CICLUL KREBS

Energia produsă prin glicoliză

 Ciclul citric

•Ciclul citric mai poarta numele de Ciclul Krebs, după

numele (Hans Krebs) celuia care în 1937 a postulat
existenta lui.
• Hans Krebs împreuna cu Fritz Lipmann au primit
premiul Nobel în 1953 pentru descoperirea ciclului
citric si respectiv descoperirea Coenzimei A si a ciclului
ATP-ului.
•De asemenea ciclul citric este cunoscut si sub numele
de Ciclul acizilor tricarboxilici, având în vedere
implicarea acestor acizi în ciclu.
 Ciclul Krebs
• -joaca mai multe roluri in metabolism
• Este calea finală de oxidare a
proteinelor,glucidelor și lipidelor, rezultand
energie ca ATP
• Catabolismul unor aa duce la generarea de
intermediari ai cK
• -este un trafic de compuși care intră și ies in
funcție de necesități
 Ciclul Krebs
• Reprezintă calea finală unde metabolismul de oxidare a
aa,glucide și lipide converge ,iar scheletul lor carbonat e
transformat in CO2
• se produce energie ca ATP
• Are loc exclusiv in mitocondrie in aproprierea lanțului de
electroni care oxideaza coenzimele care rezulta din ciclu
• are loc in prezența oxigenului ca acceptor de electroni
• Majoritatea căilor metabolice ale organismului converg către
ciclul Krebs
 Decarboxilarea oxidativa a acidului piruvic

•Decarboxilarea oxidativa a piruvatului (Pyr) are loc în

matricea mitocondriala sub actiunea catalitica a complexului,
multienzimatic piruvat dehidrogenaza (Pyr-DH) si este etapa
premergatoare a ciclului citric.
• În afara de NADH procesul produce și acetilCoA.
•Reactia este ireversibila,ceea ce explică de ce glucoza nu poate
fi sintetizată in AcCoA
• În mitocondrie una din principalele căi catabolice care consumă
acest compus este ciclul citric.
• este cea mai importantă cale de producere de NADH și FADH2,
care se vor oxida în lanțul respirator.
 Complexul multienzimatic Pyr-DH

•Agregatul care catalizeaza decarboxilarea oxidativa a piruvatului

consta din copii multiple a 3 enzime:

•-E1, piruvat dehidrogenaza cu coenzima TPP

•-E2, dihidrolipoil transacetilaza cu coenzima lipoamida legata
covalent si coenzima A care nu se recicleaza
•-E3, dihidrolipoil dehidrogenaza cu coenzima FAD și coenzima
NAD+, cea din urmă fiind nereciclabilă.
•Cofactorii enzimatici acționează ca și transportori sau oxidanți
pentru intermediarii din ciclu
 Etapele ciclului
• 1) Sinteza citratului este o condensare aldolica dintre acetil-
CoA si o cetona având ca intermediar citril-CoA care
hidrolizeaza.
• Reactia este catalizata de citrat sintaza.
• Denumirea de sintaza este data unei enzime care catalizeaza o
condensare aldolica. Alte condensari aldolice sunt catalizate
de aldolaze (vezi glicoliza si fructozoliza).
• Atât sintazele cât si aldolazele catalizeaza reactii cu formare de
legaturi C–C fara consum de ATP sau alt compus macroergic.
Sintetazele catalizeaza reactii de condensare în care legaturile
covalente se formeaza pe seama energiei furnizate de ATP sau
alti nucleozid trifosfati.
• 2) Transformarea citratului în isocitrat
• se face prin intermediul compusului instabil cis-aconitat. În a doua etapa,
prin hidratarea cis-aconitatului rezulta isocitrat.
• Pentru ambele reactii enzima este aconitaza.
• Daca aceasta reactie ar fi neenzimatica ar rezulta 4 stereoizomeri, întrucât
aconitaza este o enzima stereospecifica, aditia apei produce numai
stereoizomerul (2R, 3S)-isocitrat.
• Ionul de Fe2+ joacă un rol deosebit în aceasta reactie, el formeaza cu
citratul un chelat (complex intern) stabil. Acest chelat este necesar pentru
activitatea enzimei.
• Doze mari de fluoruri, fac ca fluorul sa reactioneze cu acidul citric,
implicat în ciclul Krebs, având drept urmare formarea acidului
monofluorocitric care nemaiputând participa la reactiile ciclului citric,
întrerupe ciclul, deci producerea de energie, consecinta este moartea
celulei.
• De asemenea acidul monofluorocitric este un inhibitor puternic al
aconitazei.
• 3) Transformarea izocitratului în a cetoglutarat (aCG) elibereaza prima molecula de CO2 a
ciclului.
• Enzima izocitrat dehidrogenaza catalizeaza o reactie în doua etape având ca intermediar
instabil oxalosuccinatul.
• Exista doua izoenzime ale izocitrat dehidrogenazei. Cea implicata în ciclul citric este NAD
dependenta si se gaseste numai în matricea mitocondriala. Cealalta este NADP dependenta
se gaseste atât în matricea mitocondriala cât si în citosol, unde produce NADPH necesar
proceselor anabolice.
• 4) Decarboxilarea oxidativa a alfa CG elibereaza cea de a doua molecula de CO2.
• Catalizator este complexul multienzimatic alfa-cetoglutarat-DH, similar complexului Pyr-DH.
Acest complex este format din urmatoarele subunitati enzimatice: alfa-
cetoglutarat dehidrogenaza (E1), dihidrolipoil transsuccinaza (E2) si dihidrolipoil
dehidrogenaza (E3).
• 5) Conversia succinil-CoA în succinat.
• Enzima, succinil-CoA sintetaza se mai numeste succinat tiokinaza în functie de sensul în care
este citita reactia. Se stie ca la animale aceasta enzima foloseste GDP ca substrat .
• Formarea cuplata a GTP (sau ATP) pe seama energiei eliberate prin decarboxilarea oxidativa
a aCG este un exemplu de fosforilare la nivel de substrat. Fosforilarea la nivel de substrat
implica enzime solubile pe când fosforilarea oxidativa implica enzime legate de membrana
interna mitocondriala. Pe seama energiei legaturii tioesterice se produce direct o legatura
macroergica fosfat. Simultan are loc fosforilarea ADP în reactie cu GTP: GTP + ADP→ATP +
GDP
• Pâna în acest punct al ciclului s-au generat doua molecule de NADH si una de ATP (din GTP).
• 6) Dehidrogenarea succinatului este catalizată de succinat
dehidrogenaza, o flavoproteină. Succinat-DH la eucariote este
singura enzima a ciclului citric care este asociata adânc la
membrana interna mitocondriala. Enzima contine câteva
complexe [Fe-S] care intermediaza trecerea electronilor de la
FADH2 la transportorii de electroni ai lantului respirator .
• 7) Hidratarea fumaratului cu formare de malat este catalizata
de fumaraza
• Fumaraza care are specificitate absoluta adica ea catalizeaza
hidratarea fumaratului nu si a malatului, izomerul cis al
fumaratului.
• 8) Oxidarea L-malatului cu refacerea oxalacetatului (OA) este
catalizata de malat dehidrogenaza. Desi aceasta reactie este
endergonica (DG°’ = + 29,7 kJ/mol), ea este deplasata in vivo
spre dreapta datorita îndepartarii rapide a produsilor de
reactie, oxalacetatul în reactia 1 si NADH oxidat în latul
respirator.
 Ciclul Krebs
• Fiecare ciclu are loc de 2 ori, pt fiecare
molecula de glucoza care intră in glicoliză
• -reprezintă un trafic circular cu compuși care
intră și ies, in funcție de necesitați
• Nu este un ciclu inchis
• 2 AcCoA intra in ciclu si rezulta 6 NADH, 2
FADH2, 2 ATP, 4 CO2.
• NADH si FADH2 intra in lantul respirator pt a
sintetiza ATP prin fosforilare oxidativa.
 Reglarea ciclului citric
• Reglarea ciclului citric asigura producerea de intermediari si produsi astfel încât sa
mentina starea de echilibru a celulelor si pentru a evita supraproductia
neeconomica de metaboliti. Enzimele cheie ale ciclului citric sunt controlate
aproape exclusiv pe 3 cai simple
• A) disponibilitatea substratului
• B) inhibitia prin acumulare de produsi,
• C) feed back negativ competitiv
• Cele 3 enzime cheie: (a) citrat sintaza, (b) isocitrat dehidrogenaza, (c) alfa-
cetoglutarat dehidrogenaza.
• Astfel, disponibilitatea substraturilor citrat sintazei (acetil-CoA si oxalacetatul, care
este substrat si catalizator) variaza în functie de conditiile metabolice si uneori
aceasta limiteaza viteza de formare a citratului.
• Pe de alta parte, NADH rezultat la oxidarea isocitratului si a alfa cetoglutaratului (si
malatului) se poate acumula în anumite conditii.
• Daca raportul [NADH]/[NAD+] din mitocondrie devine mare vitezele reactiilor de
oxidare ale intermediarilor se micsoreaza.
• În mod similar, oxidarea malatului este la echilibru în conditii fiziologice.
• De aceea atunci când raportul [NADH]/[NAD+] este crescut concentratia
oxalacetatului este scazuta datorita deplasarii echilibrului reactiei catre malat.
• Din aceasta cauza este încetinita prima reactie a ciclului datorita lipsei de
disponibilitate a substratului, oxalacetatul.
• Acumularea de produsi inhibă toate cele 3 etape limitatoare
de viteză.
• Succinil-CoA inhibă complexul multienzimatic alfaCetoG-DH.
Citratul blochează citrat sintaza iar produsul final ATP inhiba
izocitrat-DH.
• Inhibitia sintazei de catre succinil-CoA este o reglare prin feed-
back competitiv în care inhibitorul intra în competitie cu
acetil-CoA la centrul activ al sintazei.
• Ionii de calciu activeaza printr-un mecanism alosteric izocitrat-
DH, si aCG-DH dar si complexul multienzimatic Pyr-DH.
• În concluzie, concentratiile intermediarilor ciclului citric
regleaza fluxul metabolic al ciclului astfel încât acesta sa
furnizeze ATP si NADH pentru mentinerea lor la concentratii
optime indiferent de intensitatea lantului de oxidare biologica.
 Piruvat dehidrogenaza

