FORMELE ȘI FUNCȚIILE

EDUCAȚIEI
Educația ne unește
 Educația are și a avut dintotdeauna roluri multiple pentru individ și pentru
societate.

1 În primul rând, educația are implicații semnificative în prosperitatea

economică a fiecărui individ în parte, a fiecărei comunități, a fiecărei națiuni.
Tehnologiile și evoluția lor rapidă au modificat mediul de afaceri, procesele de
producție și au dus concurența de la nivel local la nivel mondial. O forță de
muncă
bine educată este crucială în lumea contemporană, iar lupta pentru resursele
naturale ocupă azi un loc secund, fiind devansată de lupta pentru resurse umane.
Astfel educația a devenit treptat una dintre cele mai mari afaceri la nivel
mondial și sectorul privat a preluat treptat o mare parte din responsabilitatea
educației
pe tot parcursul vieții.
2 Educația are apoi un rol și implicații culturale esențiale. Rămâne principala

cale prin care valorile și tradițiile se transmit din generație în generație, se

modelează pentru a reflecta evoluțiile culturale și economice și se ancorează în
realitățile sociale contemporane.
Un alt rol al educației este cel social. Educația oferă fiecărui individ
oportunitatea de a acumula cunoștințele și de a își dezvolta atitudinile și

abilitățile necesare pentru a deveni un cetățean informat și activ, care

contribuie la dezvoltare comunității sale și a națiunii. Educația asigură

astfel stabilitatea și dezvoltarea sociala.

Un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală .Fiecare

individ trebuie să aibă posibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului
propriu, astfel încât să poată asigura independența și prosperitatea lui, a familiei
pe care eventual decide să și-o întemeieze și a grupurilor din care decide să facă
parte. Dezvoltarea personală continuă prin învățare pe tot parcursul vieții este
esențială în societatea contemporana.

2. Educația are apoi un rol și implicații culturale esențiale. Rămâne principala

cale prin care valorile și 3. Un alt rol al educației este cel social. Educația oferă
fiecărui individ oportunitatea de a acumula cunoștințele
4. Un rol fundamental al educației se referă la dezvoltarea personală. Fiecare
individ trebuie să aiposibilitatea de a se dezvolta potrivit potențialului propriu,
astfel încât să poată asigura independența și

În funcţie de gradul de organizare şi de oficializare al formelor educaţiei

putem delimita trei mari categorii: educaţia formală (oficială), este cea oferită de
şcoală; educaţia non-formală (extraşcolară), reprezintă activităţile educative
organizate de alte instituţii, cum ar fi muzeele, bibliotecile, cercurile ştiinţifice
etc.; educaţia informală (spontană), reprezentată de influenţele spontane sau
neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media etc., este procesul
care durează pe tot parcursul vieţii prin care individul acumulează cunoştinţe,
informaţii, atitudini, abilităţi prin intermediul experienţelor de zi cu zi şi relaţiei
cu mediul înconjurător. Delimitarea dintre aceste trei forme ale educaţiei este
una teoretică, în practică ele funcţionând ca un complex ale cărui graniţe sunt
dificil de trasat, cele trei genuri de acţiuni educative potenţându-se reciproc.

