BIOCHIMIE sem II:

METABOLISM
CURS: Prof. dr. TRINCĂ Lucia Carmen
LP: Asist. dr. COZMA Andreea Paula
METABOLISM
2
 Obiective generale:

• însuşirea caracteristicilor biochimice ale principalelor

transformari/ reactii din organismal animal (metabolismul);

• deprinderea abilităţii de a lucra într-un laborator de

biochimie, de a efectua analize biochimice generale şi
specifice pentru diverse lichide biologice;

• dezvoltarea capacităţii de a putea interpreta rezultatele

analizei de laborator pentru lichidele biologice investigate în
scopul de a putea stabili un diagnostic corect.
 Bibliografie:

• A.L. LEHNINGER- Biochimie, vol. 1 şi 2, Ed. Tehnică, Bucureşti,

1987, 1992

• V.TĂMAŞ, M. COTRUŢ, M. ŞERBAN- Biochimie medicală

veterinară, EDP, Buc, 1981

• AL. LEHNINGER, D.L. NELSON, M.M. COX-Principles of

Biochemistry, Worth Publ, NY, 1993
 Metoda de evaluare:

(verificarea periodică + verificare finală(examen oral)

Ponderea în nota finală:

Specificare Nr. puncte %

Prezenţa la curs 0,5 5

Prezenţa la lucrări practice 0,5 5
Evaluare din timpul semestrului (curs+lp) 2 20
Activitate LP 1 10
Examen 6 60
Nota finală 10 100
 METABOLISMUL

Totalitatea transformărilor de materie, energie

şi informaţie care au loc într-un organism viu

Metabolismul general prezintă două componente

esenţiale :

-Catabolism
-Anabolism

6
 Substrat redus Substrat oxidat

Catabolis m

ADP + Pi ATP

Anabolism

Produs de biosintezã Precursor

(stare redusã) (stare oxidatã)

Procesele catabolice sunt cuplate cu procesele anabolice prin

mecanisme
caracteristice, care implică frecvent participarea ATP-ului.
ATP-ul joacă un rol de principal rezervor, furnizor şi transportor
intermediar de energie în organismele vii. 7
 CATABOLISM
Totalitatea reacţiilor de degradare din organism

sunt frecvent reacţii de oxido-reducere

au loc cu eliberare de energie
au loc cu creşterea entropiei
energia eliberată este conservată în structuri cu legături macroergice
(de exemplu - ATP, GTP)

• Substanţele macromoleculare cu mare specificitate structurală, cu

înalt nivel de organizare, provenite din mediul înconjurător sunt
transformate conform celor 2 principii ale termodinamicii în
compuşi cu moleculă mică, cu specificitate redusă, cu nivel scăzut
de organizare.
8
 ANABOLISM
Totalitatea proceselor de biosinteză
decurg cu o scădere a entropiei sistemului (procese antientropice)

decurg cu consum de energie

sunt procese endergonice

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară concomitent în celule şi sunt însoţite de schimburi de energie.

ATP PRINCIPAL - rezervor

- furnizor
- transportor
- intermediar de energie

9
Catabolism & Anabolism
 1. Strategia
metabolismului
Strategia fundamentală a metabolismului
este de a forma:

• ATP
• Putere reducătoare
• Materie primă pentru biosinteze
AMP

ATP

ADP
ATP este valuta universală de
schimb energetic

Potenţialul ridicat de transfer al fosforilului

din ATP, îl face pe acesta sursă de energie în
contracţia musculară, transportul activ şi
biosinteze.

Hidroliza unei molecule ATP face ca reacţiile

termodinamic nefavorabile să devină posibile (prin
cuplarea acestora la reacţia de hidroliză a unui nr.
suficient de molecule ATP).
 ATP este generat prin oxidarea moleculelor
combustionabile: glucoză, acizi graşi, aminoacizi

Intermediarul comun în cele mai multe din aceste

oxidări este acetil-CoA.

GLICOLIZA AEROBA
Unitatea acetil este complet oxidată la CO2 în
ciclul acidului citric cu formare concomitentă de
NADHFADH2.
Aceşti transportori de electroni transferă apoi
electronii lor de înalt potenţial lanţului respirator.
Curgerea ulterioară a electronilor către O2
determină pomparea protonilor prin traversarea
membranei mitocondriale interne.
 GLICOLIZA ANAEROBA genereaza
deasemenea ATP, dar cantitatea formată este
mult mai mică . Oxidarea glucozei la piruvat duce
la generarea a doar 2 molecule ATP, în timp ce
atunci când glucoza este complet oxidată la CO2 se
formează 36 molecule ATP.