• Deficitul in E1 componenta pyruvat dehydrogenazei

complexului e cea mai comuna cauza biochimica a
acidozei lactice congenitale.
• Deficitul enzimatic duce la imposibilitatea de a
converti pyr in acetyl CoA, facand ca piruvatul sa fie
transformat in acid lactic via lactat dehidrogenazei .
• Aceasta creează probleme pt creier care iși ia energia
in special prin intermediul c. Krebs și e sensibil la
acidoza
• Nu exită tratament pentru acest deficit
 Otravirea complexului alfa-cetoacid-dehidrogenaza

• Arsenitul este o otrava pentru complexul Pyr-DH datorita capacitatii

lui de a se lega covalent la dihidrolipoamida:
• Conform reactiei, este inhibata lipoamida-E2 din compozitia piruvat
dehidrogenazei si alfa-cetoglutarat dehidrogenazei.
• Otravirea decarboxilarilor oxidative este de fapt inhibitia unei etape
timpurii a respiratiei celulare.
• Compusii pe baza de arsen sunt mai toxici fata de microorganisme decât
fata de oameni. Aceasta diferenta a fost folosita pentru terapia unor boli
cum ar fi sifilisul (care acum se trateaza actualmente cu antibiotice) si alte
treponozomiaze
• Acesti compusi arseno-organici au fost printre primele antibiotice, ei
prezentând însa severe efecte secundare
Energia produsă de c.Krebs
Energia produsă de c.Krebs
Energia rezultată prin catabolizarea unei molecule de glucoză
GLUCONEOGENEZA
• Necesitatea menţinerii unei concentraţii constante a glucozei
sanguine, care condiţionează activitatea optimă a tuturor
celulelor, face ca acest proces să fie de maximă importanţă
pentru organism.
• Deoarece glicogenul hepatic nu este capabil să menţină o
glicemie constantă decât maximum 18 ore, în acest proces vor
interveni unii precursori ai glucozei (dintre care cei mai
importanţi sunt acidul lactic, compus al metabolismului
glucidic, un număr important de aminoacizi, aşa-zişi
glucoformatori, şi intermediari ai ciclului Krebs, ca acidul
malic).
• Acest proces reprezintă calea metabolică principală de
biosinteză a monozaharidelor şi polizaharidelor atât în plante
cât şi în animale
• Formarea hidraţilor de carbon din aminoacizi, acid lactic se
numeşte gluconeogeneză.
 Gluconeogeneza
• Necesită prezența enzimelor citosolice și
mitocondriale
• -in timpul nopții,aproximativ 90% din glucoză
se sintetizează in ficat și 10 % in rinichi
• după o foame prelungită, rinichii devin sursa
majoră de sinteză, pană la 40 %
• Gluconeogeneza reprezintă grupul proceselor în care piruvatul este
transformat în glucoză în special în cele două organe cu specific anabolic,
şi anume ficatul şi rinichiul, în anumite condiţii se formează limitat şi la
nivelul intestinului subţire.
• acest proces nu are loc în toate organele şi ţesuturile cu aceeaşi
intensitate, deşi se desfăşoară într-o mare măsură sub acţiunea reversibilă
a aceloraşi enzime care degradează glucoza pe cale glicolitică.
•
Totodată, transformarea glucozei în acid piruvic sau acid lactic eliberează o
cantitate de energie.
• Este de la sine înţeles că reacţia inversă, de gluconeogeneză, este
endergonică. Energia necesară acestui proces este luată dlin respiraţie,
proces care se desfăşoară la nivelul mitocondriilor. Din această cauză
reacţia se desfăşoară pe o cale alternativă
• Acidul lactic, format cu precădere în muşchi în cantităţi dependente de
efortul muscular depus, difuzează în sînge, de unde ajunge în cele două
organe deosebit de bine irigate : ficatul şi rinichii.
• Aici acidul lactic, sub acţiunea LDH, este transformat în acid piruvic care,
pătrunzând în mitocondrie, poate fi metabolizat fie pe calea ciclului K r e b
s, fie pe calea carboxilării sub acţiunea piruvatcarboxilazei; în acest caz se
formează acidul oxalacetic, care poate accepta acetil-CoA formând acid
citric sau, poate fi hidrogenat formând acid malic.
• Acidul malic fiind unul dintre intermediarii metabolici din mitocondrie
care poate depăşi cu multă uşurinţă membrana, ajunge în citoplasmă
unde este dehidrogenat din nou sub acţiunea malatdehidrogenazei
citoplasmatice, acceptorul de hidrogen fiind NADP+.
• Se formează acidul oxalacetic, care, sub acţiunea decarboxilantă a
fosfoenolpiruvatcarboxikinazei şi în prezenţa obligatorie a GTP ca donator
de grupări macroergice, formează fosfoenopiruvatul; din acest punct se
urmează calea inversă glicolizei pînă la glucozo-6-fosfat.
 Glucose-6-phosphatase
6 CH OPO 2 CH2OH
2 3
5 O O
H H H H
H H2O H
4
OH H 1
OH H + Pi
OH OH OH OH
3 2
H OH H OH
glucose-6-phosphate glucose

Hexokinase sau Glucokinase (Glycolysis) catalizeaza :

glucose + ATP  glucose-6-phosphate + ADP
Glucose-6-Phosphatase (Gluconeogeneza) catalizeaza:
glucose-6-phosphate + H2O  glucose + Pi
 Phosphofructokinase 
6 CH OPO 2 1CH2OH 6 CH OPO 2 1CH2OPO32
2 3 2 3
O ATP ADP O
5 H HO 2 5 H HO 2

H 4 3 OH H 4 3 OH
Pi H2O
OH H OH H
fructose-6-phosphate fructose-1,6-bisphosphate
 Fructose-1,6-biosphosphatase

Phosphofructokinase (Glycolysis) catalizeaza:

fructose-6-P + ATP  fructose-1,6-bisP + ADP
Fructose-1,6-bisphosphatase (Gluconeogenesis) catalizeaza:
fructose-1,6-bisP + H2O  fructose-6-P + Pi
 Pyruvate Carboxylase PEP Carboxykinase
O O
O O
C
O O
C ATP ADP + Pi C O GTP GDP C
C O CH2 C OPO32
HCO3 C CO2
CH3 CH2
O O
pyruvate oxaloacetate PEP

Bypass a Pyruvat Kinaza (2 enzyme):

Pyruvat Carboxylaza (Gluconeogenesis) catalizeaza :
pyruvat + HCO3 + ATP  oxaloacetat + ADP + Pi
PEP Carboxykinaza (Gluconeogenesis) catalileaza:
oxaloacetat + GTP  PEP + GDP + CO2
GLUCIDELE
 Rolul glucidelor în organism

