ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL

Pentru început este important să înțelegem conceptul de activități extrașcolare. Ţîru

C. Maria (2007) în „Psihologia activităţilor extracurriculare” abordează această temă,
referindu-se la activitățile extrașcolare ca fiind niște activități extracurriculare realizate în
afara mediului școlar, dincolo de participarea copiilor în cadrul unei lecții dirijate de către
cadrul didactic. Studiile susțin că activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru copil
deoarece ajută la formarea unei atitudini pozitive față de învățat, de unde rezultă performanțe
academice mult mai ridicate. De asemenea, sunt formate și dezvoltate diverse abilități
practice, dar și diferite strategii de rezolvare de probleme. Toate aceste beneficii conduc la
formarea unei imagini de sine pozitive.
Rolul activităților extrașcolare în procesul educațional este de a complementa rolul
școlii/grădiniței, care este văzut ca un sistem de transmitere de informații iar prin intermediul
activităților extrașcolare aceste informații sunt consolidate și puse în aplicare. Activitățile
extrașcolare permit exprimarea și explorarea identității copiilor deoarece constituie un mediu
atractiv în afara contextului academic. (Feldman & Matjasko, 2005)
Activitățile extrașcolare îmbracă diferite forme. Aceste activități se pot desfășura prin
diferite vizite la instituții publice, muzee, cinematografe, excursii, teatru etc.
Câteva dintre formele de activitate extraşcolară organizate de cadrele didactice:

 Excursiile – „Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la

diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-
educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ” (I. Nicola, 2000,
451)
Prin excursii sau drumeții copiii pot cunoaște diferite locuri unde s-au născut
personalități naționale sau care este stilul de viață al oamenilor în alte regiuni ale țării. De
asemenea, pot dezvolta empatie, afecține față de animale, natură sau oameni. Copiii pot prin
intermediul excursiilor să se cunoască mai bine și să stabilească o relație mai apropiată cu
cardul didactic.

În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum
urmează (I. Nicola, 2000):

- excursii și vizite introductive– organizate înaintea predării unui capitol / unei teme cu
scopul de a-i sensibiliza pe copii și a valorifica rezultatele în cadrul lecției/lecțiilor
viitoare;
 - excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește
transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;
- excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui
capitol.
 Vizitele-Vizitele la muzee, la expoziții, în diferite locuri cu încărcătură istorică, la
case memoriale se pot constitui în adevărate modalități de a cunoaște și prețui valorile țării.
Vizionarea unor filme, spectacole de teatru, opera pot constitui surse de informații.
 Activități cultural-artistice/sportive - Vizionarea emisiunilor / spectacolelor muzicale,
de teatru pentru copii, distractive sau a manifestărilor sportive, orientează și trezesc interesul
copiilor / elevilor spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură, dans etc.

Eccles şi Barber (1999) demonstrează printr-un studiu rolul extrem de important al

activităților extrașcolare în procesul educațional, și anume:

- participarea în toate tipurile de activităţi extraşcolare/extracurriculare corelează cu creşterea

rezultatelor şcolare;

- participarea la activităţi sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să se înscrie

la facultate până la vârsta de 21 de ani;

-participarea la activităţi prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvenţă în rândul

elevilor participanţi.

În concluzie, participarea copiilor la activitățile extrașcolare ajută la explorarea

intereselor și deblocarea pasiunilor nedescoperite încă de copii. Rolul activităților
extrașcolare în procesul educațional este reflectat prin: creșterea stimei de sine și dezvoltarea
unor competențe esențiale în viață.
 BIBLIOGRAFIE:

 C. M. Ţîru, 2007, Psihologia activităţilor extracurriculare, Cluj-Napoca

 Feldman & Matjasko, 2005, The Role of School-Based Extracurricular Activities in
Adolescent Development: A Comprehensive Review and Future Directions. Review of
Educational Research, 75, 159-210
 Nicola, I., (2000), Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București.

 Eccles & Barber, 1999, Adolescent Participation in Organized Activities- What Do

Children Need to Flourish?, pp.133-146