CAP ITOL UL í2 Terapia focalizatã pe soluție
Tehnici terapeutice.
In› ervențiile sunt date într-un r roces cu trei
etape: Terapeutul (1) reformtileaza activ
problem a într-o luminä func țlonal ă inai
noxitivă și face complimente clienților în
le_ăturã cu perseverența și rcsursele accstora;
I 2ì clarifică legătura logică pe care clienții
au crcat-o pentru ei in şişi; si (3) leagă o
directivã ca hipnotică cu un semn incvitabil
de progres.
De exemplu, părinții unui copil ncastàm-
pûrat pot fi complimentanți pentru preocu-
panea lor persistenta și modul la fel dc per-
sistent al copilului de a le atrage atcnția.
Terapeutul ar putea spune în continuare:
,fiumneavoastră continuați să fiți preocu-
paii, deocamdată nici una din pedepsele
dumneavoastră nu funcționează.” Şi in cele
din urma, „Nu știu ce o să faceți diferit data
i iiioare pentru ca copilul dumneavoastră să
e.xteriorizeze.”
La începutul anilor 1980, echipa lui de
Shazer a început să experimenteze această
orientare spre soluții dând tuturor clicnților
uncle teme, pc care ci le-au numit „sarcini
de formule”. Uncle din aceste teme păreau a
fi unix ersal eficiente indifcrent dc problcmă.
Ł’na din aceste sarcini, datã in prima ședință,
a fost să ceară clienților sä observe ce se
intfimplă in vlețilc sau relațiile lor ce ar vrea
Ü continue (de Shaxer, 1985). Aceastã temă
a ajutat cli enții să se reorienteze de la
focalizarea asupra lucrurilor re1e din vietile
for ›pre gândirea și așteptärile bune. Accști
ier*peuti au descoperit, de ascmenea, că
-cceasta schimbare de perspectivă părea cã se
con>truiește pe sine însusi —, pentru a crea o
yri.i ire mai pozitîvä care conducea la interac-
iiuni mai bune care, în schimb, an întãrit și
exiin> această privire pozitivä.
-ficeasta a devenit cunoscută drept formula
sarcini din prima ședințã si esle tema stan-
dard dată la sfãrsitul primei sedînle. ..Între
scum si data i iiioare când ne îritâlnim. i ă ro_
361
să observați, in asa fe1 încât sa puteti descrie
data viitoare ce s-a intâmplat... (în łatrilia
voastrà, viața voastră, căsätoria voastra, în
relațiile voastre) si vreți să continue sã se
întâmple” (dc Shazer, 1985, p. 137).
Cu succcsnl acestor formule, a început sã
devinä clar echipei c'a procesul schimbärii
poate fi inițiat Uară multe cunostlnțe dcspre
problcmă sau persoanele care sufera din
cauza acesteia. Ei au început sa se concen-
trexe asupra modalităților de a crește șî
amplİfiGa aceasta facultate de rezolvare a
problemei din oameni, care, credeau ei,
era inhibatã de concentrarea asupra
problemelor și deficiențelor. Accastă gândire
a condus la dezvo ltarea „întrebării de
excepție” şi a
„întrebärii miracol”, douä puncte de sprijin
ale abordării ccntrate pe soluții (de Shazer,
1985, 198S).
Întrebarea de cxcc /fe ignoră imagines
probleinei pe care clieiitii o au si, în schimb,
le dirijează atenția spre negativul acestei
imagini — spre vremurile cfind ei nu aveau
problema. Explorfind acele perioade și ceea
ce a fost diferit pentru ei, clienții aflã punctele
ğe reper la care se pot extinde aceste exceptif.
In plus, clienții pot afla că, in luinina faptului
cã ei sunt capabili sã schimbe sau să elimine
probl cma, privirea 1or spre aceas ta se
schimb ă. A ce as ta pare mai puți n
insurmotabilă.
tudiu de caz
vary, care sufer4 de bulimie, îsi poate
aminti mai multe perioade din
săptámâna anterioară c1ncI ea a avut chef sa
„traga un ospãt”, dar n-a fácut-o. Ea
descoperc cä in acele perioade ea a lost
departe de párinții ei și nu-i püsa că-i va
dezamági. Ea hotôraste ca este momentum sa
deviná mai independentà.
 362 PARTEA A I“REIA Dezvoltãri recente în terapia de familie
„Astfel, o solutie este un produs comun
al terapeutului şi al clientului care vorbesc
împreună despre oricc nu este probleirà/
plangere” (Berg & de Shazer, 1993, p. 21).