•calorigen: 1g glucide = 4,1 kcal

•Glucidele reprezintă sursa principală de energie datorită
capacităţii lor de a se oxida atât pe cale anaerobă, cât şi
aerobă.
•plastic sau structural: intră în compoziţia celulelor şi
ţesuturilor.
•Deşi glucidele din corp se descompun permanent, nivelul
glucidelor rămâne constant la un aport suficient de glucide
în alimentaţie.
 Rolul glucidelor
• Glucidele alimentare menţin nivelul glicogenului în ficat şi asigură o glicemie
constantă.
• Participă la creşterea rezistenţei organismului faţă de substanţele
toxice, asigurând bunafuncţionare şi tonifierea ficatului.
• Metabolismul glucidic este strâns legat de metabolismul proteic şi lipidic:
• Un aport suficient de glucide în raţie şi o bună asimilare a lor induce o
descompunere minimă a proteinelor.
• Un aport insuficient de glucide determină descompunerea proteinelor
corpului.
• Un aport scăzut de glucide cuplat cu un efort fizic ridicat, ce nu poate fi
acoperit de rezervele de glucide din organism, produce transformarea
lipidelor în energie.
• Capacitatea limitată a glucidelor de a se stoca în organism, determină
transformarea relativ uşoară a glucidelor în exces, în lipide în ţesutul
adipos.
 Rolul glucidelor în organism
• Energetic : 1g glucide = 4,1 kcal
• Glucidele reprezintă sursa principală de energie datorită
capacităţii lor de a se oxida atât pe cale anaerobă, cât şi
aerobă.
• plastic sau structural: intră în compoziţia celulelor şi
ţesuturilor.
• Deşi glucidele din corp se descompun permanent,
nivelul glucidelor rămâne constant la un aport suficient
de glucide în alimentaţie.
 Clasificare glucide
Se clasifică în funcţie de compoziţia chimică
în:
•Monozaharide (glucoză, fructoza,
galactoza).
•Dizaharide (lactoza, maltoza, zaharoza),
•Polizaharide (amidon, glicogen, substanţe
de balast).
 Necesar glucide
• Este de 4-5 g/kcorp şi zi şi depinde de intensitatea consumului de
energie. Cu cât este mai mare efortul fizic, cu atât este mai mare
necesarul de glucide.
• Glucidele trebuie să reprezinte 55 –50% din energia totală.
Aproximativ 35% din glucide trebuie să fie asigurate de mono- şi
diglucide (glucide rapide), iar restul de poliglucide (glucide lente).
• Glucidele trebuie să echilibreze aportul de proteine şi lipide:
• În condiţii de muncă fizică medie, cel mai bun raport P: L: G=1:1:4.
• Pentru persoane care efectuează muncă fizică intensă acest raport
ar trebui să fie 1:1:5, iar pentru persoane mature şi în vârstă, care
efectuează muncă intelectuală, raport recomandat este de 1:0,8:3.
 Clasificare glucide
• Glucidele metabolizabilese asimilează rapid şi uşor,
furnizând organismului energia necesară.
• Glucidele metabolizabile sunt de 2 feluri:
• Glucide cu asimilare rapidă (glucide simple, glucide uşor
asimilabile, de ex. Glucoză, zaharoza) eliberează rapid
energie, fiind foarte utile la efort fizic.
• Glucide cu asimilare lentă (complexe, precum amidonul)
eliberează lent energia, pe parcursul întregii zile.
• Index Glicemic – indice numeric ce caracterizează
alimentele şi care exprimă creşterea glicemiei după 2
ore de la ingestie.
 Surse glucide
• Surse alimentare bogate în glucide metabolizabile:
• Zahărul şi produsele zaharoase, produsele de patiserie-cofetărie
(alimente procesate, bogate în zaharoză, dar şi în amidon);
• Leguminoasele uscate, cerealele, legumele (bogate, mai ales, în
amidon) şi fructele (bogate, mai ales, în glucide simple).
• Ouăle, peştele, brânzeturile, carnea de pasăre, porc, vită conţin
cantităţi mici de glucide.
• Grăsimile animale şi uleiurile vegetale nu conţin deloc glucide.
• Surse alimentare bogate în glucide nemetabolizabile (fibre
alimentare):
• Pâinea integrală şi cea îmbogăţită cu tărâţe, cerealele integrale,
morcovii, merele, varza etc.
 Consum glucide
• Consecinţele aportului neadecvat de glucide
• Excesul de glucide metabolizabile furnizează o cantitate mare de
energie care se transformă în lipide, depozitate în ţesutul adipos și,
care, în final duc la obezitate.
• Glucidele cu absorbţie rapidă epuizează pancreasul și duc la diabet.
• Deficitul de glucide metabolizabile induce metabolizarea proteinelor
şi lipidelor proprii corpului, (primele se metabolizează proteinele).
• Deficitul de fibre alimentare este responsabil pentru apariţia
constipaţiei precum şi a obezităţii; de asemenea, un aport redus de
fibre alimentare creşte riscul de cancer de colon, boli cardio-
vasculare şi diabet; s-ar părea că şi alte forme de cancer au la
origine o dietă săracă.
 Monozaharide
- sunt alcooli-aldehide (aldoze) sau alcooli-cetone
(cetoze)CHO-(CHOH)
• Monozaharidele din alimente contin intre 3 si 7 atomi
decarbon :
• - trioze : aldehida glicerica, dihidroxiacetona
(metab.glucidic)
• - tetroze : eritroza –nu exista în stare libera în natura
• - pentoze : riboza, xiloza, arabinoza, ribuloza si
xiluloza;intra în compozitia unor polizaharide si glicozide
din legumesi fructe, precum si în compozitia acizilor
ribonucleici.
• Riboza intra în compozitia ARN si AND precum si a
riboflavinei fiind sintetizata usor de organism.
•
 Monozaharide

• Hexoze: cele mai raspandite monozaharide alimentare.

• Glucoza (dextroza) se gaseste în stare libera în miere, struguri,

capsuni, portocale, morcovi;
• industrial se obtine prin hidroliza amidonului si se gaseste sub forma
de sirop sau în stare cristalizata.

• Fructoza – mai dulce decat glucoza, se gaseste în stare libera în

miere, fructe, unele legume si zahar invertit.
• Galactoza : intra în structura lactozei, galactolipidelor si a unor
glicozide

• Alte hexoze (manoza, ramnoza) precum si

heptozele(manoheptuloza, sedoheptuloza) au importanta redusa în
alimentatie deoarece se gasesc în cantitati mici înproduse vegetale
si se absorb intr-un procent redus dintubul digestiv.

• Din monozaharide se pot forma :- polialcooli (glicerol, sorbitol,

manitol)- acizi (glucuronic, galacturonic, gluconic)- esteri
(glucozofosfati, ribozofosfati, acid fitic)
• Structurile ozelor pot fi
reprezentate si prin formule de
perspectiva care redau mai
bine raportul dintre distantele
interatomice: ciclurile
furanozice si piranozice sunt
reprezentate ca poligoane
regulate perpendiculare pe
planul hartiei, avand atomul de
oxigen in partea dreapta sau
central sus. Substituentii care
in formulele ciclice sunt in
dreapta se vor reprezenta sub
planul ciclului, iar cei care se
gasesc in stanga, deasupra
planului ciclului.
•
• Acidul neuraminic
este un alt derivat
rezultat din
condensarea
manozaminei cu acid
piruvic. Acesta intra in
structura acizilor
sialici (de ex: acid N-
acetil-neuraminic
(Nana))
 Oligozaharide
Contin intre 2-10 atomi de carbon
•– cele mai raspandite sunt dizaharidele

Zaharoza – 100% în zahar, în cantitati mici în fructe si

Legume- alcătuită din glucoză și fructoză

•Lactoza – în lapte 2-8%- prin hidroliza = glucoza+galactoza

•Maltoza (2 molec. Glucoza), rezulta din hidroliza amidonului si

dextrinelor- se gaseste în cereale germinate, în bere, fainuri tratate
•termic
•trizaharide
• solatrioza (tomate) si rafinoza (struguri,prune)
•tetrazaharide :stachinoza (leguminoase)
dizaharide
 Polizaharide
• – digerabile (amidon,dextrina, glicogen) si
• -nedigerabile(celuloza, hemiceluloza, pectinele)

• Amidonul format din n molecule glucoza

(amiloza 10-20%- lanturi lungi de glucoza si
amilopectina 80-90% - lanturi scurte de
glucoza), cel mai important polizaharid al
plantelor; se gaseste în seminte, radacini,
tuberculi.
• - Amidonul prin fierbere absoarbe apa permitand
o mai buna actiune a enzimelor.
 Polizaharide

• Dextrine
• – se formeaza prin hidroliza enzimatica sau termica a
amidonului- au lanturi mai scurte de glucoza decat
amidonul- coaja paine si faina toastata sunt bogate în
dextrine

• Glicogenul
• – este compus din lanturi scurte si ramificate de glucoza-
se sintetizeaza rapid din glucoza în ficat si muschi- este
principalul glucid din alimentele de origine animala
•
• Celuloza
• – intra în structura membranelor celulare vegetale; sucul digestiv al omului
nu contine celulaza
Hemiceluloze
• – amestec heterogen de pectine si alte polizaharide nedigerabile (araban,
xilani)

• Pectinele
• – formate din resturi ale aciduluigalacturonic, impreuna cu apa formeaza
geluri,proprietate utilizata în industria legumelor si fructelor;bogate în
pectine sunt merele, gutuile, coacazele,murele, caisele, piersicile, zmeura,
prunele, bananele,morcovii, fasolea verde.

