Suprafata fondului forestier proprietate publica a statului este de 6362.

86 ha (asa cum reiese din

tabelul de mai sus Tabel 1.2) care face obiectul raportului de mediu este administrata de Ocolul
Silvic Pesteana din cadrul Directiei Silvice Gorj.
Fitoclimatic ,padurile sunt situate integral in etajul e vegetatie FD2-deluros de cvercete
(gorun,cer,garnita,amestecuri dintre acestea) si sleauri de deal.Aceasta zona se caracterizeaza
prin paduri de garnita ,cer,gorun,stejar si amestecuri.
Ocolul Silvic Pesteana este situate in zona Piemontului Motrului respective,Dealurilor
Jiltului ,Subcarpatilor Gorjului respective,Dealului lui Bran si Depresiunii Cioianei,Gruiurilor
Jiului si Culoarul Jiului ,in bazinul mijlociu al raului Jiu.
Unitatea geomorfologica predominant intalnita in cuprinsul ocolului silvic este versantul cu
pante moderate.Se mai intalnesclunci si platouri fara a avea insa o pondere insemnata.
Altitudinea minima in raza Ocolului Silvic Pesteana este de 120m (U.A. 96 din U.P.I.
Urdari),iar altitudinea medie este in jur de 250m ,media fiind cuprinsa intre 120m si 390m.
Repartitia suprafetelor pe categorii de inclinare este:
-inclinare mai mica de 16 grade - 2667.13 ha (42%)
-inclinare intre 16 si 30 grade - 3444.20 ha (54%)
-inclinare intre 31 si 40 grade – 243.78 ha (4%)
-inclinare mai mare de 40 grade – 7.75 ha
Repartitia suprafetelor pe categorii de altitudine este:
-altitudini cuprinse intre 100 si 200 m – 1055.80 ha (16%)
-altitudini cuprinse intre 201 si 400m – 5307.06 ha (74%)
Din punct de veder geologic,in cuprinsul Ocolului Silvic Pesteana se intalnesc formatiuni
sedimentare apartinand Piemontului Getic alcatuite din straturi alterne de
argile,marne,luturi ,nisipuri si pietrisuri.
Pe vaile principale apar larg dezvoltate terasele aluvionare alcatuite din nisipuri,pietrisuri si
cuverturi groase de luturi argilo-deluviene.
Substratul litologic a influentat in mare masura procesul de formare a solurilor pe care s-a
instalat vegetatia forestiera si implicit distributia spatiala a acestia in zona.La procesul de
solificare au participat rocile din orizonturile superioare ale substratului geologic natura
sedimentara.Roca de solificare din cadrul ocolului este materialul parental reprezentat de rocile
sedimentare afanate si moi .
Rocile sedimentare de tipul argilelor,marnelor,luturilor,nispipurilor si pietrisurilor au
condus la formarea unor soluri mijlociu profunde pana la profunde cu un continut ridicat de
argila ,slab acide si acide.

5
CAPITOLUL II
IDENTIFICAREA SPECIILOR LEMNOASE DIN CADRUL ECOSISTEMELOR
FORESTIERE

In cadrul Ocolului Silvic Pesteana intalnim:

-paduri de fag de tip Asperulo-Fagetum
-paduri dacice de stejar si carpen
-paduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
-paduri balcano-panonice de cer si gorun
-paduri aluviale de Alnus Glutinosa si Frsxinus Excelsior:Alno Padion,Alnion Incanae,Salicion
Albae.

Din suprafata totala a fondului forestier fondului forestier aflat in sit 2058.02 ha,1831.40ha
adica 89% reprezinta suprafete cu paduri si suprafete in curs de regenerare iar restul suprafetei
de 226.62 ha adica 11% este ocupata de terenuri din fondul forestier care au diverse categorii de
folosinta :
-terenuri afectate gospodaririi silvice
-terenuri neproductive
-terenuri ocupate temporar din fondul forestier.
Aceste terenuri nu sunt prevazute in lucrari silvice.

