Modalități de dezvoltare a stimei de sine la elevii din I-

IV.

Referat individual.

Realizat de: Matei Elena-Adriana

Page | 1
„Statutul începe cu iubirea de sine, cu valoarea pe care ți-o atribui, cu stima de
sine și cu încredere în propriile forțe.” –Pera Noracovici.

Din punctul meu de vedere, stima de sine reprezintă unul dintre lucrurile
cele mai importante din viața unui copil aflat în dezvoltare și creștere continuă.
„Stima de sine este percepția pe care o ai în legăturtă cu propria persoană.
Aceasta influențeză și modul de interacționare cu persoanele din jur și felul în
care stabilești relații cu aceștia.”

Când facem referire la stima de sine ne gândim la o serie de alte sinonime

precum: respect de sine, apreciere de sine, mândrie de sine, dragoste de sine.
„Etimologia termenului este latinescul oestimare, tradus prin a evalua, a estima.
Conceptului i se atribuia o dubla semnificație: a determina valoarea, respectiv a
avea o părere despre.” (*)

Stima de sine a fost împărțită în 3 categorii:

1. Încrederea în sine: aceasta ne ajută pe noi oamenii să vedem lumea într-

un anumit. Acest filtru pe care îl deținem ne diferențiază față de alte
persoane deoarece fiecare om are încredere în diferite aspecte. De
exemplu: o imagine de sine care se bazează pe îndoilei va fi foarte
diferită de una care se bazează pe încredere.
2. Concepția de sine: se referă la convingerile pe care le avem despre noi,
despre calitățile, potențialitățile și limitele noastre. Un rol,cheie în acest
caz, îl are subiectivitatea pe care o avem în convingerile noastre, deoarece
un copil care are stima de sine foarte scăzută și se crede urât, va declara
acest lucru și altora, chiar dacă nu este așa. Fiecare dintre noi are o părere
despre el, aceasta ar trebui să fie una foarte reală, pentru a ne putea evalua
corect.
3. Iubirea de sine: reprezintă stima de sine crescută care ne ajută să ne
acceptăm defectele, limitele și eșecurile.

Page | 2
 Stima de sine ridicată sau scăzută nu este un lucru cu care ne naștem,
aceasta trebuie dezvoltată pe tot parcursul vieții, în special al copilăriei. Modul
de dezvoltare al acesteia este diferit în funcție de vârstă.

„Școlarul mic începe să conștientizeze, treptat, tot mai multe din

capacitățile sale, din aptitudinile sale,din punctele sale tari sau slabe. Copiii
încep să se caracterizeze pe ei comparându-se cu alții. La această vârstă stima
de sine se concretizează pe două mari direcții: aparența fizică și acceptarea
socială. ” (**)

În această perioadă copiii sunt influențați de părerile colegilor, deoarece

aceasta contează pentru integrarea socilă a acestora. Perioadă școlarizării
reprezintă pentru aceștia un „exil” de lângă părinți, deoarece este un mediu total
nou pentru ei unde totul se axează pe competiție. La această vârstă copiii devin
mai realiști în modul în care se autoevaluează. Totodată, încep să se compare cu
ceilalti: Eu sunt mai bun la matematică, decât tine. Odată plecat din mediul
familial, copilul se interiorizează și simte că nu mai este ceea ce a fost până
acum și începe o luptă cu realitatea vârstei lui.

Trecerea aceasta de la un mediu total cunoscut celor mici la unul

necunoscut îi bulversează și în această perioadă părinții au un rol foarte
important în sănătatea emoțională a copiilor. De asemenea, apar calificativele
care ierarhizează copiii. Acum părinții sau persoanele importante în viața
acestora trebuie să intervină pentru a ajuta copilul și a-l face să înțeleagă ce i se
întâmplă și că este ceva firesc să greșești, dar și cum să îndrepte greșeala.
Copilul trebuie să își descopere punctele tari, calitățile, plăcerile, dar trebuie să
iși perfecționeze defectele și punctele slabe. Părinții trebuie să își exprime
sentimentele față de aceștia.

