Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.
Meloterapia este metoda de vindecare sau atenuare a simptomelor prin ascultarea muzicii. Muzica ce are
capacitatea de a induce echilibrare energetica prin fenomenul de biorezonanta indus de vibratiile sunetelor este n
general muzica instrumentala. De altfel ntelesul fara cuvinte al muzicii este cel care confera putere si valoare. Se
spune ca nu ar exista muzica si nu ar fi nevoie de ea daca s-ar putea exprima verbal ceea ce se comunica prin
muzica: toata gama sentimentelor umane, fenomene naturale, sugestia unor anotimpuri, ale momentelor zile si noptii
cu fascinamentul inexprimabil, peisaje mirifice, mobilizarea fortelor, energiilor sau, dimpotriva, disperarea, risipirea lor
n oceanul galactic. n muzica medievala si clasica regasim binecunoscutul ritm din viata noastra de dincolo de
amintire, tezaurizat n subconstient. Deci meloterapia ca si alte metode naturale se foloseste n scop profilactic si n
scop curativ. Medicul, terapeutul este acel care selecteaza fragmentele muzicale n cazul al doilea. Pentru ca muzica
actioneaza subtil, pe sistem de vibratii si biorezonanta, chiar o muzica a compozitorilor clasici, culta, n sectiile de
medicina interna sau n cabinetele stomatologice, indiferent de gradul de cultura al pacientului va avea un efect
benefic. (34)
Prin diferitele elemente ale sale, muzica actioneaza asupra organismului n functie de nivelul din sistemul
nervos caruia i se adreseaza. Se stie ca acesta are o structura complexa, "plurietajata", care contine att regiunea
instinctelor si a emotiilor primare, legate de activitatea subcorticala si a etajelor superioare ale trunchiului cerebral, ct
si regiunea functiilor psihice superioare realizate n scoarta cerebrala. Aceasta structura lucreaza nsa ca un tot unitar,
iar muzica se adreseaza n acelasi timp diferitelor etaje ale acestui sistem. Se pare nsa ca unele compozitii muzicale
s-ar adresa cu predilectie unor etaje, altele altora. Astfel, muzica poate sa trezeasca excitatii senzuale, cum ar fi
reputata scena despre Venusberg din opera "Tannhuser" a lui Wagner, sa duca la un dinamism motor, cum vedem n
marsuri, sa provoace sentimente nostalgice prin romante, sentimente superioare, cum ar fi simfoniile lui Beethoven,
sau o actiune tonica asupra ritmului nostru spiritual.(21)
Actualmente, prin muzicoterapie se ntelege un ansamblu de metode psihoterapeutice implicnd participarea
activa a bolnavului, utiliznd complexul sunet-fiinta umana n scop diagnostic si la tratament. Este pe de o parte o
forma privilegiata de art-terapie, pe de alta parte o tehnica stiintifica care se bazeaza pe descoperirile de psihologie,
neurofiziologie, electroacustica etc. Muzicoterapia, reamintim, are ca principal obiectiv acela de a diminua anxietatea,
de a nlatura inhibitiile, de a tonifica, de a ajuta la reorganizarea vietii interioare, de a facilita acceptarea de sine, pe a
celorlalti si a realitatii, de a restabili sau ameliora comunicarea, de a atenua handicapurile motorii si senzoriale etc.
Muzica a putut fi utilizata si ca adjuvant analgezic capabil sa produca operatului constient o destindere psihica,
o distragere activa prin diversiune senzoriala si izolare acustica .(11)
Indicatiile simptomatice ale muzicoterapiei sunt urmatoarele:
Anxietatea. Sub toate formele sale, aceasta este o indicatie simptomatica majora a tehnicilor de destindere
psihomuzicala si a tehnicilor de expresie corporala, care cauta sa redea individului o impresie corporala de tihna si de
stapnire de sine.
Dizarmoniile psihomotorii. Existenta unei dizarmonii de atitudine poate sa tin fie de tulburari somatice, fie de
tulburari psihologice, din care tulburarea motorie nu este dect expresia acestora. Printre tulburarile de acest gen am
putea cita: tensiunea musculara si rigiditatea de atitudine a subiectului prezentnd o stare nevrotica ca raspuns la
stresuri; fatigabilitatea patologica a starilor numite "neurastenice"; inabilitatea motorie si conduitele motorii patologice
care se ntlnesc n nevroza obsesiva; descarcari motorii si gesturi parazitare care traduc prezenta de obstacole n
executarea miscarilor ntentionale; manierism al atitudinilor si gesturilor. La aceste dezordini se asociaza n mare
masura tulburari ritmice.