Eve Lipchik (2002) recomandă pentru
excepții folos irea unora din ur mätoarelc
întrebãri: „Există perioade când nu ai avut
această problemä?” „ Ce este diferit de acele
pcrioade?” „Care este diferenta acum'*” „Ce
va face posibil ca set iinbarea să se întâmple
mai mult acum?” „Ce schimbări mici ați
observat?”
Punerea de întreb ări dcspre excepții
permite terapeutului si clientului să constru-
iască pe succcsele trccute. Nercușind aceasta,
terapcutul poate întreba de ce lucruñle nu sunt
mai rele — „Cum ai reușit asta?” și apoi sã
construiască acea rcalizare. „Ìntreb ãrile
ajutătoare” pot ajuta clienții să realizeze că ci
au inulte resurse, pur și simplu pentru a
siiporta, decât connstientizează ci. „Ce vă
împiedicä sà continuați in aceste îlrprejurãri
dificile‘!” „Cum se întâmplă că lucrurile nu
merg mai prost?” Dacã clientul dã un rãspuns,
terapeutul poate construi pe el întrebări despre
cum poate ft menținută această anduranță și
cum accst efort poate fi fàcut să fie suportat.
Dacă clientul nu oferă nici o dovadä de a ft
Uacut ceva pentru a împiedica lucrurile să
mcargã mai rău, terapcutul poate in treba
„Crezi cñ lucrurile pot merge mai rau''” „Ce
ar însemna aceasta pentru tiric?” .,Dar pentru
altii?” „Care este lucrul ce1 mai niic pe care
poti sã ți-1 imaginex.i să-1 faci, care sa poatà
face o difereniă?”
Cånd descoperirca și construirea ¡ae
cxcepții este eficientă, ¡Poate că va fi nevoie
de altă intervcnție. Dar in cazuiJle in care
este dificil pentru clienți sã tenrine cu
succesul trecut, ar pulea fi de folos să lc
ceară să-și imagîneze succesul viitor folosind
întrcbarea rnirac‹il.
Intrebarea miracol este: „Sa presupu
Item că într-o noapte, în tinip ce donreați, a
fost un miracol și aceasta problemä a fost
rezolvatã. Cum ști ți? Ce va fi dî ferit?”
Această întrebare activează modul de •qândire
în rezolvarea problemci, dând oamenilor o
viziune clară a scopului lor, poatc in acelasi
mod în care vizualizarea unui serviciu perfect
ajut'a un jucãtor de tenis. Aceasta ajutä, de
aseiiienea, c lien ți i să vad ă dincolo de
problemã, să vadă că ceea ce vor ei realinente
nu poate fi eliminarea problemei prin ea
însăși, ci, in schimb, să fie in stare să facñ
lucruri care au obstrucționat problema. Dacă
terapeutul poate încuraja clienții să înceapă
st faca acele lucruri in ciuda problemei,
brusc, problema nu va mai părea atåt de mare.
Studiu de caz
vary, care Suferä de bulimie, spune cã
dacã nu datorită simptomelor ci, ea a
devenit mai apropiatù de oameni și se arr uză
mai bine. Cacù, încurajatá de teraperJtul ei,
Mary incege so-si asume rISCLlFİ
interpersonale si se distrează ‹Lai bine, atunci
b ›limîa ei poate devcni maì putin o
problema, mai putin un obstacol in vista ei,
care poate, de asemenea, mări capacitatea ei
de a o controls.
Íntrcbarca miracol este introdusã mai
eficicnt când clicnfii se plâng in tcrmeni vagi.
Studiu de caz
U n teraÇeut care lucrează cr un cuplu
depiesiv in earcă sai schimbe de la a se
pl Ange spre sol utii, punându-le o serie de
întrebäri constructive, precum „Cum rezolvati
de obicui o problemü ca aceasta?” „Cand vù
simtiti mai aĘreciat de partenerul
dumnecv‹Jasatrù, ce facc el in mod diferitΔ
Desi cuplul are o grùmadă de plângeri unul
despre cclčîalt, sotul a fost cupabil sá
răspund3 pozitiv la întrebarea terapeutului
 CAPITOL UL 12
Wtîel sunteti amândoi de acoid, c celălalt
se sîmte rau cu ceea ce faceti dumneavodStFa;
a eti vreo idee care ar puîea fi solutie?”
SotUl: „Ei, SOlUti a ar pUtea fi mai MU ltă
acceptare.
