MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA OMULUI

1.

MELOTERAPIA sI IMPACTUL EI ASUPRA OMULUI

Meloterapia este metoda de vindecare sau atenuare a simptomelor prin ascultarea muzicii. Muzica ce are
capacitatea de a induce echilibrare energetica prin fenomenul de biorezonanta indus de vibratiile sunetelor este n
general muzica instrumentala. De altfel ntelesul fara cuvinte al muzicii este cel care confera putere si valoare. Se
spune ca nu ar exista muzica si nu ar fi nevoie de ea daca s-ar putea exprima verbal ceea ce se comunica prin
muzica: toata gama sentimentelor umane, fenomene naturale, sugestia unor anotimpuri, ale momentelor zile si noptii
cu fascinamentul inexprimabil, peisaje mirifice, mobilizarea fortelor, energiilor sau, dimpotriva, disperarea, risipirea lor
n oceanul galactic. n muzica medievala si clasica regasim binecunoscutul ritm din viata noastra de dincolo de
amintire, tezaurizat n subconstient. Deci meloterapia ca si alte metode naturale se foloseste n scop profilactic si n
scop curativ. Medicul, terapeutul este acel care selecteaza fragmentele muzicale n cazul al doilea. Pentru ca muzica
actioneaza subtil, pe sistem de vibratii si biorezonanta, chiar o muzica a compozitorilor clasici, culta, n sectiile de
medicina interna sau n cabinetele stomatologice, indiferent de gradul de cultura al pacientului va avea un efect
benefic. (34)
Prin diferitele elemente ale sale, muzica actioneaza asupra organismului n functie de nivelul din sistemul
nervos caruia i se adreseaza. Se stie ca acesta are o structura complexa, "plurietajata", care contine att regiunea
instinctelor si a emotiilor primare, legate de activitatea subcorticala si a etajelor superioare ale trunchiului cerebral, ct
si regiunea functiilor psihice superioare realizate n scoarta cerebrala. Aceasta structura lucreaza nsa ca un tot unitar,
iar muzica se adreseaza n acelasi timp diferitelor etaje ale acestui sistem. Se pare nsa ca unele compozitii muzicale
s-ar adresa cu predilectie unor etaje, altele altora. Astfel, muzica poate sa trezeasca excitatii senzuale, cum ar fi
reputata scena despre Venusberg din opera "Tannhuser" a lui Wagner, sa duca la un dinamism motor, cum vedem n
marsuri, sa provoace sentimente nostalgice prin romante, sentimente superioare, cum ar fi simfoniile lui Beethoven,
sau o actiune tonica asupra ritmului nostru spiritual.(21)
Actualmente, prin muzicoterapie se ntelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicnd participarea
activa a bolnavului, utiliznd complexul sunet-fiinta umana n scop diagnostic si la tratament. Este pe de o parte o
forma privilegiata de art-terapie, pe de alta parte o tehnica stiintifica care se bazeaza pe descoperirile de psihologie,
neurofiziologie, electroacustica etc. Muzicoterapia, reamintim, are ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea,
de a nlatura inhibitiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vietii interioare, de a facilita acceptarea de sine, pe a
celorlalti si a realitatii, de a restabili sau ameliora comunicarea, de a atenua handicapurile motorii si senzoriale etc.
Muzica a putut fi utilizata si ca adjuvant analgezic capabil sa produca operatului constient o destindere psihica,
o distragere activa prin diversiune senzoriala si izolare acustica .(11)
Indicatiile simptomatice ale muzicoterapiei sunt urmatoarele:
Anxietatea. Sub toate formele sale, aceasta este o indicatie simptomatica majora a tehnicilor de destindere
psihomuzicala si a tehnicilor de expresie corporala, care cauta sa redea individului o impresie corporala de tihna si de
stapnire de sine.
Dizarmoniile psihomotorii. Existenta unei dizarmonii de atitudine poate sa tin fie de tulburari somatice, fie de
tulburari psihologice, din care tulburarea motorie nu este dect expresia acestora. Printre tulburarile de acest gen am
putea cita: tensiunea musculara si rigiditatea de atitudine a subiectului prezentnd o stare nevrotica ca raspuns la
stresuri; fatigabilitatea patologica a starilor numite "neurastenice"; inabilitatea motorie si conduitele motorii patologice
care se ntlnesc n nevroza obsesiva; descarcari motorii si gesturi parazitare care traduc prezenta de obstacole n
executarea miscarilor ntentionale; manierism al atitudinilor si gesturilor. La aceste dezordini se asociaza n mare
masura tulburari ritmice.
Blocajele psihomotorii. Oricare ar fi gradul lor, ele sunt una din indicatiile majore ale terapeuticii de expresie
corporala, de muzicoterapie receptiva individuala si de grup si muzicoterapie activa. Aceasta merge de la blocajul prin
inhibitie emotiva, care se denumeste vulgar trac, la inhibitiile psihomotrice grave ale psihoticilor, ale melancolicului, ale
delirantului, ale schizofrenului catatonic.
Tulburarile de orientaresi de adaptare n spatiu. Nu este vorba numai de dezorientarea dementului si a
schizofrenicului, dar si de angoasele subiectului care nu are o justa apreciere a spatiului sau pericorporal si care se
simte n nesiguranta ntr-un spatiu prea limitat (claustrofobie) sau prea larg (agorafobie) care l nconjoara.
Tulburarile schemei corporale si ale identitatii. Trecem peste tulburarile care sunt de origine neurologica, pentru
a nu mentiona aici dect tulburarile de origine psihologica. n nevroze, la tulburarile de schema corporala propriu-zise,
pot sa se asocieze tulburari ale "simtului realului" dupa P. Janet, griji permanente de natura ipohondrica privind
functionarea organelor, preocupari de ordin estetic si tulburari de identificare a imaginii de sine. Pentru tulburarile
caracteriale sunt indicate tehnicile de destindere ale expresiei corporale sub inductie muzicala si toate tehnicile
favoriznd comunicatia si integrarea n grup.