Blocajele psihomotorii. Oricare ar fi gradul lor, ele sunt una din indicatiile majore ale terapeuticii de expresie
corporala, de muzicoterapie receptiva individuala si de grup si muzicoterapie activa. Aceasta merge de la blocajul prin
inhibitie emotiva, care se denumeste vulgar trac, la inhibitiile psihomotrice grave ale psihoticilor, ale melancolicului, ale
delirantului, ale schizofrenului catatonic.
Tulburarile de orientaresi de adaptare n spatiu. Nu este vorba numai de dezorientarea dementului si a
schizofrenicului, dar si de angoasele subiectului care nu are o justa apreciere a spatiului sau pericorporal si care se
simte n nesiguranta ntr-un spatiu prea limitat (claustrofobie) sau prea larg (agorafobie) care l nconjoara.
Tulburarile schemei corporale si ale identitatii. Trecem peste tulburarile care sunt de origine neurologica, pentru
a nu mentiona aici dect tulburarile de origine psihologica. n nevroze, la tulburarile de schema corporala propriu-zise,
pot sa se asocieze tulburari ale "simtului realului" dupa P. Janet, griji permanente de natura ipohondrica privind
functionarea organelor, preocupari de ordin estetic si tulburari de identificare a imaginii de sine. Pentru tulburarile
caracteriale sunt indicate tehnicile de destindere ale expresiei corporale sub inductie muzicala si toate tehnicile
favoriznd comunicatia si integrarea n grup.
Perturbatii ale vigilentei cerebrale cu insomnii. Sunt indicate muzicoterapia de destindere si de adormire,
tehnicile de relaxare; n dificultatile trezirii, muzica poate aduce o facilitare; n hipersomnii, cele doua tehnici, corporala
si muzicala, furnizeaza mijloace de stimulare.
Tulburarile de comunicare. Muzica, prin magia sa, va permite des declansarea unei comunicari autentice.
Comportamentele astenice si de remisie, pe care le prezinta pacientii supusi unei spitalizari prelungite, n mod curent
numite "nevroze institutionale", vor beneficia de asemenea de tehnicile de expresie sub aspectul lor dinamizant.
Tulburarile sexuale. S-au obtinut rezultate favorabile n ejacularea precoce, tulburari orgasmice si relationale
(disorgasmie, anorgasmie, dizarmonie sexuala) si poate ajuta un cuplu sa ajunga la orgasm.
Nevroze. stiind ca simptomele tinta sunt anxietatea si tulburarile de adaptare, se poate considera ca le vom
gasi n toate afectiunile nevrotice si inadaptarile pasagere. Dezechilibrul psihic si toxicomaniile, tulburarile
psihosomatice pot beneficia de tratamentul prin muzica pe care-l putem utiliza ca un substitut al drogului, pentru a
amorsa o relatie de comunicare.
Psihoze. Delirurile sistematizate si psihoza maniaco-depresiva sunt, n general, considerate drept
contraindicatii.
n schimb, n schizofrenie, muzica da psihoticului posibiliatea de a iesi din inertia sa, din gndurile sale
disociate, confuze, delirante si de a merge ntru cautarea identitatii sale.
n ceea ce priveste persoanele n vrsta, n geronto-psihiatrie se recurge din ce n ce mai mult la expresia
corporala destinata sa mentina motricitatea, ca si la muzica pentru a stimula functiile intelectuale ncetinite
(concentrare, atentie, memorie), a influenta perturbarile ritmului veghe-somn, a atenua sentimentul de izolare si pentru
a evita comportamentele de demisie.
Limitele muzicoterapiei. Ca si celelalte terapeutici, tehnicile psiho-muzicale au limite de aplicare care tin de:
Rezistentele subiectilor de tratat. Se considera ca ele sunt dificil de aplicat muzicienilor profesionisti: acestia se
apara intelectualiznd auditia muzicala. Dar rezistentele pot fi nvinse, recurgndu-se la compozitii care nu le sunt
familiare, chiar improvizatii.
O alta forma de rezistenta: nereceptivitatea la muzica. Datele de neurofiziologie releva ca aceasta este rara n
afara atingerii organice a cailor de transmisie si a centrilor nervosi. Nereceptivitatea ar putea fi ea nsasi o reactie
nevrotica interpretabila si utilizabila n psihoterapie fie ca este vorba de o indiferenta sau o adevarata respingere.
