Formarea constiinței de sine, a imaginii de sine la adolescenți

Adolescenta este o perioadă extraordinar de frumoasă și totusi una plină de provocări.

Adolescentul începe să devină conștient de propria persoană, de propriul corp, trebuie sa-și
accepte un nou mod de a gândi, sentimente și dorințe inedite.
În tot acest process de transformări biologice, psihologice și sociologice adolescentul își
formează imaginea de sine, adică modul în care se reprezintă pe sine.
Imaginea de sine se conturează în parte din propria noastră experiență, dar rezultă și din
modul în care ceilalți oameni se comportă față de noi.

Procesul constituirii imaginii de sine parcurge mai multe etape, de la reprezentarea

proprie despre noi însine, continuând cu imaginea pe care celalalt și-o formează despre noi, apoi
reflectând asupra imaginii de sine, din perspectiva corespondenței sau necorespondenței
între aceasta și judecata celuilalt.
Stima de sine este rezultatul estimării propriei valori manifestată ca satisfacție sau
insatisfacție pe care omul o asociazâ imaginii de sine, conștient sau nu.
Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere și de încredere în forțele proprii. Ea se
asociază cu așteptarea succesului, cu optimism în ceea ce privește performanțele viitoare,
cu lupta pentru atingerea scopului și persistența în depașirea obstacolelor.
O stimă de sine pozitivă și realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile și
abilitatea de a face față presiunii grupului.
Se pare că pentru stima de sine e mai important cum te crezi decât cum ești în realitate.
Cei cu o stimă de sine ridicată sunt grozavi în ochii lor, dar nu neaparat și în ochii celorlalți.
Persoanele cu stimă de sine pozitivă, crescută își asumă responsabilitați, sunt mândre de
realizarile lor și își exprimă emoțiile pozitive sau negative. Un aspect important al persoanelor cu
stimă de sine ridicată este flexibilitatea, nu au dificultați în a iniția activitați noi, recunosc când
au nevoie de ajutor și nu se sfiesc să-l ceară, nu au dificultați în a-și susține punctul de vedere.
Persoanele cu stimă de sine scazută se simt nevaloroase și au frecvente trăiri afective
negative de tipul depresiei, anxietații, maniei, de cele mai multe ori cauzate de experiențe
negative și datorită anticipării eșecului. Astfel de persoane găndesc adesea despre ele însele:
“Nu sunt bun de nimic”,“Nimeni nu mă place”,“Sunt urat”,“Sunt un prost”, sunt nemulțumite
de felul lor de a fi, se simt nevaloroase și au tendința de a-i învinovați pe altii pentru propriile
eșecuri.

Riscurile unei stime de sine scazute sunt semnificative, mai ales în adolescență. De aceea este
important ca în acea perioadă fiecare individ sa-și descopere unicitatatea și originalitatea,
propriul potențial, să se dezvolte ca o persoană autonomă, capabila sa-și propună scopuri clare și
să acționeze pentru a le realiza.

Formarea imaginii de sine presupune următoarele procese psiho-sociale:

 1. Socializarea, ca proces prin care persoana învață modul de viață al societății în care
trăiește și își dezvoltă capacitatea de a funcționa ca membru al unor grupuri, începe la
naștere și continua de-a lungul întregii vieți, având ca scopuri:

- învățarea de către individ a abilităților necesare pentru a trăi în societate;

- însușirea capacității de a comunica eficient cu ceilalți;

- interiorizarea valorilor de bază și a credințelor fundamentale ale societății;

- dezvoltarea de către individ a propriului eu.

2. Compararea socială – imaginea de sine nu este o realitate fizică, ci o realitat esubiectivă,

ce se construiește în mintea fiecăruia prin compararea cu ceilalți.

3. Percepția de sine izvorăște dintr-o bună cunoaștere de sine, dobândită prin acțiune și
observarea comportamentului propriu; privindu-se ca din exterior, individul obține indicii
despre atitudinile, credințele, despre efectul actelor sale.

Imaginea de sine este puternic influențată de relația dintre copil/adolescent și părinte.