1 Educatia formala se referă la ansamblul acţiunilor educative, sistematice şi

organizate, elaborate şi desfăşurate în cadrul unor instituţii de învăţământ
1. Educaţia formalăse referă la ansamblul acţiunilor educative, sistematice şi
organizate, elaborate şi
specializate (şcoala, universitate etc).
Educaţia formală organizează şi structurează sitemul cognitiv, aptitudinal şi
atitudinal al individului, astfel încât, ulterior, să fie posibilă o mai mare
receptivitate faţă de informaţiile şi valorile vehiculate prin intermediul educaţiei
nonformale sau informale. Scopul acestui acestui tip de educaţie este
introducerea progresivă a elevilor în marile paradigme ale cunoaşterii şi
instrumentalizarea lor cu tehnicile culturale care le vor asigura o anumită
independenţă educativă. Pregătirea este elaborată în mod conştient şi eşalonat,
fiind asigurată de uncorp de specialişti pregăţiti anume în acest sens.
Informaţiile primite sunt selectate cu grijă şi structurate, permiţând o asimilare
sistematizată a cunoştinţelor şi facilitând dezvoltarea unor abilităţi şi deprinderi
necesare integrării individului în societate. Ea este puternic expusă
exigenţelorsociale. Acest tip de educaţiese caracterizează prin uniformitate şi
printr-o anume rigurozitate. Graniţa dintre educaţia formală şi cea nonformală
nu este întotdeauna clar definită, deoarece există aspecte nonformale în structura
educaţiei formale.
Educaţia nonformală este diferită de educaţia formală, prin aspectul conţinutului
şi formele de realizare.
2 Educatia nonformala cuprinde actiunilor acţiunilor şi influenţelor educative
structurate, organizate şi instituţionalizate, dar desfăşurate în afara sistemului de
învăţământ.
cuprinde totalitatea acţiunilor şi influenţelor educative structurate, organizate şi
Aceste activităţi, la fel ca la educaţia formală, sunt coordonate de pedagogi de
specialitate, dar care, în aceste situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau
coordonatori. Acţiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printro mare
flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere pe interesele şi abilităţile
elevilor. Caracterul acestor activităţi este mai puţin formal, dar cu acelaşi
rezultat formativ, este flexibil şi variat, facultativ sau optional şi include
activităţi paraşcolare (de perfecţionare, reciclare etc.) şi perişcolare (vizite la
muzeu, excursii, cluburi, cercuri ştiinţifice, vizionări de filme etc), elevii fiind
implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi. Aceste
acţiuni permit lărgirea orizontului cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor din
anumite domenii şi dezvoltarea unor aptitudini şi interese speciale, promovează
munca în echipă accentuează obiective de tip formativ-educativ.

3 Educatia informala se referă la influenţele educative neorganizate,

nesistematice şi nesubordonate unor finalităţi educaţionale precise. Include
totalitatea informaţiilor cotidiene cu care se confruntă individual.
Aceste informaţii au conţinuturi variate, nu sunt selectate, prelucrate pedagogic
sau transmise în conformitate cu principiile de organizare a procesului
instructiv-educati

2. Educaţia nonformalăcuprinde totalitatea acţiunilor şi influenţelor educative

structurate, organizate şi instituţionalizate, dar desfăşurate în afara sistemului de
învăţământ. Aceste activităţi, la fel ca la educaţia formală, sunt coordonate de
pedagogi de specialitate, dar care, în aceste situaţii, au un rol secundar, de
moderatori sau coordonatori. Acţiunile incluse în acest perimetru se
caracterizează printro mare flexibilitate, oferind o mai bună posibilitate de pliere
pe interesele şi abilităţile elevilor. Caracterul acesto
Educaţia informală este un process de învăţare continuu şi spontan, care se
realizezază în afara cadrului educaţiei formale şi al educaţiei nonformale.
Familia este principalul grup social în care se desfăşoară acest tip de educaţie,
apoi prietenii şi persoanele cu care individul intră în contact. Un rol important îl
au mijloacele de informare în masă. Internetul, televiziunea, radioul, presa
scrisă, prin varietatea de informaţii pe care o transmit, ne permit să fim în
continuu contact cu diferitele evenimente sociale, politice şi economice, atât în
plan naţional, cât şi internaţional, lărgindu-ne, astfel, mediul vizual şi perceptiv.
Acest lucru influenţează comportamentul şi modul de a gândi al indivizilor,
modifică forma prin care oamenii cunosc şi înţeleg realitatea înconjurătoare.
Modelându-ne gusturile, valorile, obiceiurile şi opiniile, canalele informative şi
funcţiunile comunicative constituie un mijloc puternic de educaţie informală.