Singura mare contraindicatie ar fi epilepsia muzicogena. Dar daca controalele arata o absenta de perturbatii ale
transeelor sub stimulare auditiva intermitenta si absenta de reactivitate ntr-un sens defavorabil auditiei muzicale, nu
este cazul sa se retina aceasta contraindicatie.
Limitele de eficacitate. Muzicoterapia nu nlocuieste nici chimioterapeuticile, nici alte psihoterapii, ci se asociaza
acestora. Ea nu este un remediu universal a tuturorr tulburarilor. Preciznd cu grija la ce ne putem astepta de la ea si
la indicatiile sale, vom da pacientului maximum de sanse de a beneficia de ea.
Muzicoterapia, administrata n sedinte de circa 46-60 minute, unice sau repatate pe parcursul mai multor zile, a
fost considerata ca avnd sansa de a diminua hipercortizolemia de stress, pornindu-se de la reactiile subiective
favorabile, de relaxare sau nviorare, observate n mod obisnuit sub influenta muzicii.
Muzica poate sa modifice n mod favorabil o dispozitie si chiar o stare depresiva, dar faptul ca un astfel de
efect se instaleaza mai lent poate scadea interesul clinicienilor pentru muzicoterapie. Cu att mai pretios este aportul
dozarilor hormonale (cortizol salivar) si al inregistrarilor EEG care pot surprinde virajul spre o dispozitie pozitiva
naintea aparitiei semnelor clinice. Astfel, acesti parametri, analizati nainte de aplicarea muzicoterapiei la un lot de
adolescenti cu stari depresive (ntr-un studiu efectuat de Field si colab.) aratau valori crescute de normal si, respectiv,
o activare relativ mai mare a lobului frontal drept. Dupa o singura "sesiune", de 23 de minute, de muzica bine ritmata
si cu o tenta vesela, s-a putut evidentia o neta scadere a valorilor cortizolului salivar (n raport cu cele anterioare
muzico terapiei), si de asemenea, o modificare EEG care a indicat o inversare a activarii dominante, nregistrata - de
aceasta data - la nivelul lobului frontal stng (corelata n mod obisnuit cu stari afective pozitive).(66)
Tulburarile motorii beneficiaza si ele de expresia corporala a muzicii, de caracterul sau stimulant ca si de
anumite trasaturi ale structurii muzicale, n special ritmul. Muzicoterapia devine astfel un adjuvant important la
celelalte masuri de reabilitare motorie n cazul unei pareze si paralizii neurologice dar si n inabilitatea motorie sau
conduitele motorii patologice "ticuri" din nevroza obsesiva.
Muzicoterapia receptiva
Datorita simplitatii (accesibilitatii) conditiilor de instituire, reprezinta cea mai raspndita categorie de metode
("modele") de instituire a muzicoterapiei.
Obiective terapeutice
Se bazeaza pe utilizarea muzicii ca element cu functii multiple:
- "psihoigiena" (Schwabe) sau - cum consideram noi aceasta functie - actiune antidistres sau procurare
(eventual amplificare - n cazuri rituale) de eustres;
- reglarea proceselor fiziologice neurovegetative;
Referitor la anxietate si depresie, muzica este un factor de scadere a anxietatii si depresiei la muzicieni
comparativ cu alte profesii, fapt explicat prin lipsa preocuparii constante pentru muzica la profesionisti din afara
domeniului muzical, fapt ce sugereaza posibilul rol terapeutic al muzicii.
Din aceste considerente rezulta valabilitatea definitiei date de Jacqueline Verdeau-Pailles (1982): muzicoterapia
reprezinta utilizarea complexului sunet-fiinta umana (cu participarea activa a acestuia), in scop terapeutic.(94)
Muzicoterapia se aplica, la fel ca si celelalte forme de psihoterapie atit omului sanatos (caruia i procura o stare
de confort mintal si o sanatate mai buna), cit si omului aflat intr-o stare de impas existential: dificultati de relationare (il
ajuta sa-si realizeze o mai buna integrare), o boala somatica (i alina suferinta fizica) sau alinare (i dezvolta
capacitatea de orientare si resocializare).
Eficacitatea terapiei prin muzica apare acolo unde "ea solicita si stimuleaza toate elementele pozitive ale
individului: vointa, perseverenta, initiativa, incredere in sine, inteligenta, memorie" (J. Verdeau-Pailles si Kiefer - 1994).