Perturbatii ale vigilentei cerebrale cu insomnii. Sunt indicate muzicoterapia de destindere si de adormire,
tehnicile de relaxare; n dificultatile trezirii, muzica poate aduce o facilitare; n hipersomnii, cele doua tehnici, corporala
si muzicala, furnizeaza mijloace de stimulare.
Tulburarile de comunicare. Muzica, prin magia sa, va permite des declansarea unei comunicari autentice.
Comportamentele astenice si de remisie, pe care le prezinta pacientii supusi unei spitalizari prelungite, n mod curent
numite "nevroze institutionale", vor beneficia de asemenea de tehnicile de expresie sub aspectul lor dinamizant.
Tulburarile sexuale. S-au obtinut rezultate favorabile n ejacularea precoce, tulburari orgasmice si relationale
(disorgasmie, anorgasmie, dizarmonie sexuala) si poate ajuta un cuplu sa ajunga la orgasm.
Nevroze. stiind ca simptomele tinta sunt anxietatea si tulburarile de adaptare, se poate considera ca le vom
gasi n toate afectiunile nevrotice si inadaptarile pasagere. Dezechilibrul psihic si toxicomaniile, tulburarile
psihosomatice pot beneficia de tratamentul prin muzica pe care-l putem utiliza ca un substitut al drogului, pentru a
amorsa o relatie de comunicare.
Psihoze. Delirurile sistematizate si psihoza maniaco-depresiva sunt, n general, considerate drept
contraindicatii.
n schimb, n schizofrenie, muzica da psihoticului posibiliatea de a iesi din inertia sa, din gndurile sale
disociate, confuze, delirante si de a merge ntru cautarea identitatii sale.
n ceea ce priveste persoanele n vrsta, n geronto-psihiatrie se recurge din ce n ce mai mult la expresia
corporala destinata sa mentina motricitatea, ca si la muzica pentru a stimula functiile intelectuale ncetinite
(concentrare, atentie, memorie), a influenta perturbarile ritmului veghe-somn, a atenua sentimentul de izolare si pentru
a evita comportamentele de demisie.
Limitele muzicoterapiei. Ca si celelalte terapeutici, tehnicile psiho-muzicale au limite de aplicare care tin de:
Rezistentele subiectilor de tratat. Se considera ca ele sunt dificil de aplicat muzicienilor profesionisti: acestia se
apara intelectualiznd auditia muzicala. Dar rezistentele pot fi nvinse, recurgndu-se la compozitii care nu le sunt
familiare, chiar improvizatii.
O alta forma de rezistenta: nereceptivitatea la muzica. Datele de neurofiziologie releva ca aceasta este rara n
afara atingerii organice a cailor de transmisie si a centrilor nervosi. Nereceptivitatea ar putea fi ea nsasi o reactie
nevrotica interpretabila si utilizabila n psihoterapie fie ca este vorba de o indiferenta sau o adevarata respingere.
Singura mare contraindicatie ar fi epilepsia muzicogena. Dar daca controalele arata o absenta de perturbatii ale
transeelor sub stimulare auditiva intermitenta si absenta de reactivitate ntr-un sens defavorabil auditiei muzicale, nu
este cazul sa se retina aceasta contraindicatie.
Limitele de eficacitate. Muzicoterapia nu nlocuieste nici chimioterapeuticile, nici alte psihoterapii, ci se asociaza
acestora. Ea nu este un remediu universal a tuturorr tulburarilor. Preciznd cu grija la ce ne putem astepta de la ea si
la indicatiile sale, vom da pacientului maximum de sanse de a beneficia de ea.
Muzicoterapia, administrata n sedinte de circa 46-60 minute, unice sau repatate pe parcursul mai multor zile, a
fost considerata ca avnd sansa de a diminua hipercortizolemia de stress, pornindu-se de la reactiile subiective
favorabile, de relaxare sau nviorare, observate n mod obisnuit sub influenta muzicii.
Muzica poate sa modifice n mod favorabil o dispozitie si chiar o stare depresiva, dar faptul ca un astfel de
efect se instaleaza mai lent poate scadea interesul clinicienilor pentru muzicoterapie. Cu att mai pretios este aportul
dozarilor hormonale (cortizol salivar) si al inregistrarilor EEG care pot surprinde virajul spre o dispozitie pozitiva
naintea aparitiei semnelor clinice. Astfel, acesti parametri, analizati nainte de aplicarea muzicoterapiei la un lot de
adolescenti cu stari depresive (ntr-un studiu efectuat de Field si colab.) aratau valori crescute de normal si, respectiv,
o activare relativ mai mare a lobului frontal drept. Dupa o singura "sesiune", de 23 de minute, de muzica bine ritmata
si cu o tenta vesela, s-a putut evidentia o neta scadere a valorilor cortizolului salivar (n raport cu cele anterioare
muzico terapiei), si de asemenea, o modificare EEG care a indicat o inversare a activarii dominante, nregistrata - de
aceasta data - la nivelul lobului frontal stng (corelata n mod obisnuit cu stari afective pozitive).(66)
Tulburarile motorii beneficiaza si ele de expresia corporala a muzicii, de caracterul sau stimulant ca si de
anumite trasaturi ale structurii muzicale, n special ritmul. Muzicoterapia devine astfel un adjuvant important la
celelalte masuri de reabilitare motorie n cazul unei pareze si paralizii neurologice dar si n inabilitatea motorie sau
conduitele motorii patologice "ticuri" din nevroza obsesiva.
Muzicoterapia receptiva
Datorita simplitatii (accesibilitatii) conditiilor de instituire, reprezinta cea mai raspndita categorie de metode
("modele") de instituire a muzicoterapiei.
Obiective terapeutice
Se bazeaza pe utilizarea muzicii ca element cu functii multiple:
- "psihoigiena" (Schwabe) sau - cum consideram noi aceasta functie - actiune antidistres sau procurare
(eventual amplificare - n cazuri rituale) de eustres;
- reglarea proceselor fiziologice neurovegetative;

- ameliorarea capacitatii de de exprimare verbala a unor subiecti cu deficiente n acest domeniu;

