Biochimia este stiinta care se ocupa cu studiul compozitiei materiei vii si a

transformarilor chimice care au loc in timpul proceselor vitale.

Biochimia include studii referitoare la :
-compozitia chimica a celulei-unitatea a materiei vii
-mecanismele chimice prin care materia vie se formeaza , se mentine, eventual se
distruge :aceste procese sunt conventional definite prin termeneul de metabolism.

.C1 - Componentele materiei vii si legaturile dintre ele

1.1Contituienți fundamentali ai materiei vii

    Materia vie este alcătuită din elemente chimice numite bioelemente. 

    Din sistemul periodic nu toate elemtenele chimice se regăsesc în organismele vii.

Din acestea doar 60 au fost identificate și circa 35 se întalnesc în mod permanent. 
    
Elementele din componenţa organismului uman se clasifica:
• -: Macroelemente (99,99%). Organismul are nevoie de ele în cantităţi mari: C,
H, O, N, K, Na, Cl, Ca, P, Mg.-se mai numesc si macrobiogene
• Microelemente (0,01%): organismul are nevoie de ele în cantităţi extrem de
mici: F (fluor), Mn, Fe, Co, Cr, I, Zn, Cu, Mo, Se.

Importanţa biologică a unor elemente chimice:

• Na: Controlează absorbţia, distribuţia, reţinerea şi eliminarea apei din
organism şi are rol în excitabilitatea nervoasă.
• K: intervine sub formă de ioni în desfăşurarea normală a activităţii muşchilor.
• Cl: ajută la digestie sub formă de HCl care să găseşte în sucul gastric şi în NaCl.
• Ca: conferă oaselor rigiditatea caracteristică, are un rol esenţial în funcţionarea
muşchilor şi a nervilor.
• P: Ajută în procesele de creştere şi de vindecare, se află alături de calciu (Ca) în
oase şi dinţi.
• F (fluorul): reduce frecvenţa cariilor dentare, întăreşte oasele.
 • Mn: Ajută la eliminarea oboselii, îmbunătăţeşte reflexele musculare, contribuie
la oprirea osteoporozei şi stimulează memoria.
• Fe: este important în formarea hemoglobinei, care redă sângelui culoarea
caracteristică şi asigură transportul O de la plămâni la toate celulele.
• Cobaltul: previne anemia
• Cu: asigură absorbţia Fe în organism, exercitând un efect energizant.
• Zn: accelerează procesul de vindecare a rănilor interne şi externe. Elimină
petele albe de pe unghii, favorizează creşterea şi capacitatea mentală.
• Se: ajută la menţinerea elasticităţii ţesuturilor
• Molibden (Mo): acţionează preventiv împotriva anemiei
• I (iodul):are rol în glanda tiroidă, asigură sinteza hormonilor produşi în glanda
tiroidă, ce împlinesc funcţii importante cum ar fi: dezvoltarea normală a SNC la
copii, accelerarea arderii hranei.
• Cr (crom): ajută la scăderea tensiunii arteriale

1. 2Componentele materiei vii

Componentele materiei vii – elementele fundamentale (C,H,O,N,P,S),
substante organice (proteine, glucide, lipide) si anorganice(apa, cationi si
anioni)

COMPOZIŢIA CHIMICĂ GENERALĂ A ORGANISMELOR VII

     
Compoziţia chimică generală a organismelor vii:
• Bioelemente

• Plastice (nemetale, metale)

• Oligoelemente (nemetale, metale)

1. Biomolecule

• Organice (Rol plastic şi energetic, Rol catalitic, Rol

 informaţional)

• Anorganice (apa si saruri minerale)

Bioelemente
Din cele cca. 100 elemente chimice întâlnite în litosferă şi atmosferă, un număr
relativ mic participă la alcătuirea materiei vii. Acestea se numesc bioelemente.
Deşi numărul bioelementelor se ridică la 50, distribuţia lor este foarte diferită.

Compoziţia chimică elementară a organismelor vii

Bioelemente Plastice Nemetale: C, O, H, N, S, P, Cl
Metale: Na, K, Ca, Mg
Oligoelemente Fe, Co, Mn, Cu, Zn, Mo, I, Br, F, B
    Elementele care se găsese în cantitate mai mare în organismele vii sunt numite
şi bioelemente plastice sau macrobioelemente, ele reprezentând 99% din
totalul bioelementelor. 
Ele includ nemetalele: oxigen, carbon, hidrogen, azot, fosfor, sulf, clor şi metalele:
calciu, magneziu, sodiu şi potasiu. Acestea reprezintă componenţii principali
care participă la edificarea structurilor diferitelor substanţe din organism. Dintre
bioelementele plastice: O, C, H, N reprezintă 96 % din masa celulelor.

Elementele plastice ale materiel vii (%)

NEMETALE % METALE %
0xigen O 63,0 Calciu Ca 1,50
Carbon C 20,0 Potasiu K 0,25
Hidrogen H 10,0 Sodiu Na 0,26
Azot N 3,0 Magneziu Mg 0,04
Fosfor P 1,0    
Sulf S 0,2    
Clor Cl 0,2    
TOTAL     99,45

    Oligoelementele (microelementele) se găsesc în cantităţi extrem de mici, sub

0,01%, sau chiar în urme şi sunt inegal răspândite în diferite ţesuturi. 
    Din categoria microelementelor notăm: florul (F). bromul (Br), iodul (I), borul
(B), fierul (F) zincul (Zn), cuprul (Cu), cobaltul (Co), molibdenul (Mo), vanadiul (V),
manganul (Mn). Ele nu participă efectiv la constituţia celulelor, însă deţin un rol
important, intrând în constituţia chimică a unor biomolecule ca enzime: (Zn, Co,
Mn, Cu), hormonii (I), vitamine (Co), hemoglobină (Fe). Lipsa acestora din
organismul animal produce anumite dereglări biochimice şi tulburări fiziologice. 
    La alcătuirea materiei vii participă cu preponderenţă elemente cu masa atomică
mică (H, C, N, O). Dintre acestea atomul de carbon prezintă o poziţie deosebită.
Biomoleculele organice conţin în mod obligatoriu atomi de carbon pe care sunt
grefaţi ceilalţi atomi sau grupări de atomi.

Biomolecule. 
    Biomoleculele sunt în majoritatea lor substanţe organice din grupa
glucidelor, protidelor ,lipidelor şi anorganice, ca apa şi diferite săruri minerale.  În
cantitate mai mică se găsesc şi alte substanţe organice dar varietatea acestora
este mult mai mare în plante decât în animale. În organismele animale predomină
protidele şi lipidele, pe când în plante predomină glucidele.

Compoziţia biochimică generală a organismelor vii

Componenţi anorganici
Apa  
Saruri Anioni:PO43- Cl- CO32- SO42- I-
Cationi: Ca2+ Na+ K + Mg 2+ Fe2+ Zn2+
Componenţi organic
ROL PLASTIC ŞI ENERGETIC Glucide
  Lipide
  Protide
 
ROL DE REGLARE Enzime
  Hormoni
ROL CATALITIC Enzime
 ROL INFORMAŢIONAL Acizi nucleici
ROL ENERGETIC Compusi macroergici

Biomoleculele anorganice
    Apa este substanţa anorganică indispensabilă vieţii tuturor organismelor vii.
Dintre toate substanţele care intră în constituţia organismului uman, apa stă pe
primul loc în ceea ce priveşte cantitatea. În medie, omul are 63-70 % apă în
organismul său. Pentru un corp de aprox. 70 kg plasma sanguină are 3 l, lichidul
interstiţial 14 l şi din celule 29 l.
• În creier – 75%
• Plămâni – 80%
• Inimă 79%
• Splină 75%
• Rinichi 82%
• Sânge 83%
• Muşchi 75%
• Oase 22%

Apa îndeplineşte în organism mai multe roluri:

- structural, participând la constituţia celulei şi la formarea coloizilor celulari;
- solvent pentru substanţe organice şi anorganice;
- mediu al reacţiilor biochimice ce stau la baza vieţii;
- mediu de vehiculare a diferiţilor metaboliţi în organism;
- generator de ioni de H+ şi HO- necesari pentru menţinerea pH-ului la
limite constante şi pentru cataliza enzimatică;
- participant direct a reacţiilor de hidratare, hidroliză şi de oxidare;
- termoreglator pentru menţinerea în limite normale a temperaturii
organismului, prin procese de evaporare la nivelul pielii şi prin transpiraţie.
      Cantitatea de apă din organism este reglată metabolic prin două mecanisme,
care  menţin volumul constant al acesteia şi anume: setea, care dictează o
creştere a consumului de lichide şi activitatea rinichilor, care conservă apa sau o
elimină după necesităţi.

