Cucereanu Cristina

Studiu de caz: Bobby și Melissa

Bobby și Melissa sunt căsătoriți de șase ani. Au doi copii împreună (de 6 și 3 ani). La 19 ani s-au
trezit cu un copil pe drum și fără acte. Visurile lor în privința educației și a succesului personal
au dispărut într-o clipă. Bobby îi poartă Melisei o ranchiună adânc înrădăcinată, simțindu-se
manipulat de faptul că ea a rămas însărcinată. Melissa crede că este pe nedrept acuzată, pentru că
sarcina aceasta a fost din vina lui Bobby la fel de mult ca și din a ei. Relația lor s-a terminat în
timpul sarcinei Melissei; fiecare s-a întâlnit cu alte persoane, dar amândoi s-au întors mereu la
celălalt, din iubirea pentru fiul lor și dintr-o atracție sexuală puternică acre exista între ei. Când
Bobby s-a decis să intre în armată, a aflat că beneficiile sale la acest loc de muncă ar fi mai mari
dacă s-ar căsători. În plus, nu avea chef să colinde lumea de unul singur. Deci, din toate aceste
motive, întâmplătoare, Bob și Melissa au rămas căsătoriți.
Au încercat să facă ce trebuie în căsnicia lor, ba chiar au mai adus pe lume încă un copil, dar cu
timpul, infidelitatea, decepția și absențele prelungite de acasă, au otrăvit orice urmă de iubire mai
aveau unul față de celălalt. Amândoi își doreau o căsnicie fericită, însă și-au dat seama că nu
știau cum s-o obțină. Au citit toate cărțile de sfaturi pe această temă, care le-au căzut în mână și
au participat la ședințe de consiliere maritală, încercând să evite divorțul.
Bobby și Melissa au crescut amândoi în familii dezorganizate, cu figuri paterne în continuă
schimbare. Niciunul nu a știut ce înseamnă o căsnicie sănătoasă și plină de iubire și iată că erau
pe cale de a le oferi copiilor lor cam același tip de cămin dezorganizat în acre crescuseră ei – și
acesta era ultimul lucru din lume pe care și-l doreau. Motivația lor principală pentru a-și salva
căsnicia se baza pe faptul că nu doreau ca și copiii lor să sufere așa cum o făcuseră ei.
Analizați studiul de caz din perspectiva a două psihoterapii de familie: terapia focalizată pe
soluție și alta la alegere, dintre următoarele: terapia strategică, structurală, narativă sau
experiențială. Astfel, descrieți comparativ (sau pe rând) două abordări terapeutice ale acestui
studiu de caz:
În baza studiului de caz voi analiza două psihoterapii de familia terapia focalizată pe soluție și
terapia structurală. Terapia centrată pe soluție se focalizează pe scopuri, resurse și excepții ale
problemei, care caracterizează modelul centrat pe soluție. Cu acest focus, oamenii fie că vor
descoperi problema lor de origine (provenind ambii în familii dezorganizate) vor hotărâ că
problema lor este altceva (nu doreau ca și copiii lor să sufere cum a suferitei) și găsesc o soluție
pentru asta. Iar terapia structurală are ca scop dezvoltarea unei structure noi, funcționale, mai
adaptative, astfel încât familia să nu mai aibă nevoie de simptom, sau, în alte cazuri, să nu-l mai
tolereze sau să nu-l mai faciliteze.Deci, scopul terapiei este schimbarea structurală; rezolvarea
problemei fiind un subprodus al acestui scop sistemic. Problemele structurale sunt văzute ca un
simplu eșec de adaptare la schimbări. Terapia structurală de familie este printre cele mai
populare, prin utilizarea unei baze de familie întreagă, terapeuții lucrează pentru a descoperi
orice tipare, rutine sau comportamente obișnuite care au un impact negativ asupra dinamicii
familiei și caută să stabilească rutine mai sănătoase în cadrul structurilor. Terapia structurală de
familie este adesea recomandată familiilor care au trecut prin traume, familiilor dezorganizate și
familiilor expuse riscului. Deși orice tip de familie poate participa la o sesiune de terapie
structurală, capacitatea terapiei este de așa natură încât multe familii aflate la un pas de a renunța
caută acest tip de ajutor și beneficiază foarte mult de preceptele sale.
- Interviul inițial (cu specificarea, între paranteze, de ce anume adresez această întrebare, ce
informație vreau să obțin cu ajutorul ei)
1 Care credeți că este problema acum? (adresez această întrebare din puct de vedere să aflu care
e problema cuplului și cu ce problemă se confruntă ei)
2. Cum veți ști că problema este rezolvată?
3. Cum știți că nu veți mai veni aici niciodată? Care va fi semnul?
4. Ce trebuie să fie diferit, pentru ca aceasta să se întâmple în comportamentul, gândirea și
sentimentele dvs?
5. Ce veți observa că este diferit la alții implicați în situație?
6. Care este imaginea cea mai amplă despre ce vreți să se întâmple?
- Obiectivele terapiei (pentru studiul de caz concret)
1 Determinarea problemei cu care se confruntă cuplul dat
Tehnici terapeutice folosite (cu descrierea detaliată)
1 În terapie adese este folosită tehnica excepțiilor, întrebările formulate de intervievent privesc
situațiile excepționale în care beneficiarul a reușit în prealabil să evite problema. Filosofia din
spatele acestei tehnici este că dacă au existat situații în care clientul a evitat problema din trecut,
prin propriile puteri sau cu ajutorul unei persoane de sprijin, atunci aceste situații pot fi repetate
(de exemplu, in cazul nostru când Melissa a rămas însărcinată) În aceste situații se pot folosi
următoarele întrebări
 Înţeleg că atunci când ați rămas însărcinată lucrurile au luat o altă întorsătură din
neștiință și ca sa evitați problema vați separt unul de celălalt …. Dar am mai înţeles că
au fost şi situaţii în care aţi reuşit să vă controlaţi și să vă uniți din nou. Cum aţi reuşit?
 Cum, prin ce mijloace aţi reuşit să vă unit idin nou? Ce aţi făcut deosebit în aceste
situaţii excepţionale?
 Cum credeţi că aţi putea repeta aceste excepţii?
 Aveţi eventual prieteni sau cunoştinţe care vă dau sfaturi privind modul în care să vă
comportaţi unul față de celălalt?
O tehnică mult utilizată a metodei centrării pe soluţii este „întrebarea miracol,,
 Va voi întreba un lucru mai ciudat … care vă va cere putina imaginaţie. Seara mergeţi la
culcare. În timp ce dormiţi, se întâmplă un miracol, şi problema despre care aţi vorbit se
rezolvă. Deoarece dormeaţi între timp, nu ştiţi nimic despre acest miracol. Când vă
treziţi dimineaţa, miracolul s-a produs şi problema nu mai există. La trezire veţi observa
ceva diferit în jurul vostru şi veţi începe să vă întrebaţi dacă s-a întâmplat cumva un
miracol în timpul nopţii.
 Problema pe care o aveaţi nu mai există. Dacă asta vi se întâmplă dvs., de unde aţi ştii că
s-a întâmplat un miracol? Care ar fi semnele care v-ar da de ştire că aţi scăpat de
problema care vă apăsa?
 Ce aţi face acum, după ce aţi scăpat de problemă?
 Ce n-aţi făcut până acum?
Întrebările gradate – au un mod eficient de anticipare și de dezarmare a rezistenței și de
încurajare a schimbării.
  Exprimaţi pe o scară de la 1 la 10. Cât de convins sunteţi că veţi putea repeta isprava
aceasta?
 Dacă v-aţi măsura nivelul pe o scară de la 1 la 10 (cel mai înalt nivel), la ce nivel v-aţi
afla? De ce aţi avea nevoie ca să vă menţineţi la nivelul acesta?
Hipnoza indirectă, de origine eriksoniană. Sugestiile adresate clienților vor avea menirea și de a
actualiza resursele latente de vindecare. Astfel, în starea de transă clienții pot fi întrebați ce
anume ar trebui de făcut pentru ca problema lor să fie rezolvată, aceștia fiind adevărații experți în
rezolvarea propriilor probleme.
Complimentele – subliniază ce să facă mai mult, nu ce să elimine. Sunt folosite pentru a sublinia
strategiile de succes și pentru a menține clienții centrați pe strategiile care funcționează.
Ex: O, cum ați reușit să faceți asta?

