Efectele muzicii asupra persoanelor cu tulburari pshicice

Anul I Grupa V Brici M. Diana Georiana

„De-a lungul anilor filozofi,preoți,medici,oameni de știință,profesori,psihologi și muzicieni au observant și

uneori au și folosit puterea magică și vindecatoare.Dar acum terapia prin muzică e un fenonem.Aceasta se ocupă
de problemele cauzate de boli și efectele muzicii asupra pacientului .”(Juliette Alvin ,1975 , p. 6)Astfel muzica e
mai mult decât muzica pe care o asculți în mod obișnuit acasă.
„Terapia prin muzică este o metodă psihoterapeutică care foloșeste interpretarea muzicală ca pe un mod de
a comunica și e a te exprima.Scopul acestei terapii este să ajute persoane cu problemele mintale serioase să
relaționeze și să exprime probleme pe care nu pot să le exprime de unii singuri.”(Ch Gold,TO Hendal,T Dahle,T
Wigram, 2005 , pg 8)
Definitia oferita anterior este una foarte simplistă deoarece muzicoterapia are scopuri și reușite în mult
mai mult decat bolile pshicice.”Începând cu accelerarea dezvoltării psihomotrii ale copilului și continuând cu
tratarea autismului,dislexiilor si a altor tulburări ,s-a dovedit utilă chiar și la vârstnici în boala Alzheimer,în cadrul
căreia o echipa de muzicologi și neorologi de la Universitatea din Illinois consideră că este însuși efectul deja
demonstrat de îmbunătățire a gândirii spațiale ,al muzicii lui Mozart .Ceea ce apare ca o contraindicație aproape
singular a muzicoterapiei , epilepsia , pare să beneficieze de audiția muzicii lui Mozart în anumite cazuri bine
selecționate ,așa cum demonstreaza Hughes pe 36 de bolnavi,ilustrând prin trasee EEG comparative efectul
regularizator al muzicii prin diminuarea sau dispariția “tornadelor electrice”ce “măturau creierul”bolnavilor
respectivi.De asemenea ,efectul vibrator al muziii lui Mozart –piese musicale bogate în frecvente înalte cu rol
stimulator- a fost utilizat în obsetrica sau în unitatile ATI pentru trezirea din coma a bolnavilor .”(Muzicoterapia
receptive,editura InfoMedica,Bucuresti,2004,Ioan Bradu Iamandescupg 112)
Ïncă din antichitate ,analgesic al muzicii era utilizat în practica medicală ,existând mărturii despre un
medic grec Athenaops , care trata lombalgiile și/sau sciatica prin utilizarea sunetului de flaut ,instrument ce intona
o melodie ritmica exact “deasupra locului durerii”,realizand cee ace s-ar putea numi o veritabila äcupunctura
muzicala “.Mai târziu , exista obiceiul de a se efectua extractii dentare în piete publice ,în zilele “de targ “, de
catre ëxtractorii de dinti “care utilizau trompeta și tobele ce intonau o muzica bine ritmată și de mare intensitate
sonora ,al cărui efect asupra pacientului era acele de a-i atenua durerea din timpul extracției.Ar fi posibil și un
efect “direct “asupra pragului sensorial al durerii , sau direct prin procesul de excitatie brutala corticală mediate ,cu
inhibitia zonelor adiacente si de perceptia durerii.In sfarsit este citat si exemplul medicului John Butcher care
utiliza scurte melodii , cu cuvinte ,la pacientele sale, în timpul travaliului obstetrical , obținând un efect
analgezic.În zilele noastre ,Spintge și Droh mentioneaza rezultatele unor studii effectuate de catre Schapiro si
Cohen pe 500 de femei supuse chiuretajului uterin , dintre care 142 au ascultat muzica ,afirmand in 82% din cazuri
disparitia complete a durerilor ,doar 57% au primit anestezic.Toate aceste efecte analgezice ale muzicii
indreptatesc termenul propus de Diamond de “Muzicoanestezie “. “( la fel ca mai sus ,pg 70)

Localizari cerebrale ale functiei muzicii:

Emisfera cerebrala dreapta (la nivelul ariei

simetrice fata de cea in care isi au sediul ,in -recunoasterea unui ritm muzical
emisfera stanga , functiile limbajului )
 -localizare “centrului musical “la japonezi
Emisfera cerebrala stanga (datorita particularitatilor fonetice ale
limbajului si constructiei muzicii japoneze )

-fenomene psihosomatice-experenta
Lobii prefrontali
muzicala

-produerea “armonicelor emotionale

Sistemul limbic , hipotalamusul “associate muzicii ( in sens de rezonanta
afectiva )

