentului dorit E discutia cu sotia (comportament care, la randul lui, i ar putea dovedi faptul ca frica lui era complet neintemeiataB). ;! 7esemnificarea problemei ( invatarea implicita in urma interiorizarii metaforei Metafora trebuie sa propuna clientului o noua lectura a realitatii, prin evidentierea altor cadre de referinta. (a va trebui sa perimita disocierea clientului de realitatea sa, in general greoaie si invalidanta, pentru a l plasa la un nivel unde alternativele posibile capata contur. Astfel, pacientul poate invata, de pilda, ca tristetea si teama e"primarea lor poate fi utilaB 7... RELATAREA META%OREI IN STARE &E #EG0E SAU 0IPNOTICA 5a fel de important este ca, in adaptarea sau constructia metaforica, sa fie utilizate notiuni pe care clientul le intelege si chiar le prefera. Deci, terapeutul trebuie sa isi puna urmatoarea intrebare# )e fel de cuvinte utilizez, cum povestesc, pentru ca metafora sa declanseze in la client cautarea +2 de care vrea sa scape, au si aspecte pozitive, iar

transedrivationala ce l va duce, in cele din urma, la solutia unica a problemei saleS %zomorfismul metaforei este e"presia imaginii pe care terapeutul si a facut o despre problema clientului. De cele mai multe ori insa, psihoteraputul nu stie e"act ce simte si gandeste clientul. De aceea, modelul propus de metafora poate intalni modelul clientului, doar in masura in care notiunile utilizate lasa o anumita libertate de proiectie, de semnificare. 0i cum metafora a fost construita pentru client, sin"ura interpretare adecvata, corecta este cea propusa de client. Metafora trebuie introdusa .in stare de veghe sau in transa hipnotica1 intr-o maniera cat mai le/era, oferind clientului o motivatie care sa para lo"ica pentru introducerea metaforei (("# Discutia noastra de saptamana mi a amintit de o poveste despre... 4 Am o poveste frumoasa ce parca iti mangaie sufletul si te ajuta sa te simti mai bine... 4 -tiu ca copilului tau interior ii placpovestile frumoase. Am sa ii spun una dintre ele... )& Metafora trebuie prezentata .in stare de veghe sau in transa hipnotica1 intr-o maniera naturala, sustinuta si nuantata emotional. )a si alte forme de comunicare, o mare parte a influentei metaforei terapeutice vine din mesa/ele metaverbale ce insotesc prezentarea orala. %nfle"iunea vocii, gesturile si e"presia faciala sunt folosite pentru a transmite o mare parte din mesajul metaforei. )uvintele sau e"presiile cheie pot fi marcate prin schimbari ale tonului vocii sau tempoului. Mesajele continute, marcajele analogice, lingvistice si non lingvistice, pot fi de asemenea folosite in conte"tul unei metafore, pentru a spori impactul rezultatului. 3e recomanda evitarea anumitor capcane in utilizarea metaforei terapeutice' incarcarea listei cu cat mai multe metafore intr-o sedinta. Gu se recomanda ca lista metaforelor sa fie prea lunga pentru a nu incarca sau banaliza mesajul terapeutic si de asemena, pentru a nu obosi sau plictisi clientul& 1ovestea urmatoare ilustreaza cele mentionate mai sus# Pentru a le explica discipolilor echilibrul la care trebuie sa ajunga pentru a putea preda invataturile asimilate, Maestrul le-a povestit urmatoarea parabola: &n predicator intra intr-o sala unde vru sa tina o predica. 3ala era goala, cu exceptia unui tanar grajdar, asezat in primul rand. Predicatorul, cumpanind daca sa vorbeasca sau nu, in cele din urma ii zise grajdarului:" Esti numai tu singur aici. $rezi ca ar trebui sa vorbesc sau nu-% /rajdarul ii spuse: ")nvatatorule, eu nu sunt decat un om simplu si nu inteleg lucrurile acestea. #ar, daca as intra in grajduri si as vedea ca toti caii au fugit si a mai ramas doar unul, l-as hrani totusi%. +3

Predicatorul puse la inima acestea si incepu sa predice.4orbi mai mult de doua ore. #upa aceea, se simti in culmea fericirii si vru ca audienta sa ii confirme cat de buna fusese predica lui. )ntreba: "5i-a placut predica-% /rajdarul raspunse: "5i-am spus deja ca sunt un om simplu si nu inteleg foarte bine aceste lucruri% tendinta de a pune intrebari pacientului despre felul in care a inteles mesa/ul, respectiv de a raspunde la intrebarile sale despre semnificatia metaforei. -e recomanda ca la orice tip de intrebare pe care o pune clientul, raspunsul psihoterapeutului sa fie ceva de genul# 'u ce crezi...S. Deci, pentru ca mesajul sa alunece in zona subconstientului, terapeutul nu trebuie sa cerceteze imediat daca clientul a inteles sau nu mesajul, ci sa lase libera forta de e"plorare si descoperire a acestuia. (l trebuie sa pastreze in minte ca pacientul are capacitatea interna de a se e"pune acestui mesaj, de a l intelege in ritmul sau propriu si in acelasi timp, e imposibil sa reziste influentei pe care mesajul metaforic o are asupra lui. 1ovestea urmatoare ilustreaza cele mentionate mai sus# )ntr-o zi, discipolul se plangea maestrului sau: ",u inteleg totdeauna semnificatiile povestilor tale, de ce nu mi le explici-%. Maestrul i-a replicat: "$um ai reactiona daca cineva ar mesteca un fruct inainte de a ti-l da- %.( utilizarea metaforei atunci cand clientul se afla in plin eveniment traumatizant. De obicei, in aceste momente, ele se dovedesc a fi ineficiente. manifestarea unei anumite ri"iditati in revizuirea interventiei metaforice, in cazul in care se constata, ca cele utilizate nu sunt cele mai adecvate cazului si clientului. 1ovestea urmatoare ilustreaza cele mentionate mai sus# )n tinerete, Maestrul fusese un activist politic si condusese un mars de protest impotriva guvernului. Mii de oameni si-au parasit caminele ca sa-l urmeze. ,ici nu a inceput bine marsul, ca el a anulat totul. - Pur si simplu nu poti face asa ceva. Marsul a fost planificat de luni de zile si oamenii au facut mari sacrificii ca sa participe la el. 4ei fi acuzat de neseriozitate, iau strigat colaboratorii sai agitati. #ar Maestrul a ramas neclintit. -Eu nu m-am angajat sa fiu serios, a spus el, ci sa urmez 'devarul.( Pentru a-si dovedi eficienta in aplicarea tehnici metaforice, psihoterapeutul trebuie sa aiba sau sa isi cultive anumite calitati: sa fie un bun observator al realitatii, sa fie echilibrat, creativ, cu o capacitate empatica e"celenta, sa descopere si sa simta farmecul metaforei, dar mai ales, sa se centreze pe client, fara a l judeca. +I

1ovestea urmatoare ilustreaza ultima calitate mentionata mai sus#

- 'm pretentia ca sunt un foarte bun judecator al caracterului uman. - 3i crezi ca acesta este un motiv de mandrie- a intrebat Maestrul. - Pai, nu este- ,u. Exista un defect comun pe care il impartasesc deopotriva un judecatorbun si unul rau. 'mandoi judeca.

/J