- Tema pentru acasă (cu descrierea detaliată)

Spre exemplu, după prima ședință, clienților li se cere să observe ce se întâmplă în viețile sau
relațiile lor ce ar vrea să continue. Scopul: A ajuta clienții să se reorienteze de la focalizarea
asupra lucrurilor rele din viețile lor spre gândirea și așteptările bune.
Ex. 2: Până data viitoare faceți 1 sau 2 lucruri care-i vor surprinde pe fiecare din voi. Nu le
spuneți despre ce este vorba, ei vor fi cei care trebuie să remarce ce se întâmplă. Primind
asemenea sarcină, clienții de obicei zâmbesc, fapt ce va avea drept consecință modificare
contextului din care își privesc dificultățile. Ceea ce mai înainte a reprezentat o luptă îndelungată
și dificilă, acum capătă un caracter ludic. Când clienții revin la terapie, în loc să întrebe persoana
ce anume a făcut pentru a-i surprinde pe ceilalți, terapeutul îi va adresa persoanei B următoarea
întrebare: „Ce anume ai observat că a făcut A săptămâna trecută?” Cel mai adesea, surprizele se
vor transforma în soluții terapeutice.

EX: Mașina de raze

Desenează în contur modul în care crezi că arată sentimentele tale – fie în formă simbolică, fie
prin scene de viaţă.