TEMA 1

1. Care sunt bioelementele cele mai întâlnite în organismele vii?

Cele mai întâlnite bioelemente în organismele vii sunt:

 Carbonul (C)
 Hidrogenul (H)
 Oxigenul (O)
 Azotul (N)
 Fosforul (P)
 Sulfurul (S)

Aceste bioelemente sunt esențiale pentru viață, fiind componente ale moleculelor
organice precum proteinele, acizii nucleici, carbohidrații și lipidele. De asemenea, acestea
sunt implicate în procesele metabolice și de reglare a funcțiilor celulare.

2. Ce alte macroelemente există?

Există și alte macroelemente care sunt esențiale pentru organismele vii. Acestea
includ:

 Sodiul (Na)
 Potasiul (K)
 Calciul (Ca)
 Magneziul (Mg)
 Clorul (Cl)

Aceste macroelemente sunt necesare în cantități mai mari decât celelalte

bioelemente esențiale, de aceea sunt denumite și macroelemente. Ele sunt implicate în
diverse procese fiziologice, cum ar fi contracția musculară, reglarea presiunii osmotice și
menținerea echilibrului acid-bazic.

3. Câte microelemente există și ce rol au?

Microelementele se găsesc în cantități foarte mici în soluri, roci, ape și organisme
care sunt necesare pentru sporirea recoltei, îmbunătățirea calității produselor vegetale și
protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor și agenților patogeni. În organismele
vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75 % sunt
microelemente.

 Fierul (Fe) - este esențial pentru sinteza hemoglobinei, care transportă oxigenul în
sânge și pentru funcționarea enzimelor implicate în procesele metabolice.
 Iodul (I) - este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni, care reglează
metabolismul, creșterea și dezvoltarea normală.
 Zincul (Zn) - este important pentru funcționarea sistemului imunitar, sinteza
proteinelor și a ADN-ului și vindecarea rănilor.
 Cuprul (Cu) - este implicat în sinteza hemoglobinei, reglarea nivelului de glucoză
din sânge și producerea energiei.
 Seleniul (Se) - are rol antioxidant, protejează celulele împotriva stresului oxidativ și
este implicat în sinteza proteinelor.
 Molibdenul (Mo) - este necesar pentru funcționarea enzimelor care descompun
aminoacizii și purinele.
 Manganul (Mn) - este implicat în procesele de sinteză a proteinelor, dezvoltarea
oaselor și a sistemului nervos central.
 Cobaltul (Co) - este necesar pentru sinteza vitaminei B12, care este importantă
pentru sănătatea sistemului nervos și pentru formarea celulelor sanguine.
 Cromul (Cr) - ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge și îmbunătățește
sensibilitatea la insulină.

4. Care este cea mai importantă substanță chimică din compoziția materiei vii?
Cea mai importantă substanță chimică din compoziția materiei vii este apa. Apa
este esențială pentru viață deoarece este implicată în multe procese biochimice, cum ar fi
hidroliza, fotosinteza și respirația celulară. Aproximativ 70% din masa corpului omenesc
este formată din apă, iar această substanță joacă un rol crucial în menținerea
homeostaziei și a mediului intern adecvat în organism. Apa este, de asemenea,
importantă pentru transportul substanțelor nutritive și a oxigenului în organism, precum și
pentru eliminarea deșeurilor.

5. Care sunt cele mai importante substanțe organice din compoziția materiei vii?
Cele mai importante substanțe organice din compoziția materiei vii sunt:
  Proteinele - sunt molecule complexe formate din lanțuri de aminoacizi și au un rol
structural și funcțional în celulele organismelor vii.
 Carbohidrații - sunt molecule formate din lanțuri de zaharuri simple, cum ar fi
glucoza și fructoza, și sunt principala sursă de energie pentru organismele vii.
 Lipidele - sunt molecule care includ grăsimile și uleiurile, precum și fosfolipidele și
colesterolul, și au un rol important în structura și funcționarea membranelor
celulare, precum și în stocarea energiei.
 Acizii nucleici - sunt molecule care includ ADN-ul și ARN-ul, care sunt esențiale
pentru transmiterea și stocarea informațiilor genetice și pentru sinteza proteinelor.
Aceste substanțe organice sunt esențiale pentru funcționarea normală a
organismelor vii și sunt implicate într-o gamă largă de procese biochimice și fiziologice.
Deficiența sau excesul unor astfel de substanțe poate duce la diverse boli și afecțiuni, iar
menținerea unui echilibru adecvat este crucial pentru sănătatea și bunăstarea noastră.