TABEL 2.1 TIPURI DE PADURI INCLUSE SI INTALNITE LA O.S.PESTEANA

TIP HABITAT TIP HABITAT ROMANESC TIP DE PADURE O.S. PESTEANA

HA %
9130-Paduri de fag R4118-Paduri dacice de fag
tip Asperulo- (Fagus Sylvatica) si carpen 4212 94.11 5
Fagetum (Carpinus Betulus) cu
Dentaria Bulbifera
4312 198.49 11
TOTAL 292.60 16
R4119-Paduri dacice de fag 4221 2.52 -
(Fagus sylvatica) si carpen
(Carpinus Betulus) cu Carex
6
 Pilosa
4321 5.10 -
TOTAL 7.62 -
R4120-Psaduri moldave 4331 349.38 19
mixte de fag (Fagus
Sylvatica) si tei argintiu (Tilia
Tomentosa) cu Carex
Brevicollis
TOTAL 349.38 19
91Y0-Paduri dacice R4126-Paduri moldave mixte 5324 10.90 -
de stejar si carpen de gorun (Quecus Petraea),
fag (Fagus Sylvativca) si tei
argintiu (Tilia Tomentosa) cu
Carex Brevicollis
TOTAL 10.90
R4128-Paduri getice-dacice 5113 176.53 10
de gorun (Quecus Petraea) cu
Dentaria Bulbifera
TOTAL 176.53 10
9170-Paduri de R4123-Paduri dacice de 5121 118.25 7
stejar cu carpen de gorun (Quercus Petreae),fag
tip Galio- (Fagus Sylvatica) si carpen
Carpinetum (Carpinus Betulus) cu Carex
Pilosa
5212 50.34 3
5221 10.54 -
TOTAL 179.13 10
91M0-Paduri R4140-Paduri dacice- 7511 209.07 11
balcano-panonice de balcanice de gorun (Quercus
cer si gorun Petraea) ,cer (Quercus Cerris)
,si tei argintiu (Tilia Tomen)
TOTAL 209.07 11
R4149-Paduri danubian- 7112 31.15 2
balcanice de cer cu

7
 Pulmonaria mollis
TOTAL 31.15 2
91E0*-Paduri R4402-Paduri dacice-getice 9722 1.06 -
aluviale de Alnus de lunci colinare de anin
Glutinosa si negru (Alnus Glutinosa) cu
Fraxinus Excesior: Stellaria Nemorum
Alno
Padion ,Alnion
Incanae ,Salcion
Albae
TOTAL 1.06 -
( *) R4129-Paduri getice de gorun 5131 378.81 21
(Quercus Petraea) si fag
(Fagus Sylvatica) cu Festuca
Drymeia
TOTAL 378.81 21
R4139-Paduri getice de stejar 5141 5.21 -
penduculat (Quercus Robur)
si gorun (Quercus Petraea) cu
Carex Praecox
TOTAL 5.21 -
(*) ( *) 5314 29.55 2
7411 160.39 9
TOTAL 189.94 11
TOTAL 1831.40 100
SURSA :AMENAJAMENT OCOL SILVIC PESTEANA
In vederea recunoasterii speciilor studiate la orele de curs m-am deplasat impreuna cu o echipa
de la Ocolul Silvic Pesteana formata din :1 inginer si 2 padurari in U.P. II Valea cu Apa ,U.A.
79/A .Lucrarile pe care le-au efectuat echipa de la Ocolul Silvic Pesteana a fost de delimitare a
suprafetei pe care s-a efectuat inventarierea arborilor din culoarul de expropriere Rosia.
Arborii intalniti in aceasta padure si recunoscuti in baza orelor efectuate la curs au
fost:fagul ,carpenul si aninul negru.Pe langa aceste specii de arbori am intalnit si tei pucios,plop
tremurator,jugastru,cer,gorun,salcam,mojdrean,par paduret,sorb,stejar pedunculat.

