METABOLISMUL

Noţiune de metabolism.
• Metabolismul (metabole -
transformare) - totalitatea
transformărilor chimice, cărora
sunt supși compușii biologici în
celule. Este un sistem coordonat de
transformări enzimatice ale
substanțelor și energiei
 Anabolismul şi catabolismul.

• Metabolismul decurge în 2 faze

concomitente, separate și opuse:
catabolism și anabolism
 Catabolismul
•Catabolismul este
degradarea substanțelor
complexe în simple însoțit
cu eliberare de energie
 Etapele catabolismului
I. Scindarea polimerilor în monomeri
II. Etapa specială de degradare a monomerilor
III. Etapa generală, include căi centrale de
oxidare a metaboliților obținuți în căile
speciale
 Căile generale de catabolism a glucidelor, lipidelor, proteinelor
PROTEINE POLIZAHARIDE LIPIDE

I. Scindarea digestiva extracelulara a celor exogene

dar si intracelulara a celor endogene

II. AMINOACIZI GLUCOZA GLICEROL

ACIZI GRASI

III. NH3 PIRUVAT

DOP DOP – decarboxilarea
oxidativa a piruvatului
Acetil - CoA

CICLUL
KREBS CO2 ATP

NADH
LANTUL RESPIRATOR
FADH2

O2 H2O
 Anabolismul
• Anabolismul este sinteza
macromoleculelor din
micromolecule sau sinteza
substanțelor complexe din simple
cu consum de energie
Glucide, lipide, proteine Glucide, lipide, proteine
specifice organismului NUTRITIVE

ANABOLISM CATABOLISM

ENERGIA
CHIMICĂ

PRECURSORI PRODUSE FINALE

MICROMOLECULARI:
MONOZAHARIDE, ACIZI
SĂRACE ÎN ENERGIE:
GRAȘI, AMINOACIZI CO2, NH3, H2O
 Etapa amfibolică a metabolismului, rolul ei.

• Este o etapă mixtă care întrunește atât

funcția catabolică cât și cea anabolică
• Rolul ei este că poate avea loc atât
catabolismul unui oarecare compus, dar
și anabolismul lui, în dependență de
necesitățile celulei
 Căile metabolice.
• Transformările biochimice au loc într-o
anumită succesiune de reacții enzimatice care
alcătuiesc căile metabolice (CM)
• Căile metabolice după sensul decurgerii lor
pot fi liniare , ciclice , ramificate.
• Căile metabolice sunt strict coordonate și
reglate.
• Căile catabolice si anabolice se reglează
diferit.
 Reglarea metabolismului
• Căile catabolice si anabolice se reglează
diferit
• procesele metabolice sunt reglate la
nivelul reacțiilor ireversibile
• Viteza decurgerii proceselor metabolice
depinde de raportul NADH / NAD+
• Concentrația mare de NADH va inhiba
viteza catabolismului mărind viteza
anabolismului iar concentrația NAD+ va
avea un efect opus.
 Bioenergetica și legile termodinamicii.
• Studiază cantitativ producerea și
transformările energiei în organism
• Producerea și utilizarea de energie în
celule precum și transformările
energiei dintr-o formă în alata, se
supun legilor termodinamicii.
 Legile termodinamicii
• Prima lege - Principiul conservării energiei -
diferite forme de energie se pot transforma
reciproc, energia neputând nici să dispară,
nici să fie creată.
• Legea a doua transformările spontane
de energie se realizează de la potențialul
mai înalt spre potențialul mai scăzut
(aliment bogat în energie → deșeu sărac
în energie)
 Noțiuni de entalpie, energia liberă și entropia

• Entalpia ΔH - este conținutul de căldură a

sistemului reactant, a legăturilor chimice
(energia termică) sau energia internă a
sistemului (e.g. reacție biochimică, celulă,
organism) Se măsoară în J sau cal /mol
• Energia liberă (G, Gibbs) - Este o parte a
energiei interne capabilă să efectueze un lucru
ΔG = ΔH – TΔS
• Entropia ΔS – măsura dezordinii în sistem
(celulă, organism) Se măsoară ăn J/mol ∙ K.
Crește în procesele spontane. În celule este
minimală.
 Valorile ΔG
• Variația energiei libere notată prin delta G,
poate fi negativă sau pozitivă
 ΔG (-) este caracteristică pentru procesele
chimice spontane în urma cărora G scade –
reacții exergonice.
 ΔG (+) este caracteristică pentru procesele
chimice care decurg cu consum de G – reacții
endergonice.
• În organism reacțiile endergonice sunt
cuplate cu cele exergonice
• Dacă ΔG=0 reacția este în echilibru
Sinteza glutaminei (reacție endergonică) cuplată cu
scindarea ATP (reacție exergonică)

