PROIECT

IMPORTANȚA ȘI ROLUL NEMETALELOR ÎN VIAȚA OMULUI.

CLASIFICAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR
MINERALE

CIUCHITU ILIE CL.9”B”

ROLUL NEMETALELOR ÎN VIAȚA OMULUI

https://www.referat.ro/referate/Rolul_nemetalelor_in_viata_omului_18287.html
 Nemetalele ca elemente a lumii chimice se afla a fi parti
componente a multor organisme vii. Printre aceste organisme
este si insusi cel uman. Nemetalele isi manifesta importanta
si rolul lor in viata omului prin continutul sau in organismul
uman si prin aparteneta sa ca parti din structura lui, fiecare
nemetal avind responsabilitatile sale aparte si functiile
specifice care contribuie la mentinerea organismului intr-o
stare buna, conform parametrilor standart de existenta.
Nemetalele mai sunt si componente a unor parti ale corpului,
componente chimice care desigur ca nu trebuie sa lipseasca
din intregul acestora.

Borul se gaseste in toate organele umane, precum si in cea

mai mare concentratie - in oase si smaltul dentar. In plasma
sangelui nou-nascutului continutul de bor este foarte ridicat,
dar in primele cinci zile de viata, scade rapid. Borul este
B necesar pentru functionarea normala a oaselor si articulatiilor.
Impreuna cu calciu, magneziu si fosfor, el participa in
metabolismul tesutului osos. Cercetatorii cred ca vitamina D
ajuta la trecerea borului la forma sa mai activa, crescand
astfel absorbtia de calciu si concentratia acestuia in oase si
previne pierderea de calciu prin marind nivelul de estrogen in
sange, important pentru oase. Borul creste nivelul de hormoni
sexuali masculini, si, probabil, afecteaza masa totala de
muschi.
• Sulful reprezinta o componenta esentiala a corpului uman, pentru
ca este o parte integranta a tuturor proteinelor. Intr-un corp adult
se contine aproximativ 100 mg sulf : cel mai mult se afla in cei trei
aminoacizi - cisteina, cistina si metionina, restul - sub forma de
sulfati asociati cu alte substante in celule. Sulful predomina in
tesuturile cu continut ridicat de proteine. Este o parte componenta
a colagenului (o proteina prezenta in tesuturile conjunctive, oase
si dinti), precum si a cheratinei (o proteina continuta in piele, par si
unghii) si reda tesuturilor elasticitate , forta si forma.

Sulful este implicat in formarea acizilor biliari, importanti pentru

digestie si absorbtie a grasimilor. Ca o componenta a vitaminei B
(tiamina si biotina), contribuie la transformarea de proteine,
glucide si grasimi in energie. Sulful este implicat in reactii cu
oxigen, care afecteaza coagularea sangelui, productia de insulina
si activitatea enzimelor, cum ar fi glutation (glutation) si coenzi
Oxigenul este un element chimic cu simbolul O și numărul atomic 8. Este
membru al grupei calcogenilor și este un element nemetalic foarte reactiv și un
agent oxidant care formează foarte ușor compuși (în special oxizi) cu majorit
atea
elementelor.[1] După masă, oxigenul este al treilea cel mai întâlnit element înunivers,
după hidrogen și heliu.[2] În condiții normale de temperatură și presiune,
doi atomi de oxigen se leagă pentru a forma dioxigenul, o moleculă diatomicăincoloră,
inodoră și insipidă, cu formula O2.
Oxigenul elementar e produs de cianobacterii, alge și plante, fiind folosit în
respirația celulară în toate formele complexe de viață.Oxigenul reprezintă o parte
importantă din atmosferă, și e necesar la susținerea
ma
jorității vieții terestre, fiind folosit în respirație. Totuși, e prea reactiv chimic
pentru a rămâne un element liber în atmosfera Pământului fără a ne fi
reaprovizionat continuu de fotosinteza din organismele vii, care folosesc energialuminii
Soarelui p
entru a produce oxigen elementar din apă.
Oxigenul a fost descoperit independent de Carl Wilhelm Scheele, în Uppsala, în
anul 1773 sau mai devreme, și de Joseph Priestley în Wiltshire, în anul 1774, dar
lui Priestley i se acordă mereu prioritate deoarece munca sa a fost publicatăprima.
Numele oxigen a fost inventat în 1777 de către Antoine Antoine Lavoisier, care descoperă
g
azul
independent de Cavendish în urma unui experiment ce urmărea determinareamasei
pierdute
Importanta nemetalelor in organismul umanNemetale
In organismele vii se găsesc 28 de elemente dintre care 15 sunt metale şi 11
nemetale.Nemetalele sunt:: C, H, O, N, S, P, Cl, F, Br, I, As(Arsen), si
B(Bor).Dintre acestea, C, H, O, N, intră în alcătuirea fiecarei celule vii, constituindelementele din care sunt alcătuite substanţele
proteice, fără de care nu poate ficoncepută viata.Elementele de bază (C, H, O, N) sunt în procente ridicate

