Cucereanu Cristina 09.05.

2023
Consiliere în probleme de familie (master anul I )
1 Determinații care sunt diferențele ce țin de consilierea adulților și consilierea copiilor

Sunt numeroase avantaje oferite de consiliere de-a lungul vietii. Totusi, exista numeroase
diferente intre consilierea pentru adulti si consilierea pentru copii. In primul rand, diferenta
intre cele doua se remarca prin abordarea diferita.  
Consilierea adulților Consilierea copiilor

Pentru a fi de folos adulţilor şi pentru a -stabilirea unei relaţii adecvate cu copilul,

obţine rezultate bune în activitatea lor,
consilierii trebuie să fie conştienţi de
faptul că adulţii:
-învaţă altfel decît copiii;
-sunt preocupaţi de evoluţia în carieră şi
de ascensiunea socială;
-doresc să-şi asigure o viaţă confortabilă
pentru ei şi familiile lor;
-sunt preocupaţi de educaţia şi îndrumarea
copiilor săi.
- consilierea adultilor poate insemna
inclusiv consiliere pentru  orientarea in
cariera, o cunoastere mai buna a sinelui,o
evaluare a abilitatilor dobandite sau
transferabile, acces la informatiile care
creeaza obstacole in drumul pe care doresc
sa il urmeze,
bazată pe încrederea acestuia că poate
primi sprijinul solicitat;
-observarea atentă a copilului şi
ascultarea lui activă;
-atragerea copilului în activităţi specifice,
inclusiv prin utlizarea jocului exerciţiului
structurat ca modalităţi de educaţie şi de
schimbare evolutivă;
-încurajarea copilului pentru a exprima
sincer gîndurile şi emoţiile.
- Consilierea se bazeaza pe dorintele si
entuziasmul copilului intr-o directie data.
- De asemenea, consilierii stabilesc
obiectivele testarii, ulterior determina
impreuna cu copilul ce tip de specializare
ar fi potrivit sa urmeze pentru care vor
dori sa se pregateasca, astfel incat sa aiba
o imagine mult mai clara asupra a ceea ce
isi doresc si ar putea sa faca in viitor 

2 Caracterizați funcția maternă și funcția paternă pentru dezvoltarea armonioasă a

copilului
Rolul reprezintă formele și valorile comportamentare , pe care societatea leimpune
individului. Funcția paternă se constiruie din totalitatea determinărilor care contribuie la
structurarea psihicului copilului Muldworf a facut deosebirea dintre aceste doua
concepte.
După el, rolul tatălui este definit în raport cu un anumit context socio-cultural. Astfel ca,
fiecare societate și fiecare mediu impun tatălui roluri specifice unor culturi diferite în
timp ce funcția paternă este considerată decătre același autor un element important în
 dezvoltarea normală și maturitatea psiho-afectivă a copilului. Funcția paternă, prin
prezența ei în mediu în care se dezvoltă copilul, formează o bază solidă în constituirea
personalității copillui. Această funcție nu coincidemereu cu o imagine specifică și
dependentă demediul cultural. În contrast cu funcția maternă, care are o bază biologică,
nu există nici o legătură între funcția paternă și originea biologică. Muldworf prezintă
funcția maternă ca pe o entitate compusă din trei elemente: satisfacerea nevilor primare,
calmarea tensiunilor, nevoia de prezență și siguranță. Bineînțeles că această funcție poate
fi îndeplinită și de tatăl sau de oricare altă persoană, dar ea este atribuită mamei
reprezentănd astfel o continuitate naturală și necesară după naștere. Tatăl poate să ia
efectiv locul mamei, dar rolul său nu se oprește aici.
Dacă ne referim la lucrările lui Muldworf putem distinge doua funcții paterne diferite:
funcția paterna indirectă și funcția paternă directă.
Funcția paternă indirectă- pe lângă iubire, tatăl trebuie să ofere sprijin soției. Este
garantul unei anumite siguranțe în cadrul copilului. Funcțiapaternă depinde de
raporturiledintre mamă și tată Funcția maternă se referă la echilibru psiho-afectival
mamei, din această cauză toate modificările afective și emoționale ale mamei se vor
repercurta asupra relației mamă- copil. În plus copilul percepe și interiorizează a anumită
imagine a tatălui pe care și-o clădește prin intermediul proprii viziuni
Funcția paternă directă- tatăl va factor de separare în relație mama-copil. Maturizarea
biologică permite copilului să se distanțeze de mama sa, să iasă din relația duală pe care o
avea cu mama sa. Mama trebuie să fie pregătită să lase libertate copilului, care în final se
va separa de ea. Tatăl trebuie să o ajute în acest sens, să contribuie la evoluția copilului
spre o viață armonioasă.
3 Analizați care este influența stilului parental asupra personalității copilului.

Baumrind defineste stilul parental ca pe un ansamblu de strategii si actiuni utilizate de parinti in

vederea cresterii si educarii copilului

 Cum imfluenteaza aceste stiluri parentale dezvoltarea personalitatii copilului?

1. Stilul parental autoritar contribuie la dezvoltarea unui copil retras social, inchis in

sine, neputincios, cu putine ineractiuni sociale in randul egalilor/ copiilor, cu putine
nevoi sociale de satisfacut. Copiii au putine resurse sau sunt constienti in grad scazut
de resursele lor, si pot dezvolta probleme emotionale, depresie, stima de sine scazuta.
Copilul are tendinta de a accepta usor parerile celorlalti si are dificultati in exprimarea
propriilor idei, emotii.
2. Stilul parental ferm contribuie la dezvoltarea unui copil curios, curajos, invingator. El
isi asuma riscuri, este lasat sa exploreze cu limite, are incredere in el. Risc minim de
dependenta de alcool, droguri, delicventa, are bune abilitati de rezolvare a problemelor
personale, rezilienta crescuta.Copil independent cu bune abilitati sociale.
3. Stilul permisiv contribuie la dezvoltarea unui copil cu tendinta de a controla parintele/
adultul. Este “copilul imparat”, cu incredere in el, cu usurinta in a intra in relatii
sociale, dispusi sa-si asuma riscuri, nu cunosc limitele in comportament, nu stiu cum sa
gestioneze emotiile negative si sa raspunda emotional adecvat in fata celorlalti/
emotiilor negative ale celorlalti. Pentru ei totul este posibil.
4. Stilul neimplicat si indiferent contribuie la dezvoltarea unui copil cu incredere de sine
scazuta, predispusi la depresie si suicid, cu dificultati in initierea de relatii sociale
echilibrate.
4 Elaborați cate 2 întrebări închise, 2 întrebări deschise și 2 întrebări ipotetice potrivite
pentru realizarea proiectării activității de consiliere menționând etapa la care vă
referiți.
Consilierea psihopedagogică a copiilor
- neânțelegere între doi colegi de clasă, tachinarea unuia pe celălalt.
întrebări închise
1 dmv ați solicitat ajutor în situația creată....?
2 părinții sunt la curent de situația dată...?
întrebări deschise
1 De unde a apărut această neânțelegere dintre voi...poți să o descrii...?
2 Când te simți așa...ce faci...ce spui...cum te comporți...?
întrebări ipotetice
1 Hai să încercăm să analizăm de unde a apărut această situație dintre voi...
2 Descrie 5 calități bune pe care le posezi...