Particularitati ale educatiei contemporane

In secolul nostru pe scena vietii se desfasoara un spectacol uluitor, in care

umanitatea este antrenata sa joace roluri complexe si dramatice indivizii, prinsi in
mrejele progresului, remodeleaza universul, dar platesc tribut pentru cutezanta si
pentru orgoliul nemasurat de a atinge absolutul; astfel, razboaie sangeroase macina
temeliile natiunilor, factorul material primeaza in fata celui spiritual, emigrarea
genereaza dezradacinare- de multe ori individul se rupe de mediul sau dar nu se
poate integra nici in cel nou-, notiuni precum dreptate, generozitate, toleranta,
rabdare nu mai reprezinta deja valori morale incontestabile iar familia, fundamentul
solid pe care atatea societati si-au construit fiinta nationala, isi pierde sensul si
valentele adanci, daca indrazneste sa domoleasca forta banului.
In aceste conditii, cand timpul nu mai are rabdare (din nou ) cu oamenii, o
abordare a problemei educatiei reprezinta un gest de curaj dar si de responsabilitate.
Tarile foarte dezvoltate si-au construit, firesc, de-a lungul mai multor zeci de
ani, o civilizatie puternica, in acord cu spiritul specific fiecarei natiuni si acum, la
adapostul suprematiei financiare si politice, isi permit luxul de a gasi si impune
strategii educationale ce imbina cu succes traditia si libertatea spiritului. Insa
natiunile trecute prin furcile caudine ale unor regimuri totalitare se confrunta cu cel
putin doua probleme majore. In primul rand educatia nu este sustinuta cum s-ar
cuveni de catre autoritatile statului, in sensul ca se acorda foarte putine fonduri si
reforma in invatamant este superficiala.Apoi, acestor tari le este foarte dificil sa-si
gestioneze libertatea- sa o defineasca si, ceea ce este cel mai important, sa-i
cunoasca si sa-i accepte limitele. De aceea apare, din pacate, riscul a ceea ce se
intelege prin teoria formelor fara fond, gandita cu intelepciune si simt al realitatii
de Titu Maiorescu.
Oricum, sincronizarea cu spiritul veacului trebuie sa se produca si pentru
realizarea acestui obiectiv este necesara implicarea, in mod egal, a tuturor factorilor
determinanti pentru succesul reformei in invatamant: in primul rand autoritatile
statului (factorii politici ); in al doilea rand comunitatea locala, parinti, scoala,
profesori; in al treilea rand comunitatea internationala. Imbinand cu responsabilitate
radacinile fiecarei natiuni cu spiritul novator se va construi un sistem nou si
sanatos- educatia permanenta- un proces continuu, ce se sprijina pe patru piloni: a
invata sa cunosti, a invata sa actionezi, a invata sa traiesti impreuna cu ceilalti, a
invata sa fii.
A invata sa cunosti inseamna a invata sa acumulezi cunostinte generale
pentru a profita de oportunitatile pe care educatia le pune la dispozitia individului
de-a lungul intregii vieti.