Endergonic
Glu Gln

Exergonic
Legătură bogată
în energie liberă
 Energia liberă standard (ΔGˈ⁰ )
• Este acea parte a energiri interne, capabilă
să efectuieze un lucru în condiții standard:
 298 K (25⁰C)
 1 atm
 pH 7
 concentrația inițială a reactanților și a
produselor reacției 1 M
 ROLUL CATABOLISMULUI

• Produce energie pentru creșterea,

dezvoltarea, reproducerea
organismelor
• Energia produsă este stocată și
transportată la loculul utilizării de
niște compuși chimici speciali –
compuși macroergici
 Compușii macroergici
• Sunt compuși care conțin legături
chimice bogate în energie – legături
macroergice (tilda ~ )
• La scindarea acestor legături se degajă
energie liberă G (−30 kJ/mol sau
−7.3 kcal/mol) capabilă să efectuieze un
lucru
• Principalul compus macroergic este ATP
Structura ATP și legăturile macroergice

Legături
macroergice
fosfat
 Variante de hidroliză a ATP

Scindarea hidrolitică

1. 2.

λ β

ADP + Pi AMP + PPi

 Ciclul ATP-ului. Variantele de hidroliză și de sinteză a ATP.

Fosforilare la nivel de ATP

substrat (cu compus
supermacroergic) ENERGIE
H2O
Pi PPi
Fosforilare oxidativa
(oxidarea NADH,
FADH2 in lantul
ADP AMP
respirator)
 Compuşii supermacroergici.
• Conțin legături macroergice la scindarea
cărora ΔG mai mare de 30 kJ/mol
• Energia acestor compuși este utilizată la
formarea ATP din ADP și Pi
• La acest grup de compuși fac parte:
fosfoenolpiruvatul, 1,3-bifosfogliceratul,
creatinfosfatul
 Compuşii supermacroergici
Conțin legături macroergice la scindarea cărora ΔG mai mare de 30 kJ/mol
Energia acestor compuși este utilizată la formarea ATP din ADP și Pi

Fosfoenolpiruvat 1,3-bifosfoglicerat

Creatinfosfat
 Cantitatea de G eliberată (Gˈ⁰ ) la scindarea unor
compuși (super)macroergici

Compuși
supermacroergici
 Sarcina (starea) energetică a celulei (SEC)
(Atkinson, 1968)
Este măsura cantității de energie în
celulă bazată pe concentrația de
ATP, ADP și AMP (fluxul adenilat)
sau a legăturilor fosfat macroergice
disponibile în fluxul adenilat
Se exprimă prin următoarea ecuație:
SE= ([ ATP ] +1/2 [ ADP ]) / ([ ATP ] + [ ADP ] + [ AMP ])
 Reglarea energetică a metabolismului celular.

• Enzimele reglatorii din căile catabolice sunt

maximal active când SE este mult mai mică de
1 (este puțin ATP)
• Enzimele reglatorii din căile anabolice sunt
maximal active când SE se apropie cât mai
mul de 1 (este mult ATP)
 CĂILE CENTRALE ALE
METABOLISMULUI

1. DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ A
PIRUVATULUI (DOP)
2. CICLUL KREBS (CK)
3. LANȚUL RESPIRATOR (LR)
 SCHEMA GENERALĂ A CATABOLISMULUI ȘI
CĂILE METABOLICE CENTRALE - DOP, CK și LR
Proteine Aminoacizi Glucoza (6C) Glicerol Lipide

Piruvat (3C) Acizi grasi

D.O.P. CO2, NADH

Acetil-CoA (2C)

Ciclul Krebs CO2

NADH LR
ATP
FADH2
1 GTP
(ATP) O2 H2O
 Decarboxilarea oxidativă a piruvatului
• este scindarea grupei carboxil de la acidul
piruvic, sub formă de CO2 însoțită de o
dehidrogenare, cu formare de NADH și
acetil-CoA
• Este un proces ireversibil și are loc în
matricea mitocondriei
• Este catalizat de un complex polienzimatic
– piruvat dehidrogenaza (PDH)
 Rol biologic
• Asigură oxidarea parțială a piruvatului
produs preponderent din scindarea
glucozei (glicoliză), din unii aminoacizi
(Ala, Ser, Cys) și din oxidarea glicerolului
• Generează NADH, respectiv contribuie la
producerea de ATP
 Complexul polienzimatic PDH