Elementul terapeutic de baza al acestei metode psihoterapeutice, muzica actioneaza ca un "agent
homeostatic", facilitind restabilirea ritmurilor fundamentale ale organismului si - "colaborind" cu alte "limbaje" aflate la
dispozitia sa (expresia corporala, expresia grafica si picturala) - le sporeste valoarea terapeutica.(93)
Groddek afirma chiar ca "muzica nu vine dinspre partea constienta a spiritului, ea nu se adreseaza constiintei,
dar forta sa provine din inconstient si ea actioneaza asupra inconstientului" (cit. de B. Lubban-Plozza si colab. 1988).
(71)
Practica muzicoterapiei se situeaza in rindul psihoterapiilor de inspiratie psihanalitica; ele sunt psihoterapii de
activare, suscitind participarea activa a pacientului chiar la ascultarea muzicii, stimulind creativitatea sa.
Exista foarte multe piese muzicale ca poseda un efect anxiolitic, mai ales cele construite pe principiul temei de
variatiuni dar si avind o ritmica mai pregnanta. Van Deest face o analiza a istoricii muzicii pornind de la calmul lui Bach
si seninatatea lui Mozart, trecind prin rezvratirile beethoviene care trezesc in ascultatori frecvente momente anxioase
si culminind cu triada Wagner, Bruckner, Mahler la care anxietatea atinge cote maxime. Spintge si Droh au utilizat in
scop anestezic, muzica "anxiolitica" - deci cu totul altfel de muzica, decit cea aritmogena, descrisa mai sus - la
bolnavele carora li s-a efectuat chiuretaj uterin si care au fost analgeziate in mod foarte eficient.
Exista un intreg "retetar muzical", cuprinzind piese muzicale avind indicatii de utilizare in depresii dar alegerea
lor nu este simpla, deoarece forma, ca si etiologia depresiilor, este extrem de variata. Ca indicatie generala se poate
exemplifica prin utilizarea muzicii lui Bach, despre care G. Duhamel (scriitor celebru, de formatie medicala) afirma ca
are o putere consolatoare, prin caracterul ei echilibrat armonizator. De asemenea, piesele muzicale ce poseda un
caracter stimulant (ex. "Bolero" de Ravel, "Frunhlingslied" de Mendelssohn) piesele "briliante pentru pian sau
orchestra ale lui Weber indicate de muzicoterapeutul american Parperte si - de ce nu - cea mai mare parte din
muzica lui Rossini, ca sa nu mai vorbim de Haydn si Mozart. Nici paginile eroice, dinamice din muzica lui Beethoven
nu pot fi excluse din rindul pieselor muzicale ce trebuie incluse in rindul muzicii ca efect stimulant, energia vitalizanta a
marelui compozitor putind avea un efect mobilizator.
Ca o reteta personala am propune (cit.Iamandescu I.B)., deci, detasarea unor preludii si fugi din "Clavecinul
bine temperat" sau "Concertele branderburgice" ale "Cantorului de la Leipzig" sau partile I din Simfoniile "Haffner" si
39 de Mozart, Andantele din Simfonia 94 in sol major "Surpriza" de Haydn sau toata simfonia a VIII-a de Beethoven.
(66)
Starile depresive minore (nevrotice) sau majore (psihotice) beneficiaza in mod constant de muzicoterapie
receptiva, cu conditia alegerii cu multa grija a tipului de muzica difuzata. In mod expres trebuie mentionata
contraindicatia pentru o muzica trista si dramatica, rascolitoare (van Deest).
Modelul muzicoterapeutic reglator al lui Cristoph Schwabe are la baza conceptia referitoare la invatatura
pacientului ca sa-si constientizeze in mod activ trairile constiente intr-o receptare atenta - cu ajutorul muzicii - a
prezentului (ginduri, sentimente, stari dispozitionale) fara eforturi de vointa obositoare.
"Trairile" muzicii se manifesta initial ca o receptie strict legata de particularitatile pieselor muzicale, privita de
pacienti fara raportare la propria lor persoana dar - intr-o a doua etapa, ea apare ca o posibilitate de a fi scoase la
iveala emotiile ascunse, inclusiv starile afective negative. In aceasta a doua etapa incepe sa se organizeze o
raportare constructiva si combativa a individului fata de momentele conflictuale din viata sa.