- descarcare emotionala (functie cathartica);
- tratamentul tulburarilor obiectivale si bolilor psihosomatice (efect auxiliar terapiei medicamentoase si
psihoterapiei);
- diminuarea acuzelor somatoforme dureroase;
- tratamentul nevrozelor prin favorizarea prelucrarii sau chiar a exteriorizarii conflictelor ascunse
(Fikentscher);
- mbogatirea personalitatii prin rafinarea afectivitatii, stimularea imaginatiei si dezvotarea creativitatii.
(lamandescu - 2003);
- corectarea unor atingeri ale personalitatii (Fikentscher). Acest din urma efect se realizeaza - potrivit autorului
citat - printr-o serie de modalitati potentiale de actiune a mesajului muzical: redarea spontaneitatii exprimarii
subiectilor si relationarii (comunicarii) lor cu ceilalti, cresterea capacitatii de simbolizare si evocare n cadrul dezvoltarii
imaginatiei;
- formarea gustului muzical (cresterea capacitatii de ntelegere pentru capodoperele muzicii).
n acelasi timp, valoarea formativa a ascultarii muzicii (muzicoterapia receptiva), explicata de catre psihologi si
neurofiziologi, are drept cauze principale (de ordin organic) solicitarea si dezvoltarea - prin ascultarea repetata a unei
muzici "de calitate" - att a emisferei cerebrale stngi, ct mai ales a celei drepte (van Deest). Se poate afirma ca, n
aceasta perspectiva, viitorul ne va putea confirma ipoteza conform careia, n cadrul diferitelor tipuri de muzica
ascultata, un anumit profil al acesteia (cu impact cognitiv-emotional si psihosomatic), ca si un anumit mod de
ascultare (intelectual sau afectiv) se constituie ca premize ale unor solicitari diferite ale celor doua emisfere cerebrale,
n cursul audittei muzicale. Astfel, o muzica meditativa sau cu o structura complexa, rafinata, va solicita cu precadere
mecanismele analitice, cu localizare preponderenta n emisfera cerebrala stnga, n timp ce o muzica cu caracter
impulsiv si foarte ritmata va constitui un stimul pentru o "activare globala holistica", prin activitatea emisferei cerebrale
drepte (Harvey).(66)
Ceea ce marcheaza, ca un demers premeditat n scop postterapeutic introducerea muzicii n saloanele sectiilor
de chirurgie (fie sub forma accesibila tuturor bolnavilor, la aparatele de radio, fie sub forma auditiei "la casca" - cu
posibilitati mari de individualizare), este orientarea influentei sale psihosomatice asupra bolnavului chirurgical pe doua
mari directii: diminuarea disconfortului somatic generat de boala chirurgicala (n special durerea) si combaterea starii
de anxietate (care devine adesea contagioasa). Acest din urma efect al introducerii muzicii ntr-un serviciu de
chirurgie a fost demonstrat de un studiu efectuat in 1994 de catre Winter si colab. Care au evidentiat scaderea neta a
anxietatii la grupul de pacienti care beneficiau de ascultarea muzicii n raport cu grupul de control (fara muzica).
Analiznd efectele muzicoterapiei aplicate intraoperator pe baza datelor din literatura, putem reliefa urmatoarele
aspecte:
1. actiunea analgezica a muzicii este demonstrata n mod spectacular de catre Spintge si Droh la bonavele
"anesteziate" cu muzica anxiolitica si care au tolerat interventia chirurgicala pentru avorturi provocate (chiuretaj uterin)
n lipsa anestezicelor, raportnd senzatii dureroase absente sau minime, n raport chiar cu un lot de control tratat cu
diverse anestezice.
Situatii similare de efect anestezic al muzicii au fost reprezentate de punctia lombara sau efctuarea
gastroscopiei n chirurgia abdominala (Good - 1995).(32)
Alti autori care au apreciat efectele analgezice ale muzicoterapiei aplicate intraoperator, ce contribuie la
potentarea efectelor anestezicului si scaderea celor secundare, confirma indirect efectele antialgice ale muzicii,
constante si n alte imprejurari: la bolnavi neoplazici cu dureri cronice intense (Beck) sau cu artrita reumatoida (Schorr
- 1993).
2. actiunea anxiolitica reprezinta o calitate esentiala a muzicii asupra bolnavului operat, ea fiind demonstrata
experimental utiliznd parametrii psihologici ai anxietatii (prin utilizarea diferitelor scale sau subscale pentru anxietate,
Barnason si colab. - 1995) ca si parametrii fiziologici reprezentati de corelatiile sale psihosomatice n plan
cardiovascular (frecventa cardiaca si tensiunea arteriala) ambele fiind mai scazute (aproape de normalul bazal) n
cursul interventiei chirurgicale la bolnavii operati pe cord si care beneficiaza de muzicoterapie (Elliot - 1994).(23)
3. efecte complexe, favoriznd ventilatia mecanica a bolnavilor chirurgicali (Chlan - 1995) sau diminund
efectele secundare ale anestezicelor. Un exemplu referitor la actiunea anxiolitica si de normalizare a unor parametri
fiziologici cardio-respiratori (frecventa cardiaca si numarul de respiratii, ambele crescute ca efect - corelat
somatovisceral - al anxietatii) l reprezinta un studiu efectuat de Chlan (1999) care a umarit - pe 54 de pacienti
chirurgicali nesedati, supusi ventilatiei mecanice - efectele auditiei muzicale la casca timp de 30 de minute,
comparativ cu un lot de control (fara muzicoterapie), nivelul anxietatii, rata pulsului ti a respiratiei. Rezultatele obtinute
au demonstrat att scaderea anxietatii (media itemilor posttest 10,4 la bolnavii cu muzicoterapie, fata de 16,2 la
bolnavii lotului de control), ct si a alurii ventriculare si a numarului de respiratii.
4. n plan psihologic, muzicoterapia intraoperatorie favorizeaza relatia de comunicare dintre chirurg si bolnav,
atunci cnd acesta este supus anesteziei locale sau pna la instalarea efectului hipnotic al anesteziei generale.(66)

Muzicoterapia utilizata postoperator

1. Efectele de atenuare a cresterii tonusului simpatic (ca martor al reactiei de stress)
Efectele muzicoterapiei au fost studiate, fie in ultimele 30 de minute de proceduri chirurgicale si la iesirea din
anestezie (60 de minute, postanestezie, n serviciile ATI), fie n prima zi de dupa operatie, bolnavii fiind retinuti n
continuare n unitatea ATI (unde ntre alti agentt stresori, se numara zgomotele produse de monitorizarea pacientilor
de catre diferite dispozitive cu sisteme de avertizare sonora, concomitent cu izolarea pacientilor de cei apropiati).
Cele mai relevante rezultate au fost raportate la bolnavii operati pe cord studiati de catre White (1995), n prima
zi dupa operatie, cnd pe 40 de subiecti (22 foarte sensibili la zgomot si 18 moderat sensibili) - s-a constatat ca doua
reprize de 15 minute de muzica au scazut nivelul alurii ventriculare si frecventa respiratiei n mod semnificativ fata de
restul timpului n care aceiasi pacienti (proprii lor martori) au avut valorile cele mai crescute, data fiind actiunea
simpatico-stimulata exercitata de zgomote, cu cresterea tonusului muscular si a travaliului cardiac.
2. Referitor la actiunea miorelaxanta si antialgica a muzicii exercitata asupra bolnavilor cu dureri postoperatorii,
acestea au fost aprobate n multe studii care au utilizat muzica n sedinte de 30-60 de minute (Good M. - 1996,
Makagani - 1997 - la bolnavii neoplazici, Zimmerman si colab. - 1996 la bolnavii coronarieni operati prin grefa bypass).
Ultimul studiu mentionat a evidentiat si un efect inductor al somnului (scoruri mai reduse la Richard-Sleep
Questionnaire)
3. Diminuarea anxietatii si depresiei sub efectul muzicoterapiei au fost evidentiate n mai multe lucrari: Hanser
si Thompson - 1994, Meiser si colab. - 1997, Elliot - 1944, acesta din urma utiliznd testul HAD (Hospital Anxiety and
Depression) la 56 de bolnavi operati pe cord care au fost "tratati" cu muzica clasica, accesibila, n 3 sedinte a 30 de
minute.
4. Scaderea cortizolului plasmatic si ACTH sub actiunea muzicii (demonstrata si la adultul sanatos), a fost
raportata si la bolnavii chirurgicali, postoperator (Miluk-Kolasa - 1996), fapt ce reprezinta o dovada a efectului antistres
produs de muzicoterapie si care sugereaza - prin scaderea reactiei cortizolice - posibilitatea unei vindecari mai rapide
a plagii operatorii si o crestere importanta a rezistentei la infectii a bolnavului operat (consecutiva aceleiasi scaderi a
cortizolului plasmatic dar si a cresterii secretiei de endorfine, ambele modificari fiind induse de muzica si
repercutndu-se sinergic asupra activitatii celulelor NK, prin stimularea acestora).(66)
Aceste informatii au fost tinute multa vreme ,,strict secrete". Pitagora , de exemplu, stia despre importanta
tertei, pe care o denumea Lambdoma.
Terta are o mare putere expresiva. Terta marita exprima starea de solidaritate, de masculinitate, de virilitate, iar
terta micsorata exprima starea de feminitate, de unduire, de pasivitate.
Acordurile minore genereaza o neliniste tragica, stari nostalgice, iar modul major ne imprima bucurie, reinviere,
exuberanta.
Exista savanti, medici, muzicieni care experimenteaza actiunea muzicii asupra animalelor, plantelor, oamenilor.
Toate acestea se realizeaza in institute de cercetari, in laboratoare, in sanatorii, cu ajutorul celor mai moderne
mijloace stiintifice.(27)
Analiza efectelor muzicii asupra fiintei umane, permite o sistematizare capabila sa contureze adevarate functii
ale acestei veritabile arte, capabila sa modeleze sufletul omenesc.
In cadrul acestei sistematizari bazata pe consideratiile noastre personale,( citat Iamandescu Ion-Bratu) - alaturi
de datele unor autori ca van Deest, Stobel si Maranto - vom distinge:
- Functia emotionala (trezeste variate emotii, in grade diferite de intensitate) subdivizata in functia cathartica (de
relaxare) si functia activatoare (energizanta);
- Functia cognitiva (ne transmite mesaje inteligibile sau se sugereaza idei si situatii ale caror lacune le umplem
cu imaginatia noastra);
- Functia fiziologica (ne produce modificari neuro-fiziologice inductoare, prin releul psihoneuroendocrino-imun, a
unor modificari somato-viscerale);
- Functia sociala, axata pe procesul de comunicare interindividuala si la nivel de grup si avind un rol unificator
(de exemplu imnul national al unei tari);
- Functia pedagogica (ne ajuta sa invatam mai usor - inclusiv memorizarea - si inlatura oboseala intelectuala),
este mult inlesnita si de capacitatea inalta de simbolizare pe care o are muzica;
- Functia terapeutica - de la efectul general antidistres si pina la eliberarea de endorfine (cu rol posibil asupra
imunitatii si longevitatii). Functia terapeutica se exercita in special prin cresterea comunicarii intre pacient si terapeut,
ca si prin favorizarea verbalizarii suferintei omului bolnav, capabila sa goleasca sufletul acestuia de anxietate legata
de problemele bolii si/sau personale.
Muzica in calitate de agent terapeutic se adreseaza omului bolnav actionind prin intermediul psihicului acestuia
atit "la nivel local" in cazul existentei unor tulburari psihice - cit si la nivelul celorlalte organe si aparate (efecte
psihosomatice) prin mijlocirea psihicului bolnavului.