• constă din 3 enzime

E1 - Piruvat dehidrogenaza
E2 - Dihidrolipoil transacetilaza
E3 - Dihidrolipoil dehidrogenaza
 Coenzimele
• Tiamin pirofosfat (TPP) – E1
• Lipoamida oxidată (Lip ox) – E2
• Coenzima A (CoA-SH) – E2
• FAD, NAD – E3
+
 Lipoamida oxidată (Lip ox)
OXIDAT
REDUS ACETILAT

Structura acudului lipoic legat de E2

Lys
E2
 Vitaminele care sunt parte componentă a
coenzimelor din complexul PDH:

• Tiamina
• Riboflavina
• Nicotinamida
• Acidul lipoic!
 ECUAȚIA REACȚIEI SUMARE A DOP
legătura DOP cu ciclul Krebs şi cu lanţul respirator

CH3CO-COOH + NAD+ + HS-CoA → CH3CO-S-CoA + CO2 + NADH+H+

piruvat acetil-CoA

lanţul respirator
Ciclul Krebs
2CO2
3ATP
12ATP
Oxidarea completă a piruvatului produce 15 ATP
 Reglarea activității complexului
piruvat dehidrogenazic ( PDHc )

• GTP, ATP sunt inhibitori

• insulina activator, preponderent în
adipocite
+ Rolul medical
al complexului
PVDH
 Deficiența PVDH la copii
– este defectă subunitatea catalitică sau
reglatorie a PVDH.
• Nivel înalt de lactat, piruvat, Ala în sânge.
• Acidoză lactică cronică.
• Defecte neurologice severe care duc la
moartea organismului.
• Forme mai puțin severe pot fi ameliorate cu o
dietă specială săracă în glucide.
 Intoxicațiile și tratamentul unor
infecții cu compuși ce conțin arseniu
• Arseniții și compușii As-organici
interacționează cu grupările SH ale lipoamidei
blocând activitatea E2.
• Arseniții e.g. CuHAsO4 pigment, descompus de
mucegai în trimetil arsin, volatil și foarte toxic
• Compușii As-organici toxici pentru
microorganisme – Treponema pallidum și
Trypanosoma brucei
 Mecanismul de acțiune a compușilor arsenici

E2 E2
E2
Arsenit Dihidrolipoamid – E2

Compus E2 E2
As-organic
 Ciclul Krebs
(acizilor tricarboxilici)
 Definiție, localizare
• Este o cale metabolică (amfibolică)
centrală, ciclică, alcătuită din 8 reacții
enzimatice
• Localizată în matricea mitocodriei, în
toate organismele (celulele) aerobe
• Pentru funcționare necesită prezența O2
 Funcții
• este calea finală comună a oxidării
compușilor organici - glucide, proteine,
lipide
• funcționează în condiții aerobe
• produce echivalenți reducatori pentru
lanțul respirator - NADH, FADH2
• are rol amfibolic
 Mecanismul funcționării
• Reacțiile decurg ciclic
• Substratul primei reacții –
oxaloacetatul - este produsul ultimei
reacții
• Funcționează strict în conexiune cu
lanțul respirator
Oxaloacetat H2O H2O

2
H2O 1 CoA-SH
NAD+ 3
NADH + H+ Citrat NADH + H+ CO2
8 NAD+

Malat α - cetoglutarat

CICLUL KREBS
CoA

NAD+ 4
CO2
7 H2O FADH2
NADH + H+

FAD
Succinat
5
6 Pi Succinil
CoA-SH
GTP GDP
Fumarat ADP
5a ATP
 Enzimele ciclului Krebs
1 – Citratsintaza - condensarea Ac-CoA cu oxaloacetatul
2 – Aconitaza - izomerizarea citratului în izocitrat
3 - Izocitratdehidrogenaza (ICDH) NAD dependentă -
dehidrogenarea și decarboxilarea izocitratului
4 – a-cetoglutaratdehidrogenaza (CGDH) - dehidrogenarea
și decarboxilarea α-CG
5 - Succinil - CoA sintetaza - fosforilarea la nivel de substrat
6 - Succinatdehidrogenaza (SDH) - dehidrogenarea
succinatului
7 – Fumaraza – hidratarea fumaratului
8 - Malatdehidrogenaza (MDH) – dehidrogenarea
malatului
 1. CITRAT SINTAZA
enzima reglatoare a ciclului Krebs