Utilizind, in cadrul acestui model de terapie reglatorie, piese muzicale de Brahms, Bartok si Stravinskz - fara
precizarea lucrarilor dar presupunem ca sunt acele piese vioaie, energice, bine ritmate, Schwable isi edifica un
concept terapeutic ce are in vedere atingerea - pe baza utilizarii muzicii - urmatoarelor "tinte":
- manifestari comportamentale: lipsa de energie, interese, initiativa;
- stari afective: trairi cu continutul negativ, anxietate fata de propriile sentimente;
- gindire: senzatie de golire a gindirii sau presiunea unor ginduri parazitare cu continut negativ;
- comunicare: lipsa de contact cu ceilalti, in ciuda unei puternice dorinte pentru aceasta;
- somatic: cefaleea in variate dureri nesistematizate, scaderea apetitului in greutate.
Etapele recuperarii bolnavului depresiv includ demersurile cognitive consecutive reglarii raportului dintre
perceptiile acceptate si cele neacceptate - acestea din urma raminind sub observatia bonavului spre a fi, in cele din
urma, acceptate la adevarata lor dimensiune (mult mai redusa decit la inceputul depresiei). Muzica, prin stimularea
imaginatiei dar si a altor procese cognitive la bolnavul depresiv, ajuta - fara interventia limbajului vorbit - la redresarea
acestor raporturi intrapsihice ale subiectului supus muzicoterapiei reglative. Getrud Schubert a utilizat un amestec de
muzicoterapie receptiva si activa in tratarea depresiilor endogene folosind in faza initiala cele doua romante in fa
major si sol major de Beethoven sincronizata cu exercitii de relaxare centrate pe respiratie. Ulterior aplica exercitii cu
caracter de muzico terapie activa, utilizind bateria de teste Karl Orfol, sub forma unor jocuri active menite sa-l
descatuseze pe bolnavul depresiv de incarcatura sa afectiva negativa.
In depresia de evolutie inclusiv din aterosleroza cerebrala muzicoterapia trebuie sa vizeze stimularea functiilor
cognitive (atentie, memorie) si motorii (asociata cu exercitii fizice usoare), ca si comunicarea cu cei din jur, combatind
tendinta de izolare a virstnicilor.(66)
Influenta muzicii asupra omului fie sanatos, fie bolnav devine maxima, capatind valente noi - legate de
activitatea de creatie in general si suscitind o mobilizare de forte ale psihicului dar si ale intregului organism - in cazul
in care subiectul supus muzicoterapiei executa (interpreteaza) muzica, asa cum poate el sa o faca (desigur o
interpretare fara mari "abateri", mai ales fara omisiuni sau disonante, ar avea un efect superior, conferit de satisfactia
lucrului bine facut).
Acest caz al utilizarii ca agent terapeutic prin antrenarea subiectului la interpretarea unei bucati muzicale sau cel mai frecvent - la improvizatia melodica-ritmica (inclusiv "joaca cu instrumentele muzicale") constituie muzicoterapia
activa. Aceasta forma de terapie are aplicatii mult mai restrinse, fiind utilizata, in special, in clinicile de psihiatrie sau
neurologie.
Pentru omul sanatos cintatul vocal sau la un instrument ar avea un rol extrem de benefic dar exista citeva mari
obstacole - unele de nedepasit, cum este lipsa dotarii naturale pentru muzica - dintre care trebuie sa mentionam:
conditiile improprii datorate aglomeratiei urbane si lipsa timpului necesar, cauzata de concurenta cu celelalte activitati
sau mijloace de divertisment (ambele cele mai bine intruchipate de calculator).
Din aceste motive, muzica este cel mai adesea folosita in terapie sub forma ascultarii ei "controlate" de
muzicoterapeut prin "prescrierea" unei anumite muzici, urmarirea reactiei subiectului ascultator, purtarea unor discutii
cu acesta pe marginea imaginilor si emotiilor evocate sau provocate de muzica respectiva. Avem conturata astfel
imaginea muzicoterapiei receptive, in mod nepotrivit denumita pasiva, deoarece activismul acestei muzici este in
vadita discordanta cu aparenta pasivitate a ascultatorului cufundat in fotoliu.
Referitor la bogatia lumii ce se deschide in fata celui care asculta muzica putem invoca genialul vers al
genialului nostru spirit tutelar Eminescu: "ochiul lui inchis afara, inlauntru-i se desteapta".
Aceasta lume proprie, strict originala a fiecarui ascultator - "stirnita" de ascultarea muzicii - este analizata
impreuna cu terapeutul. El are rolul de a stimula si a invata (eventual corija) pacientul (sau subiectul sanatos, supus
unei muzicoterapii antistres) in legatura cu modul in investigare introspectiva a ceea ce muzica trezeste in sufletul
acestuia si, nu in cele din urma, de exprimare sub forma verbala a continutului ideational sau emotional al trairilor sale
personale incluse de muzica ascultata.