Referitor la anxietate si depresie, muzica este un factor de scadere a anxietatii si depresiei la muzicieni
comparativ cu alte profesii, fapt explicat prin lipsa preocuparii constante pentru muzica la profesionisti din afara
domeniului muzical, fapt ce sugereaza posibilul rol terapeutic al muzicii.
Din aceste considerente rezulta valabilitatea definitiei date de Jacqueline Verdeau-Pailles (1982): muzicoterapia
reprezinta utilizarea complexului sunet-fiinta umana (cu participarea activa a acestuia), in scop terapeutic.(94)
Muzicoterapia se aplica, la fel ca si celelalte forme de psihoterapie atit omului sanatos (caruia i procura o stare
de confort mintal si o sanatate mai buna), cit si omului aflat intr-o stare de impas existential: dificultati de relationare (il
ajuta sa-si realizeze o mai buna integrare), o boala somatica (i alina suferinta fizica) sau alinare (i dezvolta
capacitatea de orientare si resocializare).
Eficacitatea terapiei prin muzica apare acolo unde "ea solicita si stimuleaza toate elementele pozitive ale
individului: vointa, perseverenta, initiativa, incredere in sine, inteligenta, memorie" (J. Verdeau-Pailles si Kiefer - 1994).
Elementul terapeutic de baza al acestei metode psihoterapeutice, muzica actioneaza ca un "agent
homeostatic", facilitind restabilirea ritmurilor fundamentale ale organismului si - "colaborind" cu alte "limbaje" aflate la
dispozitia sa (expresia corporala, expresia grafica si picturala) - le sporeste valoarea terapeutica.(93)
Groddek afirma chiar ca "muzica nu vine dinspre partea constienta a spiritului, ea nu se adreseaza constiintei,
dar forta sa provine din inconstient si ea actioneaza asupra inconstientului" (cit. de B. Lubban-Plozza si colab. 1988).
(71)
Practica muzicoterapiei se situeaza in rindul psihoterapiilor de inspiratie psihanalitica; ele sunt psihoterapii de
activare, suscitind participarea activa a pacientului chiar la ascultarea muzicii, stimulind creativitatea sa.
Exista foarte multe piese muzicale ca poseda un efect anxiolitic, mai ales cele construite pe principiul temei de
variatiuni dar si avind o ritmica mai pregnanta. Van Deest face o analiza a istoricii muzicii pornind de la calmul lui Bach
si seninatatea lui Mozart, trecind prin rezvratirile beethoviene care trezesc in ascultatori frecvente momente anxioase
si culminind cu triada Wagner, Bruckner, Mahler la care anxietatea atinge cote maxime. Spintge si Droh au utilizat in
scop anestezic, muzica "anxiolitica" - deci cu totul altfel de muzica, decit cea aritmogena, descrisa mai sus - la
bolnavele carora li s-a efectuat chiuretaj uterin si care au fost analgeziate in mod foarte eficient.
Exista un intreg "retetar muzical", cuprinzind piese muzicale avind indicatii de utilizare in depresii dar alegerea
lor nu este simpla, deoarece forma, ca si etiologia depresiilor, este extrem de variata. Ca indicatie generala se poate
exemplifica prin utilizarea muzicii lui Bach, despre care G. Duhamel (scriitor celebru, de formatie medicala) afirma ca
are o putere consolatoare, prin caracterul ei echilibrat armonizator. De asemenea, piesele muzicale ce poseda un
caracter stimulant (ex. "Bolero" de Ravel, "Frunhlingslied" de Mendelssohn) piesele "briliante pentru pian sau
orchestra ale lui Weber indicate de muzicoterapeutul american Parperte si - de ce nu - cea mai mare parte din
muzica lui Rossini, ca sa nu mai vorbim de Haydn si Mozart. Nici paginile eroice, dinamice din muzica lui Beethoven
nu pot fi excluse din rindul pieselor muzicale ce trebuie incluse in rindul muzicii ca efect stimulant, energia vitalizanta a
marelui compozitor putind avea un efect mobilizator.
Ca o reteta personala am propune (cit.Iamandescu I.B)., deci, detasarea unor preludii si fugi din "Clavecinul
bine temperat" sau "Concertele branderburgice" ale "Cantorului de la Leipzig" sau partile I din Simfoniile "Haffner" si
39 de Mozart, Andantele din Simfonia 94 in sol major "Surpriza" de Haydn sau toata simfonia a VIII-a de Beethoven.
(66)
Starile depresive minore (nevrotice) sau majore (psihotice) beneficiaza in mod constant de muzicoterapie
receptiva, cu conditia alegerii cu multa grija a tipului de muzica difuzata. In mod expres trebuie mentionata
contraindicatia pentru o muzica trista si dramatica, rascolitoare (van Deest).
Modelul muzicoterapeutic reglator al lui Cristoph Schwabe are la baza conceptia referitoare la invatatura
pacientului ca sa-si constientizeze in mod activ trairile constiente intr-o receptare atenta - cu ajutorul muzicii - a
prezentului (ginduri, sentimente, stari dispozitionale) fara eforturi de vointa obositoare.
"Trairile" muzicii se manifesta initial ca o receptie strict legata de particularitatile pieselor muzicale, privita de
pacienti fara raportare la propria lor persoana dar - intr-o a doua etapa, ea apare ca o posibilitate de a fi scoase la
iveala emotiile ascunse, inclusiv starile afective negative. In aceasta a doua etapa incepe sa se organizeze o
raportare constructiva si combativa a individului fata de momentele conflictuale din viata sa.
Utilizind, in cadrul acestui model de terapie reglatorie, piese muzicale de Brahms, Bartok si Stravinskz - fara
precizarea lucrarilor dar presupunem ca sunt acele piese vioaie, energice, bine ritmate, Schwable isi edifica un
concept terapeutic ce are in vedere atingerea - pe baza utilizarii muzicii - urmatoarelor "tinte":
- manifestari comportamentale: lipsa de energie, interese, initiativa;
- stari afective: trairi cu continutul negativ, anxietate fata de propriile sentimente;
- gindire: senzatie de golire a gindirii sau presiunea unor ginduri parazitare cu continut negativ;
- comunicare: lipsa de contact cu ceilalti, in ciuda unei puternice dorinte pentru aceasta;
- somatic: cefaleea in variate dureri nesistematizate, scaderea apetitului in greutate.
Etapele recuperarii bolnavului depresiv includ demersurile cognitive consecutive reglarii raportului dintre
perceptiile acceptate si cele neacceptate - acestea din urma raminind sub observatia bonavului spre a fi, in cele din