Acetil-CoA (Ac-CoA) + oxaloacetat = CITRAT

 2. ACONITAZA (Fe2+)

CITRAT cis-ACONITAT IZOCITRAT

cis-aconitatul este un intermediar al reacției

 3. IZOCITRAT DEHIDROGENAZA

Izocitrat + NAD alfa-cetoglutarat + NADH + CO2

 4. COMPLEXUL
α-CetoGlutaratDehidrogenaza

alfa-cetoglutarat + NAD + CoA Succinil-CoA + NADH + CO2

 5. Succnil-CoA sintetaza
succinil-CoA + GDP + Pi → succinat + GTP
• Este reacția de fosforilare la nivel de substrat
din ciclul Krebs
 6. SUCCINAT DEHIDROGENAZA

Succinat + FAD Fumarat + FADH2

 7. FUMARAZA

Fumarat Malat
 8. MALAT DEHIDROGENAZA
• Malat + NAD Oxaloacetat + NADH
 Vitaminele ciclului Krebs

• Tiamina (B1)
• Riboflavina
• Vitamina PP
 Reglarea

viteza ciclului Krebs este diminuată

de concentrația mare a ATP-lui și
accelerată de concentrația mică
 Bilanțul energetic și legătura cu lanţul
respirator
Ac-CoA
Ciclul Krebs împreună cu lanțul
respirator produce 12 ATP
O2

Ciclul Krebs 3 NADH H2O

LANTUL RESPIRATOR 11 ATP

1 FADH2

1 GTP (ATP) 12 ATP

 Reacţiile anaplerotice. Semnificaţia lor.
• Scoaterea din ciclu a orcărui compus, duce la
pierderea a 4 atomi de C necesari pentru a
regenera oxaloacetatul (OA)
• Ca consecință concentrația OA scade, apare
necesitatea de a menține concentrația lui prin
al sinteza din alți compuși
• Reacțiile de sinteză suplimentară a OA –
reacții anaplerotice (RA)
• Cele mai importante RA sunt carboxilarea
piruvatului și a fosfoenolpiruvatului
 Carboxilarea piruvatului
– foarte activ în ficat și cortexul renal
– activator este Ac-CoA

PIRUVAT CARBOXILAZA

Biotina
ATP ADP + Pi
 fosfoenolpiruvat carboxikinaza

Fosfoenol-piruvat oxaloacetat
 Oxidarea biologică.
Lanţul respirator şi
fosforilarea oxidativă
 I. Oxidarea biologică (OB)
• Totalitatea reacțiilor de oxido-reducere
(ROR) care au loc în organismele vii
• Rolul acestor ROR este - energie
• Cele mai importante ROR sunt localizate în
matricea și membrana internă a
mitocondriei
• enzimele implicate în OB sunt
dehidrogenazele NAD + și FAD –
dependente
 OB decurge în 2 etape:

1) dehidrogenarea anumitor
substraturi cu formarea NADH și
FADH2 (DOP și CK)
2) Oxidarea NADH și FADH2 în
lanțul respirator cu formarea ATP
 Dehidrogenarea substraturilor
• Energia necesară organismului este
obținută în rezultaul oxidării atomilor
de H de către O2 în lanțul respirator
• Inițial, organismul va extrage atomii de
H prin dehidrogenarea anumitor
substraturi
• Dehidogenarea se realizează cu ajutorul
dehidrogenazelor NAD+ și FAD
dependente
 Dehidrogenazele NAD+ dependente
Prima enzimă din decarboxilarea oxidativă a piruvatului
• Piruvat dehidrogenaza (PDH)

Unele enzime din ciclul Krebs

• Izocitrat dehidrogenaza (ICDH)
• α-Cetoglutarat dehidrogenaza (α-CGDH)
• Malat dehidrogenaza (MDH)