Multe tulburari psihice, usoare sau chiar mai severe, pot beneficia de aceasta forma de psihoterapie, care poate
fi aplicata, cel mai adesea, in grup (cu efectele favorabile ale comunicarii) dar cel mai mare cistig pe care
muzicoterapia receptiva le poate aduce pacientului il reprezinta structura unui mod propriu de forare in profunzimea
propriului psihism, ca si de exprimare a continutul descoperit sub actiunea muzicii (de regula o muzica de foarte buna
calitate).
O astfel de disponibilitate obtinuta cu ajutorul acestei forme de "psihoterapie prin muzica" incurajeaza ulterior
pacientul la o ascultare sustinuta a celuiasi tip de muzica pe care s-a obisnuit sa o inteleaga; el ajunge sa o caute,
frecventind salile de concerte, sau aducind-o in intimitatea locuintei sale sub forma inregistrarilor audio.
In legatura cu natura muzicii alese pentru terapie. Trebuie sa pornim de la urmatoarele "anxiome":
- cele de tip fiziologic care impun psihologia psihologilor referitoare la influenta terapeutica maxima exercitata
de acea muzica pe care pacientul o prefera in cel mai inalt grad, si opinia neurofiziologilor - bazata pe analiza "pe viu"
si "in direct" a activarii zonelor scoartelor cerebrale in timpul audierii muzicii. Aceasta analiza a relevat efectul maximal
activator asupra creierului pe care il are numai o anumita muzica, in special aceea compusa de catre Mozart si - prin
extensie - muzica baroca, clasica si chiar romantica.
Cu alte cuvinte, efectul maximal l-ar putea obtine o muzica iubita de catre pacient, bogata in continut idealafectiv (datorita unei structuri muzicale complexe, specifice muzicii simfonice si de camera). Psihoterapeutii sunt
obligati sa tina cont de aceste doua conditii, aplicindu-le la gradul de inteligenta (consideram noi, ca factor favorizind
intelegerea muzicii "grele") si de cultura al pacientului care ar putea fi blocat de o muzica pe care nici nu o intelege si
nici nu i place.
- axioma muzicoterapeutilor se refera la excluderea muzicii locale (lied, opera) din arsenalul pieselor muzicale
destinate muzicoterapiei, invocindu-se motivul ca imaginile mentale si, mai ales, procesele afective ale pacientului
supus procesului de decodificare a muzicii ar fi mult ingradite de mesajul explicit al textului vehiculat de catre piesele
muzicale vocale. Este o opinie cu care suntem de acord dar ea este valabila numai pentru acele modele
Studiile de psihologie efectuate pna acum n diverse laboratoare de cercetare au permis elaborarea
urmatoarelor recomandari:
- pentru calmarea sistemului nervos: Concertul nr. 5 pentru pian si orchestra de Beethoven si Uvertura operei
Parsifal de Wagner
- pentru destindere psihica si relaxare: Sonata pentru flaut, alto si harpa si Clar de luna de Debussy, Nocturnele
lui Chopin si Apocalipsa animalelor de Vanghelis
- pentru combaterea oboselii si surmenajului: Poemul simfonic Voltva de Smetana si Dimineata de Grieg
- pentru tratarea starilor depresive: Carnavalul de Dvorak
- pentru calmarea starilor de agitatie: Oda bucuriei de Beethoven si Corul pelerinilor de Wagner
- pentru tratarea nevrozei astenice si a tulburarilor vegetative: Mica serenada si Simfonia nr. 41 de Mozart
- pentru calmarea marilor suferinte care apar n urma unor ntmplari tragice: Concertul pentru violoncel de
Dvorak si Patetica de Ceaikovski (61)
In schimb exista pericolul ca muzica sa redevina o forta, sa induca violenta pe plan psihic tulburari de
neimaginat, in special la tinerii adepti ai noilor curente (jazz, rock, havy-metal etc.).
Conditii de ascultare a muzicii:
este recomandat sa fii singur in camera, pe cit posibil intr-o camera in care sa nu fii deranjat in
timpul ascultarii;
sursa sonora (radio, casetofon, boxa) sa fie la distanta de 2-3 metri de scaunul sau fotoliul in
care va asezati;
sa fie indepartate din cimpul vizual obiecte sau fotografii care va trezesc amintiri;
scaunul sau fotoliul sa nu fie nici prea inalt, nici prea scund, spre a nu ingreuna circulatia
singelui;
miinile vor fi asezate pe linga corp, iar picioarele paralele, nu incrucisate, pentru a facilita
circulatia energetica in meridianele corpului.