A invata sa faci presupune deprinderea de adaptare la diferitele contexte

sociale cu care omul se poate confrunta; el trebuie pregatit profesional si mai ales
psihologic pentru o lume in permanenta schimbare ale carei dominante sunt
reprofilarea si sincretismul diferitelor domenii.
A invata sa traiesti impreuna cu ceilalti inseamna angajarea in proiecte
comune si capacitatea de a rezolva conflictele in spiritul respectarii valorilor
pluralismului, al intelegerii reciproce si al pacii.
In sfarsit dar nu in ultimul rand prin a invata sa fii se intelege dezvoltarea
personalitatii in asa masura incat ea sa reveleze in permanenta Omul: membru
responsabil al familiei si al comunitatii, cetatean, producator, creator, spirit novator.
In acest sens, educatia nu trebuie sa neglijeze nici o latura a potentialului uman:
memoria, ratiunea, simtul estetic, calitatile fizice si capacitatea de a comunica.
Revenind la factorii hotaratori in ceea ce priveste schimbarea sistemului
educational s-ar impune un demers de aprofundare a responsabilitatilor ce ar reveni
fiecaruia din ei.
Poate cel mai important rol il au autoritatile statului. Acestea trebuie sa
constientizeze faptul ca mai ales schimbarile majore necesita sustinerea prin
finantare. Un profesor bun nu este doar un om bine pregatit ci si o personalitate
puternica al carei piedestal este demnitatea generata de o viata decenta , lipsita de
frustrari si privatiuni; un bun profesionist trebuie sa se perfectioneze, sa invete
mereu si acest demers presupune si un efort financiar. Deci profesorul ar trebui sa
beneficieze de un salariu motivant.
Apoi, in egala masura, este important ca procesul de invatamant sa se
desfasoare intr-un cadru prielnic educarii tinerei generatii. Asadar institutiile in care
are loc acest proces trebuie sa corespunda anumitor standarde impuse de spiritul
reformei. Astfel, din scoli, licee si universitati nu trebuie sa lipseasca materiale
didactice si mijloace tehnologice performante, sali de curs adaptate specificului si
nevoilor existente in cadrul unei anumite comunitati.
Reforma in adevaratul sens al cuvantului presupune si modificarea
programelor scolare ele trebuie sa fie aerisite, permisive si , intr-o mare
masura , la dispozitia cadrului didactic , in asa fel incat sa devina accesibile intregii
populatii scolare si sa fie preintaminat sau inlaturat esecul scolar; ar trebui sa se
aiba in vedere faptul ca in unele tari au existat scoli pentru elevi cu deficiente si ca
acestia au fost , de curand , integrati in invatamantul de masa.
Este , de asemenea , esential ca autoritatile statului sa inteleaga masura in
care trebuie sa se aplice descentralizarea in managementul procesului de
invatamant.
Daca in invatamantul superior s-a acceptat pana la urma ideea de autonomie
cu tot ce aceasta presupune , nu acelasi lucru se intampla , cel putin in unele tari , in
ceea ce priveste invatamantul preuniversitar.

Autonomia scolara are diferite aspecte . Ea se aplica in primul rand la

managementul resurselor : scoala ar trebui sa aiba posibilitatea de a decide cum sa
foloseasca o proportie substantiala din resursele financiare repartizate. In unele
cazuri pot fi organizate consilii ad-hoc , cum ar fi comitetele compuse din profesori
si parinti sau elevi , care sa-si exprime opiniile asupra administrarii scolii si asupra
programei de invatamant. In termeni mai generali , in fiecare scoala trebuie sa
existe proceduri prin care sa se defineasca rolul tuturor partilor implicate si sa se
promoveze colaborarea intre profesori , directori si familii , precum si o mai larga
deschidere spre dialog cu comunitatea locala. Aceasta din urma , un factor
important in realizarea unei reforme corecte si complexe , trebuie sa vina in
intampinarea nevoilor pe care institutiile de invatamant le reclama , in intampinarea
propunilor acestora catre autoritatile statului.
Initiativele liderilor locali trebuie incurajate, iar talentele lor administrative si
tehnice , mai ales cele din domeniul controlului financiar , se cuvine sa fie
stimulate. Grupurile de femei , mai ales cele ce includ si mame , pot juca un rol
determinant in asigurarea si sustinerea unei aplicari eficiente a programelor de
instruire elementara . Centrele locale ale comunitatii pot fi folosite intr-o varietate
de scopuri , in organizarea unor programe pe teme de alimentatie , a unor cursuri
pentru cetatenii de varsta avansata , pentru tineret , pentru gazduirea unor
evenimente sociale si culturale si chiar pentru unele programe care sa atraga
venituri .
Implicarea comunitatii in procesul educativ trebuie sa mearga mana in mana
cu implicarea statului , acesta din urma fiind obligat sa asigure tuturor copiilor din
toate comunitatile existente sansa de a beneficia de o educatie de calitate si , in
egala masura , sa le ofere adultilor oportunitatea de a acumula cunostinte utile
pentru imbogatirea calitatii vietii.
De altfel Spre mai bine! ar trebui sa fie motoul unei societati in care fiecare
persoana trebuie sa aiba posibilitatea sa se instruiasca permanent , pe parcursul
intregii vieti ; pentru ca acest lucru sa fie realizabil trebuie regandita legatura dintre
societate si institutiile de invatamant , precum si ordonarea diferitelor niveluri ale
procesului educational.
In invatamantul elementar fiecare persoana copil , tanar sau adult trebuie
sa beneficieze de satisfacerea nevoilor educative primare : instrumentele esentiale
ale procesului de invatare capacitatea de a citi , de a se exprima oral , de a rezolva
o problema dar si continuturile elementare cunostinte , aptitudini , valori ,
atitudini toate fiindu-i necesare pentru a continua sa invete.
Educatia elementara reprezinta atat o pregatire pentru viata cat si perioada
cea mai propice de a invata cum se invata.
Invatamantul secundar trebuie sa-i ajute pe tineri pe de o parte sa
dobandeasca cunostintele necesare pentru a se folosi de noile mijloace tehnologice
iar pe de alta parte sa-si dezvolte aptitudinile necesare infruntarii violentelor si

