Raportul educatie–autoeducatie in contextul educatiei permamente.

Factori interni si externi

declansatori de autoeducatie.
Raportul educatie–autoeducatie depinde de factori interni si externi. 'Nu exista educatie fara autoeducatie”.
Educatia si autoeducatia trebuie sa aiba un raport echilibrat si continuu. Autoeducatia nu este opusul
educatiei si nu se identifica cu ea. Autoeducatia are aceleasi elemente ca si educatia
(scop,obiect,subiect,mijloace,metode).' Individul poate fi subiect al educatiei la orice varsta, autoeducatia
implica un anumit grad de maturitate(preadolesc, adolesc). Autoeducatia si-a demonstrat necesitatea
permanentei. Numai astfel se poate face fata exigentelor dezvoltarii sociale, economice si cultural- politice
a epocii in care traim. Autoeducatia se realizeaza numai prin forte proprii, fara ajutorul sau apelul la factori
educativi externi. Autoeducatia este o urmare, dar si o conditie a eficentei educatiei, este o completare a
educatiei.

Factorii determinanti ai educatiei permanente  pot fi sintetizati astfel (R.H.Dave):

datorita revolutiei stiintifice si tehnice care a generat explozia informationala si perisabilitatea crescanda a
cunostintelor, educatia si formarea nu se mai pot limita la anii scolaritatii ci trebuie sa se intinda pe tot
parcursul vietii;
pentru a facilita adaptarea la schimbare, educatia trebuie sa isi elaboreze un sistem de obiective,
continuturi si metode menit sa ajute oamenii si societatea in procesul de adaptare sociala,
profesionala si culturala;
schimbarile survenite la nivel economic, social, stiintific, politic, cultural, familial si profesional
impun adaptari si readaptari rapide care necesita eforturi crescute si permanente din partea tuturor
persoanelor;
evolutiile demografice indica scaderea natalitatii si cresterea numarului persoanelor in varsta, care
trebuie sa beneficieze de programe de educatie permanenta pentru a ramane activi, productivi si
creatori chiar si dupa parasirea campului muncii pentru a nu deveni o sursa de regres social din
cauza neintelegerii si neadaptarii adecvate la schimbari, a lipsei de receptivitate la nou;
educatia trebuie conceputa ca o formare totala a omului, modeland multiplu si complex
personalitatea fiecarui individ pe parcursul intregii sale existente, de exemplu prin facilitarea
utilizarii eficiente a timpului liber care a devenit o realitate ambigua in societatea contemporana.
avand mai mult timp liber la dispozitie, datorita tehnologizarii, oamenii se pot concentra asupra
activitatilor extraprofesionale si asupra propriei realizari, participand la activitati cu scop educational
mai mult sau mai putin explicit, cu atat mai mult cu cat educatia este un proces multidimensional,
care nu se limiteaza la acumularea de cunostinte si care nu cade exclusiv in sarcina sistemului
educational (J.Delors).
Necesitatea multiplicarii institutiilor care ofera programe educationale pentru adulti
institutii care isi extind rolul educational: muzee, biblioteci, teatre;
pregatirea la locul de munca inregistreaza un caracter mai sistematic, cu tendinte de
institutionalizare;
educatia a devenit o comoditate ca oricare alta, ca orice serviciu pentru care platesti pentru al
avea;
vorbim de piata educationala concurentiala, deci necesar a fi calitativa si adoptata cererii; indivizii
intra mai tarziu pe piata muncii pentru a dobandi nivele superioare de educatie, iar cu cat sunt mai
instruiti, cu atat doresc sa mearga mai departe;
educatia pe parcursul intregii vieti este un proces permanent, cu de imbogatire si adaptare a
cunoasterii si abilitatilor fiecarui individ, de potentare a capacitatii sale de a judeca si de a actiona,
asigurand premise participarii active si responsabile a indivizilor la progresul societatii.
Dimensiunile educatiei adultilor:
educatia in scop de recalificare, de perfectionare, pentru reducerea somajului;
 educatia pentru reintegrare sociala a grupurilor marginalizate social;
educatia civica si interculturala;
educatia pentru reducerea analfabetismului functional sau computerial.

Politica educationala privitor la educatia adultilor:

declararea anului 1996 ca An European al Invatarii Permanente;
la Conferinta Generala UNESCO de la Hamburg, din 1997 se defineste conceptul de educatie a
adultilor si se afirma obiectivele educatiei adultilor:
-dezvoltarea autonomiei si a simtului responsabilitatii individului;
-abilitarea adultilor pentru a face fata transformarilor care afecteaza economia, cultura, si societatea in
ansamblul sau
-promovarea unei participari creative a cetatenilor la viata colectivitatii.