(Pozitia incrucisat o folosim cind ne aparam de un interlocutor neplacut sau care ne comunica lucruri neplacute
ori are un anumit ton, o violenta verbala).
Nivelul sonor, intensitatea este greu de stabilit de noi. Dvs. sinteti cei in masura sa apreciati fiecare dupa
temperament si acuitate auditiva, insa tineti cont de faptul ca un nivel prea slab poate elimina anumite impresii, mai
ales cind este vorba de interpretarea unei orchestre, iar un nivel prea inalt (tare) oboseste, modifica puterea afectiva a
auditiei.
La domiciliu se pot folosi casti pentru auditie pentru a nu deranja pe ceilalti membri ai familiei.
Iluminarea camerei sau salii in care se face o sedinta de meloterapie poate fi:
naturala (lumina zilei);
artificiala, mai ales cind se combina cu cromoterapie, practicindu-se la alegerea culorii in functie de diagnostic.
De asemenea, cind afara este o zi ploioasa sau cetoasa, cenusie, recurgem tot la lumina artificiala, fie la
domiciliu sau in timpul auditiei in grup organizat.
Temperatura mediului ambiant: 20-22 de grade (18-24 de grade).
In timpul auditiei recomandam sa va amintiti lucrurile minunate din natura: munti, paduri, ape cristaline, flori,
armonia culorilor etc., iar daca sinteti obosit, nu va ginditi la nimic, lasati-va furat, dus, leganat de muzica.
Recomandam ascultarea a minimum trei piese muzicale. Alegerea lor se face in functie de nivelul cultural,
cultura muzicala, de starea afectiva si de diagnostic atunci cind omul este bolnav.(39)
Medicul, terapeutul este acel care selecteaza fragmentele muzicale in cazul al doilea.
Pentru ca muzica actioneaza subtil, pe sistem de vibratii si biorezonanta, chiar o muzica a compozitorilor
clasici, culta, in sectiile de medicina interna sau in cabinetele stomatologice, indiferent de gradul de cultura al
pacientului va avea un efect benefic
Iat cteva buci muzicale recomandate pentru diferite afeciuni sau scopuri:
pentru relaxare: Claude Debussy, Sonata pentru pian i harp; Nicolo Paganini, Concert nr. 4 n
Re Minor; P. Ceaikovski, Frumoasa din pdurea adormit (Uvertura)
pentru calmare: Ludwig van Beethoven, Concertul imperial nr. 5 (Adagio din Sonata pentru
violoncel i orchestr n sol minor); Franz Schubert, Rosamunda, Ave Maria; P. Ceaikovski,
Lacul lebedelor; Robert Schumann, Revenire; W.A. Mozart, Concertul nr. 21 pentru pian i
orchestr
ca remediu mpotriva hipertensiunii arteriale: W.A. Mozart, Don Juan; Frantz Liszt, Rapsodia
maghiar
ca remediu mpotriva surmenajului intelectual: J.S. Bach, Fugile
pentru calmarea durerilor: L. van Beethoven, Pastorala; Maurice Ravel, Bolero; Fr. Chopin,
Concert nr. 1 n mi minor
pentru stimulare: Giuseppe Verdi, Marul din opera Aida; J.S. Bach, Brandenburgicele
pentru calmarea strilor de agitaie: L. van Beethoven, Oda bucuriei; Richard Wagner, Corul
pelerinilor
pentru tratarea nevrozei astenice i a tulburrilor vegetative: W.A. Mozart, Mica serenad i
Simfonia nr. 41
pentru calmarea marilor suferine ce apar n urma unor ntmplri tragice: Antonin Dvorak,
Concertul pentru violoncel; P. Ceaikovski, Patetica
Creierul muzical
Creierul muzical
muzica, perceptie+ZOOM
In ultima instanta, alte studii alimenteaza convingerea ca exista realmente un efect cognitiv pe termen lung
produs de invatarea muzicii, dupa cum sustine si Luisa Lopez, neurofiziolog la Universitatea Tor Vergata din
Roma. De asemenea, potrivit unui studiu al cercetatorilor canadieni publicat in revista Brain, mai multi copii
de 4-6 ani, dupa douasprezece luni in care au luat lectii de muzica, au inregistrat rezultate mai bune la
testele de memorie decat colegi de-ai lor de aceeasi varsta care nu au urmat cursurile. Ulterior, alti
specialisti au confirmat ca invatarea muzicii le imbunatateste copiilor performantele la testele spatiale,
lingvistice si matematice.