în corpul uman, dupăcum rezultă din următoarele date ce exprimă compoziţia procentuală a corpului:
O=56,1% C=28% H=9.3% N=2%Fiecare nemetal are responsabilitatile sale aparte si functiile specifice carecontribuie la
mentinerea organismului intr-o stare buna conform parametrilorstandar de existenta.Nemetalele mai sunt si componente a
unor parti alecorpului,componente chimice care desigur nu trebuie sa lipseasca din intregulacesta.Sulful si carbonul
Sulful reprezintă o componentă esenţială a corpului uman, pentru că este o parteintegrantă a tuturor proteinelor. Într
-
un corp adult se conţine aproximativ 100 mgsulf : cel mai mult se află în cei trei aminoacizi
-
cisteină, cistină şi metionina,
restul -
sub forma de sulfaţi asociaţi cu alte substanţe în celule. Sulful predomină în ţesuturile cu conţinut ridicat de proteine. Este o
parte componentă acolagenului (o proteină prezentă în ţesuturile conjunctive, oase şi dinţi), precumşi a
unii compuşi mai complicaţi ai fosforului se găsesc în ţesuturile cerebrale. Înorganismul uman se găseşte P sub forma unui
compus
complex numit
https://ro.scribd.com/document/401058717/Importanta-nemetalelor-in-organismul-uman-docx
Caracterizarea generalã a nemetalelor
În sistemul periodic, nemetalele sînt dispuse astfel: a) în sistemul periodic cu perioade scurte, segãsesc în subgrupele
principale, în partea dreaptã, sus, a diagonalei bor
astatin; b) în sistemul periodic cu perioade lungi, se gãsesc în dreapta, în grupele IVA, VA, VIA, VIIA, VIIIA. Dintoate elementele
cunoscute astãzi, doar 22 sînt nemetalice. Dintre ele, 16 sînt elemente active si 6formeazã grupul gazelor inerte Cu toate
acestea, chimia nemetalelor este mai bogatã decît cea ametalelor. Elementele nemetalice joacã un rol însemnat în existenþa
vieþii pe pãmînt.
Obținerea nemetalelor
Nemetalele se obtin prin diferite metode: 1. Separarea de alte substanþe din surselenaturale, dacã nemetalul existã în stare
liberã. De exemplu, separa aerului lichefiatîn oxigen, azot si gaze inerte reziduale. 2. Reducerea din compusi, dacã
nemetaluldin compus are gradul de oxidare pozitiv.
3.Oxidarea din compusii în care nemetalul are gradul de oxidare negativ. *De exemplu, oxidarea ionilor clorurã la electroliza
solutiei sau topiturii de clorurã desodiu: Anod (+) 2Cl
2‡ = Cl2↑ Nemetalele se pot obtine atît în industrie, cît și
în laborator.
Proprietati chimice
În reactiile chimice, nemetalele pot fi atît oxidanti, cît si reducãtori, cu exceptiafluorului F
, care manifestã un caracter puternic oxidant. Astfel, toate reacþiilechimice cu participarea nemetalelor sînt reactii de
oxidoreducere. Nemetalele sînt rezistente la încãlzire; de aceea, majoritatea reacþiilor cu participarea lor au loc doar
la temperaturi înalte.Daca o sa doresti o sa scrii cu ce interactioneaza !!!
Caracterizarea generalã a metalelor
Din toate elementele chimice cunoscute în prezent, mai bine de 90 sînt metale.
Metalele cu o densitate mai mare de 5 g/cm3 se numesc metale grele; cele cudensitatea mai micã de 5 g/cm3 se numesc
metale usoare. Majoritatea metalelorsînt de culoare gri. Exceptie fac cuprul, care este rosiatic, argintul, nichelul, cromulsi
mercurul, de culoare alb-gri, si aurul, de culoare galbenã
 Stiati ca……..?
…diamantele sintetice se pot obtine din grafit. Acestea nu au indicele de refractie al diamantelor
naturale si de aceea nu se utilizeaza pentru confectionarea bijuteriilor. Transformarea grafitului in
diamant se poate realiza la temperaturi de peste 2000 C si 40000 de atm. ?
…clorul a fost primul gaz folosit ca arma de lupta, de catre germani, in primul Razboi Mondial ?
…” betia adancurilor “, manifestata la scafandri, apare datorita cresterii concentratie de azot din
sange ?
…in organismul uman, clorul este continut in plasma sangvina si in lichidul intracelular ?
…pe Pamant se gasesc aproximativ 2.1018 t apa, numai 1/1000 din aceasta cantitate se gaseste in
atmosfera terestra ?
…scoarta terestra contine numai 1% hidrogen (procente de masa) din care 0,00005% se gaseste in
atmosfera terestra?
…hidrogenul este cel mai raspandit element al Universului (jumatate din masa Soarelui, in
atmosfera unor planete, comete, nebuloase, in spatiul interstelar). Se pare ca hidrogenul este
raspunzator de “muzica” galactica ?
…sulful este folosit si la combaterea unor ciuperci, la tratarea unor boli de piele ?
…sulful este una din componentele vii. Gustul caracteristic al mustarului si usturoiului se
datoreaza unor compusi cu sulf ?
…organismele vii contin intre1 si 10 % azot ?
…intr-un an, fulgerele produc 600kg oxizi de azot pentru fiecare km2 de suprafata terestra ?
https://ro.scribd.com/document/401058717/Importanta-nemetalelor-in-organismul-uman-docx
CLASIFICAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR MINERALE