8
 FAG (Fagus sylvatica)
Areal
Fagul face parte din familia Fagaceae ,genul Fagus L.Este o specie europeana ,raspandita in
tinuturile vestice,central si sudice ale continentului.In Europa de nord-vest fagul este o specie de
campie si de dealuri ,in sud si sud-est el devine o specie exclusive Montana ,ajunge pana la 2000
m altitudine.
In Romania fagul este cea mai raspandita specie ocupand aproximativ 2 milioane de
hectare ,adica 31% din suprafata paduroasa a tarii.Se intinde in intregul lant carpatic,limita
inferioara gasindu-se la altitudinii de 300-500 m iar cea superioara la 1200-1400 m.
Descriere
Fagul atinge inaltimi de pana la 40-45 m si diameter de maximum 2m.
Radacina este pivotanta in primul deceniu,se desfac mai tarziu in numeroase ramificatii oblice si
orizontale avand astfel o buna ancorare in sol ,care asigura o rezistenta destul de buna la
doboraturi de vant.
Tulpina in masiv strans este foarte dreapta ,cilindrica,perfect curatata de craci pe mari lungimi.
Coroana este ovoid-alungita in masiv,bogata in ramuri si frunze .
Lujerii anuali sunt geniculati,bruni sau verzui ,la inceput parosi apoi glabri.
Mugurii sunt fusiformi,mari,au o lungime de 2-3 cm ,sunt ascutiti cu numerosi solzi bruni foarte
indepartati de lujer.
Frunzele eliptice pana la ovate ,au o lungime de 5-10 cm.sunt acute la varf iar la baza ingustate
sau rotunjite.Pe margini sinuate ,slab dintate sau aproape intregi ,prinse pe petioli de circa 1 cm.
Florile sunt unisexuat-monoice.Florile mascule constituie dintr-un perigon campanulat,paros si
sunt grupate in capitule pendent, lung pendunculate.Florile female sunt cate doua cu trei stile
inconjurate de numeroase bractee unite la baza formand un involucru paros cu patru diviziuni
care sunt erecte sis curt pedunculate.
Fructul este denumit jir si este o nucula in trei muchii,bruna-roscata avand lungime de 1-1.5 cm ,
cu apendici lemnosi si teposi.
Cerinte ecologice
In Europa Centrala fagul vegeteaza in climate montane ,cu character oceanic.altalntic.
In Romania climatul fagetelor sufera vadite influente continentale.Fagul este sensibil la seceta si
manisfesta pretentii mari fata de umiditate.
Un factor decisive in raspandirea fagului sunt ingheturile-gerurile excessive ii cauzeaza gelivuri
iar exemplarele mature isolate brusc sufera parlitura scoartei.
Temperamentul este cel mai pronuntat de umbra dintre toate foioasele de la noi.
Creste bine pe soluri bogate in humus so baze de schimb,slab acide ,reavene,aerisite si
9
permeabile,profunde pe orice fel de roci.
Fagul manifesta o rezistenta buna fata de vatul puternic.
Formula ecologica:montan-colinar,mezoterm,mezofil-umidofil,ombrofil,mezobazic-eubazic,
mezotrof-eutrof,mezofit,drenofil.
Insusiri biologice:
-fructifica mai tarziu,in masiv la 70-80 ani,fructificatiile abundente se repeta destul de rar
-maturatia are loc in septembrie-octombrie
-in primii ani puietii cresc incet ,aproximativ 10 cm anual ,cresterea in inaltime se activeaza abia
catre 30-40 ani aproximativ 80 cm annual
-lastareste slab
-longevitatea de 200-250 ani ,rar atinge varsta de 300 ani
-in statiuni optime (Banat) la 80 de ani fagul produce pana la 12-13 m3/an/ha iar la 100 ani
produce numai 5-6 m3/an/ha
-din volumul de lemn exploatat annual fagul reprezinta 45-50%
-vatamatorii fagetelor:Orchestes fagii si Mikiola fagii formeaza gale,rod mugurii
-Nectaria Ditissima si Nectaria galigena provoaca cancere.
Importanta
Dintre foioasele indigene fagul este cel mai puternic creator de mediu:climat umbros,racoros
omogen.Lemnul este de culoare alba in sectiune proaspata,tare,greu,usor fizibil,de elasticitate
medie.In aer putrezeste usor ,se prelucreaza usor,se foloseste in industria mobile,pentru furnire,
placaje,placi.
In masive continue influenta asupra regimului hidrologic este puternica,scurgerile de suprafata
fiind mult diminuate ,solul permitand infiltrarea rapida si nelimitata a apei.
PADURE DE FAG