Sărurile minerale. 
    Sărurile minerale sunt reprezentate de cloruri, fosfaţi, azotaţi, carbonati de
sodiu, potasiu, calciu, magneziu. Sărurile solubile se găsesc fie dizolvate în
lichidele biologice şi în mediul apos al celulei, fie combinate cu proteinele din
citoplasmă. Sărurile insolubile sunt prezente în schelet şi în dinţi. Ionii proveniţi
prin disocierea sărurilor se pot adsorbi pe suprafaţa micelelor coloidale
determinând încărcarea electrieă a acestora sau intervin într-o serie de
reacţii biochimice. Unii ioni intervin în reglarea presiunii osmotice şi în
permeabilitatea celulară. 0 serie de săruri solubile funcţionează ca sisteme
tampon contribuind la menţinerea şi reglarea echilibrului acido-bazic. Prezenţa
unor ioni este indispensabilă
pentru activitatea unor enzime sau hormoni.
    Biomolecule organice, Principalele categorii de biomolecule sunt protidele,
lipidele, glucidele, acizii nucleici, enzimele, vitaminele, hormonii, compuşii
macroergici etc.
Biomoleculele organice indeplinesc diferite roluri şi anume:
- protidele, lipidele şi unele glucide îndeplinesc rol plastic (structural) deoarece
participă la alcătuirea edificiului celular, a membranelor celulare şi formaţiunilor
subcelulare;
- enzimele au rol catalitic, participând la reglarea reacţiilor biochimice necesare
activităţii organismelor vii, făcând posibilă desfăşurarea acestora în condiţii
compatibile cu viaţa;
- glucidele şi lipidele îndeplinesc rol energetic, deoarece fiind supuse unor procese
de degradare eliberează energia necesară funcţiilor vitale ale celulei; energia
eliberată poate fi stocată sub formă de energie chimică în anumite molecule
(substanţe macroergice);
- acizii nucleici îndeplinesc rol informaţional prin stocarea, transmiterea şi
exprimarea informaţiei ereditare;
- vitaminele şi hormonii îndeplinesc rol de reglare a diferitelor procese
biochimice.

Biomoleculele în funcţie de gradul lor de complexitate se împart în:

- precursori chimici, care au molecule simple, masă moleculară mică, iar prin
diferite procese biochimice se transformă în biomolecule. Aceştia sunt: CO2, NH3,
H2O, O2;
- metaboliţi intermediari, ce rezultă în urma proceselor metabolite, sunt
biomolecule cu masa moleculară mică (30-150):acid acetic,acid lactic,acid
propionic,glicerol,baze azotate;
-componente moleculare de bază (aminoacizi, monoglucide, acizi graşi,
mononucleotide) reprezintă biomolecule cu masă moleculară mai mare decât a
metaboliţilor intermediari;
-biomacromoleculele sunt molecule gigant (proteine, acizi nucleici;
poliglucide, complexe lipidice), din policondensarea de componente cu structuri
simple (M = 103 -109);
- complexe supramoleculare (complexe enzimatice, nucleoproteide, ribozomi,
etc.), provenind din asocierea macromoleculelor (M = 106 -109). Prin
ansamblarea acestor complexe rezultă formaţiuni intracelulare (nucleu,
mitocondrii, lizozomi etc.).

Curs II Metabolismul definitie , anabolism, catabolism

Metabolismul este reprezentat de totalitatea proceselor complexe de sinteză, de

asimilare (cu înmagazinare de energie), de degradare şi de dezasimilare (însoţită de
eliberare de energie), pe care le suferă substanţele dintr-un organism viu. Altfel spus
metabolismul este suma tuturor reactiilor enzimatice din celula prin care se asigura
schimbul de materie si energie intre celula si mediul sau inconjurator.
 ♢ Metabolism bazal = cantitatea de calorii produse într-o oră, în condiţii de
repaus al organismului, raportată la un metru pătrat din suprafaţa corpului.

Functiile metabolismului:

• Obtinerea enegiei chimice din molecule combustibil.

• Conversia substantelor nutritive exogene in unitati constituiente (precursori)

ai componentelor macromoleculare.

• Asamblarea acestor elemente in proteine, acizi nucleici, lipide si alte

componente celulare.

• Formarea si degradarea biomoleculelor necesare diferitelor functii celulare

specializate.

REACTIILE METABOLICE SUNT DE DOUA FELURI:

• a)anabolice de sinteza- refacere a constituientilor celulari din compusi simpli,

consumand energie (reacţii endoterme).(inlocuirea celulelor uzate,
sintetizarea de substante active hormoni, enzyme, cresterea si inmultirea
celulelor)

b)catabolice-– reprezentat de degradarea constituientilor celulari la compusi

simpli, rezultand energie (reacţie exotermă).

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii

chimice: hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare,
transaminare, esterificare, condensare, polimerizare.

a)Reactiile catabolice

Reacţiile catabolice generează energie. Ele se desfăşoară în două faze successive:

• are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a substanţelor nutritive,

 până la stadiul de acetil coenzimă A şi acid oxaloacetic, produşi
intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor. În această
fază se eliberează o cantitate redusă de energie.

2 În faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor intermediari.-

prin reactii de oxidoreducere si se elibereaza 90% din energie. O parte din aceste reacţii
se desfăşoară ciclic, (ciclul lui Krebbs,) iar o altă parte are loc la nivelul lanţului sau
catenei respiratorii celulare.

În organism, energia se eliberează treptat, în etape succesive, şi nu se transformă

toată în căldură, ci o parte se depozitează , ea fiind inmagazinata in
ATP(adenozintrifosfat) de unde se elibereaza treaptat pe masura necesitatilor.

Reacţiile anabolice necesită energie, iar cele catabolice eliberează energie. Din
această cauză ele se desfăşoară cuplat

TIPURI DE METABOLISM.

METABOLISM ENERGETIC

Totalitatea schimburilor energetice organism – mediu reprezintă metabolismul

energetic.

Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a

substanţelor alimentare. Metabolismul energetic este realizat in doua etape:

a)etapa digestiva-in care macromoleculele organice din alimente sub actiunea

unor fermenti specifici sufera o fragmentare hidrolitica transformandu-se in molecule
simple, absorbabile(aminoacizi, glucoza, acizi grasi}

b)etapa celulara.Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în

mitocondrii) prin reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor.
Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma unor noi legături chimice,
bogate în energie (legături fosfat macroergice de ATP şi CP). Fiecare celulă foloseşte
ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale caracteristice.
Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a substanţelor în
energie mecanică, electrică calorică, osmotică .

DETERMINAREA METABOLISMULUI ENERGETIC

Schimburile energetice organism –mediu pot fi evaluate prin calorimetrie şi exprimate

în calorii. Metodele calorimetrice pot fi directe şi indirecte.

Calorimetria directă constă din măsurarea căldurii degajate de un organism viu

într-un interval de timp folosind camere calorimetrice. Producţia calorică a
organismului este evaluată cu ajutorul unor sisteme termoelectrice.

