Sabotorul intern

Ce este sau cine este acest sabotor? Este un prieten vechi sau nou ? Sau
este cel care ne inchide usa visurilor? Ne anuleaza inainte sa ne confirmam
valorile? Sau este acea pelerina care ne-a ajutat sa devenim eroi nevazuti in
situatii care si azi ne bantuie amintirile?
Sabotorul intern il gasim in teorie cam asa:
Denumirea de sabotor intern apare in scrierile lui W.R.D Fairbairn,
psihanalistul care il defineste ca pe o instanta ce suprima si controleaza sinele
autentic (vulnerabil). Datorita mediului, in timp se produce o scindare a ego-ului
care duce la aparitia sinelui adaptat (zilnic). Sabotorul se afla intre cele doua
parti ale ego-ului pe care le mentine in conflict intrapsihic pentru a pastra
asemanarea cu persoanele de atasament (parintii) si reprezinta adaptarea noastra
creativa la lume (Little, 2001).
Este atat de prezent in viata noastra incat face parte din noi, sunt cele voci pe
care le-am auzit si pe care le mai auzim si astazi, de exemplu:
- Nu te inscrie la master, nu o sa faci fata, e prea greu pentru tine.
- Nu te scrie la scoala de soferi, tu nu o sa fii un sofer bun, nici macar nu
esti atent.
- Nu o sa raspund nici azi in clasa, nu stiu lectia destul de bine
- Nu pot sa tin un speech in fata oamenilor, nu o sa reusesc, o sa imi fie
rusine si o sa clachez.

Sunt ganduri automate care ne apar atunci cand suntem in fata unor
provocari, iar atunci acest sabotor intern nu ne lasa sa iesim in fata, ba chiar ne
tine pe loc incercand sa ne mentina in zona de confort, unde suntem feriti de
anxietate. De cele mai multe ori el este mai puternic cand intalneste o stima de
sine scazuta, cand ajunge in zonele in care au fost experimentate esecuri sau nu
am primit destule incurajari in copilarie sau acolo unde ni s-a repetat de cei care
trebuiau sa ne sustina ca nu vom reusi, ca nu suntem buni de nimic.
Pana acum pare dusmanul nostru, dar daca incercam sa ii vedem si partea
colorata a lui, oare ce am vedea?
Acest sabotor a luat nastere in perioada copilariei si a fost langa noi in cele
mai crunte perioade. A fost ca o pelerina care ne-a ferit de exerimentarea unor
sentiente negative. Noi l-am creat, a fost mecanismul nostru de aparare, acum ca
am crescut si l-am descoperit ar fi bine sa ii multumim pentru ce ne-a oferit, ii
putem pune limite si ii putem asculta opinia fara ca asta sa insemne ca va lua
decizii in locul nostru.