Deşi toate cele trei tipuri ale educaţie: formală, nonformală şi informală,
sunt diferite, toate sunt necesare, împreună formând “individul”. Educaţia
trebuie să aibă un caracter global, îmbinând armonios şi eficient educaţia
formală cu cea nonformală şi informală pentru a asigura individului o bună
dezvoltare şi integrare în societate. Totodată fiecare din aceste forme de
educaţie, are un rol caracteristic de îndeplinit.
Cele trei forme ale educaţiei se sprijină şi se condiţionează reciproc, însă rolul
cel mai important revine, totuşi, educaţiei formale, prin intermediul căreia vor fi
filtrate mesajele primite prin celelalte canale. De aceasta depinde calitatea
coordonării şi integrării influenţelor nonformale şi informale asupra
individului.Educaţia reprezintă, astfel, activitatea psihosocială cu funcţie
generală de formare şi dezvoltare permanentă a personalităţii umane pentru
integrarea socială optima.
Funcțiile educației
Prin educație se urmăresc două mari scopuri : ’’Primul e să dăm copilului cunoștințe
generale de care, bineînțeles, va avea nevoie să se servească; aceasta este intrucția.
Celălalt e să pregătim în copilul de azi pe omul de mâine și aceasta este educația’’
(Berger)

Complexitatea educației este evidentă și din perspectiva consecințelor pe

care aceasta le poate avea în planul dezvoltării umane și sociale.
Prin funcţiile educaţiei înţelegem rolurile pe care aceasta le are în formarea şi
dezvoltarea personalităţii individului.

Ele sunt percepute în mod diferențiat de către teoreticienii acestui domeniu,

luându-se drept criterii de analiză în special raportarea la dimensiunile existenței
umane (funcţia cognitivă, economică şi axiologică) sau la domeniile vieţii
sociale (funcţia politică sau civică, funcţia economică, funcţia culturală)

I.Din perspectiva holistică asupra educației (educația ca tot, ca experiență

globală, completă și complexă) se pornește de la două dimensiuni fundamentale
în analiza calității educației :domeniul (socio-uman, tehnico-economic, politic,
cultural şi educaţional) și nivelul de impact (individual, instituțional, comunitar,
național, internațional). Aici este valorificată ideea ca educația este un resort
autoregulator (datorită acesteia, subiectul se creeează pe sine).

1 Funcțiile socio-umane ale educației se referă la impactul acesteia în planul

dezvoltării personalității omului și al relațiilor sociale, la diferite nivele

La nivele individual ,educatia contribuie la dezvoltarea maximala a

potentialului psihic si social al elevului.
La nivel individual, educația contribuie la
dezvoltarea maximală a potențialului psihic
și social al
La nivel individual, educația contribuie la
dezvoltarea maximală a potențialului psihic
și social al
La nivel instituțional, școlile și celelalte
instituții educaționale facilitează apariția și
întărirea calității
La nivel institutional, școlile și celelalte instituții educaționale faciliteaza aparitia
si intarirea calitatii relatiilor interumane si a comportamentului organizational.
 La nivel comunitar, educatia raspunde nevoilor sociale prin intermediul membrilor,
facilitate mobilitatii sociale si consolidarea conceptului de egalitate sociala. Ea isi
propune dezvoltarea subiectilor in spiritual armoniei international si eliminarii
nationale ,regionale sau sexuale.

acilitează apariția și întărirea calității realțiilor

interumane și a comportamentului organizațional.

 La nivel comunitar, educația răspunde nevoilor sociale prin integrarea

membrilor, facilitarea mobilității

2. Funcțiile tehnico-economice se referă la contribuția educației la

dezvoltarea si nevoile tehnice sau economice ,in cadrul fiecarui nivel.