/e u/v/: „Din partea eiî Din partea
dumneavoastrăî”
john/: „Ei bine, din partea ann durora.”
Sotia: „Ei bine, singura solutie pe care o
ad este simiÎara, dar mi-am picrdut
increderea în el.”
Când terapeutul i-a cerut sa elaboreze
asupra cum ar arăta o solutie, sotia a revcnit
îa plângerile ei. Si aslfel, tcrage\Jfu I u dus o
f‹xma modificată a întrebării miracol în
speranta de a o schimba spre c viziune mai
specifica a directiei pentru o schimbare
pozitivă. „Si dacă printr-un m iracol,
încrederea ar fi acolo mâine, cum veti ști?
tre ar fi semnu I?"’
Stai recent, întrebările gradate au deve-
nit un ingredient important in terapia foca-
lizată pe soluție. Întcbările gradate sunt
introduse mai întâi pentru a ajuta tcrapeuții
și clienții să vorbească despre subiectele vagi,
precum depresiea și comunicarea, unde este
greu să identifici schimbări și scopuri com-
portamcntale concrete (Berg & de Shazer,
1993).
Terapeutul îl întreabă pe un client depresiv,
dc exemplu, „Pe o scară de la unu la zece,
unu fiind cât de depresiv vă siințeați c3nd
mi-ați telefonat, iar zece fiind cum vă veți
sim¡i în ziua de după miracol, cutn vă veți
simți acum?
Clientul ar putea spune „doi”, iar terapeutul
ar putea spune „Așadar vă simțiți puțin maî
. i \?zeiet* este o parafrază după Friedman și Lipchik
i '999›.
Terapia focalîzată pe soluții 3 63
bine decât abinci când ați telefonat. Cum ați
realizat această îmbunatățire? Sau tei ‹apeutul
ar putea întreba „Ce credeți că aI trebui să
faceți pcntru a ajunge la trei‘* În acest mod,
tei apeutul și clientul pot recunoaşte și creste
natura sch ii»bări lor mici spre scop, mai
curand decat stu fie blocați în felul de gândire
care tipizează asemenea probleme: „Sunt fie
deprimat, fie uri”.
Întrebările gradate sunt adesea folosite
p en t ru a cere c li enti lor să cuanti fie e
încrederea lor că pot să mențină iezo!varea
lor. „Pe o scara de la unu la zece, cât de
încrezător sunteti că veți fi capabil să evitați
pierderea calmului dumneavoastră in acestă
săptămână?” În practică, acest lnstrument are
un fel de imp licare de tlpu1 „încearc ă
aceasta”. Răspunsul este urmat de întrebarea
clientilor referitoare la cc ar putea face ei
pentru a cre ște sansele succesului. ”Ce
lrebuie să faceți pentru a vă meoține pc
poziție acum? Întrebările gradate sunt un
mod înțelept de anticipare si de dezarmare a
re zis tențe i și de alunecare înapoi și de
încui ajare a obligației dc a se schimba.
lntrebărilc gradate pot fi, de asemcnea,
folosite pentru a reduce scopurile care ar
putea părea foarte îndepărtate în etape mai
mici posibil dc gestionat. „Pe o scară de la 1
la 100, cu 1 neexistând niciodată și 100 fiind
întotdeauna, experientați problema?” Apoi,
in răspuns la problema, „Câte puncte va
trebui să coboare pentru ca să vă simtiti mai
bine‘/” „Cum ar arăta o etapă între 75 și 70?”
„Ce ați face diferit?” „Ce ar face alții diferit?”
Femeia care a fost mai puternică decât
credea ea. Pentru a ilustra procesul terapiei
focalizata pe soluție volc rezuma o ședinta
raportată de Insoo Berg și Peter De Jon
(1996). Clicnta, Luncinda, este o mama
afroamericană de nouăsprezece ani. cu doi
copii. dc treî și patru ani, care au fost luati
dc la Lucînda și plasați la părintii adopti i
 364 PARTEA A TREIA ’ Dezvoltari recente în terapia de familie
acum optsprezece luni. Lucinda a fost
abuzată fizic de fostul ei partener. Accstea
sunt toate informatiile alese sa fie știiite
înainte de a o vedea pe Lucinda.
Studiu de caz
cdi degraba decâ t să întrebe de
problemele ci, tc'rapeutul începe sedinta
întreband „Ce pot s1 fac pentru
dumneavoastra ca s1 va fie de folos?” Lu inda
spune că este depresivă si slrosată si vrea să
vorbească cu cineva doarece copî ii ei nu sunt
cu ea. Ea face aluzie si la relatia abuzivă cu un
bfirbaf pe care nu-I mai vede de mult.