Mutatii la nivelul viziunii despre educatie:

obiectivul educatiei nu va mai fi invatarea ci a invata cum sa inveti, cum sa cauti si sa utilizezi
eficient informatia de care ai nevoie pentru a trai in societate in armonie cu indivizi diferiti;
ca participant activ la procesul de educatie permanenta, beneficiarul acestui tip de educatie
inceteaza sa mai fie obiectul pasiv al educatiei, pentru a deveni subiectul ei activ;
este necesara crearea si adoptarea unei metodologii didactice inovative care sa favorizeze
participarea fiecarui individ la propria formare. Se constata diversificarea si extinderea metodelor
activparticipative cu impact formativ, generate in sistemul educatiei adultilor la toate nivelurile
educationale;
deplasarea procesului de invatamant de la informare la formare, de la memorizare la rationament
de la invatare mecanica la invatare creativa;
patrunderea in educatia de toate nivelurile a tehnologiei didactice moderne (sisteme audiovizuale
multimedia, invatare asistata de calculator, internet etc.) (I. Jinga);
se schimba rolul si functiile cadrului didactic, acesta devenind consilier si facilitator al invatarii,
indrumator si stimulator al efortului de invatare si formare a copiilor, tinerilor si adultilor;
autoeducatia este inteleasa ca o „activitate constienta, planificata si sistematica desfasurata de
catre fiinta umana in scopul autoperfectionarii propriei personalitati si formarii de noi deprinderi si
competente in vederea adaptarii eficiente la specificul societatii prezente si viitoare” (A. Barna).
Elevul trebuie sa invete cum sa invete si cum sa devina intr-o continua devenire.
Particularitatile procesului de autoformare la preadolescenti si adolescenti
Educatia pentru autoeducatie este lasata pe seama sansei; preocuparile autoeducative sunt insufiecient
reprezentate in mediul scolar. Greutatile intampinate de adolescenti in absenta unui indrumari adecvate nu
pot fi depasite totdeauna in mod fericit. Autoeducatia este un proces care implica o anumita „strategie
temporala” atat social, cat si individuala. Munca pentru autoeducatie trebuie inceputa la inceputul
adolescentei, atunci cand s-au creat deja conditiile psihologice necesare unei astfel de activitati.
Autoeducatia are rolul de a dezvolta capacitati intelectectuale, de a modela trasaturi fundamentale ale
personalitatii elevilor, la varsta la care se decide si se precizeaza idealul profesional si nivelul de aspiratii.

Incepand cu varsta de 11 ani elevii incep sa ia singuri decizii , desi pe la 13-14 ani ei revin la profesor
pentru a-i cere incontinuare ajutorul; pe la varsta de 13 ani numarul elevilor cu activitati preferate este in
crestere , acestia incep sa fie tot mai mult preocupati de organizarea timpului lor liber ; pe la 14 ani tinerii
isi propun multe, dar sunt incapabili sa-si sincronizeze actiunile in timp si spatiu, in unele zile
„nemaivazandu-si capul de treburi” , in timp ce in alte zile „nu au ce face”; la 14 ani tanarul tine sa-si
argumeteze deciziile insa simte lipsa unor informatii. La 15 ani ele stie ce vrea sa faca, este totusi mai
putin capabil sa se automobilizeze la activitate , sa depuna un efort sustinut; nevoia cunostinte despre
natura si comportarea umana devine mai acuta. Obiectul preocuparilor de autocunoastere ale
adolescentilor se schimba cu inaintarea in varsta; daca la 13 ani il preocupa mai mult fizicul sau , la 15 ani
il preocupa gandurile si ideile sale, iar pe la 16-18 ani comportarea , normele morale, firea sa in comparatie
cu ale altora . Profesorul trebuie sa trezeasca elevilor sai interesul pentru autoperfectionare.

In cadrul autoeducatiei pot functiona si metodele euristice, lucrul cu manualul si resursele extrascolare;
problematizarea este un alt mijloc care concura la aparitia autoeducatiei . Invatarea programata este un
mijloc de autoinstruire atunci cand permite initierea intr-un domeniu care constituie obiectul autoinstruirii.
Profesorul e o sursa suplimentara de informatie Ca membru al unui grup, tanarul adopta cerintele
colectivului , care devin un factor de autoeducatie. Toate acestea trebuie cunoscute de educator si grupul
din care tanarul face parte.