Calorimetria indirectă. Se bazează pe faptul că toată producţia calorică a

organismului provine din reacţii de oxidare. În organism, alimentele sunt „arse” în
prezenţa oxigenului care se consumă iar arderile sunt mult mai lente, au loc în etape
succesive, si energia se elimină treptat. Prin determinarea consumului de oxigen într-
un interval de timp se poate calcula calorigeneza corespunzătoare. Trebuie să
cunoaştem puterea calorică (echivalentul caloric)a oxigenului şi volumul de oxigen
consumat de organism.
Curs III

METABOLISMUL INTERMEDIAR AL GLUCIDELOR

Glucidele sunt substante organice alcatuite din C,O,H.Se mai numesc si hidrati de
carbon,deoarece contin oxigen si hidrogen in aceleasi proportii ca apa.Glucidele cu
molecula simpla sunt monozaharidele si dizaharidele iar cele cu molecula complexa
sunt polizaharidele.

Principalele monozaharide sunt:pentozele(riboza,dezoxiriboza) si

hexozele(glucoza fructoza si galactoza)

Polizaharidele sunt polimeri ai glucozei.La plante exista celuloza si amidonul,iar la

animale glicogenul.

ROLUL FIZIOLOGIC AL GLUCIDELOR.

a.Rol energetic-prin oxidarea pana la dioxid de carbon si apa a unui gram de glucoza se
elibereaza 4,1kcal.

b.Rol plastic-acestea participa la constructia unor structuri celulare si intercelulare.

c.Rol functional –o serie de glucide intra in molecula unor compusi biochimici.(riboza si

dexoriboza intra in stuctura acizilor nucleic;heparina un anticoagiulant natural contine
glucoza, moleculele de ATP contin riboza)

CAILE METABOLICE ALE GLUCIDELOR

Glucidele se absorb sub forma de monozaharide (pentoze si in special

hexoze).Principalul glucid metabolizat in organism este glucoza.Dupa absorbtie,,
aceasta ajunge prin circulatia portala , in ficat, iar de aici terce in circulatia generala de
unde este preluata de toate celulele corpului.Concentratia glucozei in sange (glicemia)
are valoare constanta de 100 mg la 100 ml plasma.
 Glucidele :

-reprezinta o sursa energetica convenabila pentru organism,fiind catabolizate integral

pana la dioxid de carbon si apa substante netoxice,pe care organismul le poate elimina
usor.

-la nivelul fiecarei celule sufera reactii metabolice similare cum ar fi:

-catabolizare la apa si CO2

-polimerizare sub forma de glicogen(glicogenogeneza)

-transformare in lipide(lipogeneza)

Aceste reactii prezinta o amploare deosebita la nivelul ficatului, al tesutului muscular si

adipos, organe ce au un rol important in metabolismul hidratilor de carbon.

Catabolismul glucozei (glicoliza)-are loc in doua etape.

Prima etapa se numeste glicoliza anaeroba - poate avea loc si in absenta

oxigenului(

-este etapa metabolizarii incomplete a glucozei.

-rezultatul este obtinerea metabolitilor

intermediari indispensabili pentru faza urmatoare a degradarii glucozei

Aceasta etapa, incepe cu fosfolirarea glucozei si formarea esterului glucoza 6

fosfat , reactie catalizata de glucokinaza.Urmeaza apoi un sir de transformari
chimice prin care in final dintr-o molecula de glucoza se fomeaza 2 molecula de
acid piruvic.In lipsa oxigenului acidul piruvic este hidrogenat la acid lactic,
produsul final al glicolizei anaerobe . Daca celula nu primeste oxygen acesta se
acumuleaza si rezulta acidoza si se blocheaza glicoliza. In prezenta oxigenului
acidul piruvic este transformat in acetil coenzima A si acid oxalo acetic-
metaboliti intermediari ai glucozei.

Etapa a doua,numita glicoliza aeroba,corespunde fazei metabolizarii complete

a glucozei si nu se poate desfasura in absenta oxigenului.Este formata din ciclul lui
Krebbs si lantul respirator cellular ce reprezinta cai comune de oxidare a tuturor
principiilor alimentare.
Ciclul KREBS incepe cu formarea acidului citric prin condensarea acetil coenzima A si a
acidului oxalo acetic . Acidul citric este apoi degradat enzymatic in reactii successive in
cursul carora au loc decarboxilari si dehidrogenari si care duc in final la acid oxalo-
acetic care reactionaeaza cu o noua molecula de acetil coenzima A si se formeaza din
nou acid citric si ciclul se reia.In urma reactiilor de dacarboxilare si de dehidrogenare se
formeaza CO2 si apa.

Sediul glicolizei anaerobe este citoplasma , iar a celei aerobe il constituie

mitocondriile.

Reactiile de degradare a glucozei din faza anaeroba se pot desfasura si in sens

invers,dinspre metabolitii intermediari ai glicolizei inapoi la glucoza.(glucoceneza)Daca
metabolitii intermediari respective provin din precursori neglucidici (lipide sau
proteine),procesul de sinteza a glucozei se numeste neoglucogeneza sau
gluconeogeneza

Gluconeogeneza- prezinta o mare importanta pentru organism,in special pentru

tesutul nervos care este mare consummator de glucoza.In lipsa glucidelor alimentare
organismul produce glucoza din cetoacizi si din glicerolul lipidelor.Principalele organe in
care are loc gluconeogeneza sunt ficatul si rinichiul.

Calea fosfogluconatului.Glucoza mai poate fi catabolizata pe calea ciclului

oxidative al fosfogluconatului,din care,in afara de energie,rezulta si o serie de
substante donatoare de ioni de hidrogen necesari tuturor proceselor anabolice
celulare.

Glicogenogeneza.este procesul de sintetiza a glicogenului,prin polimerizarea

glucozei.Organele specializate in acest process sunt ficatul si muschiul.Ficatul contine
150g glycogen iar muschii 350 g..Glicogenul este forma de depozit a glucozei.

Cand glicemia creste, procesul de glicogenogeneza se intensifica, iar cand glicemia

scade , glicogenogeneza inceteaza si se produce depolimerizarea
glicogenului.Glicogeneogeneza este stimulata de insulina si de parasimpatic.

Glicogenoliza.Prin glicogenoliza,fiecare celula poate folosi propriile ei reserve

glucidice.Cu exceptia celulei hepatice si a celei musculare,rezervele celulare de glicogen
sunt reduse,incat majoritatea celulelor traiesc pe seama glucozei sangvine. Un rol
essential in constanta glicemiei il are ficatul care prin glicogenoliza,asigura atat
necesarul de glucoza pentru propriile cellule,cat si pentru restul corpului.

Lipogeneza.Glucidele pot fi convertite in grasimi si depuse astfel sub forma de

reserve lipidice in tesuturi.Cand aportul de glucide este excesiv,capacitatea celulelor de
a se incarca cu glicogen este depasita,iar surplusul de glucoza este transformat in
lipide,putand duce la aparitia obezitatii.Lipogeneza din glucide se intensifica sub
actiunea insulinei,care favorizeaza patrunderea glucozei in cellule.

REGLAREA METABOLISMULUI GLUCIDIC

-se realizeaza prin:

-mecanisme locale care sunt reactii de autoreglare prin feedback biochimic

-mecanisme generale de reglare –acestea sunt mult mai complexe , Ele se

realizeaza prin pariciparea sistemului nervos si a glandelor endocrine.Elementul reglat
este glucoza sangvina a carei concentratie este mentinuta la valori stabile prin
interventia unor mecanisme neuroendocrine.Centrii gliceroreglatori sunt localizati in
hipotalamus si sunt excitati direct de concentratia glucozei si de gradul ei de utilizare.

Hipoglicemia se produce sub actiunea insulinei, epifizei si a parasimpaticului.Efect

hipoglicemiant au efortul fizic si reducerea aportului alimentar de hidrati de carbon.

Hiperglicemia este produsa de glucagon, adrenalina, glucocorticoizi, tiroxina si sistemul

nervos simpatic.Alimentatia exagerata cu glucide are effect similar.