urma, acceptate la adevarata lor dimensiune (mult mai redusa decit la inceputul depresiei). Muzica, prin stimularea
imaginatiei dar si a altor procese cognitive la bolnavul depresiv, ajuta - fara interventia limbajului vorbit - la redresarea
acestor raporturi intrapsihice ale subiectului supus muzicoterapiei reglative. Getrud Schubert a utilizat un amestec de
muzicoterapie receptiva si activa in tratarea depresiilor endogene folosind in faza initiala cele doua romante in fa
major si sol major de Beethoven sincronizata cu exercitii de relaxare centrate pe respiratie. Ulterior aplica exercitii cu
caracter de muzico terapie activa, utilizind bateria de teste Karl Orfol, sub forma unor jocuri active menite sa-l
descatuseze pe bolnavul depresiv de incarcatura sa afectiva negativa.
In depresia de evolutie inclusiv din aterosleroza cerebrala muzicoterapia trebuie sa vizeze stimularea functiilor
cognitive (atentie, memorie) si motorii (asociata cu exercitii fizice usoare), ca si comunicarea cu cei din jur, combatind
tendinta de izolare a virstnicilor.(66)
Influenta muzicii asupra omului fie sanatos, fie bolnav devine maxima, capatind valente noi - legate de
activitatea de creatie in general si suscitind o mobilizare de forte ale psihicului dar si ale intregului organism - in cazul
in care subiectul supus muzicoterapiei executa (interpreteaza) muzica, asa cum poate el sa o faca (desigur o
interpretare fara mari "abateri", mai ales fara omisiuni sau disonante, ar avea un efect superior, conferit de satisfactia
lucrului bine facut).
Acest caz al utilizarii ca agent terapeutic prin antrenarea subiectului la interpretarea unei bucati muzicale sau cel mai frecvent - la improvizatia melodica-ritmica (inclusiv "joaca cu instrumentele muzicale") constituie muzicoterapia
activa. Aceasta forma de terapie are aplicatii mult mai restrinse, fiind utilizata, in special, in clinicile de psihiatrie sau
neurologie.
Pentru omul sanatos cintatul vocal sau la un instrument ar avea un rol extrem de benefic dar exista citeva mari
obstacole - unele de nedepasit, cum este lipsa dotarii naturale pentru muzica - dintre care trebuie sa mentionam:
conditiile improprii datorate aglomeratiei urbane si lipsa timpului necesar, cauzata de concurenta cu celelalte activitati
sau mijloace de divertisment (ambele cele mai bine intruchipate de calculator).
Din aceste motive, muzica este cel mai adesea folosita in terapie sub forma ascultarii ei "controlate" de
muzicoterapeut prin "prescrierea" unei anumite muzici, urmarirea reactiei subiectului ascultator, purtarea unor discutii
cu acesta pe marginea imaginilor si emotiilor evocate sau provocate de muzica respectiva. Avem conturata astfel
imaginea muzicoterapiei receptive, in mod nepotrivit denumita pasiva, deoarece activismul acestei muzici este in
vadita discordanta cu aparenta pasivitate a ascultatorului cufundat in fotoliu.
Referitor la bogatia lumii ce se deschide in fata celui care asculta muzica putem invoca genialul vers al
genialului nostru spirit tutelar Eminescu: "ochiul lui inchis afara, inlauntru-i se desteapta".
Aceasta lume proprie, strict originala a fiecarui ascultator - "stirnita" de ascultarea muzicii - este analizata
impreuna cu terapeutul. El are rolul de a stimula si a invata (eventual corija) pacientul (sau subiectul sanatos, supus
unei muzicoterapii antistres) in legatura cu modul in investigare introspectiva a ceea ce muzica trezeste in sufletul
acestuia si, nu in cele din urma, de exprimare sub forma verbala a continutului ideational sau emotional al trairilor sale
personale incluse de muzica ascultata.
Multe tulburari psihice, usoare sau chiar mai severe, pot beneficia de aceasta forma de psihoterapie, care poate
fi aplicata, cel mai adesea, in grup (cu efectele favorabile ale comunicarii) dar cel mai mare cistig pe care
muzicoterapia receptiva le poate aduce pacientului il reprezinta structura unui mod propriu de forare in profunzimea
propriului psihism, ca si de exprimare a continutul descoperit sub actiunea muzicii (de regula o muzica de foarte buna
calitate).
O astfel de disponibilitate obtinuta cu ajutorul acestei forme de "psihoterapie prin muzica" incurajeaza ulterior
pacientul la o ascultare sustinuta a celuiasi tip de muzica pe care s-a obisnuit sa o inteleaga; el ajunge sa o caute,
frecventind salile de concerte, sau aducind-o in intimitatea locuintei sale sub forma inregistrarilor audio.
In legatura cu natura muzicii alese pentru terapie. Trebuie sa pornim de la urmatoarele "anxiome":
- cele de tip fiziologic care impun psihologia psihologilor referitoare la influenta terapeutica maxima exercitata
de acea muzica pe care pacientul o prefera in cel mai inalt grad, si opinia neurofiziologilor - bazata pe analiza "pe viu"
si "in direct" a activarii zonelor scoartelor cerebrale in timpul audierii muzicii. Aceasta analiza a relevat efectul maximal
activator asupra creierului pe care il are numai o anumita muzica, in special aceea compusa de catre Mozart si - prin
extensie - muzica baroca, clasica si chiar romantica.
Cu alte cuvinte, efectul maximal l-ar putea obtine o muzica iubita de catre pacient, bogata in continut idealafectiv (datorita unei structuri muzicale complexe, specifice muzicii simfonice si de camera). Psihoterapeutii sunt
obligati sa tina cont de aceste doua conditii, aplicindu-le la gradul de inteligenta (consideram noi, ca factor favorizind
intelegerea muzicii "grele") si de cultura al pacientului care ar putea fi blocat de o muzica pe care nici nu o intelege si
nici nu i place.
- axioma muzicoterapeutilor se refera la excluderea muzicii locale (lied, opera) din arsenalul pieselor muzicale
destinate muzicoterapiei, invocindu-se motivul ca imaginile mentale si, mai ales, procesele afective ale pacientului
supus procesului de decodificare a muzicii ar fi mult ingradite de mesajul explicit al textului vehiculat de catre piesele
muzicale vocale. Este o opinie cu care suntem de acord dar ea este valabila numai pentru acele modele