Fara nici o altă discutie despre
sentimentele sau staiea dificilă a I.ucind i,
terapeutul pune o serie de întrebă ri desprc
felul în care Lucindu a putut să rupa i”elatia
abuzivă. Lucinda spune că aceasta s-a datorat
bă rbutu lui. Marvin nu vroia s1 plece si ea se
temea să nu o omoarc pentru Că e( o batec
atunci câ nd o vedea. Terapeutul a spus:
„Aceasta este soarta majoritatii femeilor,
devin slabe și il grimPsc inagci. fum ele i -ai
făCUt-OΔ LLtcinda a ră spuns: „W gurioadu am
făcut-o pentru cd erau speriată . Ș i, de cate ori
mă întorceam Ia el, totul mergea din rau îri
mai ră u. Si apoi, el a sflrșit prin a-i face ră u
fiului meu”. Ea a continuat să desci ie cr m
Marvin i-a rupt piciOFLl lUl COpi lLilLi i, »OtiV
pentru care ea a pierclut custodia copiilor ei
si atunci, ea a tras linie si nu I-a mai primit
înapoi. Turapeutul a punctat povestea ei cu
comentarii, subliniind competenta Lucindci
in protejarea copiilor ei. „Dar unele femei...
ar fi fost fie speriate de el, fie, șfiti, cred că el
s-aF schimba si I-ar pi imi înapoi.” „Gh, sunt
umit de as(a. Cum ati facut asta?”
După ce a lă sat-o pc Lucinda s1 vadă că
ea este impresioi ată de competenta ei,
terupeutul a schimbat direcția țintei
întrebă ri lor. Lucinda spune că-si vrea copiii
înapoi si nu mai vrea sa mai fie speriată de
Marvin niciodată. Ea doreşte un sfat cum sa
fie puternică in fata lui Marvin. Terapeutul
spune: „Asta sună ca și cum deja sunteti
puterii ica totusi.”
Pentru a clarifi a scopul Lucindei,
terapeutul îi pune „întrebarea m iracol”. Ea Îi
cere Lucinclei s1-si imugineze ca după ce ea
se duce la cLilcare în acea seară se întâ mplă
un miracol și problemcle ei — ea iși doreşte
copiii înapui si doreste să fie putem ică — sunt
rezolvate. Cum va putea Lucinda să fie
capabilă să spuna că miracolul s-a întă mplatî
Lucinda ră spunde c1 copiiî ei vor fi acasă si
vor fi foarte fericiți. Teraperitul îî cere s1
lucreze mai mult asupra imaginii acestui
miracol, iar Lucincîa consumă mare parte din
sedintă desci iind fericita ce u fă cut cu copî ii
ei și cum s-au simtit ea si ei, cu întrebă rile
puse de terapeut precum: „Unde ai învă țat s1
fii o mama atâ t de bună si iubitoare?”
Terapeutul a pus u întrebare gradată : „Pe o
scară de la unu la zece, zece pentru cum vei
fi câ n I în cele erin urmă vei avea inapoi
copiii si unu este câ nd copiii tă i sunt luati clv
la tine... unele ai spune că se situează
I ucrurile astă ziî‘ Lr cinda spune că între opt si
nouă . Terapcutul a întrebat-o cum a reusit să
se urce atâ t de sus. Lucinda a spus că aceasta
s-a întâ mplat deoarece ea este sigură cc copiii
ei vor veni înapoi curând.
După ce îi face mai multe complimente,
terapeutul face o pauză si se întoarce pentru a
rezuma feedback-u I ei. Ea spune ră are sens
ca Lucinda să fie dcprîmatl dat fiind ca ea
este pierdută si datorită lucrurilor prin care a
trccut in viata ei, dar tercpeutul este ui mit
cum Lucinda a folosit ceea ce a învă tat. „Si,
realmente, este absolut uimitor pentru mine.
Pentru cineva 4it cîe tână r ca dumneavoastră
sunteti foarte înteleaptă deja”. Terapeutul a
felicitat-o din nou pentru că a terminat cu
Marvin. Lucinclu estc de acord cu toate
acestea, încat terugeutul spune: „... în acest
moment nu sunt sigur dacă este nevoie să ne
întalnim bin nou. fie redetiz Lucinda este de