TEMA 2

1. Care sunt halogenii?

Halogenii sunt un grup de elemente chimice din tabelul periodic, care includ fluorul
(F), clorul (Cl), bromul (Br), iodul (I), și astatinul (At). Aceste elemente au în comun faptul
că sunt ne-metalice și formează ușor compuși cu alte elemente, inclusiv cu metalele.
Halogenii sunt găsiți în mod natural în compuși de sare, apă de mare și în sol.
Aceste elemente au proprietăți reactivie diferite, cu fluorul fiind cel mai reactiv dintre toți
halogenii și astatinul fiind cel mai puțin reactiv.

2. Unde este localizat fluorul în organismul uman?

Fluorul este un element chimic care se găsește în organismul uman în cantități mici,
dar importante pentru sănătatea dinților și a oaselor. Aproximativ 99% din fluorul din
organism este depozitat în oase și dinți, în timp ce restul se găsește în sânge, țesuturi moi
și fluide corporale.

3. Care sunt cauzele care determină hipocloremia?

 Hipocloremia este o afecțiune în care nivelul de clor din sânge este mai mic decât
normalul, ceea ce poate indica o disfuncție a rinichilor sau a sistemului digestiv. Iată
câteva dintre cauzele care pot determina hipocloremia:

 Vărsăturile și diareea: Pierderea excesivă de lichide prin vărsături și diaree poate

duce la o scădere a nivelului de clor din sânge.
 Insuficiența renală: Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea sângelui și menținerea
echilibrului electroliților în organism. O insuficiență renală poate duce la acumularea
de apă și sare în organism și la scăderea nivelului de clor din sânge.
 Sindromul Bartter: Este o afecțiune genetică rară care afectează capacitatea
rinichilor de a reține electroliții, cum ar fi clorul.
 Pierderea excesivă de lichide prin transpirație: Persoanele care transpiră excesiv,
cum ar fi sportivii sau persoanele care lucrează în medii calde și umede, pot pierde
cantități mari de clor prin transpirație.
 Consumul excesiv de apă: Consumul excesiv de apă fără a lua suficiente electroliți
poate dilua nivelul de clor din sânge.
 Tratamente cu diuretice: Unele medicamente diuretice, cum ar fi furosemidul, pot
reduce nivelul de clor din sânge.
 Alcaloza respiratorie: Este o afecțiune în care respirația devine prea rapidă, ceea ce
poate duce la o scădere a nivelului de clor din sânge.

4. Unde este localizată cea mai mare cantitate de iod în organismul uman?
Cea mai mare cantitate de iod din organismul uman se găsește în glanda tiroidă.
Glanda tiroidă este o glandă endocrină în formă de fluture situată în partea anterioară a
gâtului și produce hormonii tiroidieni, care reglează metabolismul organismului.
Iodul este un element esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni. După ce
este absorbit din alimente sau apă, iodul este transportat la glanda tiroidă, unde este
utilizat pentru a produce hormonii tiroidieni T3 (triiodotironina) și T4 (tiroxina). Aproximativ
80-90% din iodul din organism se găsește în glanda tiroidă, iar restul se găsește în sânge
și în alte țesuturi.

5. Sub ce formă este transportat oxigenul în organism?

Oxigenul este transportat în organism sub formă de oxigen molecular (O2) prin
intermediul sângelui. Sângele este format din celule roșii numite eritrocite, care conțin o
proteină numită hemoglobină. Hemoglobina este responsabilă pentru transportul
oxigenului de la plămâni la celulele din întregul corp.
Atunci când respirăm, oxigenul pătrunde în plămâni și este absorbit în sânge prin
vasele de sânge care acoperă suprafața plămânilor. Oxigenul se leagă de hemoglobină în
celulele roșii și este transportat în tot corpul prin intermediul sistemului circulator. La
nivelul celulelor, oxigenul este eliberat din hemoglobină și este utilizat în procesul de
producere a energiei prin respirație celulară.

6. Unde se găsesc ionii fosfat și sub ce formă?

Ionii fosfat sunt prezenți în multe părți ale organismului uman, inclusiv în oase, dinți,
celule și sânge. Fosfatul este o formă de fosfor care se găsește în organism sub formă de
ioni fosfat, care sunt atomi de fosfor încărcați negativ (P-).
În oase și dinți, fosfatul este prezent sub formă de hidroxiapatită, care este un
cristal mineral compus din fosfat de calciu și hidroxid de calciu. Hidroxiapatita conferă
oaselor și dinților lor forța și duritatea.
În celule, ionii fosfat sunt esențiali pentru multe procese biochimice, cum ar fi
producerea de energie, sinteza proteinelor și replicarea ADN-ului. Fosfatul intră și iese din
celule prin intermediul unor proteine specializate numite transportori de fosfat.
În sânge, fosfatul este prezent sub formă de ion fosfat și este reglat de rinichi și
hormonii tiroidieni. Nivelurile ridicate de fosfat în sânge pot fi un semn al problemelor
renale sau ale glandei paratiroide, iar nivelurile scăzute de fosfat pot fi un semn al
malnutriției sau ale afecțiunilor care afectează absorbția nutrienților în tractul digestiv.