Un rol important in reglarea metabolismului o are ficatul care:

In caz de hiperglicemie capteaza glucoza sub forma de glycogen sau lipide

In caz de hipoglicemie alimenteaza mediul intern cu glucoza prin glicogenoliza si

gluconeogeneza.

TULBURARILE METABOLISMULUI GLUCIDIC

Utilizarea glucozei la nivel cellular depinde de insulina

Diminuarea sau absenta secretei insulinuce provoca dabet zaharat caracterizat prin;

-scaderea depozitelor de glycogen si lipide, hiperglicemie si

glicozurie(eliminarea glucozei prin urina)
Hipersecretia de insulina provoaca o exagerare a depozitarii glucidelor in reserve,
insotita de scaderea marcata a concentratiei glucozei.

Curs IV

Metabolismul lipidelor.

Lipidele sunt substante organice alcatuite din C,H,O,contin mai mult H si mai putin
O.Unele lipide pot contine si fosfor.Din punct de vedere chimic lipidele sunt esteri ai
acizilor grasi cu alcooli superiori.Dintre acizii grasi mai important amintim:

• Acidul palmitic (16 atomi de C)

• Acidul oleic (18 atomi de C)

Alcoolul cel mai frecvent este glicerolul.

Lipidele sunt substante insolubile in apa solubile in agenti organic.Principalele

lipide din organism sunt:

• Trigliceridele

• Colesterolul

• Fosfolipidele

Sursele de lipide sunt de origine animala si vegetala.

 Rolul fiziologic al lipidelor:

1.rol energetic-degaja prin ardere o cantitate mare de energie 1gram de lipid-

elibereaza 9,3 kcal.

2.rol plastic-intra in constitutia membranelor celulare si intracelulare.Cel mai important

rol plastic il au fosfolipidele.

3.rol functional-lipidele de natura sterolica(colesterolul) reprezinta precursori ai acizilor

biliari si ai hormonilor corticosuprarenali si sexuali.Unii acizi grasi nesaturati
(linoleic,linolic si arahidonic) nu pot fi sintetizati in organism,ei se numesc acizi grasi
esentiali si reprezinta vitamina F.

Lipidele au rol de izolator termic si rol de protector mecanic.

Caile metabolice ale lipidelor.

Lipidele se absorb sub forma de acizi grasi , monogliceride,glycerol,cholesterol si

fosfolipide.

Primul act metabolic consta in resinteza trigliceridelor din alfa glicerolfosfat si acizi
grasi.

Al doilea act are loc la nivelul adipacitelor si al hepatocitelor.

Principalele transformari suferite de lipide in organism sunt:

a.depunere ca rezerve-adipogeneza(lipogeneza)

b.lipoliza (catabolizare)

c.cetogeneza

d.gluconeogeneza(transformare in glucide)

a-Lipogeneza: - sinteza lipidelor de rezerva are loc in ficat si tesutul adipos.Principala

forma de depozit o reprezinta trigliceridele.Pentru sinteza lor este nevoie de acizi grasi
care provin din alimente sau sunt produsi din unii aminoacizi sau glucide si de alfa
glicerofosfat.Intre grasimile neutre plasmatice si cele de rezerva exista un schimb
permanent ce asigura constatnta lipemiei.Cand lipemia creste are loc depunerea
excesului de grasimi ca reserve tisulare , iar cand scade sunt mobilizate rezervele
lipidice.Lipogeneza este conditionata de aportul glucidic .Cand se consuma
hidrocarbonati in cantitati mari excesul de glucoza este transformat in lipide de rezerva
si are loc ingrasarea.In lipsa glucozei lipogeneza inceteaza iar organismul consuma din
rezervele lipidice proprii.

b-Lipoliza-consta in hidroliza trigliceridelor in acizi grasi si glicerol.Catabolismul

glicerolului are loc pe calea glicolizei,iar a acizilor grasi pe calea betaoxidarii.Energia
eliberata de acizi grasi depinde de lungimea lantului.

c-Cetogeneza-O particularitate a catabolismului lipidic este geneza corpilor

cetonici(acetone,acidul acetic) substante acide cu efect toxic in concentratie
mare.Cetogeneza se intensifica proportional cu catabolismul acizilor grasi.In diabet sau
in inanitie utilizarea excesiva a acizilor grasi duce la cresterea corpilor cetonici in sange.

d-Gluconeogeneza-sintetizarea glucozei din glicerolul lipidelor folosind energia

rezultata din catabolismul acizilor grasi.

Reglarea metabolismului lipidic.

Se face prin mecanisme neuro umorale complexe care regleaza si metabolismul

glucidic.Valoarea lipemiei se mentine constanta in jurul a 700 mg la 100 ml
plasma.Mecanismele de depozitare a lipidelor in rezervele adipoase depind de
activarea unei enzime (lipoproteinlipaza)-care desface lipoproteinele circulante si
permite depozitarea tisulara a lipidelor sub forma de trigliceride.

Hormonii anabolizanti lipidici (insulina si hormonii sexuali) favorizeaza depunerea de

rezerve de grasimi iar hormonii catabolizanti lipidici(glucocorticoiizi,hormonii
tiroidieni,catecolaminele) cu actiune adipokinetica.

Rolul de baza in reglarea echilibrului lipemic il joaca centrii hipotalamici,ai foamei si a

satietatii precum si sistemul limbic asigurandu-se un echilibru intre indigestia de
alimente si cheltuielile energetice a organismului.

Dereglarile homeostaziei lipidice.

Se produce fie :-printr-o exagerare a adipogenezei-obezitatea-care are drept cauza

hiperalimentatia si sedentarismul.

-printr-o exagerare a adipolizei-pierderea in greutate pana la casexie

–are in primul rand cauze endocrine.

Deficitul de anabolizanti si excesul de hormone catabolizanti in special hipertiroidia

duc la pierderi inseminate in greutate.

ARTEROSCLEROZA-este o boala a arterelor mari si medii in care pe fata interna a

peretilor arteriali se dezvolta placi de aterom ce duc la scaderea elasticitatii peretilor
arteriali cu consecinte pentru functionarea sistemului cardiovascular.Factorul cel mai
important care determina arteroscleroza, este cresterea concentratiei a colesterolului.

Masurile de prevenire a acestei boli sunt:

-dieta cu continut redus de lipide-lipide nesaturate cu continut mic de cholesterol.

Curs v

METABOLISMUL PROTEIC

Proteinele sunt substane organice formate din carbon, hidrogen,, oxigen si azot,
unele mai contin fosfor si sulf.Unitatea de constructie a proteinelor sunt aminoacizii
care deriva din acizi grasi cu lant scurt. La nivelul tubului digestiv proteinele sunt
hidrolizate , sub actiunea enzimelor proteolitice pana la aminoacizi, forma sub care se
absorb la nivelul intestinului subtire.

Rolul fiziologic al proteinelor

a)rol energetic –organismul apeleaza la energia aminoacizilor cand nu are sau nu

poate utiliza glucoza

b)rol plastic-toate structurile vii contin din abudenta proteine

c)rol functional-proteinele si aminoacizii indeplinesc numeroase roluri functionale ca:-

rol de enzime(toate enzimele sunt proteine)

-rol de anticorpi(gamaglobulinele plasmatice)

-rol in coagularea sangelui

-rol in contractia musculara

-rol de precursori ai ciclului Krebbs

- rol de sisteme tampon in reglarea echilibrului acido bazic

Caile metabolice ale aminoacizilor

Dupa absorbtie, aminoacizii ajung pe calea portala in ficat, iar de aici in circulatia
sangvina generala.Aminoacidemia este de 50 mg la 100ml plasma. In ficat , ca si in
restul organelor, aminoacizii pot urma doua caii metabolice:

-calea sintezei de proteine

 - calea degradarii catabolice

Biosinteza proteinelor- este un proces anabolic folosind energia provenita din hidroliza
ATP.