muzicoterapeutice receptive extrem de elaborate, cu o profunda sondare si influentare a psihismului pacientului, ca de

exemplu, modelul J. Verdeau-Pailles, Cristoph Schwabe, H.L. Bonny.
In rest, muzicoterapia receptiva poate sa utilizeze si piese vocale, mai ales de muzica usoara ritmica (unde
cuvintele cintate de un solist sau de un ansamblu vocal nu se disting cu claritate, vocea avind calitatea ei de baza, de
asigura o prezenta timbrala de cea mai buna calitate de a . umaniza muzica respectiva).
In acest punct al analizei se cuvine analiza reversului medaliei: raspunsul ascultatorului la tipul de muzica pe
care o asculta pastrind regula de baza a oricarei muzicoterapii: sa il emotioneze intens si pozitiv, sa i placa.(66)
Acest raspuns este conditionat de o serie de trasaturi psihofizice ale ascultatorului implicate in ascultarea
muzicii, ca element de divertisment si ca element terapeutic. Vom analiza rolul muzicii asupra sanatatii psihice si
somatice (fizice).
a) Ca element de divertisment, muzica avea un nivel profilactic (fata de stres si de boli) dar si terapeutic chiar
atunci cind este utilizata spontan de catre pacientul cu o serie de tulburari patologice de la cele mai usoare, la cele
mai severe; desigur efectele sale sunt variabile si adjuvante la tratamentul de baza (medicamentos sau de alta
natura). Exista posibilitatea ca un tip de muzica din cele preferate de catre pacient sa-i fie recomandat acestuia de
catre terapeut, sub forma unei indicatii (analog recomandarilor dietetice de tipul: "sa evite alimentele grele" poate sa
existe si indicatia "la depresia dvs. este bine sa evitati muzica trista, lenta"). Nu credem ca se poate incadra o astfel
de ascultare a muzicii in muzicoterapie; mai degraba am putea accepta termenul de "meloterapie" banalizat in rindul
publicului si depreciat din lipsa calitatii muzicii utilizate si datorita unei "autonomii" exagerate a pacientului care isi
procura singur setul de casete realizate dupa "metoda" cutarui autor (uneori pot fi, insa, casete reusite, creatoare de o
atmosfera relaxanta). Rolul de divertisment pe care il joaca muzica nu trebuie minimalizat dupa cum o plimbare in aer
liber sau un dus inviorator intra in obiceiurile cele mai sanatoase ale unui individ. La acest subpunct al rolului
distractiv-relaxant-euforizant al muzicii putem lua in considerare orice fel de muzica, inclusiv mult hulitele manele care
isi au publicul lor in diversele straturi sociale (mai putin culturale).
b) Ca element terapeutic implicind angajarea muzicoterapeutului muzica solicita o participare activa mentala si
comportamentala a pacientului la "regulile jocului". Ea isi poate exercita cu succes rolul terapeutic, in fuctie de mai
multe conditii dependente de pacient dar si de abilitatile terapeutului.
Acesta din urma are obligatia sa gaseasca o cale de acces a muzicii de calitate catre zona de vibratie afectiva
maxima a ascultatorului. In cazul utilizarii muzicoterapiei receptive ca element de tratare a unor sindroame afective de
tipul depresiei, anxietatii dar, mai ales, la bolnavii cu stresuri majore sau minore dar cumulate - pe cale sa le induca
tulburari psihologice de intensitate nevrotica sau diverse boli psihosomatice - alegerea pieselor muzicale destinate
terapiei este extrem de angajanta pentru terapeut deoarece, adeseori, pacientul - cu sau voia sa - isi structureaza
ulterior gustul pentru muzica utilizata, in special sau atunci cind "campania" de muzicoterapie din viata sa a fost
incheiata cu succes.
Din aceste motive terapeutul va trebui sa opteze pentru una din cele doua cai posibili in "prescrierea muzicii"
pentru terapie:
- o cale facila, comoda, prin alegerea unor piese extrem de accesibile, din repertoriul muzicii usoare sau etno
ori alt tip de muzica mai mult sau mai putin artificiala dar si o muzica structurala si asamblata de tipul New Age sau ale
muzicii vibroacustice; este calea de acces catre majoritatea subiectilor fara o cultura muzicala si cu un nivel intelectual
mediu sau scazut.
- o cale dificila sau productiva, cu potential formativ, prin alegerea unor piese muzicale simfonice sau camerale,
capabila sa antreneze un la fel de complex izomorfism muzico-psiho-somatic, largind la un nivel maximal influenta
muzicii asupra organismului pacientului. O astfel de muzica bogata in semnificatii angajind participarea a largi si
numeroase arii corticale la receptia si prelucrarea ei (inclusiv realizarea unei stari de "antrenament cortical") este nu
numai la indemina melomanilor, ci a tuturor subiectilor cu un nivel intelectual ridicat (asa cum s-a putut constata in
rindul studentilor medicinisti din anul II). Ea poate fi ulterior utilizata automuzicoterapie la domiciliu.
Indeplinirea acestor obligatii ale terapeutului, in planul selectiilor pieselor muzicale destinate muzicoterapiei,
depinde si de modul in care el apreciaza urmatorii parametrii psiho-socio-culturali ai pacientului (date completate dupa
van Deest, Strobel si Maranto):
- preferinta pentru muzica in raport cu celelalte arte;
- "urechea muzicala" (lipsa unei dotari naturale, "afonii", nu reprezinta o cauza de respingere a muzicii, ci
eventual o receptivitate mai scazuta la o parte dintre ei);
- gradul de cunoastere a pieselor ascultate si preferintele pentru genul de apartenenta al acestora;
- nivelul intelectual;
- nivelul cultural (eventuala preferinta pentru artele inrudite, ca de exemplu artele plastice sau literatura, ca
factori asociativi la receptia muzicii).(66)
Astfel pot fi tratate agresivitatile ascunse, tulburarile mentale sau afective, anumite blocari, dar si cteva boli
psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de alimentatie.