7. De unde provin ionii de Na+ din organismul uman?

Ionii de sodiu (Na+) sunt prezenți în multe părți ale organismului uman și joacă un
rol important în reglarea volumului de lichid din organism și în transmiterea semnalelor
nervoase și musculare. Sodiul este un electrolit esențial, care se găsește în multe alimente
și băuturi și care este absorbit de organism prin intermediul tractului digestiv.
Majoritatea ionilor de sodiu din organism provin din alimente și băuturi. Alimentele
bogate în sodiu includ alimentele procesate, precum și sare de masă și sosuri care conțin
sare. În plus, apa potabilă poate conține cantități variabile de sodiu, în funcție de sursa de
apă.
 După ce sodiul este absorbit de organism, este transportat în sânge și apoi este
distribuit în întregul corp. Sodiul este filtrat în principal de către rinichi și este excretat prin
urină, dar și prin transpirație și prin fecale.

8. Unde este localizat magneziul în organismul uman?

Magneziul este un mineral esențial și se găsește în organismul uman într-o
varietate de țesuturi și organe, cum ar fi oasele, mușchii, inima și creierul. Aproximativ 50-
60% din magneziul din corp se găsește în oase, iar restul se găsește în alte țesuturi și
fluide, cum ar fi sângele și lichidul intracelular.
Magneziul este necesar pentru multe funcții importante din organism, cum ar fi
reglarea tensiunii arteriale, menținerea bătăilor inimii regulate și menținerea sănătății
oaselor. De asemenea, magneziul este implicat în sinteza proteinelor și a ADN-ului,
precum și în producerea de energie.
Magneziul este absorbit în principal prin intermediul tractului digestiv și este reglat
de rinichi. Alimentele bogate în magneziu includ legumele cu frunze verzi, nucile și
semințele, precum și cerealele integrale.

9. Ce metale tranziționale au rol biologic?

Majoritatea metalelor de tranziție au un rol biologic important. Acestea includ:

 Fe (fier) - este componenta centrală a hemoglobinei, care transportă oxigenul în

sânge și mioglobină, care ajută la stocarea oxigenului în mușchi. De asemenea,
fierul este necesar pentru funcționarea adecvată a sistemului imunitar.
 Cu (cupru) - este implicat în procesele metabolice și în funcționarea sistemului
nervos central. Cuprul este de asemenea necesar pentru formarea melaninei și a
colagenului.
 Zn (zinc) - este important pentru creșterea și dezvoltarea adecvată a organismului
și este implicat în multe procese enzimatice. Zincul joacă, de asemenea, un rol
important în sistemul imunitar și în vindecarea rănilor.
 Mn (mangan) - este necesar pentru sinteza de proteine și pentru producerea de
energie. Manganul este, de asemenea, implicat în metabolismul carbohidraților și în
formarea oaselor și a cartilajelor.
 Co (cobalt) - este un component important al vitaminei B12, care este necesară
pentru formarea de celule sanguine sănătoase și pentru funcționarea sistemului
nervos.
  Ni (nichel) - este un component al unor enzime importante, cum ar fi urează și
hidrogenaza, care sunt implicate în metabolismul azotului și în producerea de
energie.

10. Ce metale tranziționale sunt toxice pentru organism?

Metalele de tranziție care pot fi toxice pentru organismul uman în anumite
concentrații sau în anumite forme de prezentare, sunt:

 Pb (plumb) - este un metal greu și este cunoscut pentru efectele sale toxice asupra
sănătății umane. Plumbul poate afecta dezvoltarea creierului și poate provoca
probleme de comportament și de învățare. De asemenea, poate afecta sistemul
nervos central, rinichii și sistemul cardiovascular.
 Cd (cadmiu) - este un alt metal greu și este prezent în anumite alimente, apă și
produse de consum. Cadmiul poate afecta funcția renală și poate provoca probleme
de oase și de plămâni. De asemenea, poate afecta sistemul nervos central și poate
fi carcinogen.
 Hg (mercur) - este prezent în anumite pești și poate afecta dezvoltarea creierului și
a sistemului nervos central. De asemenea, poate provoca probleme la nivelul
rinichilor și ale sistemului cardiovascular.
 Cr (crom) - este prezent în unele forme de prezentare și poate fi carcinogen.
Cromul hexavalent este considerat mai toxic decât cromul trivalent și poate provoca
cancer la nivelul plămânilor și ale altor organe.
 As (arsen) - este prezent în sol și în anumite alimente și poate fi carcinogen. De
asemenea, poate afecta sistemul nervos central și poate provoca probleme la
nivelul pielii și ale organelor interne.