Cei mici trebuie să simtă atunci cănd sunt apreciați, dar și să înțeleagă
atunci când fac un lucru greșit. Părinții nu doar ceartă și pedepsesc nereușitele,
ci ajută copilul astfel încât viitoarele posibile eșecuri să nu se mai repete. În
același timp părinții trebuie să ajute la creșterea stimei de sine a copiilor prin
diferite modalități precum: participarea la activități interactive și jocuri,
sărbătorirea succesului, integrarea celor mici în activitățile casnice, susținerea,
libertatea de a lua decizii singur,aprecierile.

Paralel la preadolescent, stima de sine este în declin aparența fizică fiind

principala sursă a demoralizării. În perioada aceasta, 9-12 ani, fetele se
diferențiază semnificativ de băieți deoarece stima de sine a acestora se bazează
Page | 3
pe atractivitatea lor fizică față de băieți. Sunt mult mai interesate de aspectul lor
fizic, dar și performanțele școlare rămân pe primul loc.

Totuși, copiii încep pas cu pas să își construiască viitoarea stimă de sine prin
faptul că:

 Se distanțează de părinți, pentru a fi autonomi;

 Reușesc să fac unele lucruri singuri acasă: fac un puzzle;
 Își identifică punctele tari, calitățile;

Stima de sine se construiește treptat pe parcursul întregii vieți a individului, de

aceea ea depinde de anumiți factori importanți:

 Familia: reprezintă primul factor important în crearea imaginii și a

respectului de sine a copilului. Influența pe care aceasta o are
asupra celui mic este esențială pe plan școlar. O familie
dezinteresată, pe care reușitele sau nereușitele copilului nu îi
interesează deloc, va crea un adolescent cu probleme de
comportament, dar șpi cu o stimă de sine foarte scăzută. Faptul că
acesta nu a fost apreciat la momentul potivit, l-a făcută să renunțe
la orice activitate pentru că știe că nu va primi deloc atenție din
partea familiei. Dar și invers, o familie care prezintă mult prea mult
interes și își supraapreciază copilul, va avea pe viitor de-a face cu
un adolescent alintat și foarte irascibil. De aceea, familia trebuie să
își măsoare ajutorul pe care îl oferă celor mici.
 Școala: este șansa prin care se confirmă stima de sine sau se
constuiește. Un rol împortant îl au notele fiind indicatorii
performanței sociale care ajută la creșterea stimei de sine sau
invers. Profesorul/învățătorul trebuie să fie foarte corect în
evaluarea acestora și să justifice de ce este așa, explicând copilului
greșelile făcute.

Totodată, consider că stima de sine este un lucru foarte important în

dezvoltarea cognitivă a copilului. Indiferent de factorii care o influențează, un
copil care nu este destul de bine dezvoltat din punct de vedere mintal, va avea
diferite moduri de a-si crește stima de sine. Un școlar care a fost pregătit destul

Page | 4
de bine din acest punct de vedere, nu va întâmpina așa de multe dificultăți
atunci când va fi înscris la școală.

Mulți copiii, cel puțin din cât am observat la practica pedagogică, au

nevoie de aprobare. Pe parcursul acestui an de studii am avut ocazia să particip
și să țin lecție la copiii de clasa a patra, aceștia au fost foarte interesați de lecție,
dar din câte am observat faptul că nu am avut timp să îî ascult pe toți, sau să îi
pun să răspundă la întrebări ia afectat.

În concluzie, stima de sine trebuie foarte bine dezvoltată și apreciată pe

toate domenii de vârstă ale copiilor, pentru a ne asigura un viitor cât mai bun
din punct de vedere a unor adolescenți siguri pe ei, și foarte bine dezvoltați
cognitiv.

Bibliografie:

o Dezvoltarea încrederii în sine- Ghid practic, Daciana Angelica Lupu, Ed.

Presa Universitară Clujeană

Page | 5