https://www.romagro.ro/blog/articol/Clasificarea-
ingrasamintelor-din-punct-de-vedere-chimic-si-al-gradului-de-
accesibilitate-pentru-plante.html
1. Necesitatea ingrasamintelor
Puietii vigurosi, cu continut bogat in substante nutritive, crescuti intru-un timp cat mai scurt in conditii
optime de nutritie, constituie o garante pentru obtinerea unor culturi forestiere cu o buna reusita.
Pentru cresterea sustinuta si viguroasa a puietilor sunt necesare cantitati insemnate de substante minerale,
care depasesc adeseori pe cele consumate anual de arborii maturi si de multe culturi agricole. Culturile
forestiere sunt socotite culturi extenuante de sol, datorita consumului ridicat de substante minerale.
In afara consumului productiv al puietilor, la saracirea solului din pepiniera contribuie si oxidarile accelerate
ale humusului, inlesnite de numeroasele prasile necesare pentru combaterea buruienilor si a crustei. De
asemenea, pierderile de substante nutritive prin levigare contribuie si ele la saracirea solului. Putem adauga
faptul ca la recoltarea puietilor nu raman resturi organice, pe seama carora solul sa recupereze, macar in
parte, substantele minerale consumate.
Toate aceste cauze fac ca solurile din pepiniere sa saraceasca treptat, putand ajunge complet epuizate daca
nu se intervine cu aplicarea unor ingrasaminte, care, pe langa faptul ca imbogatesc solul cu substante
nutritive deficitare, contribuie in plus la mobilizarea resurselor interne si la imbunatatirea insusirilor fizice
ale solului.
Rezervele de substante nutritive din sol sunt in majoritatea lor greu accesibile. Productia depinde insa doar
de acea parte a rezervelor care este accesibila, de rezervele ce pot fi asimilate. Fractiunea asimilabila a
substantelor nutritive se reface treptat pe seama rezervelor totale, dar mult mai incet decat absorbtia lor
de catre plantele cultivate. Pe de alta parte, plantele nu iau din sol elemente nutritive in aceleasi raporturi
in care ele se gasesc in solutia solului, ci in alte raporturi, potrivit cerintelor lor biologice.
Toate acestea justifica necesitatea frecventa de aplicare a ingrasamintelor, pentru sporirea cantitativa si mai
ales calitativa a productiei de puieti.
2. Clasificarea ingrasamintelor
Dupa natura lor, ingrasamintele pot fi: organice, chimice si bacteriene.
Ingrasamintele organice se obtin din diferite produse de natura organica, dintre
care multe se incorporeaza direct in sol, in starea in care se gasesc, iar altele se
folosesc numai dupa ce sunt supuse in prealabil unor procese de fermentare.
Ingrasamintele chimice sau minerale se obtin, in majoritatea lor, in urma
prelucrarii industriale a unor produse de natura anorganica. Unele dintre ele se
gasesc in natura sub forma de zacaminte.