O enzimă care participă în metabolismul aminoacizilor

• glutamatdehidrogenaza (GluDH)
Dehidrogenazele FAD dependente

• Succinat dehidrogenaza din ciclul

Krebs
 Principalele substraturi ale
dehidrogenazelor sunt:
Glucoza, acizii grași și unii aminoacizi sunt
principalii generatori de substraturi pentru
DH:
Piruvatul
izocitratul
α-cetoglutaratul
Succinatul
Malatul
 Oxidarea biologică. Sumar
• reprezintă totalitatea proceselor de oxido-
reducere care au loc în organismele vii
• începe cu dehidrogenarea substraturilor cu
participarea NAD și FAD cu formarea de NADH și
FADH2
• transferul de hidrogen de la NADH sau FADH2 la
O2 are loc prin lanțul respirator
• enzimele implicate în OB sunt
dehidrogenazele NAD+ și FAD – dependente
• dehidrogenazele NAD-dependente sunt: MDH,
ICDH, GluDH, α-CGDH
• dehidrogenazele FAD-dependente: SDH
 II. Lanţul respirator sau lanțul
transportator de electroni
• Reprezintă un șir de enzime și sisteme de
oxido-reducere grupate în 4 complexe
consecutive – I, II, III, IV
• Este localizat în membrana internă a
mitocondriei
• Funcția este de a oxida coenzimele reduse
NADH și FADH2 cu transmiterea electronilor
scindați către acceptorul final O2
• Energia liberă degajată este utilizată la sinteza
ATP – fosforilarea oxidativă
 Componentele lanțului respirator
Enzime și sisteme de oxido-
reducere:
• Citocromii
• Proteinele Fe-S
Coenzime:
• FAD, NAD , CoQ
+
 Citocromii
• Sunt hemoproteine care transferă doar
electroni în lanțul respirator

3+ (2+)

N
 funcționarea unui singur citocrom:

• acceptă 1 electron prin reducerea

1Fe3+ în 1Fe2+

-
e
cit. ox cit. red
3+
Fe Fe 2+

e-
Proteinele Fe-S

3+ (2+) 3+ (2+)
 Coenzima Q

NADH
2H+ 2e- FADH2
2H+ 2e-
 FAD:

• este derivatul vitaminei B2

• acceptă 2H+ și 2ē
• dehidrogenaza (DH) FAD-
dependentă: succinat DH
 NAD+ :

• este derivatul vitaminei PP

• acceptor de 1 H + și 2 ē în NAD + este
nicotinamida
• dehidrogenaza (DH) NAD+-dependentă:
MALAT DH și IZOCITRAT DH
Potențialul de oxido-reducere (E0) al sistemelor
redox din lanțul respirator :
• E0 este o forță motrice ce determină capacitatea
sistemului redox de a adiționa și a ceda electronii
• în lanțul respirator sistemele-redox sunt aranjate
în ordinea creșterii E0 (de la minus NADH
(cedează electroni) la plus O2 (acceptă electroni)
• Energia liberă produsă ca rezultat al transferului
de electroni se calculează conform ecuației :
∆G0´ = - nF∆E0´ și este ∆G0´ = - 52,6 kcal/mol
 Rolul lanțului transportator de
electroni:
• Asigură transferul echivalenților
reducători (unele sisteme de oxido -
reducere transferă protoni H+ și ē,
altele numai ē)
• Produce energie pentru sinteza ATP
 Schema generală a LR

4H+ 4H+ 2H+

I + III + CuA IV +
Fe-S CoQ CoQH2 cyt bLbH e- e-
H+e- e- cyt c
H+e- e- cyt a
FMN
Fe-S cyt c1 e-
- II - -
FADH2 FAD cyt a3-CuB
H + H+
4e-
SDH
NAD+ NADH 4H+ H+