10
FAG IN RAMPA PRIMARA

11
SURSA: FOTO PROPRIE
CARPEN (CARPINUS BETULUS)

Carpenul face parte din ordinal Fagales,familia Betulaceae,tribul Coryleae,genul Carpinus.

AREAL
Carpenul este originar din Europa si Asia de sud-vest.Centrul raspandirii sale il constituie
tinuturile Europei Centrale mijlocii,de unde se intinde spre vest si sud pana la tarmurile
Atlanticului si Marii Mediterane.
In Romania participa la constituirea padurilor de sleau.Zona sa optima altitudinal este la campie
si deal intre cca 100-450 mdar patrunde si in regiunea padurilor montane ,in fagete si amestecuri
de fag si rasinoase ,bradete, in special in Moldova de Nord si Banat , pana la cca 1000
maltitudine in Carpatii Meridionali.
Ocupa 3% din suprafata paduroasa a tarii.
CARACTERISTICI
-carpenul este un arbore de marimea a II a depasind foarte rar 25 m
-radacina este ramificata ,puternic dezvoltata
-tulpina dreapta in masiv.,uneori rasucita ,torsionata
-scoarta este neteda ,cenusie albicioasa ,asemanatoare fagului dar cu o serie de santuri
inguste(caneluri)

12
-coroana este ovoida ,bogat ramificata ,cu frunzis des ce acopera bine solul.
-lujerii sunt subtiri,geniculati ,cu lenticele albicioase,slab pubescenti in tinerete
-mugurii sunt alterni,solzosi,fusiformi,ascutiti, la varf parosi,cu lungimea de 0.5-1.0 cm si alipiti
de lujer
-frunzele sunt asezate distic ,ovat-eliptice de 5-8 cm lungime ,la varf acuminate ,la baza usor
cordate sau rotunjite ,pe margini dublu serate ,pe dos sericeu-paroase cu nervure proeminente
-florile sunt unisexuat-monoice grupate in amenti pendent ,cilindrici;apar o data cu frunzele;cele
femele au perigon ingust ,denticulate si sunt plasate in axial unei bractee concrescute cu doua
bracteole mici,care dupa fecundare dau nastere unui invelis fructifer trilobat de culoare verzuie
iar lobul median este mult mai lung decat lobii laterali.
-fructele sunt asezate la baza involucrului ,lat-ovoide,turtite lateral,de 0.8-1 cm lungime ,verde-
inchis apoi brune,costate longitudinal ,la varf cu cele doua stile si resturi de perigon.
INSUSIRI BIOLOGICE
-infloreste si fructifica la varste relative reduse.15-20 de ani .In anii de fructificatie abundendat
(periodicitatea 1-2 ani),involucrele fructifiere ,bine dezvoltate cu o lungime de 6-15 cmdau nota
dominanata in intreaga coroana.Fructele se imprastie usor la distante apreciabile iar dupa
germinatie plantulele se instaleaza in numar apreciabil.
-carpenul pe langa capacitatea foarte mare de regenerare din samanta poseda si o remarcabila
vigoare de inmultire pe cale vegetatita din lastari.Cele doua insusiri ale carpenului au condus la
invadarea padurilor de stejar si gorun procesul numindu-se fenomen de carpinizare ale acestor
paduri
-longevitatea carpenului este de circa 80-100 de ani
-are putini factori vatamatori biotic si este relative rfezistent la doboraturi si rupture de vant sau
zapada
-carpenul se remarca prin capacitatea mediogena,medificand sensibil climatul intern,mediul
devin umbros,racoros,moderat,protejand solul pe care il structureaza ,il afaneaza si il
imbogateste cu litiera sa bogata,usor alterabila.
IMPORTANTA CARPENULUI
-lemnul este de culoare albicioasa ,fara duramen ,dur,compact,cu fibre rasucite,putrezeste usor
(nu se foloseste in constructii) dar se utilizeaza destul de mult in roti dintate, , calapoade ,articole
sportive ,bun combustibil superior fagului.
-carpenul constituie o valoroasa specie de amestec,are calitati de ameliorare ,edifice si de
stimulator al ctesterii si elagajului stejarului
-carpenul este folosit cu success si la crearea gardurilor vii ,deoarece poate fi tuns,in indesindu-si
coroana si capatand forme dorite
13
-Carpinus betulus se obtine din samanata,iar varietatiile prin altoire pe forma tipica .Semanatul
se executa toamna dupa dezaripare cu seminte recoltate in parga (august-septembrie),in aer liber.
CARPEN (CARPINUS BETULUS) FOTO SURSA PROPRIE

