Rolul corpului in biochimia

Corpului uman
Cunoasterea fenomenelor biochimice care
au loc in timpul efortului fizic prezinta o
importanta deosebita in procesul de
practicare stiintifica a culturii fizice si
sportului. Orice activitate sportiva
presupune un efort mai mic sau mai mare,
care implica un consum suplimentar de
energie fata de cel solicitat in cadrul
proceselor vitale normale, asa numitul
metabolism bazal
• Biochimia este știința care se ocupă cu studiul proceselor chimice care
au loc în sau care sunt legate de existența organismelor vii.
Complexitatea vieții provine de la marea varietate a proceselor
biochimice.[1]
• Considerată multă vreme o ramură interdisciplinară aflată la granița dintre
chimie și biologie, biochimia s-a dezvoltat în special în ultimele decenii ca o
disciplină de sine stătătoare, abordând subiecte ca structura chimică a
substanțelor din care sunt formate organismele, interacțiunile între aceste
substanțe și transformările metabolice pe care acestea le suferă in vivo. În
mare, se poate considera că biochimia are două ramuri: biochimia
metabolică și biochimia structurală. Se mai pot considera ca și ramuri ale
biochimiei și știința proteinelor și genetica moleculară.[2] Biochimia se
concentrează pe înțelegerea modului în care biomoleculele dau naștere
proceselor care au loc în interiorul celulelor vii și între acestea,[3] care ajută
în continuare la înțelegerea funcționării țesuturilor, organelor și în final a
organismelor, atât structural cât și funcțional.
• Biochimia structurală se ocupă cu studiul moleculelor vieții: proteine
și aminoacizi, glucide, lipide, acizi nucleici. De asemenea, această
ramură studiază și vitaminele și enzimele.
• Biochimia metabolică studiază căile metabolice prin care nutrienții
sunt procesați în interiorul celulelor vii (anabolism și catabolism).
• Biochimia acizilor nucleici și studiul codului genetic, sinteza
proteinelor (transcripția și translația), studiul fenomenelor de transport
membranar și de transmitere a semnalelor sunt doar câteva domenii în
care biochimia cunoaște un progres remarcabil în ultimii ani.
• Functia elementelor in organismul uman

• Carbon (C) - 18% din greutatea corporală Număr atomic: 6

• Grafit de carbon
• Carbonul este al doilea cel mai abundent element din corpul uman și element
ul care este considerat baza chimiei organice. Fiecare moleculă organică din
corpul tău conține carbon. Elementul se leagă de el însuși pentru a forma lan
țuri și structuri inelare care servesc drept bază pentru toate reacțiile metabol
ice din corp. Carbonul din dioxidul de carbon este expulzat ca deșeu atunci c
ând respirați.
•
• oxigenul acționează ca un acceptor de electroni și ca agent oxidant. Se găsește în t
oate cele patru clase principale de molecule organice: proteine, carbohidrați, lipide
și acizi nucleici. Deoarece este un element cheie în respirația celulară aerobă, cant
ități mari de oxigen se găsesc în plămâni și în sânge. Hemoglobina din sânge leagă
molecula de oxigen, O2, de aerul inhalat. Oxigenul este utilizat de mitocondriile d
in celule pentru a produce molecula de energie adenozin trifosfat sau ATP. Deși est
e esențial pentru viața umană, prea mult oxigen poate fi mortal, deoarece poate du
ce la deteriorarea oxidativă a celulelor și țesuturilor.
•
• Oxigen (O) - 65% din greutatea corporală
•
• Număr atomic: 8 Oxigenul lichid este albastru.
• hidrogenului
•
• Majoritatea hidrogenului din corp este legat de oxigen pentru a fo
rma apă, H2O. Hidrogenul, ca și carbonul, se găsește în fiecare mo
leculă organică din corp. Hidrogenul acționează și ca proton sau io
n pozitiv în reacțiile chimice.
•
• Azot (N) - 3% din greutatea corporală Număr atomic: 7
•
• Azot lichid
• Deoarece cea mai mare parte a aerului constă din azot, azotul gazos s
e găsește în plămâni, dar nu este absorbit în corp în acest fel. Oamenii
obțin azot din alimente. Elementul este o componentă importantă a a
minoacizilor, care sunt utilizați pentru a construi peptide și proteine.
Azotul este, de asemenea, o componentă esențială a acizilor nucleici A
DN și ARN și a tuturor celorlalte molecule derivate din bazele azotate.
• Fosfor (P) - 1% din greutatea corporală Număr atomic: 15
•
• Alotropi de fosfor
• La fel ca calciul, elementul și fosforul mineral se găsește în oase și
dinți. Elementul se găsește și în acizi nucleici și molecule de energi
e, cum ar fi ATP (adenozin trifosfat).
• Potasiu (K) - 0,25% Număr atomic: 19
• Electrochimia din organism depinde de ioni. Dintre acestea, catio
nul de potasiu este printre cele mai importante. Potasiul este utiliz
at în conducerea nervilor și reglarea bătăilor inimii. Toate celulele
din corp necesită potasiu pentru a funcționa.
Calciu

• Aproximativ 99% din calciu din organism se găsește în oase și dinț

i, unde elementul este utilizat pentru a construi compuși structural
i puternici, cum ar fi hidroxiapatita. Deși cea mai mare parte a cal
ciului se află în oase și dinți, aceasta nu este cea mai importantă fu
ncție a mineralului. Calciul este un ion important, utilizat în contr
acția musculară și reglarea proteinelor. Dacă orice funcție critică a
re calciu insuficient, corpul îl va scoate efectiv din oase și dinți. Ac
est lucru poate duce la osteoporoză și alte probleme, deci este impo
rtant să obțineți suficient calciu dietetic.
• Calciu metalic
• Sulf (S) - 0,25% Număr atomic: 16
•
• Sulful se găsește în mai mulți aminoacizi importanți, care sunt folo
siți pentru a construi proteine în organism. Sulful se găsește în bio
tină, metionină, tiamină și cisteină.
•
• Magneziu (Mg) - 0,005% Număr atomic: 12
• Magneziul se leagă de ATP și nucleotide. Cationul său este un cofa
ctor important pentru reacțiile enzimatice. Magneziul este folosit
pentru a construi dinți și oase sănătoase.
Cuprul
• Unul dintre cele mai importante minerale pentru organismul uman este
cuprul. Acest microelement chimic are un rol esential in indeplinirea
mai multor functii ale corpului, datorita proprietatilor sale
antiinflamatorii, antiinfectioase si antivirale. Este recomandat sa
constientizati valoarea cuprului pentru mentinerea sanatatii
dumneavoastra, precum si felul in care actioneaza acest mineral.