METODE DE EXPLORARE ŞI DESCOPERIRE A REALITĂŢII

4.1. METODE DE EXPLORARE DIRECTĂ A REALITĂŢII

OBSERVAREA constă din urmărirea sistematică de către elev a obiectelor şi fenomenelor ce

constituie conţinutul învăţării, în scopul surprinderii însuşirilor semnificative ale acestora. Observaţia
este de două feluri: sistematică (sub îndrumarea cadrului didactic) şi independentă (efectuată doar
de elev). În funcţie de timp, observaţiile pot fi de scurtă sau de lungă durată.

În cazul disciplinei educaţie muzicală, o observare presupune parcurgerea mai multor etape:
organizarea observării, observarea propriu-zisă, prelucrarea datelor culese şi valorificarea observării.
Explicitarea datelor observării se face cu ajutorul unor suporturi materiale: referate, cronici
muzicale, culegeri de creaţii muzicale diverse, înregistrări etc., toate acestea putând fi strânse într-un
portofoliu muzical, ce va putea fi valorificat fie la clasă, fie în activităţile de cerc muzical. Este o
metodă de învăţare prin cercetare şi descoperire care îl introduce pe elev în cercetarea ştiinţifică.
Această metodă conduce şi la formarea unor calităţi comportamentale cum ar fi: consecvenţa,
răbdarea, perseverenţa, imaginaţia. O modalitate de abordare a metodei, ar putea constitui
observarea şi culegerea de către elevi a unor creaţii integrate folclorului copiilor, specifice zonei.

A determina elevii să cunoască realitatea sonoră înseamnă, înainte de toate, a-i ajuta să intre în
contact direct cu lunea sonoră, în contact cu creaţia artistică. Experienţa proprie ce derivă din
contactul direct cu realitatea sonoră constituie una din principalele surse de obţinere a unor noi
cunoştinţe. În urma acestei experienţe, capacităţile şi aptitudinile sale muzicale şi de creaţie vor
înregistra un mai accentuat grad de dezvoltare. Angajaţi într-un asemenea efort, elevii sunt învăţaţi
să observe, să experimenteze, să întreprindă o anchetă, să compare, să analizeze, să sintetizeze, să
explice etc., să-şi însuşească de fapt anumite îndemânări şi calităţi specifice cercetătorului. Se pot
deasemenea observa şi consemna obiceiuri, datini, tradiţii şi manifestări muzicale locale într-un “
calendar muzical”.

Descrierea etapelor:

- prezentarea problemei care s-a ridicat în cursul activităţii concrete de învăţare;

- discuţia problemei în comun până ce ea devine clară pentru toţi elevii; se precizează
obiectivele şi sarcinile concrete de urmărit;

- se pot formula ca repere anumite întrebări-problemă şi se stabilesc anumite criterii sau

indicatori de observare;

- se va asigura o etapizare a observării după un plan elaborat de către elevi ;

- aspectul organizatoric privind angajarea efectivă a elevilor în sarcina de observare;

- creaţiile culese se înregistrează şi se consemnează sistematic în caiete de observaţii, în fişe

speciale sau protocoale de observare;

- pe parcursul observării, elevii urmează să recurgă la diverse operaţii de identificare, de

discriminare, de comparaţie, de ordonare şi clasificare;
- în partea finală, datele obţinute se supun analizei şi prelucrării, interpretării şi explicaţiei etc.;

- rezultatele se vor prezenta oral sau scris şi vor fi supuse atenţiei şi dezbaterii colective a întregii
clase;

- noile achiziţii vor fi valorificate în cuprinsul activităţilor de cerc, serbări şi alte activităţi
extracurriculare.