Muzica este buna si in procesul de invatare. Daca aceasta este linistitoare, ascultatorul va analiza lucrurile si va lucra mult mai repede pentru ca ii
va induce o atitudine pozitiva si il va face sa fie mai motivat. Numeroase sondaje au demonstrat ca muzica a adus imbunatatiri remarcabile in cazul
studentilor care lucrau in laborator in timp ce ascultau ceva linistitor. Asta inseamna ca, ascultand muzica in timp ce te ocupi de o sarcina dificila,
totul o sa-ti para mai usor.
O cercetare recenta a demonstrat ca trecerea de la o nota muzicala la alta "trezeste" celulele creierului care sunt responsabile cu dezvoltarea
memoriei.
De asemenea, muzica joaca un rol important in sporirea creativitatii, avand un impact pozitiv asupra partii drepte a creierului.
In prezent, terapeuti certificati trateaza bolile deinima, astmul, dementa si nu numai cu muzica. Insa nu trebuie sa fii terapeut ca sa stii si sa simti pe
propria piele efectele benefice ale muzicii.
Subiectilor li s-a oferit sa asculte o simfonie a compozitorului baroc William Boyce, relateazaInfoniac. In acest timp, o aparatura sofisticata le studia
activitatea cerebrala prin rezonanta magnetica. Prin scanare, s-a constatat ca muzica a "activat" in principal o zona a creierului responsabila cu
domeniul miscarii, aceeasi care devine activa si in cazul ascultarii unor compozitii moderne.
Localizarea in aceasta zona sugereaza ca, la originile ei, muzica era indisolubil legata de dans. Acest element primordial s-a transmis din generatie
in generatie, iar faptul ca un individ sau altul a capatat atractie spre un anumit stil muzical, urmare a educatiei sale, nu modifica zona de perceptie in
creier.
Nu sunetul era important, ci ritmul
Hipertensiunea arteriala
Potrivit cercetatorilor japonezi, hipertensiunea poate fi ameliorata prin buna dispozitie pe care efectele muzicale o provoaca adesea spontan.
Singura parte delicata este stabilirea de catre specialist a genului de muzica, indicat pentru fiecare individ in parte, acel gen la care individul este
receptiv.
Experiente de laborator efectuate in Japonia arata ca, prin selectarea corecta a genului de muzica, hipertensiunea arteriala poate fi coborata cu 5-6
mm in timp de doua luni.
Explicatia care s-a dat in acest caz este legata de faptul ca muzica poate induce dezvoltarea hormonului serotonina, care neutralizeaza hormonii
generatori de stres, principala cauza a hipertensiunii.
Combaterea singuratatii
Desi nu este o boala, singuratatea provoaca stari maladive, adesea grave si uneori cu consecinte greu de suportat, care afecteaza nu numai
sistemul nervos, dar si functionarea multor organe, aparent fara legatura cu o cauza care le-a produs.
Conform dr. Stephen Palmer de la Univesitatea Berkeley, California, nu singuratatea in sine este cea care ne afecteaza, ci stare emotionala creata
de aceasta. S-a observant ca adesea starile specifice singuratatii pot apare in mod bizar la persoane care traiesc intr-un colectiv, dar care chiar si
acolo se simt singure.
Rezulta ca, asa cum constata dr. Stephen Palmer, nu singuratatea este afectiunea care ne apasa, ci starea emotionala pe care o poate produce
aceasta sau pe care o pot produce alte cauze.
Tratamentele prin muzica au dat in asemenea cazuri rezultatele cele mai bune, iar muzica indicata este cea clasica, apartinand scolii baroce. Un
exemplu este Vivaldi.
Alzheimer
Studii facute pe loturi de persoane in varsta arata ca cei care au studiat muzica sau au cantat la instrumente muzicale in copilarie, la varste de pana
la zece ani sunt mult mai putin expusi decat altii sa manifeste fenomene de dementa senila sau boala Alzheimer, la varste inaintate.
Explicatia consta in faptul ca abilitatile muzicale castigate in copilarie activeaza pozitiv centre cognitive in creier. Aceste abilitati raman active si
mentin capacitatea cognitiva a varstincilor.
De aici, fireste, nu rezulta o recomandare pentru persoanele ajunse deja la varsta a treia, dar rezulta sfatul pentru parinti de a cultiva un minim de
formare muzicala a copiilor, carora notiunile elementare in domeniu trebuie sa le fie la fel de bine fixate in creier, ca alfabetul sau tabla inmultirii.