Imaginea pe care părinții o proiectează asupra copilului/adolescentului este preluată și
interiorizată, devenind componentă a imaginii de sine.
Dacă părinții reflectă o imagine pozitivă asupra copilului/adolescentului, atunci acesta va
avea tendința să se descrie în termeni pozitivi, se va autoaprecia și autovaloriza, iar dacă părinții
proiectează o imagine defavorabilă asupra copilului/adolescentului, atunci acesta se va descrie în
termeni nesatisfăcători, nu va avea încredere în forțele proprii, va manifesta tendința de a
se autodevaloriza, autodeprecia.
Adolescenții testează diferite roluri sociale, intră în relație cu diferite persoane, grupuri și
instituții, toate acestea ajută la consolidarea unei identități de sine stabile și coerente, la formarea
unei imagini de sine reale, concrete, la îmbunătățirea relațiilor interpersonale. Noile situații
sociale îi determină să se adapteze, să se acomodeze, să ia decizii, să fie responsabili, iar
adolescenții sunt încântați că își manifestă autonomia relațională, cognitivă sau afectivă.
Incapacitatea adolescentului de a se adapta și integra, de a se acomoda la situațiile sociale, la
diferitele grupuri de apartenență, confruntarea în mod repetat cu eșecul pot conduce la adoptarea
unor comportamente antisociale. Aceste probleme pot avea la bază conturarea unor obiective și
idealuri neadecvate, nerealiste, precum și urmarea unor modele psihosociale nepotrivite.
Dacă adolescentul se percepe corect, conștientizează care sunt punctele forte și reușește să le
valorizeze, comportamentul acestuia se racordează facil la mediul social. În adolescenţă Eul
constituie punctul central al personalităţii ce se dezvoltă şi evoluează odată cu ea, iar
dacă considerăm că personalitatea individului este originală, înglobează mai multe fațete, atunci
și Eul este unic, constituit din mai multe fațete distincte.
Principalele forme de exprimare ale Eului sunt imaginea de sine şi conştiinţa de sine, între
care identificăm o relaţie de intercondiţionare şi implicare reciprocă.

Imaginea de sine constituie modul subiectiv prin care individul devine conștient de propria
persoană, se reprezintă pe sine din punct de vedere al sentimentelor, trăsăturilor,capacităților,
gândurilor, atitudinilor, concepțiilor și convingerilor. Ea se conturează în urma acțiunii reflexive,
având la bază sentimentul de identitate şi persistență a propriei persoane.
Imaginea de sine se referă la părerea conștientă pe care o persoană o are față de
sine, percepție ce înglobează aspecte cognitive, iar stima de sine constituie o componentă
evaluativă a sinelui care include atât aspecte cognitive, cât şi comportamentale şi afective.
Funcţiile îndeplinite de imaginea de sine au o mare importanţă pentru progresul individului.

Un mecanism psihologic ce joacă un rol deosebit de important in timpul adolescenţei este

modul în care indivizii percep şi reflectă caracteristicile lor individuale, rezultatele
comportamentale, poziţiile sociale. Modalităţile prin care se percepe un adolescent în timp sau
spațiu au fost înglobate în conceptul de„identitate”.
În timpul adolescenţei persoana explorează diferite alternative ale rolului de adult.
Perceperea de sine într-un mod particular ajută un individ să-şi construiască o identitate. Tinerii
și adolescenții care și-au conturat aprecieri de sine înalte şi care sunt acceptați de către grupul de
apartenență manifestă interes pentru sarcinile școlare primite și consideră că au capacitățile
necesare pentru a le rezolva în mod eficient. Ei îşi exprimă concepțiile cu încredere și tărie și nu
sunt antrenați în conflicte și dominați de tensiuni interioare.
Tinerii și adolescenții care și-au conturat aprecieri de sine joase îşi exprimă cu dificultate
punctul de vedere, le este teamă de eșec, de faptul că ar putea intra în conflict cu ceilalți, preferă
să stea în umbră, manifestă tensiuni puternice interioare.
Procesul educațional presupune însușirea și asimilarea unor noi roluri și statusuri, distincte de
cele învățate în mediul familial, care influențează procesul adaptării și integrării sociale, maniera
în care individul va reuși să depășească diferitele provocări ale vieții. Apartenența la grupul
școlar permite compararea socială, confruntarea propriilor capacități cu cele ale unor persoane de
aceeași vârstă, confruntare ce are un impact puternic asupra formării imaginii de sine.

Succesul funcţiei de socializare a mediului instructiv-educativ depinde de maniera în care

profesorii și părinții reușesc să influențeze conduita copilului/adolescentului, ținând cont de
capacitățile acestuia, dar și de particularitățile societății moderne și de măsura în care sistemul
educațional reușește să preia din sarcinile educative care în trecut erau efectuate de familie.