ANIN NEGRU (ALNUS GLUTINOSA)

AREAL
Alnus glutinosa este o specie cu areal foarte întins, se găseşte aproape pe întreg teritoriul Europei.
La noi creşte de regulă, în văile râurilor, la câmpie şi la dealuri. Urcă până în regiunea de munte 800- 900
m, în Lunca Dunării apare foarte rar.
DESCRIERE
- este un arbore ce atinge frecvent înălţimi de 20-25 m
- Înrădăcinarea este de la superficială până la pivotant-trasantă, variabilă în funcţie de sol
-Tulpina este de o rectitudine remarcabila,continua poate fi urmarita pana la varf.
-Scoarta este neteda,cenusie in tinerete iar dupa 15-20 ani formeaza un ritidom negricios cu solzi
colturosi.
-Lujerii sunt muchiati spre varf,bruni-verzui sau roscati,glabri,acoperiiti in tinerete cu o bruma lipicioasa
-Mugurii sunt pedicelati,departati de ax,ovoizi,acoperiti cu doi solzi sunt roscat-brumati, glandulosi si
vascosi.
-Frunzele sunt alterne ,obovate sau aproape rotunde cu lungime de 6-10 cm ,cuneate la baza,au varful
rotunjit sau caracteristic ,larg emarginat,marginea intreaga spre baza,neregulat-dublu sera ta in rest.
-Florile sunt unisexuat-monoice grupate in amenti.Amenntii masculi au o lungime de 6-12 cm, stau

