Roncea Marin Alexandru AMG:Anul I

Componentele materiei vii

Componentele materiei vii – elemente fundamentale (C,H,O,N,P,S), substante

organice (proteine, glucide, lipide) si anorganice (apa, cationi si anioni)
1. Ce este biochimi
2. Substante organice si anorganice
3. Componentele materiei vii
4. Rolul elementelor in organism
Biochimia se numeste si chimia vietii. Studiaza relatiile chimice care au loc intre
organismele vii,
la nivelul structurilor de baza ale celulelor. Biochimia are 2 ramuri:
 Biochimia metabolica – care studiaza caile metabolice prin care nutrientii sunt
procesati
in interiorul celulei
 Biochimia structurala – care studiaza substantele necesare vietii, protein,
aminoacizi,
hormoni, enzime.
Elementele care ne inconjoara se impart in 3 regnuri:
- Mineral : apa, oxigenul, fierul
- Animal: animalele si omul
- Vegetal: plante
Dupa compozitia substantelor din jurul nostru, acestea se impart in:
- Substante anorganice : intra in compozitia regnului mineral
- Substante organice: formeaza corpuri vii
Cele mai multe din substantele organice sunt alcatuite din carbon si hidrogen. Cea
ma simpla substanta
organica este metanul (CH4). In compozitia substantelor organice intra si oxigenul,
azotul, fosforul, halogenul, cateva metale- sodiu, potasiu, calciu, magneziu si de
asemenea intra in compozitia substantelor organice gasim si apa.
Organismul uman cu o greutate medie de 70kg este constituit din 97,5% nemetale
si 2,5% metale. Cel mai raspandit metal din organismal uman este sodiul (Na).
In organismul uman exista mai mult de 60 de elemente care formeaza
combinatii cu rol specific pentru functionarea organismului. Acestea se impart
in macroelemente (sau constante) si microelemente (sau oligoelemente). Elementele
constante au o pondere de 99% in organismele vii si se impart in functie de
natural or in:
- Elemnete de constitutie:
 Oxygen 66%
 Carbon 17.3%
 Hidrogen 10,2%
 Azot 2.4%
- Elemente metalice:
 Calciu 1.6%
 Potasiu 0.4%
 Sodiu 0.5%
 Magneziu 0.05%
Aceste elemente se introduce in organism cu ajutorul hranei. Elementele
constante circula in organism
cu ajutorul apei. Absorbtia are loc la nivel gastrointestinal, iar concentratiile lor se
exprima in mol/l sau
milimol. Elementele constante prin dizolvare in apa se transforma in ioni (in general
ioni pozitivi), iar in
acest caz concentratia lor se exprima in miliechivalenti.
Elementele au un rol de constitutie (structural), ele intra in compozitia peretelui
celular si au rol de a
mentine echilibrul acido-bazic al mediului. Au rol in procesele enzimatice
din organism. Eliminarea
elementelor constante din organism se face prin rinichi, piele si intestine gros.
Rolul NaCl in organism
Clorura de sodiu are rol in pastrarea echilibrului hidroelectrolitic, are rol
in procesele de digeste din organism. Absorbtia zilnica de NaCl are loc la nivelul
intestinului subtire si se elimina prin urina, sudoare,
tegumente.
Tulburari ale metabolismului NaCl:
- declorurarea care apare in urma unui regim prelungit fara sare, in urma
varsaturilor,transpiratiilor abundente. In urma declorurarii poate sa apara
hipotensiune, astenie, greturi si ameteli.
- Retentia de sare apare insotita de apa in cazul unor tulburari de
eliminare. Determina cresterea tensiunii arteriale, apartitia edemelor, uscaciunea
gurii.
Clorul este introdus in organism odata cu NaCl si are rol in mentinerea tonusului
muscular, regleaza Ph-ul, formeaza HCl din sucul gastric.
In cazul tulburarilor metabolismului clorului, pot sa apara acidoze (cresterea
concentratiei), slabire musculara (scaderea concentratiei), tulburari de crestere,
caderera parului, stari de slabiciune generalizata.
Sodiul este ionul pozitiv (cationul) cel mai raspandit in organsimul uman. Necesarul