conflictelor, spiritual inventiv si empatia in vederea evolutiei spre statutul de

cetateni creatori ai lumii de maine. In multe cazuri, cursurile predate la ciclul
secundar servesc in principal la pregatirea tinerilor pentru invatamantul superior,
astfel incat toti cei cu rezultate mai slabe, cei care abandoneaza cursurile sau nu
ajung sa se inscrie in cursurile superioare de invatamant ajung sa fie lasati pe
margine si sa ramana insuficient pregatiti pentru munca si viata. De aceea
diversificarea continuturilor, acordarea unei atentii sporite orientarii scolare si
profesionale se numara printre telurile urmarite in orice proces de reforma.
Universitatile institutii cu o pozitie centrala in sistemul de invatamant
superior indeplinesc toate functiile asociate cu progresul si transmiterea
cunoasterii : cercetarea , descoperirea , predarea , instruirea si invatarea permanenta
, la care se adauga o alta functie care a capatat in ultimii ani un rol tot mai
important : cooperarea internationala. Universitatea continua sa fie izvorul principal
de la care un numar tot mai mare de indivizi isi astampara setea de cunoastere ,
curiozitatea de a experimenta diferite domenii , si orgoliul de a depasi limitarile
impuse de mediul cultural nativ.
Aceasta institutie are o mare importanta si pentru ca este responsabila in cel
mai inalt grad de pregatirea profesorilor , cei care la randul lor poarta raspunderea
pregatirii pentru viata a tinerei generatii.
Demersul de abordare a problemei educatiei atinge in acest moment un
aspect major aportul profesorului la o reforma de maxima complexitate si
revigorare a sistemului de invatamant. Se stie ca dascalul , educatorul a fost
intotdeauna , prin tinuta sa profesionala si morala , un model , atat pentru elevii sai
cat si pentru diferite comunitati sociale in care s-a putut afirma ca si creator , ca
pionier al Ideii. Un adevarat dascal stie mereu sa comunice , in afara continuturilor
specifice disciplinei sale , un mesaj mult mai important si mai pretuit de elevi
valorile morale in care el crede si care considera ca trebuie valorizate de invatacei,
experiente de viata , conduita si decenta care stau la baza succesului , increderea in
ceea ce se poate obtine prin efort propriu si pretuirea lucrului bine facut.
Temelia ce sta la baza formarii unui bun dascal si menirea acestuia nu trebuie
sa se schimbe; doar ca profesorul, supus el insusi procesului de educatie
permanenta, trebuie sa se formeze in permanenta pentru a fi la curent cu spiritul
vremii in care evolueaza. De aceea trebuie sa fie implicat intr-o munca eficienta de
echipa la nivelul scolii , in proiecte derulate de diferite organizatii si institutii din
tara si din afara ei si trebuie sa participe la diferite activitati desfasurate in cadrul
programelor de formare continua.
Uniunea Europeana incurajeaza , prin intermediul unui set de programe
inovatoare , schimburile intre scoli si universitati , predarea limbilor straine ,
egalitatea sanselor. Este important de mentionat programul Socrates , care include
programele Erasmus , Comenius si Lingua. Scopul acestor programe este acela de a
oferi tarilor participante ocazia de a beneficia in mod egal de avantajele pe care le

au cateva dintre ele la toate nivelurile de invatamant , compensand astfel

deficientele la nivel national.
Acest demers si-a propus sa evidentieze coordonatele educatiei
contemporane cu care si tarile aflate in plin proces de reforma e bine sa se
sincronizeze . Trebuie precizat faptul ca noul merita sa fie primit cu deschidere si
toleranta dar el trebuie adaugat firesc la specificul national , la radacinile profunde
ale civilizatiei unui popor. Tot ceea ce este fortat este si lipsit de consistenta!

Bibliografie
Delors, Jacques - Comoara launtrica , Bucuresti , Polirom , 2000
(coordonator )