-Zilnic in organism se reinoiesc 500 g proteine ceea ce inseamna

ca dupa circa 100 de zile toate proteinele sunt noi

-fiecare celula isi sintetizeaza proteinele proprii

Aminoacizii pe langa sinteza proteinelor pot fi utilizati ca

-precursori ai glucidelor-transformati in glucoza(alanina)

-precursori ai hormonilor medulosuprarenali si

tiroidieni(fenilalanina).

Catabolismul proteinelor

Degradarea proteinelor se face in doua etape;

-prima etapa este decompunerea proteinelor in aminoacizi componenti

-catabolismul aminoacizilor

Catabolismul specific al aminoacizilor consta in trei tipuri de reactii:

-dezaminarea-descompunerea aminoacidului in amoniac si alpha

cetoacid.Amoniacul este o substanta foarte toxica , el fiind transformat de ficat unde
ajunge pe cale sangvina in uree.

-decarboxilarea- consta din indepartarea moleculei de co2 si

transformarea aminoacizilor in amine biogene

-transaminarea-consta din transferul unei grupari amino de la un

aminoacid sau de la glutamina pe un ălpha cetocid cu sinteza unui nou
aminoacid.Peste jumatate din aminoacizi pot fisintetizati de catre celule in acest mod
,insa exista si aminoacizi ce nu pot fi sintetizati , ei trebuie ingerati cu alimentele si se
numesc aminoacizi esentiali.

Etapa finala a catabolismului aminoacizilor se produce in ciclul Krebbs si catena

respiratorie.
Reglarea metabolismului proteic

Fcatorii de reglare sunt reprezentati de sistemul nervos vegetativ cu centrul in

hipotalamus si de sistemul endocrin.

Se realizeaza prin reglare nervoasa –asigura mentinerea echilibrului dintre procesele

anabolice si cele catabolice

- umorala se realizeaza sub influenta hormonilor anabolizanti (efect

anabolizant au insulina, aldosteronul, hormonii sexuali)si catabolizanti(efect
catabolizant au hormoni tiroidieni glucocorticoizi in cantitate mare)

Procesele anabolice si catabolice se afla intr-un echilibru dinamic

In copilarie anabolismul proteic este intens(-se asigura cresterea si dezvoltarea

organismului)dar si reactiile catabolice generatoare de energie sunt intense.(in special
al lipidelor si glucidelor).

La batranete-anabolismul proteic este diminuat si se intensifica si catabolismul proteic .

Reglarea metabolismului proteic este corelata cu reglarea metabolismului glucidic si

lipidic

TERMOREGLAREA(mecanismul de reglare a temperaturii corpului)

Temperatura internă sau centrală reprezintă temperatura

organismului care depinde strict de bilanţul dintre producerea de
căldură (termogeneză) si pierderea de căldură (termoliză) nefiind
influenţată de variaţiile de temperatură ale mediului ambiant.
În condiţii de repaus: temperatura organismului este de 37±0,60C
• Temperatura orală este de aproximativ 36,7°C
• Temperatura rectală > cu 0,5°C faţă de temperatura orală
• Temperatura axilară < cu 0,5°C faţă de temperatura orală

Controlul temperaturii organismului se realizează printr-un

mecanism de feedback negativ compus din:
• receptori de temperatură (centrali si periferici)
• centrii de integrare hipotalamici
• anterior (se opune tendinţei de supraîncălzire a organismului)
• posterior (se opune tendinţei de răcire a organismului)
• mecanisme efectoare vasomotorii, sudorale si metabolice
Temperatura organismului, sesizată de receptorii centrali (în
funcţie de temperatura sângelui) si periferici (în funcţie de
temperatura cutanată) este comparată cu temperatura de referinţă
a centrilor hipotalamici ai termoreglării (pragul de reglare). Când
există diferenţe se declansează mecanismele efectoare care refac
echilibrul:
• când temperatura organismului > temperatura de referinţă are

loc stimularea centrului hipotalamic anterior (în special

datorită cresterii temperaturii sângelui) cu cresterea termolizei
prin vasodilataţie cutanată si - stimularea sudoraţiei.
Concomitent este inhibată termogeneza cu scăderea tonusului
muscular.
• când temperatura organismului < temperatura de referinţă are
loc stimularea centrului hipotalamic posterior (în special prin
aferenţe de la receptorii cutanaţi) cu cresterea termogenezei, a
tonusului muscular si apariţia frisonului, respectiv scăderea
termolizei cu vasoconstricţie cutanată

CURSVI

VITAMINE

Vitaminele sunt substante care se gasesc in organism in cantitati foarte mici si sunt
indispensabile pentru reglarea proceselor metabolice. Vitaminele sunt sintetizate de
organismele vegetale si numai in masura foarte mica de unele specii animale.

Rolul vitaminelor:

-nu au rol plastic sau energetic ci intervin in reglarea si stimularea proceselor

metabolice

-alcatuiesc coenzime sau cofactori ai unor enzime.

In practica biochimica pe langa vitamine se foloseste si termenii:

-provitamine-precursori ai vitaminelor sintetizati in cadrul metabolismului intermediar,

pot fi transformate in vitamine de organismul uman

-vitamere-sunt substante distincte din punct de vedere chimic, dar structural sunt
inrudite, iar biologic au aceeasi actiune ca si vitaminele propiu-zise.

-antivitaminele-au actiune antagonica vitaminelor.

Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari metabolice si

aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze care constituie boli
carentiale. Pe langa tulburari in caz de deficit, pot sa apara si efecte de supradozare cu
vitamine –hipervitaminozele-mai alesD, CALCIU

Denumirea vitaminelor se face fie prin utilizarea literelor alfabetului latin , fie dupa
structura chimica :retinol-vitamina A

Calciferol-vit D

Sau dupa rolul lor in patologie :vit C vit. Antiscorbutica

Vit k-vitamina antihemoragica.

Din punct de vedere a solubilitatii vitaminele se clasifica in:

-vitamine hidrosolubile:B1, B2, B6, B12,ACID FOLC, VIT c

-vitamine liposolubile:A, E. F. D. K

Vitamine liposolubile

-sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici si insolubile in apa . Sursa

alimentara de baza o reprezinta alimentele grase.

Din aceasta categorie fac parte ;vitaminele A, D, E , K, F.

VITAMINA A(RETINOL)

Vitaminele A se gasesc in natura atat ca atare cat si ca provitamine. Se cunosc

vitamina A1 si A2 (retinolul respectiv dehidroretinol)Cea mai importanta este vitamina
A1 vitamina antixeroftalmica sau vitamina cresterii.

Provitaminele A sunt carotenoizii alfa , beta si gama din care la nivelul peretelui
intestinal are loc formarea vitaminelor A .

Rolul vitaminei A-intervine

-in cresterea organismelor tinere

-in procesul vederii

-in protejarea tesuturilor epiteliale

Lipsa vitaminei A din organism determina incapacitatea de regenerare a rodopsinei

urmata de tulburari oculare ca;pierderea vederii crepusculare sau tulburari de adptare
a vederii la intuneric.In avitaminoza A se opreste cresterea organismelor tinere, se
produc dereglari ale tesuturilor epiteliale,din tubul digestiv, aparatul respirator si
aparatul urogenital,se produc tulburari oculare si apre xeroftalmia(orbul gainilor).

Vitamina D

Ca si vit A vit. D are mai multe vitamine si mai multe provitamine D.Cele mai
importante sunt vitamina D2 si vit D3 Ele se gasesc in natura mai ales in regnul
vegetal.Vitaminele D in cantitate mare se gasesc in uleiul de peste,ficat, unt, oua, lapte,
drojdia de bere.Provitaminele D din punct de vedere structural sunt steroli ,care sunt
transformati in vit D in piele si tesut subcutant sub actiunea energiei solare si a
radiatiilorUV prin poces fotochimic

-se mai numesc si antirahitice

Rol vitaminelor D :
 • favorizeaza absorbtia calciului si fosforului si formarea sistemului osos
• previn rahitismul
In avitaminoze D apare rahitismul la copii si osteoporoza si osteomalacia (inmuierea
oaselor ,micsorarea si deformarea lor)la adulti.Excesul de vitamina D .