Studiile de psihologie efectuate pna acum n diverse laboratoare de cercetare au permis elaborarea
urmatoarelor recomandari:
- pentru calmarea sistemului nervos: Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven si Uvertura operei
Parsifal de Wagner
- pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa si Clar de luna de Debussy, Nocturnele
lui Chopin si Apocalipsa animalelor de Vanghelis
- pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Voltva de Smetana si Dimineata de Grieg
- pentru tratarea starilor depresive: Carnavalul de Dvorak
- pentru calmarea starilor de agitatie: Oda bucuriei de Beethoven si Corul pelerinilor de Wagner
- pentru tratarea nevrozei astenice si a tulburarilor vegetative: Mica serenada si Simfonia nr. 41 de Mozart
- pentru calmarea marilor suferinte care apar n urma unor ntmplari tragice: Concertul pentru violoncel de
Dvorak si Patetica de Ceaikovski (61)
In schimb exista pericolul ca muzica sa redevina o forta, sa induca violenta pe plan psihic tulburari de
neimaginat, in special la tinerii adepti ai noilor curente (jazz, rock, havy-metal etc.).
Conditii de ascultare a muzicii:
este recomandat sa fii singur in camera, pe cit posibil intr-o camera in care sa nu fii deranjat in
timpul ascultarii;
sursa sonora (radio, casetofon, boxa) sa fie la distanta de 2-3 metri de scaunul sau fotoliul in
care va asezati;
sa fie indepartate din cimpul vizual obiecte sau fotografii care va trezesc amintiri;
scaunul sau fotoliul sa nu fie nici prea inalt, nici prea scund, spre a nu ingreuna circulatia
singelui;
miinile vor fi asezate pe linga corp, iar picioarele paralele, nu incrucisate, pentru a facilita
circulatia energetica in meridianele corpului.
(Pozitia incrucisat o folosim cind ne aparam de un interlocutor neplacut sau care ne comunica lucruri neplacute
ori are un anumit ton, o violenta verbala).
Nivelul sonor, intensitatea este greu de stabilit de noi. Dvs. sinteti cei in masura sa apreciati fiecare dupa
temperament si acuitate auditiva, insa tineti cont de faptul ca un nivel prea slab poate elimina anumite impresii, mai
ales cind este vorba de interpretarea unei orchestre, iar un nivel prea inalt (tare) oboseste, modifica puterea afectiva a
auditiei.
La domiciliu se pot folosi casti pentru auditie pentru a nu deranja pe ceilalti membri ai familiei.
Iluminarea camerei sau salii in care se face o sedinta de meloterapie poate fi:
naturala (lumina zilei);
artificiala, mai ales cind se combina cu cromoterapie, practicindu-se la alegerea culorii in functie de diagnostic.
De asemenea, cind afara este o zi ploioasa sau cetoasa, cenusie, recurgem tot la lumina artificiala, fie la
domiciliu sau in timpul auditiei in grup organizat.
Temperatura mediului ambiant: 20-22 de grade (18-24 de grade).
In timpul auditiei recomandam sa va amintiti lucrurile minunate din natura: munti, paduri, ape cristaline, flori,
armonia culorilor etc., iar daca sinteti obosit, nu va ginditi la nimic, lasati-va furat, dus, leganat de muzica.
Recomandam ascultarea a minimum trei piese muzicale. Alegerea lor se face in functie de nivelul cultural,
cultura muzicala, de starea afectiva si de diagnostic atunci cind omul este bolnav.(39)
Medicul, terapeutul este acel care selecteaza fragmentele muzicale in cazul al doilea.
Pentru ca muzica actioneaza subtil, pe sistem de vibratii si biorezonanta, chiar o muzica a compozitorilor
clasici, culta, in sectiile de medicina interna sau in cabinetele stomatologice, indiferent de gradul de cultura al
pacientului va avea un efect benefic

Iat cteva buci muzicale recomandate pentru diferite afeciuni sau scopuri:
pentru relaxare: Claude Debussy, Sonata pentru pian i harp; Nicolo Paganini, Concert nr. 4 n
Re Minor; P. Ceaikovski, Frumoasa din pdurea adormit (Uvertura)
pentru calmare: Ludwig van Beethoven, Concertul imperial nr. 5 (Adagio din Sonata pentru
violoncel i orchestr n sol minor); Franz Schubert, Rosamunda, Ave Maria; P. Ceaikovski,
Lacul lebedelor; Robert Schumann, Revenire; W.A. Mozart, Concertul nr. 21 pentru pian i
orchestr
ca remediu mpotriva hipertensiunii arteriale: W.A. Mozart, Don Juan; Frantz Liszt, Rapsodia
maghiar
ca remediu mpotriva surmenajului intelectual: J.S. Bach, Fugile
pentru calmarea durerilor: L. van Beethoven, Pastorala; Maurice Ravel, Bolero; Fr. Chopin,
Concert nr. 1 n mi minor
pentru stimulare: Giuseppe Verdi, Marul din opera Aida; J.S. Bach, Brandenburgicele
pentru calmarea strilor de agitaie: L. van Beethoven, Oda bucuriei; Richard Wagner, Corul
pelerinilor
pentru tratarea nevrozei astenice i a tulburrilor vegetative: W.A. Mozart, Mica serenad i
Simfonia nr. 41
pentru calmarea marilor suferine ce apar n urma unor ntmplri tragice: Antonin Dvorak,
Concertul pentru violoncel; P. Ceaikovski, Patetica