Fără îndoială că muzicoterapia –ca forma de psihoterapie specifica , axată pe introducerea medierii muzicii in
relatia terapeutica –având începuturile sale în tratamentul bolilor psihice , își păstrează și își diversifică aplicațiile
sale în domeniul psihiatriei .
Totodată bolile psihosomatice , inclusive abordarea terapeutica a oricarei maladii prin prisma conceptiei
psihosomatice ,constituie si ele un cadu optim de aplicare al muzicoterapiei.Muzicoterapia este , obligatoriu ,
inserata într-un plan therapeutic și este asociată cu diferite alte tehnici de psihoterapie.
Nevrozele benefiziaza din plin de muzicoterapie printr-un impact multiplu al muzicii , aceasta avand
urmatoarele efecte :
- Amelioreaza relatiile de comunicare cu teraputul dar si cu cei din jur
- Diminueaza simptomele de baza ale nevroticului : anxietatea ,astenia ,insomnia ,depresia reactiva ,
oboselile ; are effect relaxant
- Scade nevoia de drog la toxicomani
- Contribuie la disparitia starilor de inadaptare pasagera
- Amelioreaza autocunoasterea
- Produce un effect cathartic , de “eliberare emotionala “ ”( Borris Luban-plozza si Ioan Bradu
Iamandescu ,1997, pg 153)
Psihozele , de asemenea , necesita o foarte atenta aplicare a muzicoterapiei ,fiind cunoscuta contraindicatia
formala a acestei metode in starile delirante cand muzica poate fi ea insasi interpretata in mod deliberant.
De asemenea ,schizophrenia beneficiaza de muzicoterapie datorita caracterului musical , de
“organizator “ al proceselor psihice , dar si datorita “tentatiei “de readucere in realitate a bolnavului. In fazele de
agitatie sau de inertie se poate conta pe efectul sedative sau pe efectul excitant al muzicii.
Frecvnta in crestere a bolilor psihice , gravitatea , cosecintele si implicatiile lor pe multiple clanuri in viata
oamenilor din societatea moderna,s-au impus atentiei lumii medicale si societatii in ansamblul ei , facand ca
aceasta categorie de boli sa devina o prioritate in sanatatea publica ,in vederea prevenirii si combaterii lor.Atentia
psihoterapeutilor a fost orientate cu precadere spre trei categorii de afectiuni :handicapuri ,nevroze ,psihoze.
Un bun exemplu ar fi delirurile.”Delirurile sunt tulburari ale constiintei , care se manifesta prin
halucinatii ,aiurari ,iluzii , etc . Unele formme ale delirurilor ,numite deliruri sistematizare , sunt caracterizate prin
manifestari care revin mereu in campul constiintei sub o forma schematic oarecum constanta ,desi anormala.
Psihoza maniac-depresiva se caracterizeaza pri alternarea,la diferite perioade de timp ,a doua sindroame
clinice cu totul diferite ,unul maniacal si altul depresiv . Pe cand sindromul maniacal se manifeta printr-o stare de
euforie ,de buna dispozitie exagerata si trecerea rapida de la o idee la alta , sindromul depreic ese caracterizat prin
melancolie , o stare continu de adanca deprimare psihica ,la care se adauga si alte simptome ca apatie ,anxietate
etc.
 În afara afectiunilor mentionate ,alte psihoze nu ar ridica problem deosebite in aplicare muzicoterapiei ,
nici chiar aceasta boala gravs cunoascuta sub numele de schizofrenie . Aceasta boala, deosebit de grava din cauza
efectelor ei negative ata asupra propriei persone cat si asupra anturajului ,este caracterizata printr-o slabire a
functiilor psihice care duce la pierderea contactului cu realitatea.In schizofrenie ,muzica ofera psihoticului
posibilitatea de a iesi din inertia sa , din gandurile sale disociate , confuse ,delirante , si de a merge pe calea
cautarii propriei sale identitati.”(Ion Silion , 2010, pg 175-176)
Boala Parkinson este caracterizata prin existent unor leziuni ale sistemului nervos central ,cu afectarea
miscarilor automate ,care se exprima clinic printr-un sindrom extrapyramidal cu 4 simptome cardinal :tulburari de
mers si de postura ,rigiditate corporala ,bradichinezie si tremor de repaus . In afara de boala a carei cauza este
necunoscuta , poate exista si un sindrom Parkinson cu aceleasi simptome ,cauzat de boli neurologice cunoscute .
Unul dintre cele mai riguoase studii de aplicare a muzicii in tratamentul bollii Parkonson apartine unui colectiv de
cercetare conduc de C. Pacchetti et al. din Italia .Autorii au luat in studio 32 de pacienti cu varsta medie de 63 de
ani , dintre care 23 de barbatti si 9 femei ,care prezenttau forme usoare si moderate de boala , urmarind timp de 3