Vitamina E (tocoferoli)

-sunt sentintezate in plante si se gasesc in frunze ,uleiuri vegetale si seminte in

stare de germinatie.

- se cunosc mai multi tocoferoli notati cu literele grecesti alfa, beta si gama.

Rolul: -intervin in procesul de fertilitate

• se numeste vitamina antisterilitatii

• stimuleaza biosinteza proteinelor
• are activitate antioxidanta
Avitaminoza E determina la om si la animale scaderea capacitatii de
reproducere,sterilitate ,stari nervoase dereglari metabolice.

Vitamina K-

-se mai numesc vitamine antihemoragice sau vitamine pentru coagularea sangelui.

Lipsa lor din organism duce la hemoragii.

-sunt sintetizate numai de plante si de microorganismele din tubul digestiv .Ce-a mai
importanta functie a vitaminei K in organism este implicarea ei in procesul
cuagularii.

Vitamina F

-se gaseste in uleiuri, grasimi

-are rol in reglarea functiilor sexuale , protectia epiteliilor

Lîpsa ei din organism determina leziuni cutanate si mucoase, tulburari sexuale.

VITAMINE HIDROSOLUBILE

Complexul B

In grupa vitaminelor B intra mai multe substante cu structura chimica diferita.

Vitaminele B, intra ca atare sau modificate in structura enzimelor alcatuind
coenzime sau grupari prostetice.Din grupa vitaminelor B fac parte :vitamina B1 ,
B2 ,B6, B12 , acidul pantotenic,nicotinamida ,biotina , vit PP, acidul folic.Drojdia de
bere si cortexul cerealelor contin in cantitate mare vitamine din complexul B.

Vitamina B1(tiamina)

-se mai numeste tiamina ,aneurina sau vitamina antiberiberica

- se gaseste in drojdia de bere ,semintele cerealelor si leguminoaselor ,in cojile de

orez.

-este sintetizata de vegetale si microorganisme.

Rolul vitaminei B1 este : cofactor enzimatic in reactiile de metabolizare a glucidelor.

Lipsa vitaminei B1 produce tulburari ale sistemului nervos ,pirderea apetitului

oboseala ,tulburari gastrointestinale. Boala beri-beri apare in cazul avitaminozelor
prelungite . Ea se manifesta prin tulburari psihice digestive nervoase si cardiace.

Vitamina B2 (lactoflavina, riboflavina)

-se numeste riboflavina datorita structuri sale de flavina( pigment galben)

-surse de vitamina B2 :tarata ,drojdie , oua ,ficat

Rolul vitaminei :

-in asigurarea acuitatii vizuale

-mentine integritatea morfologica si functionala a sistemului nervos central si

periferic
 -cofactor al enzimei Flavinice .

In cazuri de avitaminoza organismele au o slaba rezistenta la infectii se produc

dereglari al epidermei,, caderea parului si conjunctivita.

Nicotinamida (vitamina PP)

• se numeste vitamina antipelagroasa

• se gaseste in taratele cerealelor ,ciperci ,lapte, ficat.
Caretnta de vitamina PP duce la simptome caracteristice boli numite
pelagra.Simptomele acestei boli cuprind leziuni ale pielii, mucoaselor ,ale sitemului
nervos central si periferic.

Ca simptome caracteristice sant dermatita, diarea si dementa , simptomele celor 3d.

VitaminaB6: (pirodoxina)

-se mai numeste adermina sau vitamina antipelagroasa a sobolanului.

Rolul:- intervine metabolismului proteic fiind coenzima tranzaminazelor si are rol in

,metalismul lipidic

-favorizeaza absortia intestinala a vitaminei B12

- rol antiinfectios

-se gaseste in cantitati mari in drojdia de bere, ficat ,oua, peste.

In stari carentiale se produc tulburari nervoase anemie ,modificari cutanate,tulburari

digestive.

Vitamina B12 -ciancobalamina

- indeplineste rol de vitamina antiperinicioasa, are o importanta deosebita in crestere,

hematopoeza si functionarea celului nervoase.

-se mai numeste ciancobalamina

Carenta in vitamina b12 produce anemia pernicioasa, demineralizari ale sistemului

nervos si intarzieri in cresterea organismelor tinere.
VITAMINA C

-este sintetizata de organisme vegetale animale si microorganisme. Se gaseste in toate

plantele, iar in cantitate mai mare in fructele citrice,macese, coacaze negre, catina, nuci
necoapte, mere.

Rolul vitaminei C :

-rol important in apararea antiinfectioasa

-rol antitoxic

-actiune antioxidanta

-creste capacitatea de efort fizic

-rol in stimularea sau inhibarea unor sisteme enzimatice intervenind in lantul oxidarilor
celulare.

In avitaminoza ,se produce la om ,boala numita scrobut caracterizata prin hemoragii la

nivelul gingiilor, aparitie de hematoane tulburari digestive si anemie, stare de
subfebrilitate.

In satadiu mai avansat al scorbutului apar cangrene hemoragii viscerale si necroza

osoase.Necesarul zilnic de vit C pt. Un adult este de 50-100 mg.

Acidul pantotenic (vitamina B3) este raspandit in tesuturi vegetale si animale si este
sintetizat de plante si microorganisme. Se gaseste in laptisor de matca ,faina de fasole
soia si drojdia de bere , arahide, migdale.

Rolul acidului pantotenic este cel de component al coenzimei A care participa la

procesele metabolice de biosinteza si de degradare.

-nu a fost evidentiata o avitaminoza provocata de acidul pantotenic

Acidul para-aminobenzoic

-se numeste si vitamina H

-este sintetizat de flora intestinala in cantitati suficiente pentru om

-se gaseste liber sau combinat cu anumiti aminoacizisau intra in structura acizilor folici.
-se presupune ca are o actiune antiinfectioasa generala

ACIDUL FOLIC

-este larg raspandit in natura atat in tesuturile animale cat si vegetale

-au actiune hematopoetica si leucopoetica

-simptomul deficientei in folati este anemia megaloblastica caracterizata prin aparitia

unor celule gigant si a unor eritrocite imature in maduva spinarii.

Ca efecte secundare apar ulceratii, tulburari gastrointestinale,infectii,neuropatii

periferice, dar cele mai importante manifestari sunt cele hematologice.

CURS VII

ENZIME

-sant substante care catalizeaza reactiile biochimice si au rol in reglarea proceselor

metabolice din organism.

Enzimele au toate proprietatile catalizatorilor utilizati in reactiile chimice, actionaeza

in cantitati exrem de mici , nu se consuma, nu se transforma in reactia catalizata, nu
modifica starea finala de echilibru a reactiilor ,ci doar orienteaza si maresc viteza
reactiilor biochimice.

Din punct de vedere chimic enzimele sant proteine sau proteide .

CLASIFICAREA ENZIMELOR

Dupa locul unde isi manifesta activitatea enzimele se clasifica in endoenzime si

exoenzime.

Dupa structura enzimele se clasifica in doua categorii:

-enzima de natura exclusiv proteica formata numai dintr-o holoproteida

-enzime de natura heteroproteica formata din doua componente una de natura
proteica numita apoenzima si alta de natura neproteica numita coenzima . Impreuna
cele doua parti alcatuiesc holoenzima.

Enzimele de natura exclusiv proteica se caracterizeaza prin existenta anumitor

zone(situsuri)caracterizate printr-o anumita secventa de aminoacizi si o conformatie
caracteristica care sunt esentiale pentru manifestarea activitatii catalitice sau pentru
functia de reglare.

Enzimele de natura heteroproteica necesita pentru activitatea lor catalitica prezenta

unor cofactori enzimatici.

Enzimele au capacitatea de a actiona preferential numai asupra unor anumite

substraturi,proprietate numita specificitate enzimatica.Enzimele prezinta o
specificitate dubla si anume specificitate de substrat si de actiune.