14
pendent grupati in raceme de cate 3-5.Amentii femeli sunt mult mai scurti cu o lungime de pana la 1.5
cm dispusi in raceme sub cei masculi ,au flori lipsite de perigon.La maturitate se transforma in conulete
(ranze) de 1-2 cm lungime ovoide sau elipsoidale.Ranzele prezinta solzi lemnosi ingrosati la varf iar la
maturitate devin negriciosi ,rezultati din transformarea bracteelor florale.
-Fructele sunt samara pentagonale,mici de 2-3 mm,foarte ingust aripate ,contin saci cu aer in tegument
care permit sa fie purtate de ape la mari distante.
CERINTE ECOLOGICE
-prin arealul sau doveste mare adaptibilitate fata de clima
-rezistent la gerurii si ingheturi tarzii si timpurii fiind mai pretentios la caldura comparative cu aninul alb
-este pretentios fata de factorii edafici ,manifesta exigente ridicate fata de umiditatea din sol
-vegeteaza active pe soluri umede,in lunci,depresiuni,piemonturi,fiind specie higrofita
-raspandirea sa este conditionata de umiditatea din sol,vegetand bine pe soluri umede cu nivelul apei
freatice ridicat
-suporta terenurile mlastinose cu apa slab mobile ,neaerisite,insa nu in permanenta cu apa
imobila,stagnant cum sunt cele din Lunca si Delta Dunarii
-prefera solurile bogate in humus slab acide-neutre cu continut redus de calciu
-are temperament de lumina si se dovedeste rezistent la actiunea factorilor biotic si abiotici
INSUSIRI BIOLOGICE
Longevitatea este redusa in jur de 100 de ani. Materitatea este timpurie, fructificatia aparand la
10-15 ani la arborii izolati si la 30-40 ani la arborii din masiv.
Periodicitatea fructificaţiei de 1-3 ani, capacitate germinativa foarte variabilă, uneori până la
80%.iar diseminarea se face prin vant si prin apa.
Dispune de o remarcabilă capacitate de regenerare pe cale vegetativă. În condiţii favorabile
lăstăreşte viguros până la 60-80 de ani.
Creştere este rapidă in tinerete, rivalizand cu mesteacănul sau plopul; maximul se realizezaă la
30 ani; în staţiuni optime produce 11m3/an/ha.
IMPORTANTA
Lemnul nu prezinta duramen, este alb-roşiatic în secţiune proaspătă, prin expunere la aer devine
portocaliu; moale uşor, are mare rezistenţă la apă, este utilizat în construcţii hidrotehnice,
apreciat pentru furnire, se foloseşte şi la plăci aglomerate. Contine 14-16 % tanin, utilizabil in
tabacarii.
Aninul negru se impune în valorificarea staţiunilor cu exces de apă, asigurându-se o proucţie de
masă lemnoasă apreciabilă atât calitativ cât şi cantitativ, îmbogăţeşte solul în azot datorită
nodozităţilor de pe rădăcini.
Aninii pun în valoare luncile şi terenurile cu umiditate în exces, se plantează pe malurile apelor

15
curgătoase, pot consolida malurile.
ANIN NEGRU (ALNUS GLUTINOSA) sursa poza proprie

CAPITOLUL III

IDENTIFICAREA SPECIILOR DE FLORA INDICATOARE DIN PADURI

In padurile aflate pe raza Ocolului Silvic Pesteana am intalnit diferite specii de flora indicatoare
dupa cum urmeaza:
-Carex Pilosa –pirul rosu s-a identificat in arboretele de Fagus sylvatica in amestec cu Quercus
petraea

16
POZA SURSA :BIOLIB.CZ

-Dentaria bulbifera sau Cardamine bulbifera-cunoscuta sub numele Radacina de coral ,face parte
din familia Brassicaceae .planta identificata in arboretele de Fagus sylvatica in amestec cu
Carpenus betulus

17
 SURSA POZA :BIOLIB.CZ

-Stellaria nemorum-planta intalnita in arboretele de Anin negru

SURSA FOTO:MAKAQUES.COM

18
-Carex brevicollis-planta intalnita in padurile de Fagus sylvatica si Tilia tomentosa

SURSA FOTO :WIKIPEDIA.ORG

19
 CAPITOLUL IV

STUDIUL SI DESCRIEREA PRINCIPALELOR TIPURI SI SUBTIPURI DE SOLURI

In amenajamentul Ocolului Silvic Pesteana sunt mentionate urmatoarele tipuri si subtipuri de
soluri:
Tabel 4.1