• Mucopolizaharidele
• – se gasesc numai în organismeanimale; contribuie la formarea substantei
fundamentaleextracelulare ale tesutului conjunctiv (acid
hialuronic,condroitin si mucoitinsulfuric)
 AMIDONUL
• Caracteristici
- amidonul se prezintă sub formă de pulbere albă foarte fină constituită din particule
cu aspect specific la microscop: incolore şi insipide sunt practic insolubil în apă rece
sau alcool.
- dispersat în apă rece, amidonul formează un amestec tulbure şi opac, dar prin
încălzire la 100 oC, acesta devine vâscos şi translucid; în acest mod este utilizat
amidonul obţinut prin hidratarea seminţelor , care se umfla şi pot să- şi mărească
volumul până la de 30 de ori
Utilizare
 în farmacie : amidonul oficinal este adjuvant la prepararea tabletelor,
comprimatelor, ...; amidonul din grâu intră în compoziţia glicerolatului de amidon şi a
pastei cu ZnO
 în industrie: hidroliza acidă permite transformarea în glucoză, care la rândul se
foloseşte pentru obţinerea sorbitolului şi apoi a vitaminei C
• Principalele surse de amidon
Cu toate că este larg răspândit în regnul vegetal, amidonul se obţine în principal doar din
seminţele cerealelor; şi cartoful poate reprezenta o sursă de amidon
Amidonul oficinal este cel din grâu, porumb, orez, cartof:
polizaharide
 GELOZA
• Geloza sau agar-agarul este o
substanţă coloidală obţinută
pornind de la diverse alge roşii
de origine asiatică;
• Structură şi proprietăţi
Este o polizaharidă complexă CH2OH
agaropectina. HO
O
• Agaroza este un polimer liniar O
O
O
al agarobiozelor(constituite din O
C H2
galactoză şi din
anhidrogalactoză în 1→4)
OH
unite prin legături 1→3. O
• Geloza se umflă puţin în apă
rece, foarte mult în apă caldă,
unde se dizolvă.
 PECTINELE
• Sunt polizaharide acide prezente sub • Acidul pectic
formă insolubilă(protopectină) în
membranele celulare ale vegetalelor şi
în soluţie în sucul anumitor
fructe(Rosacee).
Structura
• Pectinele se prezintă sub formă
de săruri(de calciu, magneziu) ale
acidului pectic; acesta este un polimer COOH HO
liniar de unităţi(30 până la 50) de acid O O O
D-galacturonic legate prin legături
α1→4, cărora le sunt asociate anumite OH
OH
oze(L-ramnoză, D-galactoză, L- O
arabinoză şi D-xiloză). Grupările O
carboxil pot fi libere sau esterificate cu OH COOH
metanol. n
Surse
• -Citrus(Rutacee): lămâie, portocală,
grapfruit;
• -fructele diferitelor Rosacee, în mod
particular ale mărului, Pyrus malus
Utilizare:protectoare în afecţiunile gastro-
intestinale, hemostatice, emulgator,
gelifiant
 Digestia glucidelor
• Digestia- se absorb numai sub forma de monozaharide
• - digestia amidonului sub actiunea amilazei salivare incepe
încavitatea bucala si se continua în stomac pana la dextrine si apoi
maltoza;
• - maltoza sub actiunea maltazei din intest. subtire se transforma în
glucoza

• Absorbtia monozaharidelor se face activ (cand glicemia>conc.

intestinala) si pasiv (glicemia<conc. intestinala);
• - glucoza si galactoza se absorb mai mult decat fructoza si alte
monozaharide;
• - fructoza, galactoza si alte monozaharide – în ficat sunt convertite
în glucoza, singura forma metabolizabila.

• Glucidele nedigerabile dau volum si consistenta bolului fecal

stimuland peristaltismul intestinal
 Mecanismul de absorbtie al glucidelor

• Glucoza si galactoza sunt transportate in sange prin un proces

activ prin traversarea membranei celulare intestinale
• Viteza de absorbtie a glucozei si galactozei e mai ridicata decat a
altor glucide.
• O parte din fructoza poate fi convertita in glucoza in timpul
absorbtiei.
• Fructoza e absorbita mai incet ca glucoza si galactoza, prin difuzie
facilitata.
• Glucoza , contrar fructozei si galactozei, nu e metabolizata doar de
ficat, declanseaza secretia de insulina
• Dupa absorbtie,glucidele ajung in ficat prin vena porta.
• Glucidele nedigestibile sunt fermentate la nivelul colonului de flora
intestinala
Transportori ai glucozei
• Glucoza este un adevarat tonic pentru celula
hepatica; cand rezervele de glicogen sunt
epuizate tesutul hepatic devine vulnerabil la
efectele unor subst. toxice.

• În starile de hipoxie, atunci cand fibrele

musculare se contracta cu viteze mari, tesutul
consuma preferential glucoza, fata de acizii
grasi, deoarece glucoza contine mai mult oxigen
•
• Roluri plastice sau functionale
• – sub forma de :- acid glucuronic, acid hialuronic, condroitin si
mucoitinsulfati, heparina;
• - acizi nucleici- galactolipide- imunopolizaharide- factor intrinsec
antipernicios (Castle).

• Cresc rezistenta organismului s.fata de agentii toxici

• -conjugarea cu acid glucuronic si acetilarea cu radicali acetil,
proveniti din metabolismul glucidic a unor subst.(sulfamide, acid
PAB) sunt importante pentru neutralizarea unor subst. straine
ajunse în organism, sau pentru metabolizarea unor compusi
endogeni (hormoni, bilirubina).
 Boli legate de consum de glucide
• Promoveaza si mentin obezitatea

• Cauzeaza si agraveaza diabetul

• Cresc riscul bolilor cardiovasculare

• Pot perturba comportamentul la copii si

adulti(dezechilibrul tiamino-glucidic)
• Produc cariile dentare
• Utilizarea anormala a glucidelor:
• -intoleranta la lactoza-diabetul-hipoglicemia
 Metabolismul glucozei
•
Arderea glucozei în celule are loc sub influenţa insulinei.
Metabolismul glucidelor poate urma o cale aerobă (în prezenţa
îndestulătoare a oxigenului) sau una anaerobă (în lisa oxigenului).
Catabolismul anaerob al glucozei poartă denumirea de glicoliză
anaerobă. Prin glicoliza anaerobă, fenomen ce are loc mai ales la
nivelul ficatului şi a muşchilor scheletici, glucoza se transformă în
acid lactic, în urma trecerii succesive prin 10 reacţii chimice
catalizate enzimatic. În ultima reacţie, care este reversibilă, acidul
piruvic trece în acid lactic. Acidul lactic nu se mai degradează mai
departe, dar poate reveni în acid piruvic, oxidându-se mai departe
pe cale aerobă.
• Glicoliza anaerobă furnizează o cantitate mare de energie, însă cu
un randament scăzut, un fel de "forţă fără rezistenţă".
• Pe cale aerobă, glicoliza are un randament energetic mult superior.
În prezenţa oxigenului, glucoza trece printr-o serie de reacţii
catalizate enzimatic până la acid piruvic. Acidul piruvic, trece mai
departe în acetil coenzima A (sub influenţa piruvat dehidrogenazei),
care intră în ciclul lui Krebs, oxidându-se până la CO2 şi H2O.
Insulina favorizează fixarea glucozei în ţesuturi, stimulează
glicoliza şi activează complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza. În
acelaşi timp, insulina inhibă arderea grăsimilor
• Glucagonul, hormon antagonist insulinei şi secretat de celulele α
din insulele lui Langerhans pe lângă faptul că inhibă insulina, mai
favorizează glucogeneza hepatică, crescând pe cele 2 căi glicemia.
Creşterea glicogenezei hepatice prin glucagon este favorizată de
consumul de proteine, mai ales la persoanele care suferă de diabet
de tip 2 (la diabetici consumul de proteine determină o secreţie
dublă de glucagon faţă de persoanele sănătoase
 Glicoliza
• Glicoliza (greacă :glykys-dulce, lysys-rupere, descompunere, este un
proces metabolic catabolic-enzimatic de oxidare (ardere) a monozaharidelor
(ca D-Glucoză) cu eliberare treptată a anergiei. Descoperită de G.Embden,
O.F.Meyerhof si I.O.Parnas, Glicoliza, prima etapă a procesului de
respirație (se mai numește calea EMP, calea dihotomică, faza anaerobă a
respirației), este localizată in hialoplasma celulară și în cloroplaste, unde
molecula de glucoză este scindată în două molecule de acid piruvic în 3
faze succesive:
• activarea hexozelor cu consumarea a doua molecule de ATP si
descompunerea dihotomica a lor pina la doua fosfotrioze-produsi
intermediari instabili;
• prima fosforilare de substrat, care incepe cu transformarea aldehidei
fosfoglicerice in acidul fosfogliceric cu eliberare de energie sub forma de
NADH+H+ redus si sinteza unei molecule de ATP;
• a doua fosforilare de substrat in cadrul careia acidul 3-fosfogliceric, in baza
oxidarii intramoleculare, cedeaza fosfatul cu formarea unei molecule de
ATP.
• Glicoliza depinde de sursa de NAD oxidat produs prin fosforilare oxidativă
mitocondrială, factor limitant pentru inregul proces.
Calea Embden-Meyerhoff-Parnas
(EMP)
• Energia (căldura) se eliberează din
oxidarea substanțelor organice pe două
căi principale:
• în timp scurt și cu degajare de temperaturi
înalte, în caz de ardere simplă, conform
formulei:
• Glucoză: C6H12O6 + 6O2 --> 6CO2 +
6H2O + energie
• În reacțiile de oxido-reducție este redus un
primitor de electroni care poate fi:
• coenzima niacină-adenozin-dinucleotid
NAD -
• NAD+ + 2 H+ + 2 e− → (NADH,H+)
• Sinteza adenozintrifosfatului (ATP) prin
fosforilarea de adenozin-di-fosfat (ADP) -
• 2 ADP + 2 HPO42- (hidrogenofosfat) + 2 H+ → 2
ATP + 2 H2O.
 Importanta glicolizei