Specifitatea de substrat-este o proprietate specifica enzimelor si consta in capacitatea

lor de a actiona preferential doar asupra unor substarturi.Aceasta sepcificitate include
mai multe tipuri:

-specificitate absoluta –actioneaza strict asupra unui substrat

Ex.-ureaza actioneaza strict asupra ureei ca substrat.

-specificitate relativa de grup-actioneaza asupra unui grup de substante care au o

compozitie chimica asemanatoare si care contin acelasi tip de legatura chimica.

-specificitate absoluta de grup-catalizeaza reactia unui grup de substante care contin

acelasi tip de legatura dar si o anumita structura a unei parti din substrat.

Specificitate de actiune-enzimei in functie de specificitatea de substrat si de modul de

actiune aupra acestuia catalizeaza un anumit tip de reactie bine determinat.

In functie de tipul de reactie pe care-l catalizeaza acestea se clasifica in sase mari clase:

• oxidureductaze
• transferaze
• hidrolaze
• liaze
• izomeraze
 • ligaze sau sintetaze.
Enzimel reunite intr-o anumita clasa sunt ulterior clasificate in subclase si
subclasele in functie de unele detalii privind gruparile chimice asupra carora
actioneaza

HORMONII

HORMONII sunt definiti ca fiind substanţe chimice elaborate de o celulă sau grup
de celule specializate (numite celule endocrine) şi care sunt transportate prin sistemul
circulator la o celulă ţintă care răspunde printr-o modificare a funcţiei sale. Celulele ţintă
sunt acele celule care sunt capabile să recepteze şi să răspundă la un mesaj hormonal.
Hormonii reprezintă clasa de compuşi chimici prin intermediul cărora se realizează
principala cale de comunicare intercelulară.
Coordonarea răspunsurilor diverselor celule la semnalele venite din exterior (sau
interior) se face atât de sistemul hormonal cat şi de sistemul nervos.
Comunicarea nervoasa se face interneuronal sau intre neuron si celula musculara.
Neuronii actioneaza la distante mici si comunicarea neuronala are loc intr-un timp
foarte scurt.
Comunicarea hormonala se face la distanta, hormonul eliberat de o celula poate actiona
asupra oricarei alte celule fara sa existe o relatie structurala intre acestea. .
Comunicarea hormonala se executa in timp mai lung .
Sistemul format din hormonii produşi de glandele endocrine şi ţesuturile (celulele)
ţintă alcătuiesc sistemul endocrin, sistem ce asigură comunicarea între diferite ţesuturi
(celule) componente ale organismului
Clasificarea hormonilor:
-hormoni endocrini-sunt hormonii sintetizati si secretati de către celulele
producătoare (endocrină) şi care ajung la celula tinta prin sistemul circulator .
- Hormonii paracrini, nu respectă conceptul clasic de hormoni in sensul că sunt
sintetizaţi şi secretaţi de o celulă, acţionând asupra celulelor invecinate, fără a ajunge în
torentul circulator (ex. somatostatina produsă de celulele D pancreatice, acţionează
asupra celulelor A sau B pancreatice invecinate).
- Hormonii autocrinl sunt secretati de o celula in spatiul extracelular si
actioneaza ca mesageri pentru celula care i-a produs.

Sunt mai multe criterii de clasificare a hormonilor

1Clasificarea hormonilor după solubilitate:
a) hormoni hidrosolubili
hormonii peptidici
hormonii proteici
hormonii derivaţi din aminoacizi
b) hormoni liposolubili (hidrofobi)
- hormonii stcroizi
2- h In functie de originea lor,hormonii se impart in doua clase:
Hormoni propriu-zisi si hormoni tisulari.

Hormonii propriu-zisi sunt sintetizati si secretati numai de catre tesuturi

specializate ale organismului,numai de glande le endocrine

Hormonii tisulari sunt sintetizati si secretati de catre alte tesuturi a caror functii
sunt total diferite de cele ale glandelor endocrine.De exemplu hormonii gastro-
intestinali.

3 In functie de natura lor chimica se clasifica in trei clase:

• hormoni peptidici-insulina, glucagon, calcitonina, oxitocina, vasopresina,

gonadotropinelr, corticotropna, tireotropina, prolactina, somatotropina, gastrina

• steroidici- cortisol, aldosterona, estradiol, testosterona

• derivati de la tiroxina-adrenalina, noradrenalina.

Transportul şi reglarea secreţiei hormonilor

Hormonii hidrosolubili circulă liber în sânge. Hormonii hidrofili circulă în

sânge liber sau legaţi de proteine transportoare (horun-binding globulin).
Hormonul liber este cel activ biologic, din aceasta cauza legarea hormonilor de
proteine transportoare este o alternativă de inactivare o perioadă de timp.
Capacitatea de legare a proteinei transportoare determina indirect numărul de
molecule de hormon libere (active biologic). Viaţa hormonilor este relativ scurtă,
de la secunde până la ore.
In principal hormonii se catabolizează în ficat sau in rinichi.
Reglarea secreţiei de hormoni se face în principal mecanisme de tip feed-back.
Principalele grupe de hormoni

Hormonii pancreatici
 Activitatea endocrina a pancreasului este localizata la nivelul celulelor
Langerhaus care sunt de mai multe tipuri de tip A, B, D, F.

Fiecare tip de celula secreta cate un hormon.

Celulele B secreta insulina

Celulele A secreta glucagon

Celulele B -somatostatina

Celulele F- poliptetidul pancreatic

Insulina este hormonul ce domină etapa anabolică a metabolismului.Este

principalul hormon cu acţiune hipoglicemiantă,

. Este o proteină mică cu 51 resturi aminoacidice. Este formată din două lanţuri
polipeptidice,unite prin punţi disulfurice:lanţul A, format din 21 aminoacizi lanţul
B, format din 30 aminoacizi.Cele două lanţuri sunt legate prin punţi disulfurice.

Principalul factor reglator al secreţiei de insulina este glicemia

Inhibitorii secreţiei de insulina sunt:- somatostatina, produsă de celulele D

pancreatice, prin acţiune paracrină

- adrenalina

Timpul de înjumătăţire al insulinei este de 3-5 minute, după care este inactivată
în ficat.

Insulina este un hormon important ce controlează procesele fundamentale de

stocare şimobilizare a rezervelor energetice.

Absenta insulinei fie prin distrugerea celulelor pancreatice , fie printr-o secretie
defectoasa determina diabetul zaharat.

Glucagonul Hormonul este sintetizat în celulele A pancreatice. Are acţiune antagonică

insulinei, fiind hiperglicemiant
Hormonii glandei tiroide(Tiroidieni)

Glanada tiroidă secretă 2 hormoni: tetraiodotironina şi triiodotironina

 .Tetraiodotironina se mainumeşte şi tiroxină.

Funcţia metabolică generală a hormonilor tiroidieni este cea de a controla

metabolismul oxidativ, procesele de ardere prin care se obţine energie metabolică şi
căldura. Sinteza şi eliberarea hormonilor tiroidieni este sub controlul tireotropinei
hipofizare(TSH).

Hiperfuncţia tiroidiană (hipertiroidismul )determină apariţia bolii Basedow

(guşaexoftalmică)care se manifestă prin accelerarea metabolismului bazai, hipertrofia
tiroidei,exoftahnie, tahicardie, tremurături ale extremităţilor şi o slăbire puternică a
organismului. In formele acute, concentraţii foarte crescute ale hormonilor tiroidieni
provoacă starea de TIREOLOXICOZA care poate fi letala.