luni efectele muzicoterapiei active ,comparative cu efectele obtinute prin exercitii fizice zilnice cu character
pasiv.Muzicoterapia a imbunatativ semnificativ activitatile motorii dupa fiecare sedinta de tratament , diminuand
mai ales efectele bradikineziei ,efectul fiind in crestere pe parcursul celor 3 luni ,fara a avea insa efecte asupra
rigiditatii si tremorului.Din pacate ,efectele bune ale muzicii obtinute pe parcursul celor 3 luni de terapei muzicala
au disparul dupa numai doua luni de la sistarea sistemului.
O orientare interesanta si a capatat o raspandire din ce in ce mai mare in ultimii ani ,cea referitoare la
tratammentul bolii Alzheimer.Incercarile din ce in ce mai numeroase de introducere a muzicii in arsenalul
therapeutic al acestei boli demonstreaza ca rezultatele obtinute au fost luate in seama.Boala Alzheimer este cea
mai cmuna cauza a dementei si ,fiind incurabila,este o importanta cauza de mortalitate in multe tari
industrializate.Presupunand ca muzica ar putea fi un mijloc de tratament paliativ pentru bolnavii cu diferite
tulburari neurologice ,inclusive pentru cei cu boala Alzheime ,in ultimii 15 ani ,treptat ,cercetatorii si terapeutii din
domeniul neurologiei si psihiatriei si-au indreptat atentia sis pre muzicoterapie.Jiska Cohen-Mansfield ,psiholog la
Institutul de Cercetare din HebrewHome din Washington , a observant ca ,la 1/3 dintre bolnaviineglijati sau supusi
unor restrictii ,muzica a reusit sa atenueze violenta mai mult decat medicamentele psihotrope.
Plecand de la studiile clinice anterioare ,un studiu efectuat de S. Guetin el al. a confirmat valoarea terapiei
prin muzica in boala Alzheimer .Autorii au obtinut cu ajutorul muzicii diminuarea simptomelor si semnelor bolii si
modificarea in sens favorabil a functiilor senzoriale ,cognitive,afective ,comportamentale si sociale.
Astfel intelegem “Ca muzica are o mare putere de influentare a oamenilor o releva chiar si Vechiul
Testament.Inca de la inceputurile civilizatiei a jucat un rol important …in viata de zi cu vi a oamenilor.” (Septimiu
Chelcea , 2001, pg 20 )”Sunetul face parte din viata si , intotdeauna ,constient sau nu ,ne folosim de el pentru a
transmite informatii ,sau pentru a comunica cuceilalti.””( Ligiana M. Petre , 2002 , pg47)Muzicoterapia repectiva
reprezinta un ansamblu de terapii psihologice bazate pe asculsarea sau receptarea muzicii.Este ,mai ales ,o
modalitatate de a inlatura sau preveni anumite problem psihice –adesea devastatoare- dar si tratament adjuvant
pentru boli neurologice sau psihosomatice iar in domeniul chirurgical joaca un rol important in commbaterea
durerii si a anxietatii si rafinarea personalitatii.
De-a lungul anilor,de la inceputul civilizatiei si pana in prezent ,muzicoterapia a contribuit in diverse
moduri ulterior intelegandu-se ce este ea de fapt si ce minuni poate face ,mai ales asupra persoanelor cu tulburari
pshicice.In antichiate era folosita ca anestezic pentru durerile suferinde de fiecare pacient insa in prezent se ocupa
cu o multime de alte lucruri.Odata cu evolutia umanitatii si aceasta si-a gasit locul in sanul psihologiei,medicine si
muzicii,aceste trei specializari diferite comunicand intre ele spre realizarea unei terapii bazate pe muzica capabile
sa vindece tulburari de nivel mediu sis a amelioreze tulburari mai grave,lucru imposibil uneori si cu toate
medicamentele din lume.
Cred ca tarie ca in viitorul apropiat aceasta va avea o ascensiune fabuloasa si o dezvoltare propice ,atingand
pozibilitatea vindecarii oricarei problema medical si pshologica pacientii o pot intampina.Acest lucru ar diminua
utilizarea medicamentelor si ar incuraja un stil de viata mai sanatos si mai armonios.
Ch. Hold, T. H. (2005). Cochrane database of systematic reviews 2. Music therapy for schizophrenics or schizophrenia-like
illness, 8.

Chelcea, S. (2001). Psihologia 1. Localizarea cerebrala a analizei muzicii , 20.

Iamandescu, B. L.-P. (1997). Dimensiunile psihologice ale muzicii. București: Romcartexim.

Iamandescu, I. B. (2004). Muzicoterapia receptivă. București: InfoMedia.

Juliette Alvin, H. (1975). Music Therapy. Music Therapy, 6.

Petre, L. M. (2002). Psihologia. Valente formativ-terapeutice la copilul deficient intal , 47.

Silion, I. (2010). Muzica și sănătatea. Iași: Junimea.