• Glicoliza reprezinta etapa initiala si comuna a respiratiei

si a fermentatiei;
• -Infaptuieste legatura intre substratul respirator si ciclul
Krebs;
• -Ofera doua molecule de ATP si doua de NADH+H+ la
fiecare molecula de hexoza;
• -Se formeaza o serie de produsi intermediari ce pot fi
utilizati in diferite cicluri metabolice;
• -In cloroplaste reprezinta o cale independenta de sinteza
a ATP-ului si NADH+H+;
• -Prin intermediul glicolizei, in aceste organite celulare
are loc descompunerea amidonului in fosfotrioze-unica
forma transportabila prin membrana cloroplastelor.
Bilant energetic
Piruvat
 NADH

• Regenerare:
• Acumularea poate duce la stoparea
glicolizei
• -aerobioza-lantul transportor de electroni
• Anerobioza-formarea alcool
• Anaerobioza –formarea de lactat
Reglarea glicolizei
 Ciclul CORI
• In efortul fizic, in muschi creste sinteza de
NADH.
• NADH excede capacitatea oxidativa a lantului
respirator
• Acidul piruvic va fi redus in acid lactic
• Acidul lactic se acumuleaza in muschi, modifica
Ph –ul ducand la aparitia crampelor musculare
• Parte din lactat poate difuza in sange de unde
va fi transformat in glucoza
 Acidoza lactica
• Cantitati mari de acid lactic in sange este
cunoscuta ca acidoza lactica si survine atunci
cand exista un colaps in sistemul circulator ca
infarct miocardic, embolie pulmonara,hemoragie
necontrolata, soc.
• Incapacitatea de a aduce suficient oxigen in
tesuturi va duce la scaderea sintezei de ATP
• Celula este obligata de a apela la glicoliza
anaeroba pentru a sintetiza ATP si deci duce la
cresterea de lactat
 Fermentatia alcoolica

• In microorganisme, acidul piruvic poate fi

transformat in etanol sau acid acetic
 ATP

Structura si functie
 OBIECTIVE

• Noţiune de metabolism. Anabolismul şi catabolismul. Căile

• Metodele de studiere a metabolismului.

• Legile termodinamicii. Noţiuni de entalpie, entropie şi energie liberă.Energia liberă

standard, semnificaţia ei. Reacţiile endergonice şi exergonice.

• Compuşii macroergici, structura c!imică şi rolul lor. Ciclul ATPului.

• Caracteristica stării energetice a celulei. %ndicii ce o caracteriZeaZă.Reglarea

metabolismului celular.

• Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic

• Ciclului acizilor tricarboxilici .Ciclul Krebs.

• Reacţiile anaplerotice.
 Metabolismul

• Metabolismul –
Sistem coordonat de transformări a
substanţelor şi energiei sub acţiunea
sistemelor multienzimatice
 Energia chimica
• in sistemele biologice , energia chimica este
cea care determina formarea si ruperea
legaturilor chimice
• Organismele care isi iau energia chimica din
alimente=heterotrofe
• Organismele care isi produc hrana sub forma
de carbohidrati prin
fotosinteza=autotrofe(transforma enegia
luminoasa in energie chimica)
 REACTIILE CHIMICE
• A+B-C+D
• -reactiile au nevoie de energie
• E necesara pt desfasurarea unei reactii chimice=
Energie de activare
• Unele reactii absorb E pt a se desfasura, in special
sub forma de caldura
• Alte reactii dau energie sub forma de lumina sau
caldura
• Reactiile biochimice permit organismului sa
creasca,reproduca,dezvolte si adapteze
ENERGIA LIBERA
 ATP- transportor de energie
• Organismele isi depoziteaza energia chimica in
special sub forma de glucide si lipide
• Molecula care face posibila aceasta E atunci
cand este nevoie =ATP
• -sintetizam si degradam 50 KG ATP/zi,desi
corpul contine doar 5 g ATP ( in orice
moment)ceea ce inseamna ca ATP nu
inmagazineaza energie
 ATP
• 5g de ATP furnizeaza E pt cateva secunde , in
stare de repaus
• ATP este sintetizat in continuu, in mitocondrie
• este sursa de energie pentru celula
ATP-structura
 ATP –eliberarea de energie
• Cand e nevoie de E, in celula intervine ATP-
aza, care hidrolizeaza a treia legatura
fosfodiesterica, -ADP+ fosfat si rezulta energie
chimica
• 1 mol ATP, prin ruperea unei legaturi
elibereaza -30,6kj
• o reactie care elibereaza E= reactie exergonica
ATP
Hidroliza ATP
ATP
 ATP
• ESTE SINGURA MOLECULA PE CARE
ORGANISMUL O POATE FOLOSI PENTRU
ENERGIE
• ENERGIA DIN ATP ESTE STOCATA IN LEGATURILE
FOSFORICE
• CELE TREI CAI PT A TRANSFORMA GLUCOZA IN
ATP SUNT:
• GLICOLIZA
• CICLUL KREBS
• LANTUL TRANSPORTOR DE ELECTRONI
 Oxidarea biologica
• =totalitatea reactiilor de oxido reducere
• Rolul-asigura E organismului sub forma de ATP
• are loc prin reactii de dehidrogenare=donarea
atomilor de hidrogen sub forma de protoni si
electroni
• Are loc sub actiunea dehidrogenazelor, cu
NAD si FAD
 LANTUL RESPIRATOR-ROL
• =ansamblu de enzime si sisteme de oxidoreducere ce
participa la transferul H si electroni de la NADH si
FADH2 la O2 cu formare de apa
• Este ultima etapa a degradarii aerobe
• Se gaseste in membrana interna a mitocondriei
• Electronii trec de la un membru al lantului ,la altul prin
o serie de reactii redox
• Energia eliberata in aceste reactii e capturata ca un
gradient de proton care e folosit in sinteza de ATP prin
un proces numit chemiosmoza
• lantul transportor de E si chemiosmoza alcatuiesc
fosforilarea oxidativa.
 Componentele lantului respirator
mitocondrial:
• Membrana interna a mitocondriei e impartita in 5
complexe proteice separate I,II,III,IV,V
• complexele I-IV fac parte din lantul de electroni
• fiecare complex doneaza sau accepta electroni
unui transportor mobil de electroni,coenzimaQ
si citocromul c
• Fiecare transportor accepta e de la un donor de e
si ii doneaza urmatorului transportor din lant
• La sfarsit, e se combina cu oxigen si protoni
pentru a forma apa-lant respirator, este consumul
cel mai mare de O2 din organism
 Complex V
• -este un complex proteic care contine un
domeniu F0, aflat in interiorul membranei
mitocondriale
• F1 care se gaseste in matricea mitocondriala
• Catalizeaza sinteza ATP, in prezenta ATP
sintazei
Componentele lantului respirator
 TRANSFERUL DE ELECTRONI
• electronii care trec prin lant,se misca de la o E inalta spre
una mica , cu eliberare de E ,de la molecule cu o afinitate
mica pt. e ,spre unele flamande pt. e.
• E eliberata de acest transfer de e este folosit de complexe
pt. a elibera protonii in spatiul intermembranar
• parte din E este folosita pentru pompa de protoni, acestia
miscandu-se in spatiul intermembranar,stabilind un
gradient electrochimic
• La sfarsitul transportului de e, acestia sunt transferati unei
O2, rezultand apa
• Protonii eliberati in spatiul intermembranar, se vor intoarce
in matrice trecand prin ATP sintaza, ducand la sinteza de
ATP.
 TRANSFERUL DE ELECTRONI
• Toti electronii care intra in lantul de transport e provin din
NADH si si din molecule care provin din: glicoliza, oxidation,
si ciclul citric
• NADH este un donator f. Bun de electroni in reactiile redox
deci electronii au un nivel ridicat de energie ,astfel ca ii
doneaza direct complexului I.
• Prin trecerea e in comlexulI, au loc o serie de reactii redox
cu eliberare de E si complexul foloseste aceasta E pt a
impinge protonii in spatiul intermembranar
• FADH2 nu este un donator de e ata de bun ca si NADH
(electronii lui au un nivel mai mic de energie), astfel ca nu ii
poate transfera Complexului I si ii transporta complexului II
 Complex I, Complex II
• Complex I. Complex I este relativ mare si partea care
primeste e este o flavoproteina , FMN ca si prostetic
group,
• FMN accepta electronii de la NADH.
• FMN transfera electronii unei alte proteine din
interiorul complex I, care are Fe –S (Fe-S proteina),
care transfera e uneui transportor mobil, ubiquinona
• Complex II. Ca si NADH, FADH transfera electronii
electrons la proteina Fe-S din complex II, care transfera
electronii ubiquinonei (Q), acelasi transportor mobil
care preia electronii din complex I.
 Ubiquinona, cytochrome C
• Atat complex I cat si complex II transfera electronii lor unui
transportor mobil de electroni, ubiquinona (Q), care este redus
pentru a forma QH _eliberand electronii complexului III.
• pe masura ce electronii se misca prin complexul III, mai multi
protoni vor traversa membrana H^++start superscript, si electronii
vor fi cedati unui alt transportor mobil, citocrom C (cit C).
• Cit C transporta electronii la complexul IV, H+ vor fi eliberati si vor
traversa membrana
• Complexul IV cedeaza electronii unui O2 care va fi scindat in doi
atomi de oxigen si accepta protoni din matrice pentru a forma apa.
Sunt necesari 4 electroni pentru a scinda O2 si rezulta 2 molecule
de apa
 Rolul lantului pentru celula
• Regenereaza transportorii de electroni.
• NADH si FADH cedeaza electroii in lantul transportor
de electroni,revenind in forma NAD+ si FAD.
• Acest lucru este important pentru ca formele oxidate
ale acestor molecule sunt utilizate in glicoliza si ciclul
Krebs .
• Realizeaza un gradient de proton.
• Se formeaza un gradient de protoni de-a lungul
membranei interne mitocondriale
• Acest gradient reprezinta o forma de depozit de E care
poate fi folosit pt sinteza ATP
 Chemiosmoza