Hipofunctia tiroidiană (hipotiroidismul )

 
Se manifestă în mod diferit, în funcţie de vîrsta la care intervine. Astfel, dacă
hipotiroidismul intervine în copilărie, el determină apariţia bolii numită
Cretinism care se manifestă prin stoparea dezvoltării staturo-ponderale şi intelectuale,
înapoierea fizică semanifestă şi prin disproporţii ale diferitelor părţi ale corpului (capul
mare, membrele scurteLa pubertate este stopată şi dezvoltarea organelor genitale. La
adult, hipotiroidismul induce apariţia bolii numită

Mixedem care se manifestă prinscăderea metabolismului bazai, hipercolesterolemie,

infiltraţii ale tegumentelor cu substanţede natură muco-proteică, scăderea randamentului
fizic şi intelectual, obezitate, tulburărineuro-psihice etc

Hormonii medulosuprarenalieni

Hormoni elaboraţi de medulosuprarenală se numesc catecolamine. Catecolaminele

sunt: dopamina, noradrenalina (norepinefrina) şi adrenalina (epinefrina), cu rol de
neurotransmitatori.

.Hormonii corticosuprarenalieni

Structural, hormonii corticali sunt steroizi (corticosteroizi) ce conţin în moleculă 21

atomi de carbon (C21) cei minerali- şi gluco-corticoizi, iar hormonii androgeni

conţin 19 atomi de carbon (C 19).Din categoria steroizilor ce exercită acţiuni hormonale

fac parte: cortisolul(glucocorticoid), aldosterona
(mineralocorticoid),dehidroepiandrosterona şi androstendiona (androgeni).
Cortisolul :-stimulează sinteza unor proteine care au rol antiinflamator (ex. lipocortina)

-represează sinteza unor proteine cheie care accentuează procesele inflamatorii (ex.
Interleukina1)

-exercită acţiune imunosupresoare

Aldosterona-Este hormonul corticosteroid (mineralocorticoid) ce participă la menţinerea
homeostazieihidrice şi electrolitice.
Hormonii Epifizei

Epifiza secretă un hormon major, numit melatonină (MT) Melatonina prezintă trei
funcţii principale,- în primul rînd ea intervine in reglarea pigmentogenezei.

-In copilărie, melatonina inhibă dezvoltarea organelor sexuale, această

funcţie fiind anulată complet la pubertate cîndîncep să acţioneze hormonii gonadali

 
-îl reprezintă acţiunea de mediere între radiaţiile luminoase, sistemul nervos central şi
diferite funcţii biochimice şi fiziologice cu realizarea ritmului cicardian. Hormonii sexuali
Androgenii sunt hormoni testiculari, iar estrogenii si progestinele sunt hormoni
ovarieni.
Hormonii sexuali masculini (androgeni)sun sintetizati in celulele interstitiale (leydig)
din testicul. Testosterona este principalul hormon androgen testicular alături de
dihidrotestosterona care sesecretă în cantităţi mai mici.

Acţiunile biologice ale androgenilor :

 -controlează apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale-primare şi secundare

masculine
-controlează spermatogeneza

Hormonii sexuali feminini (estrogeni şi progestine)

Principalii hormoni estrogeni sunt: estradiolul, estronă şi estriol iar hormonul gestagen
este progesterona.
Acţiuni biologice ale estrogenilor 

- apariţia şi menţinerea caracterelor secundare de sex

-reglează ciclul ovarian, fecundarea, gestaţia, naşterea şi lactaţia
Progesterona intervine în menţinerea gestaţiei şi dezvoltarea glandei mamare. .Hormoni
gastro -intestinali 

Diferite segmente ale tubului digestiv conţin 15 tipuri de celule "endocrine" capabile să
sintetizeze şi să secrete polipeptide cu acţiune hormonală care îndeplinesc mai multe
funcţii.în primul rînd ele acţionează în sensul reglării activităţii glandelor exocrine.
Astfel de funcţiisînt îndeplinite de
Gastrină ce acţionează la nivelul stomacului),colecistokinină
-pancreozimină (pentru vezica biliară) etc.
Gastrina-este o decapeptidă secretată sub forma unui precursor cu 34 resturi de
aminoacizi.Activitatea hormonală este determinată de fragmentul C-terminal. Gastrină
este secretată decelulele G din ansa gastrică şi zona proximală ii duodenului. Principala
sa funcţie constă înstimularea secreţiei ionilor de H,activează motricitatea gastro-
intestinala si relaxeaza sfincterul piloric şi sfmcterul ODDI. Acest hormon mai are
efecte trofice asupra mucoasei gastro-intestinale şi a pancreasului.La rîndul ei, secreţia
de gastrină este stimulată de polipeptidele şiaminoacizii de origine alimentară, factori de
natură nervoasă, factori gastrici etc .
Secretina mai stimulează secreţia de pepsină şi tonusulsfmcterului esofagian inferior şi
inhibă motilitatea gastrică
Colecistokinina—pancreozlmina In acelaşi timp ea activează secreţia pepsinei şi a
ionilor de H

+
nivel gastric,motilitatea intestinului subţire şi a colonului, secreţia de insulina, glucagon
şi calcitonină etc

Hormonii" tubului digestiv

-stimulează activitatea glandelor digestiei. Deosebim în aceastăgrupă :
a)Secretina,, este produs de către mucoasa duodenală, sub acţiunea chimului acid venit
din stomac;substanţa stimulează secreţia de apă şi bicarbonat! a pancreasului.
.b)Gastrina,
formată în zona pilorică, stimulează secreţia sucului gastric.
Colecistokinina — pancreozimina ia naştere de asemenea în duoden. Acţiunea
Colecistokininică constă în stimularea contracţiei veziculei biliare (şi deci a excretării
bilei).
 Pancreozimina măreşte secreţia enzimelor pan-creatice. Ambele activităţi par a fi
legate, dupăcele ce ştim pînă în prezent, de o aceeaşi substanţă, cu structură
polipeptidică.
 
Hormonii neurohipofizari
Hormonii neurohipofizari sunt vasopresina şi oxitocina. Acţiunile biologice ale
vasopresieni(hormon antidiuric) sunt:- participă la homeostazia osmolarităţi şi a
volumului fluidului extracelular.
- prin retenţia de apă restabileşte volumul şi concentraţia sangelui
Oxitocina(OC)
Actiunile biologice ale oxitocinei sunt:-exercită acţiune contractilă asupra musculaturii
netede din uter, declansand travaliu lafemeia gestantă şi facilitând expulsia fătului
- contracţia celulelor mioepiteliale şi ejecţia laptelui

Hormonii adenohipofizari-secretati de hipofiza

Hormonii adenohipofizari sunt:- corticotropina ACTH (adrenocorticotropic hormon)
- somatotropina, hormonul de cre ştere, GH (growth
hormone)
- gonadotropine, hormonul luteinizant (LH;
luteinizing hormone), hormonul foliculo-stimulator (FSH, follicle stimulating hormone)-
- prolactina, PRL, hormonul lactogen
Somatotropina (sau hormonii de cerstere)
Acţiunile importante pe care le exercită sunt:-reglează metabolismul general (glucidic,
lipidic, proteic) şimineral în ţesuturile periferice-controlează creşterea postnatală,
dezvoltarea scheletului şi a ţesuturilor moi.
Prolactina numită şimamotropină- iniţiază şi întreţine lactaţiaAcţiunea lactogenă a
prolactinei se manifestă după naştere când scade nivelul estrogenilor şi al progesteronei,
care antagonizează efectul prolactinei

Gonadotropinele (LH şi FSH)

Ambele gonadotropine controlează funcţiile glandelor sexuale. Sinteza şi secreţia lor se

face decătre celulele gonadotrope (5-9% din totalul celulelor adenohipofizei)
Acţiunile FSH(Filotropinei) sunt:• la femei:- promovează dezvoltarea foliculilor mamari
pregăteşte foliculul pentru ovulaţie mediazăeliberarea de estrogeni indusă de LH• la
bărbaţi:acţionează asupra celulelor ,stimulează spermatogeneza
Acţiunile LH
(Lutropinei) sunt:• la femei: stimulează sinteza de estrogeni, progesteronă şi iniţiază
ovulaţia• la bărbaţi: stimulează sinteza testosteronei

Hormonii care reglează homeostazia calciului Homeostazia calciului extracelular este

asigurată de: hormonul paratiroidian calcitriolul (1,25 dihidroxicolecalciferol)
calcitonina