Glicoliza anaeroba se produce rapid, în

condiţii de anaerobioză pentru scurt timp, spre
deosebire de glicoliza aeroba&lantul transportor
de electroni&fosforilarea oxidativă care reclamă
aport continuu de O2.
 2. NADPH este donorul major
în biosinteze reductive
• În cele mai multe biosinteze, produşii sunt mult
mai reduşi decât precursorii, astfel încât, este
necesară putere reductivă (NADPH) şi ATP

• Electronii de înaltă putere necesari pentru aceste

reacţii sunt adesea furnizaţi de NADPH.

• Cantităţi însemnate de NADPH rezulta prin

fosforilarea oxidativa
NAD+ FAD
Rolurile diferite ale NADH / FADH2 și NADPH formate în cursul catabolismului
 3. Biomoleculele rezulta
dintr-un set relativ mic de precursori

• Moleculele diverse ale organismelor vii sunt

sintetizate dintr-un număr relatic mic de
precursori.
De exemplu
• acetil-CoA(CH3-CO-SCoA) intermediarul comun în
degradarea substanţelor energetice, furnizează
unităţi C2 pentru o mare varietate de biomolecule
• dihidroxiacetona-fosfatul (format în glicoliză)
furnizează parţial scheletul de C al aminoacizilor
aromatici
Coenzima A(HS-CoA)
 4.Căile de degradare şi de biosinteză
sunt obişnuit distincte

Exemplele care ilustrează această afirmaţie

sunt edificatoare:

• Acizii graşi şi Glicogenul au căi diferite de

SINTEZA şi DEGRADARE. Această
separaţie permite căilor biodegradative şi
biosintetice să fie termodinamic favorabil
în permanenţă.
O cale biosintetică devine exergonică prin cuplarea ei la
hidroliza unui număr suficient de mare de molecule ATP.

De exemplu, sunt necesare cu 4 mai multe legături fosforice(

P) în conversia piruvatului la glucoză în gluconeogeneză decât
sunt obţinute în conversia glucozei la piruvat în glicoliză.
Cele 4 legaturi( P) adiţionale asigură caracterul exergonic
al gluconeogenezei şi glicolizei în orice condiţii celulare.

• Acest fapt este posibil deoarece in organism ratele căilor

metabolice sunt guvernate in principal de activităţile
enzimelor cheie si secundar de legea acţiunii maselor

• Separarea căilor degradative şi biosintetice contribuie în

mare măsură la eficienţa controlului metabolic.
 5.Căile metabolice majore
şi punctele de control
A. Glicoliza anaerobă: citosol
- Punct de plecare: glucoză (1 mol)
- Punct final: piruvat (2 moli)
- Bilanţ energetic: 2 ATP, ±2 NADH
- Punct de control:fosfofructokinaza(PFK)
B. Ciclul Krebs: are loc în mitocondrie

- Punct de plecare: Ac-CoA şi oxaloacetat.

- Bilanţ energetic: 1 GTP, 3 NADH, 1 FADH2
- Puncte de control: citrat sintetaza, izocitrat
dehidrogenaza şi -cetoglutarat dehidrogenaza

• Patru perechi de electroni sunt transferate catenei lantului

transportor de electroni până la O2 , ceea ce duce la formarea
gradientului de protoni şi a 12 moli de ATP.

• Nucleotidele reduse sunt oxidate doar dacă ADP este fosforilat

simultan la ATP. Această corelaţie strânsă asigură ajustarea
ratei ciclului Krebs în raport de necesarul de energie (ATP) al
celulei.
C. Calea pentozo fosfaţilor: citosol
- Punct de plecare: glucoză – 6P
- Punct final: riboză – 5P
- Bilanţ energetic: 2 NADPH (putere
reducătoare)
- Punct de control: glucoză -6P –
dehidrogenaza controlată de
concentraţia NADP+
D.Gluconeogeneza – se desfasoara în ficat şi rinichi

- Punct de plecare: lactat, glicerol, aminoacizi

- Punct final: glucoza
- Punct de control: fructoză – 1, 6 – difosfataza

-Inhibată de AMP şi stimulată de citrat,

gluconeogeneza şi glicoliza se reglează reciproc, astfel
încât o cale este foarte activă în timp ce alta funcţionează
la limita inferioară
 E.Biosinteza şi biodegradarea
Glicogenului
sunt reglate coordonativ printr-o
cascadă de reacţii amplificată,
declanşată de hormoni, astfel încât
glicogen sintetaza şi fosforilaza sunt
activate / inactivate alternativ
 F. Biosinteza şi Biodegradarea
Acizilor Graşi
• Sinteza are loc în citosol prin adăugarea
unităţilor C2 la un lanţ crescător pe o
proteină purtătoare de acil (PPA)