• Complexele I, III, and IV din lantul de electroni sunt pompe de proton.

• Pe masura ce electronii se misca elibereaza E , complexele captureaza
energia eliberata si o utilizeaza pentru pompa de protoni
• Aceasta pompa formeaza un gradient electrochimic in interiorul
membranei mitocondriale, care reprezinta o forma de depozit a energiei,
comparativ cu o
• Ca si alti ioni, protonii nu pot trece prin stratul fosfolipidic al membranei
pentru ca sunt hidrofobici
• Instead, H+ se pot misca cu ajutorul canalelor proteice care formeaza
tunele hidrofobe prin membrana
• In interiorul membranei mitocondriale nu exista decat un singur canal
valabil,proteina numita ATP sintaza
• Conceptual, ATP synthaza este ca o turbina hidroelectrica,care nu este
impinsa de apa ci de curgerea H+ care se reintorc in matrice trecand prin
domeniul Fo, va avea loc o modificare conformationala a F1 care permite
aditia unui fosfat la ADP, rezultand ATP.
 Oligomicina
oligomicina
• Se leaga de Fo din ATP
sintaza impiedicand
reintrarea protonilor in
matrice si sinteza ATP
• LANTUL TRANSPORTOR SE
OPRESTE
• Arata legatura cu
fosforilarea oxidativa, fiind
doua procese cuplate
 Proteine de decuplare
• Aceste proteine (termogenine)creaza o
scurgere de protoni care se intorc in matrice ,
fara a fi capturati de ATP sintaza
• Energia este eliberata sub forma de caldura
• Termogenina este activata de acizii grasi
• Grasimea maro, utilizeaza 90% din energia
respiratorie pentru termogeneza ca raspuns la
frig la nou nascuti si in perioada de hibernare
la animale
 Proteine de decuplare sintetice
• Aspirina si alti salicilati in doze mari
decupleaza fosforilarea oxidativa
• Aceasta explica febra care acompaniaza
supradoza cu aceste medicamente
 Exercitiu
• Cianurile actioneaza ca si otravuri intrucat inhiba
complexul IV facand imposibil transportul de electroni
• Cum va afecta otrava transportul electronilor si
gradientul de protoni de a lungul membranei
intramitocondriale?
• A. viteza de transport a electronilor va creste si
gradientul va fi mai mare
• B.transportul se va opri si gradientul va descreste
• C. Transportul si gradientul nu se vor modifica
• D.transportul de electroni va fi redirectionat prin
complexul II si gradientul va fi mai slab
 EXERCITIU
• Dinitrophenol (DNP) este o substanta chimica care
actioneaza ca si un agent de decuplare determinand
ca membrana interna sa poata fi strabatuta de protoni.
• A fost utilizat pana in 1938 ca un medicament pentru
scaderea greutatii
• Cum afecteaza DNP cantitatea de ATP produsa in
respiratia celulara. ?
• A.creste ATP ,dar creste si temperatura corpului
• B.scade ATP dar creste si tempereatura corpului
• C. scade ATP dar scade si tempereatura corpului
• D. .scade ATP dar scade si tempereatura corpului
• phosphorylation ADP3- + HPO42- + H+ -->
ATP4- + H2O DGo= +30.5 kJ
(nonspontaneous)oxidation
• NADH --> NAD+ + H+ + 2e-DGo= -158.2 kJ
(spontaneous)reduction
• 1/2 O2 + 2H+ + 2e- --> H2ODGo= -61.9 kJ
(spontaneous)
GLUCIDELE
 Carbohidrații
• Sursă energetică
• Formă de stocare a surplusului de energie
• Intră in structura peretelui celular bacterian
• Comunicare intracelulară
• Monozaharide : sunt alcooli-aldehide (aldoze) sau
alcooli-cetone (cetoze)CHO-(CHOH)
• Monozaharidele din alimente contin intre 3 si 7 atomi
decarbon :- trioze : aldehida glicerica, dihidroxiacetona
(metab.glucidic)- tetroze : eritroza –nu exista în stare
libera în natura- pentoze : riboza, xiloza, arabinoza,
ribuloza si xiluloza;intra în compozitia unor polizaharide
si glicozide din legumesi fructe, precum si în compozitia
acizilor ribonucleici.
• Riboza intra în compozitia ARN si AND precum si a
riboflavinei fiind sintetizata usor de organism.
•
Monozaharide
 Monozaharide
Hexozele
- cele mai raspandite monozaharide alimentare.
• Glucoza se gaseste în stare libera în miere, struguri,
capsuni, portocale, morcovi; industrial se obtine prin
hidroliza amidonului
• Fructoza – mai dulce decat glucoza, se gaseste în stare
libera în miere, fructe, unle legume si zahar invertit.
• Galactoza : intra în structura lactozei, galactolipidelor si
a unor glicozide
• Manoza , ramnoza precum si heptozele(manoheptuloza,
sedoheptuloza) au importanta redusa în alimentatie
deoarece se gasesc în cantitati mici înproduse vegetale
si se absorb intr-un procent redus dintubul digestiv.
• )
Structura hexoze
 Oligozaharide
-cele mai raspandite sunt dizaharidele
Zaharoza – 100% în zahar, în cantitati mici în fructe si legume

• Lactoza – în lapte 2-8%- prin hidroliza = glucoza+galactoza

• Maltoza (2 molec. Glucoza), rezulta din hidroliza amidonului si

dextrinelor- se gaseste în cereale germinate, în bere, fainuri tratate
termic
Trizaharide
• solatrioza (tomate) si rafinoza (struguri,prune)
Tetrazaharide :stachinoza (leguminoase)

• Din monozaharide se pot forma :

• - polialcooli (glicerol, sorbitol, manitol)
• - acizi (glucuronic, galacturonic, gluconic)
• - esteri (glucozofosfati, ribozofosfati, acid fitic
 Polizaharide
– digerabile (amidon,dextrina, glicogen) si
nedigerabile(celuloza, hemiceluloza, pectinele)

Amidonul format din n molecule glucoza (amiloza

10-20%- lanturi lungi de glucoza si amilopectina
80-90% - lanturi scurte de glucoza), cel mai
important polizaharid al plantelor; se gaseste în
seminte, radacini, tuberculi.
- Amidonul prin fierbere absoarbe apa permitand o
mai buna actiune a enzimelor.
 Polizaharide

Dextrine
• – se formeaza prin hidroliza enzimatica sau termica a
amidonului- au lanturi mai scurte de glucoza decat
amidonul- coaja paine si faina toastata sunt bogate în
dextrine

Glicogenul
• – este compus din lanturi scurte si ramificate de glucoza-
se sintetizeaza rapid din glucoza în ficat si muschi
• - este principalul glucid din alimentele de origine animala
• Celuloza
• – intra în structura membranelor celulare vegetale; sucul digestiv al omului
nu contine celulaza
Hemiceluloze
• – amestec heterogen de pectine si altepolizaharide nedigerabile (araban,
xilani)

• Pectinele
• – formate din resturi ale acidului galacturonic, impreuna cu apa formeaza
geluri,proprietate utilizata în industria legumelor si fructelor;
• bogate în pectine sunt merele, gutuile, coacazele,murele, caisele, piersicile,
zmeura, prunele, bananele,morcovii, fasolea verde.