Având în vedere cele de mai sus putem evidenția următoarele concluzii:

 adolescenţii care au o reprezentare de sine pozitivă se adaptează mai bine la grupul din
care fac parte, sunt capabili să-și ajusteze conduita în așa fel încât să răspundă armonios
mediului social;

 dificultăţile de adaptare şi integrare socială sunt condiţionate de factori psihoindividuali:

profilul personalităţii individului; factori sociali: grupul de apartenenţă,valorile, normele
și modelele promovate de grup, relaţia cu părinţii şi cu persoanele apropiate,statutul
social ocupat în grupul de egali şi în cel şcolar; factori socioculturali: modele şi valori
promovate de societate, caracteristicile perioadei istorice;
  strategiile care urmăresc facilitarea procesului adaptării sociale trebuie să
vizeze procesul cunoașterii de sine, aprecierea de sine, respectul de sine, relația
adolescentului cu părinții, grupul de egali.

Având în vedere că formarea conştiinţei de sine şi a imaginii de sine este un proces critic în
dezvoltarea adolescenţilor, deoerece influenţează încrederea în sine, stima de sine, şi modul în
care se vad pe ei înşişi în context social susţin cateva aspecte importante pentru a sprijini
formarea conştiinţei de sine şi a imaginii de sine la adolescenţi:

1. Comunicare deschisă și acceptare: Adolescenți au nevoie de un mediu sigur și de

support pentru a-și exprima gândurile, sentimentele și îngrijorarile. Parinții și alți adulți
pot oferi acest support prin ascultare atentă și acceptarea fară judecată a trairilor lor.

2. Promovarea autonomiei:Adolescenții trebuie încurajați să ia propriile decizii și să își

asume responsabilitați. Acest lucru îi ajută să dezvolte un sentiment de control asupra
vieții lor și sa-și construiască încrederea în propriile abilitați.

3. Dezvoltarea abilitaților de gândire critică: Adolescenții pot fi ajutați sâ dezvolte

abilitați de gândire critică și auto-reflecție. Aceasta înseamnă că ei trebuie încurajați să
analizeze propriile gânduri și acțiuni, să identifice emoțiile lor și să înteleagă motivele din
spatele acestora.

4. Promovarea intereselor și pasiunilor: Adolescenții ar trebui încurajați să își exploreze

și să îsi dezvolte interesele și pasiunile. Acest lucru le poate oferi o sursă de satisfacție și
poate contribui la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive.

5. Abordarea egalitații de gen: Este important să se promoveze egalitatea de gen și să se

încurajeze adolescenții să depașească stereotipurile de gen. Aceasta poate ajuta la
dezvoltarea unei imagini de sine sănatoase pentru fete si baieți.

6. Promovarea comunicarii sănatoase: Adolescenții ar trebui să învețe să comunice în

mod sănatos și să-și exprime limitele și nevoile în relatțile interpersonale.

7. Dezvoltarea empatiei: Învațarea empatiei și a ințelegerii perspectivelor altora poate ajuta

adolescenții să dezvolte o constiință mai largă a lumii și a relațiilor lor cu ceilalti.

8. Conștientizarea media și a presiunilor sociale: Adolescenții ar trebui să învețe să fie

constienți de influența media și a presiunilor sociale asupra imaginii de sine. Discuțiile
despre imagini corporale și stereotipuri pot fi utile în acest sens.

9. Promovarea activitaților fizice și a nutriției sănătoase: Un stil de viață sănătos poate

contribui la dezvoltarea unei imagini de sine pozitive. Adolescenții ar trebui încurajați să
facă mișcare și să aibă o alimentație echilibrată.

10. Sprijinirea în caz de probleme de sănătate mentală: Daca un adolescent se confruntă

cu probleme de sănătate mentală, este important să ofere sprijin și să caute ajutor de
 specialitate. Sănătatea mentală are un impact semnificativ asupra constiinței de sine și a
imaginii de sine.

Formarea conştiinței de sine și a imaginii de sine la adolescenți este un proces complex și

continuu. Cu sprijinul adecvat din partea parinților, al familiei, al profesorilor și a altor adulți de
încredere, adolescenții pot dezvolta o întelegere mai profundă a propriei identitați și pot construi
o imagine de sine sănătoasă și pozitivă.