• Degradarea are loc în matricea

mitocondrială prin -oxidare până la acetil-
CoA

• Rata degradării acizilor graşi depinde de

rezerva de ATP generat în ciclul Krebs,
deoarece -oxidarea are loc numai dacă
NAD+ şi FAD sunt regenerate.
 6.Mecanismele reglării metabolice
Metabolismul este reglat prin:

a. interacţiunea allosterice

Curgerea moleculelor în cele mai multe căi metabolice

este determinată primordial de cantitatea şi activităţile
anumitor enzime şi secundar de disponibilitatea substratului.

Reacţiile esenţial ireversibile sunt puncte de control

importante. Prima reacţie ireversibilă din cale (etapa
angajantă) este obişnuit un element de control important.

Enzimele care catalizează etapa angajantă sunt reglate

allosteric. Interacţiunile allosterice capacitează aceste
enzime de a detecta diverse semnale şi de a integra
informaţia substratului adecvat.
 b. modificări covalente

În afară de controlul allosteric, modificările covalente

pot influienţa activitatea enzimatică.
De exemplu, activitatea catalitică a glicogen
fosforilazei este sporită în timp ce a glicogen sintetazei
este diminuată de fosforilare. Aceste modificări covalente
sunt catalizate de enzime specifice.

De ce este utilizată modificarea covalentă alături de

modificarea allosterică (necovalentă) în controlul activităţii
enzimatice?
Modificările covalente ale enzimelor cheie în
metabolism sunt stadiul final al cascadelor de amplificare.
Ca urmare, căile metabolice pot fi închise sau deschise
rapid de semnale declanşatoare mici, aşa cum este acţiunea
epinefrinei în stimularea degradării glicogenului.
Modificările covalente sunt piedicile de siguranţă ale
căilor metabolice.
 c. cantitatea enzimelor

• Cantităţile, ca şi activităţile enzimelor sunt

ajustate prin reglarea ratelor
de sinteză şi degradare
de către factorii hormonali
 d. compartimentarea

Căile metabolice la eucariote sunt marcat afectate de

prezenţa compartimentelor infracelulare

Glicoliza, calea pentozo fosfaţilor, sinteza acizilor graşi

au loc în citosol, în timp ce oxidarea acizilor graşi, ciclul
Krebs şi fosforilarea oxidativă au loc în mitocondrie

Unele procese, ca glucogeneza şi ureogeneza depind de

interacţiunea reacţiilor ce au loc în ambele compartimente

Soarta anumitor molecule depinde de locul acestora- în

mitocondrie sau citosol şi astfel transferul lor prin
membrana mitocondrială este adesea reglat
 - Glicoliza
- Calea pentazo fosfaţilor
- Sinteza acizilor graşi

CITOSOL
-

MITOCONDRIE
- Ciclul Krebs
- Fosforilarea oxidativa
- -oxidarea
- Cetogeneza

Compartimentarea proceselor metabolice

Exemplu:
acizii graşi în mitocondrie sunt rapid degradaţi,
în timp ce în citosol sunt esterificaţi sau exportaţi .
 e.prin specializarea metabolică a organelor

ORGANELE prezinta particularităţi

metabolice de utilizare şi biosinteză a
biomoleculelor ceea ce influenţează
transferul de metaboliţi de la un ţesut
la altul
35
 Reglarea căilor metabolice
(complementar)

Enzima cheie (reglatorie) – catalizează etapa limitantă de viteză:

este reacția cea mai lentă din întreaga cale metabolică → viteza sa determină
viteza globală a căii

are un caracter ireversibil (fiind puternic exergonică)

este situată în prima parte a căii metabolice

Mecanismele de control:

- modificarea activității sau a cantității enzimelor cheie → ajustarea vitezei

reacției pe care o catalizează => modificarea vitezei globale a căii metabolice
Reglarea independentă și coordonată a căilor catabolice și anabolice
 Mecanisme de reglare enzimatică

I. Reglarea activității moleculelor individuale de enzimă

Reglarea alosterică
- metaboliți din celulă
- NADH/NAD+ sau ATP/ADP/AMP
Reglarea covalentă - influențată hormonal

II. Reglarea cantității enzimelor în celule

Inducția și represia - acțiuni hormonale (frecvent), uneori metaboliți

Tipuri particulare de reglare:

Inhibiția feed-back
Activarea feed-forward
Reglarea covalentă a activității enzimatice