Sulful (numit și pucioasă) este elementul chimic cu simbolul S și cu numărul atomic 16.

Este un
nemetal polivalent abundent în natură. În condiții standard de temperatură și presiune, moleculele
de sulf prezintă o aranjare octatomică, având formula S8. Sulful elementar este un solid cristalin, de
culoare galbenă. Din punct de vedere chimic, reacționează cu toate elementele, mai puțin cu aurul,
platina, iridiul, azotul, telurul, iodul și gazele nobile. Se află în perioada a 3-a, în grupa a VI-a
principală, fiind astfel un calcogen.

Sulful este un element esențial în corpul tuturor organismelor vii, dar de cele mai multe ori este
întâlnit sub formă de compuși organici cu sulf sau sulfuri metalice, și foarte rar sub formă
elementară. Trei aminoacizi (cisteină, cistină și metionină) și două vitamine (biotină și tiamină) sunt
compuși organici cu sulf. De asemenea, mulți cofactori biochimici conțin sulf, precum glutationul sau
tioredoxina. Legăturile disulfurice S-S, numite și „punți de sulf”, au un rol important în unele țesuturi
animale, întrucât conferă rezistență mecanică și insolubilitate proteinei numită cheratină ce se
găsește în epiteliul extern, păr, unghii, pene, etc.

Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru producția
de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De asemenea, oxizii sulfului
(dioxid de sulf, trioxid de sulf, etc) sunt componenți ai ploii acide. În cantități mai mici, sulful este
folosit în chibrituri, insecticide și fungicide. Mulți compuși derivați ai acestuia sunt urât mirositori; de
exemplu, mirosul de grepfrut sau cel de usturoi este datorat prezenței de compuși organici cu sulf în
compoziția plantei. Hidrogenul sulfurat este compusul care are mirosul caracteristic de ouă clocite,
dar este prezent și în alte procese biologice. Sulful este, de asemenea, componentul de bază în
cadrul procesului de vulcanizare.