Clasa de Tipul de sol Subtipul codul Succesiunea suprafata

soluri de sol orizonturilor
HA %
luvisoluri preluvosol tipic 2101 Ao-Bt-C 1885.11 33
luvosol tipic 2101 Ao-El-Bt-C 1577.11 27
stagni c 2212 Ao-El-Btw-C 1619.06 28
TOTAL CLASA LUVISOLURI 5051.28 88
cambisoluri eutricambosol tipic 3101 Ao-Bv-C 136.55 2
TOTAL CLASA CAMBISOLURI 136.55 2
protisoluri aluvisol molic 0403 Am-C 1.06 -
regosol distric 0201 Aodi-C 554.82 10
TOTAL CLASA PROTISOLURI 555.88 10
TOTAL O.S. PESTEANA 5743.71 100

Descrierea principalelor tipuri si subtipuri de soluri din cuprinsul Ocolului Silvic Pesteana

Preluvosoltipic(brun argiloiluvial tipic)(cod2101)

Cu răspândire în cadrul ocolului de 33% din suprafaţă –cu profil Ao-Bt-C format pe luturi
uşoare ,moderat acid la slab alcalincu pH = 5,9-7,8; slab la moderat humifer cu un conţinut de
humus de 3,1-4,5% pe grosimivariabile; enbazic cu V = 76-90%, mijlociu la foarte bine aprovizionat
în azot total (0,16-0,23g%); luto-nisipos la luto-argilos de bonitate în general mijlocie pentru cer,
gârniţă,carpen, tei, gorun când aceste soluri se află pe versanţi umbriţi şi chiar superioară
pentruversanţi inferiori, umbriţi cu conţinut de humus ridicat şi aport de umiditate suficient, fără
ocompactitateevidentăaorizontului B.
Luvosol tipic (brun luvic tipic), cod 2201
Destul de bine reprezentat în cadrul ocolului (27%),cu profil:Ao-El-Bt-C format pe luturi acid cu
pH=5,22-5,28 pe întreg profilul;humifer la suprafaţă pe grosimea de 2-3 cm, cu un conţinut de
humus de 2,102% şi foarte sărac în profunzime (0,566%) , eubazic , cu un grad de saturaţie în baze
20
de 71,571-71,965% ; cu un conţinu tmijlociu la suprafaţă în azot total (0,108g%) şi scăzut în
profunzime(0,029g%); lutos la suprafaţă şi luto-argilo-nisipos în profunzime de bonitate mijlocie
spreinferioară pentru cer , gârniţă şi gorun datorită evapotranspiraţiei mari şi deficitului de
umiditate (expoziţii insorite şi parţial însorite) . Factorul limitativ al acestui sol este troficitatea
scăzută corelată cu aciditatea mare şi diferentiere texturală pe profil.
Luvosol stagnic (brun luvic pseudogleizat), cod 2212
Bine reprezentat (28%) peteritoriul ocolului - cu profil Ao-El-Btw-C; format pe luturi, pe platouri sau
versanţi slab înclinaţiumbriţi; acid la moderat acid foarte humifer, oligomezobazic la mezobazic;
foarte bine aprovizionat în azot total;lutos la suprafaţă şi luto-argilos în profunzime,de bonitate
mijlocie pentru cer, gârniţă, stejar. Bonitatea mijlocie este determinată de debazificare, o sărăcire
în substanţe minerale pe primii20-30 cm; o variaţie de umiditate moderată pe profil cu
pseudogleizare primăvara şi toamna şi deficit uşor în sezonul estival.
Aluviosol molic (aluvial molic), cod 0403
Cu răspândire restrânsă în cadrulocolului,cuprofil:Am-C , format în luncă cu un orizont A de
acumulare a humusului de 17-20-30cm, bun humifer la foarte humifer cu un conţinut de humus
rificat,p egrosimea de 30cm,pe substrate lutoase şi luto-argi-loase sau succesiuni de strate de nisip
fin, sărace ca troficitate dar cu capacitate moderată la mare de reţinere a apei.
Nivelul este oscilant pe profil,cu săruri solubile(cloruri şi sulfaţi) slabe de la nivelul de 30 cm pe
profil neutru la slab alcalin cu Ph=6.9-7.5;slab carbonatic (0.1-1.9%),mijlociu la foarte bine
aprovizionat in azot total (0.13-0.4%), de bonitate inferioara pentru plopi euramericani şi mijlocie
pentru şleauri de luncă şi plopi indigeni (plop alb şi negru).
Bonitatea inferioară pentru plopi euramericani a solului este determinată de troficitatea scăzută şi de
aprovizionarea cu apă la nivel mediu în condiţii de precipitaţii reduse din zona studiată.
Bonitatea superioara este determinată de troficitatea foarte ridicată (conţinut mare de humus,
azot, baze), de capacitatea mare de reţinere a apei, limitate de prezenţa sărurilor solubile (cloruri-
sulfaţi) de la nivelul de 30 cm adâncime. Pentru valorificarea superioară a condiţiilor staţionale
existente, bonitatea inferioară a solului se recomandă introducerea plopului alb şi negru care
utilizează mai bine staţiunile respective, plopi euramericani fiind cunoscuţi ca ma iexigenţi faţă de
aceste conditii.