Fumarat Succinat 2H2O 2O2- O2

 Complexele LR
• complexul I – NADH:CoQ-reductaza
• Complexul II - succinat - CoQ reductaza
• Complexul III - CoQ - cytocrom c reductaza –
Componentele : proteinele Fe-S, cyt b și c1
• Complexul IV – cytocromoxidaza -
Componentele : cyt.a a3, ioni de Cu
• complexul V - ATP-sintaza
 Complexul I.
Reacțiile complexului I sunt:
1) NADH+H+ + FMN → NAD+ + FMNH2
2) FMNH2 + CoQ → FMN + CoQH2
Secvența transportului de electroni prin
intermediul complexului I de la NADH la
coenzima Q poate fi redată prin schema :
• NADH → FMN → Fe-S proteine → CoQ
 Complexul II.
Reacțiile complexului II sunt:
• FADH2 + CoQ → FAD + CoQH2
 Complexul III.
Reacțiile complexului III sunt:
1) CoQH2 + 2 cyt b(Fe3+) → CoQ + 2 cyt
b(Fe2+)
2) 2 cyt b(Fe2+) + 2 cyt c1(Fe3+) → 2 cyt
b(Fe3+) + 2 cyt c1(Fe2+)
3) 2 cyt c1(Fe2+) + 2 cyt c(Fe3+) → 2 cyt
c1(Fe3+) + 2 cyt c(Fe2+)
 Complexul IV.
Reacțiile complexului IV sunt:
1) 2 cyt c (Fe2+) + 2 cyt aa3(Fe3+) → 2 cyt c
(Fe3+) + 2 cyt aa3 (Fe2+)
2) 2Cu+ + ½O2 → 2Cu2+ + O2–
Secvența transportului de electroni prin
intermediul complexului IV de la cyt c la O2
poate fi redată prin schema :
• Cyt c → Cyt a → Cu2+ → Cyt a3 → O2
 Produsele finale ale lanțului
respirator:
• 3 ATP ca rezultat al activității
complexului I, III, IV
• 2 ATP ca rezultat al activității
complexului II
• Apa
 Inhibitorii lanţului respirator

• inhibarea lanțului respirator

oprește sinteza ATP-ului
• complexul III este inhibat de
antimicina A
• complexul IV - Cianurile și CO
 III. Fosforilarea oxidativă.
• este sinteza ATP din ADP și Pi cuplată
cu lanțul de transport de electroni
(lanțul respirator)
• Enzima responsabilă pentru
fosforilarea oxidativă este ATP-sintaza
• Are loc în membrana internă a
mitocondriei
 ATP-sintaza
• este formată din două componente Fo
și F1
• Fo este localizată în membrana internă
mitocondrială
• F1 este situată în matricea mitocondrială
• F1 este subunitatea catalitică a enzimei
• Enzima este inhibată de oligomicină care
se leagă și inhibă subunitatea Fo
Mecanismul fosforilării oxidative :
• Protonii H+ sunt pompați din matricea
mitocondrie în spațiul intermembranar, apoi
revin în matricea mitocondrială prin factorul
Fo al ATP – sintazei
• Ca rezultat se creează un gradient
transmembranar de protoni
• ATP este generat prin utilizarea energiei
stocate sub formă de gradient
transmembranar de protoni
 Mecanismul cuplării oxidării cu
fosforilarea (ipoteza Mitchell).
• În 1961 Peter Mitchell propune o
ipoteză – chemiosmotică care
explică cuplarea LR cu sinteza ATP
• Termenul de chemiosmotic descrie
natura chimică și fizică a procesului
de fosforilare
• Chemi – reacțiile chimice redox
• Osmotic - transportul de protoni
 Postulatele ipotezei Mitchell
• Complexele I, III și IV funcționează ca pompe
protonice
• Protonii sunt pompați din matricea mit. în
spațiul intermembranar unde se acumulează
• Acumularea lor creiază o presiune osmotică
• Protonii pasiv se întorc înapoi în matrice printr-
un canal Fo al ATP sintazei
• În momentul trecerii protonilor prin canal, ei vor
contribui la sinteza ATP
 MEMBRANA EXTERNĂ

NADH

Ciclul
MATRICEA Krebs

FAD FADH2

MEMBRANA INTERNĂ

SPAȚIUL INTERMEMBRANAR
 ATP sintaza și cuplarea conformațională
indusă de fluxul protonic
• Protonii indirect influențează sinteza ATP
• În momentul trecerii lor prin canalul Fo,
ei provoca modificări conformaționale în
subunitaea F1
• Ca rezultat are loc eliberarea ATP
sintetizat, care în lipsa fluxului protonic
va rămâne trainic fixat de F1 și na va fi
eliberat
 Spațiul
intermembranar

Matricea
 Inhibitorii ATP-sintazei.