• Mucopolizaharidele
• – se gasesc numai în organisme animale; contribuie la formarea substantei
fundamentale extracelulare ale tesutului conjunctiv (acid
hialuronic,condroitin si mucoitinsulfuric)
 Monozaharidele
• Enantionerii - izomerie optică
• este tipul de stereoizomerie caracteristic substantelor care
prezintă ACTIVITATE OPTICA, şi anume aceea de a roti PLANUL
LUMINII (radiaţiei electromagnetice) POLARIZATE atunci când
sunt străbătute de către aceasta
• LUMINA (radiatia electromagnetica) PLAN POLARIZATA: are
proprietatea de a se propaga in spatiu prin oscilatii ale vectorului
camp electric E intr-un singur plan numit PLAN DE POLARIZARE.
• Din acest punct de vedere:
– Substantele care ca atare (lichide) sau in solutie rotesc in SENS ORAR
planul luminii plan polarizate se numesc D E X T R O G I R E (notate
„+”).
– Substantele care ca atare (lichide) sau in solutie rotesc in SENS ANTI-
ORAR planul luminii plan polarizate se numesc LEVOGIRE (notate „-„).
 Monozaharidele
– Analizând structura gliceridei se observă ca la C2
gruparea –OH poate fi la dreapta sau la stânga,
rezultând două configuraţii spaţiale diferite.
– C2 este asimetric, iar aldozele având in structura lor
C asimetric, pot prezenta configuraţii spaţiale diferite,
care se găsesc intre ele în raport reciproc al obietului
şi imaginii acestuia în oglindă
 Monozaharidele
• Activitatea optică a izomerilor cu mai mulţi C-
asimetrici este determinată de predominanţa
grupărilor OH în dreapta când izomeul este
dextrogir şi se notează cu (+) sau în stânga
când se notează cu (-), levogir.
• Monozaharidele care au C-asimetric cel mai
îndepărtat de carbonul carbonilic, de
configuratie dreaptă au fost denumite seria D,
iar cele care îl au în stânga seria L.
 Monozaharidele
• Pentru glucoză scrierea corectă este de D
(+) glucoză.
 IZOMERIA
• Izomerii sunt substanțe care au aceeasi
formulă chimică dar proprietăți chimice
diferite
 Diastereoizomeria la
monozaharide
• doi stereoizomeri care nu se află în relaţie
de enantiomerie sunt obligatoriu
diastereo(izo)meri.
• DIASTEREO(IZO)MERII DIFERĂ,
TOTDEAUNA, MAI MULT SAU MAI
PUŢIN, PRIN PROPRIETĂŢILE LOR
FIZICE ŞI CHIMICE.
Diastereoizomeria la tetroze
 Diastereoizomeria la pentoze
• Aldopentozele au trei C asimetrici şi pot
avea un număr de 2³ izomeri, deci 8
stereoizomeri, din care patru perechi sunt
enantiomeri
Diastereoizomeria la pentoze
 EPIMERII

Ozele mai prezinta un tip special de izomerie numita epimerie.

Doua oze epimere difera structural prin configuratia unui singur
atom de carbon asimetric.
EPIMERII
 Ciclizarea monozaharidelor

• Deoarece unele aldoze nu prezintă toate

proprietăţile aldozelor s-a admis că în
aceste molecule, grupările carbonil sunt
mascate printr-o reacţie de
semiacetalizare intramoleculară reversibilă
• Acest tip de reactie are loc la hexoze intre
C-carbonilic (C1- la aldoze şi C2 – la
cetoze) si funcţia alcool
 Ciclizarea monozaharidelor
• Carbonul fost carbonilic devine prin ciclizare carbon
asimetric, iar poziţia funcţiei –OH glicozidice în
dreapta respectiv in stânga acestui carbon crează
doi izomeri
• Acest tip de izomerie se numeşte anomerie
• În cazul glucozei (dar și al fructozei, în mod
echivalent), un alt centru asimetric la carbonul 1
(numit carbonul anomeric) este creat când
glucoza trece în forma ciclică și se formează două
structuri inelare, numite anomeri (un caz particular
de izomeri) — α-glucoza și β-glucoza.
• α glucoza este acea structură a glucozei în care
grupele hidroxil de la carbonii cu numerele 1 și 4 se
află de aceeași parte a planului ciclului hexagonal,
iar β glucoza este structura în care cei doi hidroxili
se află de părți diferite ale planului.
• Enzimele deosebesc cele două forme α și β
• Structurile ozelor pot fi
reprezentate si prin formule de
perspectiva care redau mai
bine raportul dintre distantele
interatomice: ciclurile
furanozice si piranozice sunt
reprezentate ca poligoane
regulate perpendiculare pe
planul hartiei, avand atomul de
oxigen in partea dreapta sau
central sus.
• Substituentii care in formulele
ciclice sunt in dreapta se vor
reprezenta sub planul ciclului,
iar cei care se gasesc in
stanga, deasupra planului
ciclului.
•
Monozaharide -structura
• Ozele epimere sunt ozele ce se deosebesc prin
configuratia unui singur atom de carbon, altul decat
cel anomeric.
• Fructoza, manoza, galactoza sunt epimere cu glucoza.
• In organism, in prezenta unor epimeraze, acestea se
transforma in glucoza si pot fi metabolizate.
 Proprietăţile monozaharidelor

• Proprietăţi fizice:
– Substanţe solide, cristalizate
– Solubile în apă şi insolubile în solvenţi organici
– Au caracter polar datorită numărului mare de grupări
–OH din moleculă
– La nivelul receptorilor linguali, in solutie, determină o
senzaţie de dulce, fructoza are efectul maxin, glucoza
50% şi galactoza 25%
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Esterii fosforici ai monozaharidelor
• Reprezintă forma metabolic activămonozaharidelor
• Monozaharidele din aportul exogen (glucoza, fructoza,
lactoza) nu participă la procesele metabolice decât în
forma lor activă, sub formă de esteri fosforici:
– Glucoză-6-P
– Fructoză-1-P
– Fructoză-6-P
– Galactoză-1-P
• Esterii fosforici se formează în celulă cu participarea
de enzime speciale, a unor donatori de energie şi
fosfat
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Oxidarea –
• se face la C1 şi Cn+2 cu agenţi oxidanţi diferiţi
• Aldozelor cu soluţie alcalină de cupru produce acid
aldonic
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Dacă oxidarea are loc la carbonul purtător de
alcool primar din aldoză rezultă acid alduronic

acid D-glucuronic
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Reducerea grupării carbonil – rezultă o clasă
de compuşi numiţi polioli

D-glucoza D-glucitol
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Formarea de aminozaharuri.
• 2 aminozaharuri sunt mai răspândite în natură:
glucozamina şi galactozamina
 Proprietăţile monozaharidelor
• Proprietăţi chimice.
– Formare de glicozide – eliminarea unei molecule de
apă între –OH anomeric al unui monozaharid ciclic şi
grupre –Oh a altui compus produce un o-glicozid

Reactia de eterificare a glucidelor se petrece la oxidrilul

glicozidic care este mai reactiv decat celelalte grupe OH din molecula.
Eterificarea se realizeaza prin tratare cu alcool in prezenta de HCl.
Rezulta compusi care se numesc glicozide.
Glicozidele glucozei se numesc glucozide iar ale fructozei, fructozide .
 Proprietăţile monozaharidelor

• Reacţia de glicozilarea dintre mono- sau

oligozaharide și proteine cu obţinerea de
glicoproteine (proteine glicozilate)
• Legătura se realizează între gruparea carbonil a
monozaharidului şi gruparea NH2- a unui rest
aminic dintr-o proteină.
• Pentru proteine glicozilarea este un mecanism
de protecţie – acizii nucleici.
• Pentru Hb, glicozilarae duce la scăderea
capacităţii acesteia de a transporta O2.
 Dizaharide.
• Sunt formate din 2 resturi de
monozaharide:
– Zaharoza – glucoză + fructoză
– Lactoza – galactoză + glucoză
– Maltoza – 2 α-glucoză
– Celobioza – 2 β-glucoză
zaharoza
Lactoza
MALTOZA
 Polizaharidele.