zilnic este de 1-5g/zi. Absorbtia sodiului se face la nivelul intestinului, iar excretia
se realizeaza la nivel renal si al pielii.
In cazul tulburarilor metabolismului sodiului pot aparea: stagnarea cresterii (la
reducerea sub 0.3% a sodiului din organism), tulburari ale functiei reproductive (in
cazul reducerii sodiului), deshidratare.
Rolul Potasiului (K) in organism
Potasiul este cel de-al doilea cel mai important cation. In orgasnim are valori de
130-150g. necesarul zilnic este de 4-8g/zi. Aportul lui este adus in organism din
consumul vegetal. Are rol important in contractia musculara, mentinerea
integritatii celulare si al excitabilitatii neuromusculare.
In cazul tulburarilor metabolismului potasiului pot aparea aritmii cardiace,
tahicardii, hipotensiune musculara, motilitate redusa la nivel intestinal, modificarea
concetratiei urinei.
Rolul Calciului (Ca) in organism
Calciul se gaseste in organism in jur de 1200-1500g. necesarul zinic se aduce in
organism prin alimentatie din lactate, nuci, fructi uscate, somon, etc. 99% din
calciul din organism se gaseste in oase. Absorbia are loc la nivelul intestinului
subtire si este favorizat de vitamina B12 si bila.
Eliminarea se face prin fecale 70% si prin rinichi. Are rol in coagularea sangelui,
in compozitia oaselor si a dintilor.
Hipercalcemia poate determina: slabiciune musculara, obseala, dureri de cap,
urinare frecventa, aritmii, dificultati de concetrare, urina tulbure, calculi renali,
etc.
Hipocalcemia poate determina: spasme musculare, amorteala si furnicaturi la
nivelul mainilor, unghii fragile si moi, fracturarea usoara a oaselor, caderea parului,
etc.
 Rolul apei in organism
Originea apei este exogena (din aport exterior) sau endogena (din reactiile
de oxidare din organism).
In tesuturile din organism apa se gaseste in anumite proportii : muschi 75-80% ,
tesut conjunctiv
60%, tesut adipos 20%, tesut nervos 70%. Din totalul de apa din organism, 55% se
gaseste la nivel intracelular, 45% extracelular.
Apa extracelulara reprezinta 20-25% din greutatea corporala. Aceasta
contine cantitati mari de ioni sodiu, clor, realizand un schimb permanent
cu mediul intracelular. Apa intracelulara reprezinta 50% din greutatea corporala si
are o mare varietate de compozitie in functie de tesutul din care face parte, are un
continut mare de potasiu si mai mic de sodiu.
Mentinerea constanta a valorii de apa se realizeaza prin capacitatea organismului
de a asigura un echilibru hydric intre capacitatea de apa ingerata si cea metabolica
pe de-o parte si apa eliminate pe de alta parte. Nevoia de apa este semnalata prin
senzatia de sete. Sistemul primar al setei se datoreaza deshidratarii celulare si
reducerea spatiului hidric extracelular.
Eliminarea apei este factorul cel mai important pentru mentinerera echilibrului
hidric. Apa se elimina pe mai multe cai, principala fiind eliminarea renala (sub forma
de urina). Apa mai este eliminate prin plamani si prin piele.
Pierderea excesiva a apei poate sa apara prin secretie sudorala excesiva,
varsaturi, diaree. Diureza excesiva este cauzata de deficit de hormone antidiuretic
si apare in cazul diabetului insipid sau prin lipsa de raspuns a rinichilor la stimuli
hormonali, tot in cazul diabetului insipid. Lipsa apei din organism se manifesta prin
letargie-pierderea cunostintei, hipotensiune, soc) si cedeaza in urma hidratarii.
Retentia de apa fara cresterea cantitatii de sodiu se produce in aport excesiv de
apa, anomalii ale mecanismului de eliminare de apa. Retentia de apa cu cresterea
simultana a concentratiei de sodium duce la formarea de edeme (pulmonare,
corporale, picioare). Cauzele pot fi: sindrom nefritic, ciroza
hepatica, nefrite acute, insuficienta cardiaca).