• Oligomicina - antibiotic produs

de actinomicete inhibă ATP
sintaza blocând canalul Fo
 Decuplarea proceselor de oxidare şi
fosforilare
• Are loc cînd protonii din spațiul
intermembranar se întorc în matrice nu prin
canalul Fo al ATP sintazei
• Protonii sunt captați de anumiți compuși
chimici străini sau de proteine speciale
• Decuplarea poate fi chimică exogenă sau
fiziologică
 Agenţii decuplanţi chimici
• înlătură gradientul de protoni
dintre spațiul intermembranar
și matricea mitocondrială
• măresc termogeneza
• este un mecanism de adaptare la
frig
• Un decuplant clasic este 2,4-
dinitrofenolul
 Mecanismul lor de acţiune al decuplanților chimici
pe exemplul dinitrofenolului
Spațiul
intermembranar ATP sintaza
Matricea

Dinitrofenol
(DNF)

Concentrația mare de Concentrația mică de

protoni va favoriza fixarea protoni va favoriza
lor la DNF disocierea lor de la DNF

Membrana internă
Decuplarea fiziologică
 Fosforilarea oxidativă. Sumar
• Fosforilarea oxidativă este sinteza ATP din ADP și Pi cuplată cu
lanțul de transport de electroni (lanțul respirator)
• Enzima responsabilă pentru fosforilarea oxidativă este ATP-
sintaza
• ATP-sintaza este formată din două componente Fo și F1 . Fo este
localizată în membrana internă mitocondrială. F1 este situată în
matricea mitocondrială F1 este subunitatea catalitică a enzimei
• Enzima este inhibată de oligomicină care se leagă și inhibă
subunitatea Fo
• Mecanismul fosforilării oxidative : H+ revin în matricea
mitocondrială prin factorul Fo al ATP – sintazei
• ATP este generat prin utilizarea energiei stocate sub formă de
gradient transmembranar de protoni
• Raportul fosforilării P/O reprezintă raportul dintre numărul de
fosfați încorporați ca ATP și numărul de atomi de O2 utilizați în
lanțul respirator. De exemplu pentru oxidarea isocitratului P/O
este 3/1
 Oxidarea microzomală –
exemplu de oxidare biologică
cu implicarea oxigenului liber.
• Este introducerea unui atom de O într-un
oarecare compus chimic – hidroxilarea
R-H + NADPH + O2 → R-OH + H2O + NADP+
• Are loc în membranele reticulului endoplasmatic
neted
• Este catalizată de citocrom P450 reductaza
• Rolul : sinteza hormonilor steroizi, detoxifierea
medicamentelor și altor compuși străini destinați
excreției
 Mecanismul oxidării microzomale

Citocrom P450
reductaza

Citocromul
P450
Fe3+-Fe2+
Noţiuni de stres oxidativ
 Stresul oxidativ
• Este o stare patologică generată de
acumularea speciilor reactive ale
oxigenului (ROS) – superoxid anion,
OH• radical, H2O2
• Deși oxigenul este esențial pentru viață
el este și toxic
• Toxicitatea lui se manifestă când
acceptă doar un electron, generând
radicalii liberi
 Speciile reactive ale oxigenului.

• Pot fi radicali liberi ca superoxid anionul

O2•-, radicalul OH• sau compuși nestabili
foarte reactivi ca H2O2
• ROS sunt generate atât de unele procese
fiziologice cu implicarea oxigenului ca LR
și OM (3-5%) dar și patologice inflamații,
intoxicări, radiații ionizante, fumatul,
aditivii alimentari (nitriții) etc
 Lista ROS generate în celule
• Superoxid anion (O2•-)
• Hidrogen peroxid (H2O2)
• Hidroxil radical (OH•)
• Radicali organici RO•
• Peroxil radical RCOO•
• Oxidul Nitric (NO)
 Cosecințele stresului oxidativ
• Oxidarea lipidelor membranare
• Oxidarea proteinelor și a acizilor nucleici
• Geneza mutațiilor
• Patologii asociate: cancerul, ateroscleroza, boli
neurodegenerative (Parkinson), Distrugerea
eritrocitelor – anemie hemolitică
 Sistemele antioxidante
enzimatice și non-enzimatice
Sistemele antioxidante enzimatice
• Catalizează distrugerea ROS
• Se deosebesc trei sisteme
importante:
Superoxid dismutaza (SOD)
Catalaza
Glutation peroxidaza
 Sistemele antioxidante
non-enzimatice
• Vitamina E reduce peroxi-radicalii lipidici
• Vitamina C reduce vitamina E
• β-carotenul
• Flavonoizii
• Antioxidanți endogeni – melatonina, acidul
uric