• Când in structura polizaharidului, avem

structură primară simplă – celuloza –
polimerul esste format dintr-un singur
rest de monozaharid –
homopolizaharide
• Atunci când 2-sau mai multe resturi de
monozaharide participă la formarea
polizaharidului - heteropolizaharide
 Homopolizaharide.
• Amidonul se găseşte în celulă la aproape
toate speciile de plante, în special în
seminţe, fructe şi tuberculi.
• Glicogenul – depozitat în ficat, dar se
găseşte şi în celulele musculare, de unde
poate fi rapid mobilizat
• Amiloza, amilopectina şi glicogenul sunt
polimeri de α-D-glucopiranoză.
 Homopolizaharide.
• Aceşti 3 polimeri diferă între ei prin felul de
legare între resturile de glucoză.
• Amiloza – polimer liniar format exclusiv din
resturi de glucoză α (1→4)
• Amilopectina şi glicogenul – polimeri ramificaţi,
care conţin pe lângă legăturile (1→4) şi legături
de ramificaţie (1→6)
• Ramificaţiile glicogenului sunt mai frecvente de
cât cele ale amilopectinei, dar structurile sunt
similare
• In structura glicogenului ramificaţiile se produc
după 8-10 resturi de monozaharid, iar la
amilopectină după 24-30 de resturi.
 GLICOPROTEINELE

• Multe proteine conţin oligozaharide sau

polizaharide ataşate covalent, formând
glicoproteinele, cu funcţii variate în organism
• Formarea glicoproteinelor se realizează prin
două modalităţi:
– Legătură N-glicozidică, prin intermediul N-acetil
glucozaminei care se leagă de capătul amino al
lanţului asparaginic
– Legătură O-glicozidică, între N-acetil-
galactozamină şi OH- treoninei sau serinei
Legătura O-glicozidică
 Antigenele grupelor sanguine
• La nivelul unor celule, oligozaharidele se leagă
O-glicozidic de proteinele membranare formând
antigenele de grup sanguin
• Uneori se leagă de molecule lipidic formând
glicolipide
• Porţiunea lipidică ajută la legarea antigenului pe
suprafaţa externă a membranei hematiei
• Aceste oligozaharide determină grupa sanguină
la om.
 Digestia glucidelor
• Digestia- se absorb numai sub forma de monozaharide- digestia
amidonului sub actiunea amilazei salivare incepe încavitatea bucala
si se continua în stomac pana la dextrine si apoi maltoza;- maltoza
sub actiunea maltazei din intest. subtire se transforma în glucoza

• Absorbtia monozaharidelor se face activ (cand glicemia>conc.

intestinala) si pasiv (glicemia<conc. intestinala);- glucoza si
galactoza se absorb mai mult decat fructoza si alte monozaharide;-
fructoza, galactoza si alte monozaharide – în ficat sunt convertite în
glocoza, singura forma metabolizabila.

• Glucidele nedigerabile dau volum si consistenta bolului fecal

stimuland peristaltismul intestinal
 Mecanismul de absorbtie a glucidelor

• Glucoza si galactoza sunt transportate in sange prin un proces

activ prin traversarea membranei celulare intestinale
• Viteza de absorbtie a glucozei si galactozei e mai ridicata decat a
altor glucide. O parte din fructoza poate fi convertita in glucoza in
timpul absorbtiei.
• Fructoza e absorbita mai incet ca glucoza si galactoza, prin difuzie
facilitata.
• Glucoza , contrar fructozei si galactozei, nu e metabolizata doar de
ficat. Declanseaza secretia de insulina
• Dupa absorbtie,glucidele ajung in ficat prin vena porta.
• Glucidele nedigestibile sunt fermentate la nivelul colonului de flora
intestinala
• Glucoza este un adevarat tonic pentru celula
hepatica; cand rezervele de glicogen sunt
epuizate tes. hepatic devine vulnerabil la
efectele unor subst. toxice.

• În starile de hipoxie, ca si atunci cand fibrele

musculare se contracta cu viteze mari, tes.
consuma preferential glucoza fata de acizii grasi
deoarece glucoza contine mai mult oxigen
•
• Roluri plastice sau functionale
• – sub forma de :- acid glucuronic, acid hialuronic, condroitin
simucoitinsulfati, heparina;- acizi nucleici- galactolipide-
imunopolizaharide- factor intrinsec antipernicios (Castle).

• Cresc rezistenta orgs.fata de agentii toxici

• -conjugarea cu acid glucuronic si acetilarea cu radicaliacetil,
proveniti din metabolismul glucidic, a unor subst.(sulfamide, acid
PAB) sunt importante pentru neutralizareaunor subst. straine ajunse
în orgs. sau pentrumetabolizarea unor compusi endogeni (hormoni,
bilirubina).
• In 1981, Jenkins arata ca glicemia variaza in
functie de natura alimentelor introducand
notiunea de indice glicemic.
• Principiul consta in cuantificarea puterii
hiperglicemiante a unui aliment dat, in raport cu
un glucid de referinta(glucoza sau paine alba)
• I.G.=suprafata curbei glicemice la 3 ore dupa
ingestia a 50 g glucid test/suprafata curbei
glicemice la 3 ore dupa ingestia a50 g
glucozax100
•
 Indicele glicemic
• Glucoza are IG=100
• Maltoza are IG=105
• Lactoza are IG=46 Zaharoza are IG=61
• Pt.alimente cel mai mare IG au painea si fulgii de cartofi:100-
• glucoza,painea alba90-
• painea integrala,cereale macinate 80-
• orez,fulgi de ovaz, cartofi 70
• -banane,paine graham 60
• -suc portocale,fasole gatita,paste,biscuiti 50
• -iaurt,mere 40
• -lapte degresat,pere,portocale 35
• -lapte cu ciocolata 25-lapte integral
Raspunsul glicemic variaza in functie de:
• -natura glucidelor-
• sursele lor alimentare-
• modul de preparare-
• forma fizica sub care sunt consumati
Prezenta altor nutrienti:cartofi+proteine-cresc IG
• cartofi+lipide-scad IG-prezenta fibrelor alimentare scade
IG
• Glicemia este reglata de :insulina-hormon hipoglicemiant
si de glucagon-hormonul hiperglicemiant.
 Boli legate de consum de glucide
• Promoveaza si mentin obezitatea

• Cauzeaza si agraveaza diabetul

• Cresc riscul bolilor cardiovasculare

• Pot perturba comportamentul la copii si

adulti(dezechilibrul tiamino-glucidic)

• Produc cariile dentare

• Utilizarea anormala a glucidelor:

• Intoleranta la lactoza-diabetul-hipoglicemia
• Necesarul de glucide

• Cantitatea minima de glucide pt.utilizarea optima a

proteinelor,evitarea cetozei si satisfacerea aportului de
glucoza pt SNC este deaprox.100g/zi.

• Specialistii romani recomanda 50-60 % din aportul de

energie/24h, adica 4-5g/kgc/zi.
• Se recomanda ca aportul de zaharoase sa nu
depaseasca10% din ratia calorica zilnica.
 Metabolismul glucozei
•
Arderea glucozei în celule are loc sub influenţa insulinei.
Metabolismul glucidelor poate urma o cale aerobă (în prezenţa
îndestulătoare a oxigenului) sau una anaerobă (în lisa oxigenului).
Catabolismul anaerob al glucozei poartă denumirea de glicoliză
anaerobă. Prin glicoliza anaerobă, fenomen ce are loc mai ales la
nivelul ficatului şi a muşchilor scheletici, glucoza se transformă în
acid lactic, în urma trecerii succesive prin 10 reacţii chimice
catalizate enzimatic.
• În ultima reacţie, care este reversibilă, acidul piruvic trece în acid
lactic.
• Acidul lactic nu se mai degradează mai departe, dar poate reveni în
acid piruvic, oxidându-se mai departe pe cale aerobă.
• Glicoliza anaerobă furnizează o cantitate mare de energie, însă cu
un randament scăzut, un fel de "forţă fără rezistenţă".
• Pe cale aerobă, glicoliza are un randament energetic mult superior.
În prezenţa oxigenului, glucoza trece printr-o serie de reacţii
catalizate enzimatic până la acid piruvic. Acidul piruvic, trece mai
departe în acetil coenzima A (sub influenţa piruvat dehidrogenazei),
care intră în ciclul lui Krebs, oxidându-se până la CO2 şi H2O.
Insulina favorizează fixarea glucozei în ţesuturi, stimulează
glicoliza şi activează complexul enzimatic piruvat dehidrogenaza. În
acelaşi timp, insulina inhibă arderea grăsimilor
• Glucagonul, hormon antagonist insulinei şi secretat de celulele α
din insulele lui Langerhans pe lângă faptul că inhibă insulina, mai
favorizează glucogeneza hepatică, crescând pe cele 2 căi glicemia.
Creşterea glicogenezei hepatice prin glucagon este favorizată de
consumul de proteine, mai ales la persoanele care suferă de diabet
de tip 2 (la diabetici consumul de proteine determină o secreţie
dublă de glucagon faţă de persoanele sănătoase