Biologie clasa a XI-a

II.Funcțiile organismului uman: Sensibilitatea

Funcțiile măduvei spinării: funcția reflexă

Măduva spinării are 2 funcții: reflexă și de conducere. Funcția reflexă a măduvei spinării se
realizează prin centrii nervoși din substanța cenușie. Funcția de conducere se realizează prin căile de
conducere din substanța albă.
Funcția reflexă.
Reflexele coordonate de măduva spinării se împart în:
I. Reflexe somatice
II. Reflexe vegetative
Toate aceste reflexe sunt necondiționate și se desfășoară fără implicarea centrilor nervoși cerebrali,
fapt demonstrat experimental la animale decerebrate, la care s-a întrerupt legătura encefal-măduvă.
Totuși centrii medulari sunt subordonați centrilor nervoși din encefal, din scoarța cerebrală –structuri care
determină facilitarea sau inhibarea activității centrilor medulari.
I. Reflexele somatice: au centrii în coarnele anterioare și se împart în:
1. Monosinaptice
2. Polisinaptice

1. Reflexele monosinaptice (proprioceptive, miotatice, osteotendinoase)

- au arcul reflex alcătuit din doi neuroni (o singură sinapsă -monosinaptice): unul somatosenzitiv în
ganglionii spinali și unul somatomotor în coarnele anterioare
- dendrita neuronului senzitiv este conectată cu receptorii din mușchi, iar axonul pătrunde în măduvă
prin rădăcina posterioară a nervului spinal și face direct sinapsă cu neuronul somatomotor din
coarnele anterioare medulare; axonul acestui neuron părăsește măduva prin rădăcina anterioară a
nervului spinal și se termină sub formă de plăci motorii la nivelul mușchiului
- nu există neuroni intercalari, deci răspunsul apare foarte rapid, timpul de latență este scurt și sunt
reflexe strict limitate care nu iradiază
- stimulul este reprezentat de alungirea mușchilor care mențin poziția verticală a corpului, alungire
realizată permanent în mod pasiv, sub acțiunea gravitației;
- receptorii sunt proprioceptori situați în mușchi, de aceea se mai numesc și reflexe proprioceptive;
- efectorii sunt mușchii striați ai trunchiului și mai ales, ai membrelor (reflexe miotatice)
- răspunsul constă în contracția mușchilor și extensia (întinderea) rapidă a membrului stimulat
- rolul acestor reflexe este pentru a menține poziția normală a corpului și tonusul muscular.
Exemplu: reflexul rotulian
- constă în contracția mușchiului cvadriceps femural (de pe fața anterioară a coapsei), ca urmare a
întinderii tendonului rotulian care fixează mușchiul cvadriceps femural de tibie (osul principal al
gambei);
- ca urmare, are loc extensia rapidă a gambei;
- fără acest reflex, corpul s-ar prăbuși sub acțiunea gravitației;
- acest reflex poate fi provocat și artificial, prin lovirea ușoară a tendonului rotulian, cu un ciocan de
cauciuc, la o persoană care stă relaxată pe un scaun, picior peste picior.
Alte reflexe monosinaptice: achilean, bicipital tricipital, plantar, abdominal

2. Reflexele polisinaptice (de apărare, nociceptive, exteroceptive):

- au arcul reflex alcătuit din cel putin trei neuroni: unul somatosenzitiv în ganglionii spinali, unul
somatomotor în coarnele anterioare și un număr variabil (cel puțin unul) de neuroni intercalari
- stimulii sunt nocivi (înțepătură, curent electric, obiect fierbinte) de aceea se mai numesc și reflexe
nociceptive
- receptorii sunt exteroceptori din piele –reflexe exteroceptive;
- efectorii sunt mușchii striați ai trunchiului și membrelor;
- răspunsul este mai lent, din cauza numărului mai mare de sinapse, nu mai este limitat și poate
iradia pe zone cu atât mai extinse, cu cât intensitatea stimulului este mai mare; la stimuli foarte
puternici iradierea se poate generaliza la mușchii membrelor și corpului
- răspunsul constă în flexia (îndoirea) membrului stimulat, în scopul îndepărtării acestuia față de
stimulul nociv –reflexe de apărare.
Exemplu: reflexul de flexie a antebrațului pe braț la atingerea unui obiect fierbinte

Legile reflexelor medulare polisinaptice (ale lui Pflüger):

1) Legea localizării –un excitant slab detrmină un răspuns limitat la un grup mic de mușchi (mișcarea
unei falange, ușoara flexie a labei unei broaște)
2) Legea unilateralității – mărind ușor intensitatea excitantului se obține un răspuns din partea
membrului excitat (flexia membrului excitat)
3) Legea simetriei – la o nouă mărire a intensității stimulului se obține reflexul bilateral: flexia
membrului excitat și a celui de partea opusă
 4) Legea iradierii – pe măsură ce intensitatea stimului crește, se instalează răspunsuri reflexe în care
sunt mobilizate din ce în ce mai multe grupe musculare, respectiv membrele anterioare și
posterioare
5) Legea generalizării – un excitant foarte puternic provoacă fenomene de iradiere generală a
excitației, ce se exprimă prin mișcări ale membrelor și corpului
Acest fenomen local urmat de unul general se explică prin anterenarea mai multor neuroni
motori uni- și bilaterali de la nivele medulare diferite, la stimuli din ce în ce mai puternici.

II. Reflexele vegetative:

- au centrii în coarnele laterale din zona cervicală inferioară până în zona lombară superioară (centrii
simpatici) și în zona sacrată (centrii parasimaptici) sau în substanța reticulată medulară;
- coordonează activitatea organelor interne;
Exemple:
Reflexe vegetative simpatice:
 pupilodilatator (dilatarea pupilei): C8 –T2
 cardioaccelerator (creșterea frecvenței cardiace (cardioaccelerator): T3 –T5
 vasoconstrictoare și vasodilatatoare: măduva toraco-lombară
 pilomotor sau piloerector (de ridicare a firelor de păr): T1 –L2
 sudorale: T1 –L2
 de activitate motorie (motilitate) gastro-intestinală: T6 –L2
 defecație, micțiune, sexuale: L1 –L2
Reflexe vegetative parasimpatice:
 defecație, micșiune, sexuale: S2 –S4