Ingrasamintele bacteriene, microbiene sau microbiologice sunt culturi artificiale
de bacterii folositoare care, prin activitatea desfasurata, dupa introducerea lor
in sol, favorizeaza asimilarea azotului atmosferic sau contribuie la
descompunerea substantelor nutritive aflate in forme greu accesibile plantelor.
Dupa numarul elementelor pe care le contin, ingrasamintele pot fi simple,
binare, ternare sau complexe. Cele simple, binare, ternare, contin unul, doua
sau trei din principalele elemente: azot, fosfor, potasiu iar cele complexe contin
mai multe microelemente necesare nutritiei. Ingrasamintele mixte se obtin din
amestecul mai multor ingrasaminte simple, fara ca prin aceasta asociere sa
rezulte compusi noi, din punct de vedere chimic.
Dupa modul cum reactioneaza in urma incorporarii lor in sol ingrasamintele pot
fi cu actiune lenta sau cu actiune imediata.
3. Stabilirea nevoilor de aplicare a ingrasamintelor
Starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive se poate determina prin mai multe cai.
Analiza chimica a solului ofera indicatii pretioase cu privire la continutul de elemente nutritive si deci la necesitatea
administrarii celor deficitare, sub forma de ingrasaminte. Trebuie insa cunoscute nivelurile optime de aprovizionare, niveluri
care depind si de cerintele speciei cultivate.
Analiza chimica repetata a solului – presupune doua determinari succesive: una inainte de instalarea culturilor si una dupa
recoltarea puietilor: Analiza repetata permite sa se identifice mai bine natura si cantitatea substantelor consumate de puieti.
Analiza chimica a frunzelor sau diagnoza foliara ofera date valoroase in masura in care se dispune de date de referinta,
pentru comparare.
Analiza chimica a semintelor permite sa se traga concluzii asupra cerintelor plantulelor, cel putin pentru primul an de
crestere.
Metoda culturilor comparative presupune delimitarea unor suprafete de proba si tratarea lor cu ingrasaminte de natura
variata. Parcela unde puietii au dezvoltarea cea mai viguroasa, in conditiile unei formule de ingrasamant simple si ieftine,
indica natura si cantitatea ingrasamintelor ce trebuie administrate.
Carenta in anumite elemente poate fi identificata si dupa simptome specifice ale plantelor. De exemplu, dupa unii autori,
lipsa azotului provoaca la puietii de pin culoarea galbena a acelor, lipsa fosforului provoaca o culoare albastra - rosiatica
iar a potasiului o culoare verde deschis. Nu toate plantele se comporta insa asemanator la carenta unui element si nici
semnele exterioare nu se datoresc intotdeauna unor carente de nutritie, deci aceasta metoda, a stabilirii necesitatilor de
substante minerale dupa simptomele carentelor, prezinta imperfectiuni si greutati.
😎Sfârșit🤗