Inseamna ca ar trebui sa ascultam muzica in timp

ce invatam?
Da, muzica in stil baroc in special, adica Bach, Telemann,
Handel. O doctoranda a mea, psihologul Liliana Neagu, a
dovedit ca persoanele care invata folosind acest fundal
sonor obtin performante cu 40% mai mari la testele de
memorie. Poate ca mai tarziu se va putea ca in salile de
clasa sa se puna muzica in surdina ca fundal sonor, care
sa nu distraga atentia, dar care sa favorizeze memoria.
Difera impactul pe care il are muzica asupra
noastra daca o ascultam in cadrul unui concert la
Ateneu, de exemplu, sau acasa, la casti?
La un concert, efectul este maxim, deoarece sunt trei
factori implicati: in primul rand, concentrarea este mult
mai buna, te duci la concert ca sa asculti muzica. Pe de
alta parte, este vorba de actiunea sunetelor asupra
corpului, intregul corp este invaluit de aceste efluvii
sonore la modul direct. Si apoi, conteaza caracterul
emotiei colective. Este vorba de fenomenul de contagiune
emotionala care potenteaza trairile. Si caracterul de
eveniment pe care il are participarea la un concert este
important.
Sunt artistii, in general, si persoanele care canta, in
special, mai sanatosi, mai fericiti sau mai putin
stresati decat ceilalti?
Aici este vorba despre muzicoterapia activa pe care eu nu
am analizat-o, deoarece este mult mai putin la indemana
oricui sa cante in casa, sa cante la un instrument chiar,
poate cel mult sa cante intr-un cor. Nu sunt studii foarte
exacte in acest sens, inca nu avem o statistica si in stiinta
nu poti sa mergi numai pe impresii. Dar se pare ca
muzicienii traiesc mai mult - cu unele exceptii regretabile,
desigur. Uitati-va la marii zei, Herbert von Karajan, Arthur
Rubinstein, la 94 de ani canta la pian, Pablo Casals.
Muzica stimuleaza imunitatea, iar cine are o imunitate
mai buna traieste mai mult. Cel putin din punctul acesta
de vedere se poate spera. Dar ascultand muzica, efectele
sunt cu siguranta benefice.
Ce le transmiteti tinerilor care asculta muzica
suparata", zgomotoasa?
Sa nu abandoneze o astfel de muzica, dar sa nu devina
prizonierii ei, sa incerce si altceva. Sa o asculte la
petreceri, mai ales muzica usoara de buna calitate,

muzica de film. Si mai ales, sa cante ei insisi, intr-un cor,

la un instrument. Ii dezvolta mult. Anihileaza efectul
stresului si le finiseaza personalitatea. Ii face mai
complecsi.

Creierul muzical
Creierul muzical

muzica, perceptie+ZOOM

In ultima instanta, alte studii alimenteaza convingerea ca exista realmente un efect cognitiv pe termen lung
produs de invatarea muzicii, dupa cum sustine si Luisa Lopez, neurofiziolog la Universitatea Tor Vergata din
Roma. De asemenea, potrivit unui studiu al cercetatorilor canadieni publicat in revista Brain, mai multi copii
de 4-6 ani, dupa douasprezece luni in care au luat lectii de muzica, au inregistrat rezultate mai bune la
testele de memorie decat colegi de-ai lor de aceeasi varsta care nu au urmat cursurile. Ulterior, alti
specialisti au confirmat ca invatarea muzicii le imbunatateste copiilor performantele la testele spatiale,
lingvistice si matematice.

Muzica este buna si in procesul de invatare. Daca aceasta este linistitoare, ascultatorul va analiza lucrurile si va lucra mult mai repede pentru ca ii
va induce o atitudine pozitiva si il va face sa fie mai motivat. Numeroase sondaje au demonstrat ca muzica a adus imbunatatiri remarcabile in cazul
studentilor care lucrau in laborator in timp ce ascultau ceva linistitor. Asta inseamna ca, ascultand muzica in timp ce te ocupi de o sarcina dificila,
totul o sa-ti para mai usor.
O cercetare recenta a demonstrat ca trecerea de la o nota muzicala la alta "trezeste" celulele creierului care sunt responsabile cu dezvoltarea
memoriei.
De asemenea, muzica joaca un rol important in sporirea creativitatii, avand un impact pozitiv asupra partii drepte a creierului.

In prezent, terapeuti certificati trateaza bolile deinima, astmul, dementa si nu numai cu muzica. Insa nu trebuie sa fii terapeut ca sa stii si sa simti pe
propria piele efectele benefice ale muzicii.

Subiectilor li s-a oferit sa asculte o simfonie a compozitorului baroc William Boyce, relateazaInfoniac. In acest timp, o aparatura sofisticata le studia
activitatea cerebrala prin rezonanta magnetica. Prin scanare, s-a constatat ca muzica a "activat" in principal o zona a creierului responsabila cu
domeniul miscarii, aceeasi care devine activa si in cazul ascultarii unor compozitii moderne.
Localizarea in aceasta zona sugereaza ca, la originile ei, muzica era indisolubil legata de dans. Acest element primordial s-a transmis din generatie
in generatie, iar faptul ca un individ sau altul a capatat atractie spre un anumit stil muzical, urmare a educatiei sale, nu modifica zona de perceptie in
creier.
Nu sunetul era important, ci ritmul

Hipertensiunea arteriala
Potrivit cercetatorilor japonezi, hipertensiunea poate fi ameliorata prin buna dispozitie pe care efectele muzicale o provoaca adesea spontan.
Singura parte delicata este stabilirea de catre specialist a genului de muzica, indicat pentru fiecare individ in parte, acel gen la care individul este
receptiv.
Experiente de laborator efectuate in Japonia arata ca, prin selectarea corecta a genului de muzica, hipertensiunea arteriala poate fi coborata cu 5-6
mm in timp de doua luni.
Explicatia care s-a dat in acest caz este legata de faptul ca muzica poate induce dezvoltarea hormonului serotonina, care neutralizeaza hormonii
generatori de stres, principala cauza a hipertensiunii.
Combaterea singuratatii
Desi nu este o boala, singuratatea provoaca stari maladive, adesea grave si uneori cu consecinte greu de suportat, care afecteaza nu numai
sistemul nervos, dar si functionarea multor organe, aparent fara legatura cu o cauza care le-a produs.
Conform dr. Stephen Palmer de la Univesitatea Berkeley, California, nu singuratatea in sine este cea care ne afecteaza, ci stare emotionala creata
de aceasta. S-a observant ca adesea starile specifice singuratatii pot apare in mod bizar la persoane care traiesc intr-un colectiv, dar care chiar si
acolo se simt singure.
Rezulta ca, asa cum constata dr. Stephen Palmer, nu singuratatea este afectiunea care ne apasa, ci starea emotionala pe care o poate produce
aceasta sau pe care o pot produce alte cauze.
Tratamentele prin muzica au dat in asemenea cazuri rezultatele cele mai bune, iar muzica indicata este cea clasica, apartinand scolii baroce. Un
exemplu este Vivaldi.
Alzheimer
Studii facute pe loturi de persoane in varsta arata ca cei care au studiat muzica sau au cantat la instrumente muzicale in copilarie, la varste de pana
la zece ani sunt mult mai putin expusi decat altii sa manifeste fenomene de dementa senila sau boala Alzheimer, la varste inaintate.
Explicatia consta in faptul ca abilitatile muzicale castigate in copilarie activeaza pozitiv centre cognitive in creier. Aceste abilitati raman active si
mentin capacitatea cognitiva a varstincilor.
De aici, fireste, nu rezulta o recomandare pentru persoanele ajunse deja la varsta a treia, dar rezulta sfatul pentru parinti de a cultiva un minim de
formare muzicala a copiilor, carora notiunile elementare in domeniu trebuie sa le fie la fel de bine fixate in creier, ca alfabetul sau tabla inmultirii.