Regosol distric
Acest tip de sol ocupă 10% din suprafaţa ocolului silvic. Aceste soluri se întâlnesc pe fostele halde de
steril rezultate în urma extracţiei zăcămintelor de cărbune.
Regosolul distric are următoarea formulă de profil: Aodi-C . Subtipul întâlnit în cadrul ocolului silvic
este cel distric.
Regosolurile până în prezent ,au o fertilitate naturală bună pentru salcâmete.
21
 Eutricambosl tipic (ocupă 2% din suprafaţă)
Acest tip de sol se defineşte prin prezenţa unui orizont Bv având V -55% şi cel puţin în partea
superioară sau cel puţin în pete (în proporţie de peste50%), cu culori în nuanţe mai galbene de
5YR , cu valori şi crome -3,5 la materialul în stare umedă,cel puţin în interiorul elementelor
structurale.
Eutricambosolurile sunt răspândite , pe versanţi cu înclinare moderată şi mare ,alternând cu
preluvosolurile. S-au format sub păduri de fag, fag-gorun sau gorun, păduri cu o bogată vegetaţiei
erboasă neacidofilă dominată de speciile Asperula odorata,Dentaria bulbifera , Allium
ursinum,Mercurialis perenis,Lamium galeobdolon etc.
Condiţiile de pedogeneză au favorizat transformarea resturilor organice în humus cugrad de
saturaţie în baze ridicat, alcătuit dominant din acizi huminici bruni, care în prezenţa ionilor de calciu
şi magneziu formează compuşi complecşi cu minerale argiloase şi cu ioni de fier.
Deşi solificarea se desfăşoară în condiţii de climă umedă, procesele de debazificare şi levigare sunt
moderate, elementele bazice din roci exercitând o acţiune de coagulare asupra complexelor
argiloferihumice.Datorită acestor fenomene s-a format un orizont Bv.
Eutricambosolul tipic are următoarea formulă de profil: Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10-35
cm şi de culoare brună; orizontul Bv, gros de 20-120 cm şi de culoare brun-gălbuie, se continuă cu
materialul parental C.
Textura acestui sol este de obicei, mijlocie (lutoasă sau luto-prăfoasă), nediferenţiatăpe profil, iar
structura slab-moderat dezvoltată, grăunţoasă în Ao şi poliedrică angulară sau prismatică în Bv.
Restul proprietăţilor, fizice, fizico-mecanice, hidro-fizice şi de aeraţie sunt în general,favorabile.
Conţinutul în humus este de 2-4% (rezerva de 60-120 t/ha), gradul de saturaţie în baze ridicat (V
oscilează între 60 şi 85%), reacţia slab acidă până la neutră (valorile pH cuprins eîntre 6,2şi7),
aprovizionarea cu substanţe nutritive, relativ bună.
Eutricambosolurile tipice,datorită însuşirilor favorabile au o fertilitate naturală bună.

22