La nivel individual , educatia ofera elevilor oportunități de acces la

cunoștințele și abilitățile impuse de societatea modernă.
 La nivel institutional, instituțiile educaționale se preocupă de calitatea și
transparența serviciilor pentru clienții, angajații și partenerii organizațiior

La nivel comunitar, instituțiile educaționale sprijină nevoile comunității

locale contribuind la dezvoltarea si stabilitatea societății în ansamblul său

3. Funcțiile politice relevă impactul educației asupra dezvoltării politice.

La nivel individual, urmărește dezvoltarea atitudinilor și aptitudinilor civice
pozitive dar și pregătirea tinerilor pentru exercitarea drepturilor și
responsabilităților cetățenești
La nivel institutional, instituțiile educaționale activează ca locuri pentru
încurajarea discuțiilor critice pe teme politice de interes direct
La nivel comunitar, educatia joaca un rol important în promovarea
conștiinței democratice și facilitează dezvoltarea politică, urmărind eliminarea
conflictelor internaționale.
 4. Funcțiile culturale au în vedere contribuția educației la transmiterea și
crearea culturii

La nivel individual, educația își asumă

dezvoltarea laturii creative și estetice,
precum și contactul
 La nivel instituțional, elementele
culturale sunt transmise sau integrate
 La nivel comunitar, instituțiile
educaționale servesc drept spații culturale
care reflectă normele și
La nivel individual, educația își asumă dezvoltarea laturii creative și
estetice, precum și contactul cu anumite valori culturale
 La nivel instituțional, elementele culturale sunt transmise sau integrate
La nivel comunitar, instituțiile educaționale servesc drept spații culturale
care reflectă normele și asteptările comunității respective

La nivel comunitar, instituțiile educaționale

servesc drept spații culturale care reflectă
normele și
La nivel global, educația poate contribui la valorizarea diversității culturale
și toleranței față de normele, tradițiile, valorile și credințele altor țări sau
regiuni.

5. Funcțiile educaționale prezintă educația ca atare (denumită si “comoara

ascunsă”) . Spre deosebire de
concepția tradițională potrivit căreia educația este doar un mijloc de atingere a
unor valori (economice,
sociale, politice sau culturale), transformările actuale au condus la acceptarea
faptului că educația însăși este un scop crucial.

La nivel individual, educația promovează ca scop “a învăța, să înveți ,,

La nivel instituțional, profesioniștii domeniului lucrează împreună pentru a

îmbunătăți metodele de invatare si predare.
La nivel comunitar sunt oferite servicii pentru nevoile educaționale ale
cetățenilor, facilitând dezvoltarea tuturor mediilor și contribuind la dezvoltarea

societății

Analiza funcţiilor educaţiei are în vedere raportarea activităţii de formare-

dezvoltare a personalităţii la principalele domenii ale vieţii sociale, văzute ca
subsisteme ale sistemului social-global (subsistemul politic,economic şi cultural)
1.Funcţia politicăvizează formarea și dezvoltarea personalităţii în cadrul
procesului de integrare socială şireduce tentaţia puterii de a folosi educaţia ca
mijloc de „ conservare a societăţii,,

2. Funcţia economică vizează valorificarea potenţialului bio-psiho-social al

personalităţii pe tot parcursul vieţii pentru integrarea într-o activitate productivă;
vizează cultura muncii (capacitatea persoanei de a produce eficient valori
materiale şi spirituale) şi cultura tehnologiei (capacitatea persoanei de a folosi
eficient ştiinţa în diferite domenii de activitate).
3. Funcţia culturală vizează formarea și dezvoltarea personalităţii umane prin
intermediul valorilor spiritual validate social în spaţiu şi timp.

III. Funcția generală a educației este aceea de a selecta, actualiza și valorifica

diferite experiențe în cederea asigurării unei integrări rapide și eficiente a unei
persoane în societate și a susținerii evoluției acesteia.
Poate fi descompusă în funcții operaționale:

1Funcţia instructiv-formativă - de dezvoltare conştientă a potenţialului de

cunoaştere al omului
Educaţia urmăreşte valorificarea potenţialului biopsihic al fiecărei persoane în
unitatea şi integralitatea ei.
Această funcție este prioritară și trebuie privită în toată complexitatea ei. Ea nu
se reduce la transferul de cunoștințe teoretice ci are în vedere și pregătirea
mentală (atitudine), eficiența, capacitatea de adaptare.

2 Funcţia psihologic-formativă sau autoformativă – de înzestrare a

persoanei cu capacitatea de adaptare
independentă la schimbările mediului.
Pune accent pe formarea priceperilor :
- de anticipare a cerinţelor mediului aflat în continuă schimbare
- de învăţare a învăţării (autoeducare)
- de formare a unei mentalităţi independente, conștiente, responsabile
- de formare a unor atitudini receptive, favorabile participării active şi
creative la viaţa socială
- de stimulare a nivelurilor superioare, cele ale autorealizării.
3 Funcția socială are în vedere pregătirea persoanei pentru a îndeplini mai
multe roluri pe scena vieţii sociale:familiale, profesionale, economice, politice,
etc.
Pregătește persoana pentru schimbarea majoră de rol social : trecerea de la
statutul de “consumator de resurse sociale” – specifică copilăriei , la cel de
“producător de resurse sociale” (materiale. spirituale, financiare) – specifică
vârstei adulte.

4 Funcţia culturală - de selectare şi transmitere a valorilor intelectuale şi

acţional-instrumentale de la social la individual. Prin intermediul educaţiei
persoana îşi însuşeşte fondul cultural acumulat de a lungul istoriei cunoaşterii,
selectate cu scopul de a pregăti persoana pentru exigenţele lumii contemporane.

5 Funcţia axiologică asigură fundamentul moral-atitudinal, principiile de

viaţă şi conduită care reglează atât însuşirea cât şi utilizarea cunoştinţelor. Ea
asigură persoanei criteriile valorice dezirabile pentru a realiza o alegere atunci
când este pus în faţa unor alternative valoric distincte, a diferenței dintre bine şi
rău, întrepotrivit şi nepotrivit, între frumos şi urât. Absenţa reperelor axiologice
afectează coerenţa şi eficienţa pe termen lung a procesului educative.
Educația servește realizării a trei scopuri principale:

Funcția de selectare, prelucrare și transmitere a cunoștintelor și valorilor de la

societate la individ- asigură in timp existența unei continuități informaționale

între generații, oferind astfel posibilitatea evolutiei culturale si tehnologice.

Aceasta cuprinde :
- selectarea (informația aleasă este analizată din punct de vedere al importanței
și consistenței sale științifice
- prelucrarea (adecvarea informației la nivelul de înțelegere al subiectului căruia
i se adresează)
-transmiterea (prin tehnici si procedee specifice)

Funcția de dezvoltare a potențialului biopsihic al omului se referă la

faptul că acțiunea educațională urmărește atingerea anumitor finalități. Acestea
produc modificări pozitive și de durată în plan cognitiv,afectiv-motivațional și
comportamental la nivelul subiectului care se educă.

Functia de asigurare a unei inserții sociale active a subiectului uman

reprezintă dimensiunea socio-economică a educatiei, adică necesitatea de a
pregăti indivizii pentru o integrare socială și profesională optima.

Bibliografie:
Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele
culturale ale educatiei, Editura Polirom,
Bucureşti, 1996

Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura
Polirom, Bucureşti, 1996
 Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura
Polirom, Bucureşti, 1996
Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura
Polirom, Bucureşti, 1996

Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti, 2001
https://www.academia.edu/13078676/
Fundamentele_pedagogiei
 http://www.rasfoiesc.com/educatie/
didactica/EDUCATIA-Functiile-
educatiei63.php
 http://www12.tuiasi.ro/users/58/
pedagogie%20I.pdf
 http://www.scrigroup.com/didactica-
pedagogie/Educatia-Functiile-
educatiei73363.php
 https://www.google.ro/url?

 Cucoș, C. (2002), Pedagogie, Editura

Polirom, Iași
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/
imag_file/237-243.pdf
 http://www.scrigroup.com/didactica-
pedagogie/INTERDEPENDENTA-FORMAL-
NONFORM75969.php

La nivel individual, urmărește dezvoltarea

atitudinilor și aptitudinilor civice pozitive
dar și pregătirea