CHIMIA SI BIOCHIMIA

CAVITATII ORALE

Suport Curs
Sem I(continuare) si Semestrul II

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

CUPRINS

Metabolismul glucidic
Metabolismul lipidic
Metabolismul proteic
METABOLISME

METABOLISMUL GLUCIDIC

1. Căi generale de metabolizare ale glucidelor

2. Glicoliza
3. Metabolismul acidului piruvic
4. Gluconeogeneza (GNG)
5. Ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs)
6. Metabolismul glicogenului (sinteza, degradare, reglare)
7. Reglarea glicemiei
8. Căi particulare de metabolizare a glucozei: calea pentoz-
fosfaţilor (CPP)
9. Metabolismul acizilor uronici, glicoproteine, proteoglicani
1. CĂI GENERALE DE METABOLIZARE ALE GLUCIDELOR

Dupa digestia glucidelor alimentare si absorbtia monozaharidelor rezultate sub actiunea

enzimelor continute in sucurilor digestive (amilazele salivare si pancreatice,
dizaharidaze), moleculele de G circula prin fluidul sanguin catre celulele consumatoare.

Condiţiile ca glucoza să se metabolizeze sunt:

1. Traversarea membranei celulare şi pătrunderea glucozei în interiorul celulei

(acest lucru este dependent de insulină, cu excepţia celulei hepatice care este permeabilă
pentru glucoză).

2. Fosforilarea glucozei (se formeaza G-6- P , care, prin incarcare electrica, nu

mai poate parasi celula si urmeaza caile metabolice).

Căile de metabolizare ale glucozei (G-6-P):

1.Glicoliza (cu formare de acid piruvic sau acid lactic)

2.Glicogenogeneza
3.Calea pentoz-fosfaţilor (cu formare de pentoze)
4.Sinteza acidului glucuronic
Metabolizarea glucozei pe orice cale presupune fosforilarea ei, rezultând G-6-P

Fosforilarea este o reacţie ireversibilă catalizată de 2 tipuri de enzime :

HK - hexokinaza (enzimă nespecifică)
GK- Glucokinaza (enzimă specifică)

GK- este o enzimă specifică glucozei (spre deosebire de HK care acţionează şi pe

celelalte hexoze) şi care acţionează la nivelul ficatului. GK hepatică acţionează
numai la un aport masiv de G (când HK nu mai face faţă) şi transformă G-6-P în
glicogen.
 GLICOLIZA

GLICOLIZA reprezintă procesul de degradare al glucozei, are loc în

citoplasmă.
Se poate desfăşura în prezenţa sau în absenţa oxigenului astfel încȃt produsul
final este diferit : fie piruvat(+O2), fie lactat (-O2)

Principalul scop al glicolizei îl reprezintă producerea de energie.

Glicoliza poate fi impartita in doua etape:

1. Consumatoare de energie (de la G la trioz-fosfati)
2. Formatoare de energie (de la trioz fosfati pana la piruvat sau
lactat)
 GK isomerase PF1K aldolase
G G-6-P F-6 P F-1,6 -P2 GA- 3P + DHAP
ATP ADP ATP ADP
X2

(+6ATP)
GA3PDH NADH
-1ATP -1ATP
1,3 DPG
1,3 DPGK ATP +2ATP

3 PG

+2ATP Mutase

2 PG
LDH Pyruvate K
Lactate Pyruvate PEP

NADH+H NAD ADP ATP

În aerobioză glicoliza se opreşte la piruvat, NADH generat în reacţia
gliceraldehid-3fosfat parcurge lanţul respirator (O2 este disponibil)
generȃnd 2×3 molecule de ATP.
In anaerobioza, NADH este fortat sa cedeze protonii unui substrat
nesaturat, singurul capabil sa-i preia fiind piruvatul, care astfel se
reduce, generand lactat (in reactia LDH).

Importanţa glicolizei:
•Prin glicoliză rezultă energia de care celula are nevoie
•Din intermediarii glicolizei, se pot genera alte molecule: aminoacizi,
lipide, carbohidrati.
Reglarea Glicolizei
Prin reglarea unui proces se înţelege reglarea enzimelor din procesul respectiv .
În glicoliză participă 2 tipuri de enzime:
1)Enzime care catalizează reacţii în ambele sensuri (reacţii reversibile)
2)Enzime care catalizează reacţii într-un singur sens(reacţii ireversibile)
Reglarea glicolizei reprezintă reglarea enzimelor specifice (cele care catalizează
reacţiile ireversibile):
-GK( glicokinaza)
-PFK(fosfofructokinaza)
-PirK(piruvatkinaza)
Aceste enzime sunt reglate prin factori alosterici şi hormoni.
Factorii alosterici realizează un control calitativ asupra enzimelor, controlȃnd viteza de
reacţie, iar hormonii un control cantitativ,controlȃnd sinteza enzimei.
Factorii alosterici acţionează prin legarea la suprafata enzimei in situsurile allosterice,
unii printr-un mecanism de feed-back (reglarea unei enzime prin produsul său final).
De exemplu: GK- este inhibată de G-6-P
PFK- este inhibată de ATP şi stimulată de AMP
Pir K-este inhibată de ATP şi stimulată de AMP
Hormonii acţionează asupra E fie prin inducţie, fie prin represie. În cazul glicolizei,
insulina determină inducţie enzimatică, favorizȃnd producţia de enzime specifice,iar
adrenalina determină represie adică, scăderea sintezei E
REGULATION DE LA GLYCOLYSE
Bilanţul energetic al glucozei pȃnă la piruvat:

-1-1+2+2(+6)= +8ATP

Bilanţul energetic pȃnă la lactat:

-1-1+2+2= +2 ATP

Deşi se eliberează o cantitate relativ mică de energie, viteza mare a

fluxului glicolitic asigură cel puţin pentru perioade scurte, necesarul
energetic al ţesuturilor în lipsa oxigenului.

Dacă anaerobioza e de scurtă durată şi în sistem apare O2 lactatul se

transformă în piruvat care este apoi degradat la CO2 şi H2O în ciclul
Krebs, realizând astfel eliberarea totală a energiei din molecula de G
(pentru a trece în ciclul Krebs piruvatul este mai întâi decarboxilat la acetil
CoA).
CALEA 2,3 DPG (difosfogliceratului)

Calea 2,3 DPG (denumită şi şuntul RAPAPORT-LUEBERING) este o

glicoliză indirectă care are loc numai în eritrocit şi prin care de la 1,3 DPG se
ajunge tot la 3 PG, dar pe o cale ocolită, trecând printr-un intermediar : 2,3
DPG

Această cale indirectă de glicoliză este importantă deoarece pe această cale

se produce o moleculă nouă: 2,3 DPG care are rol în scăderea afinitatii Hb
pentru O2; astfel încât O2 să se dezlege uşor de Hb şi să rămână în ţesut,
favorizând oxigenarea ţesuturilor.
Mai mult, pe aceasta cale se lasă disponibila o mare cantitate de ADP , in
acest fel asigurandu-se continuitatea glicolizei
Calea 2,3 DPG-schema dupa Harper’s Biochemistry
METABOLISMUL ACIDULUI PIRUVIC

Acidul piruvic rezultat din glicoliză poate urma 4 căi :

1. Carboxilare (pir.carboxilaza) OAA

2. Decarboxilare oxidativa (pir DH) Acetil CoA
3. Reducere (LDH) Acidul lactic
4. Transaminare (GPT) Alanina
 METABOLISMUL ACIDULUI PIRUVIC

ac. piruvic rezultat din glicoliză se poate angaja prin 4 reacții:

Carboxilare (Pyr Carboxilaza) OAA

Decarboxilare oxidativă (Pyr DH)

Glicoliză AcetilSCoA
G Acid piruvic

Reduction (LDH)
Lactat

Transaminare (ALT)
Alanină
CICLUL KREBS (ciclul acizilor tricarboxilici)

Reprezintă calea finală, comună, de degradare a glucidelor,lipidelor şi

proteinelor. Are loc în mitocondrie şi este iniţiat de acetil CoA numai împreună
cu acidul oxal acetic (OAA) , ambele putand proveni din piruvat: una prin
decarboxilare oxidativă (acetil CoA) şi una prin carboxilare (OAA).

Pe parcursul ciclului Krebs se generează 38 de molecule de ATP; o singură

moleculă de ATP direct dintr-o moleculă de acetil CoA prin reacţia de
fosforilare la substrat.

În ciclul Krebs se generează coenzime reduse (NADH+H, FADH2) care mai

departe parcurg lanţul respirator, energia rezultată din acest proces fiind
ulterior convertită în molecule de ATP prin procesul de fosforilare oxidativă.

Ciclul Krebs este aşadar o cale amfibolică (adică şi de sinteză şi de

degradare). De exemplu, pentru a sintetiza hemoglobină este necesar succinil
CoA care este un intermediar din acest ciclu de reacţie; acidul glutamic (GLU)
cu rol în transportul NH3 rezultă prin transaminare tot dintr-un component al
ciclului Krebs (α cetoglutarat)
Reacţiile de decarboxilare din Ciclul Krebs sunt:

 Reacţia IC-DH (izocitrat dehidrogenaza)- catalizează o reacţie de

decarboxilare + oxidare
 Reacţia α cetoglutarat dehidrogenaza- care catalizează o reacţie de
decarboxilare oxidativă

Reacţiile de oxidare din Ciclul Krebs sunt:

Reacţia IC-DH (NAD-dependentă )

Reacţia α cetoglutarat DH (NAD-dependentă)
Reacţia SDH (FAD-dependentă)
Reacţia MDH (NAD-dependentă)

In acest ciclu de reactii mai are loc si o reactie de fosforilare la nivel de

substrat (cea a tiokinazei), cu productie de 1 mol ATP.
GLUCONEOGENEZA (GNG)

Gliconeogeneza reprezintă producţia de glucoză din produşi

neglucidici:

a . piruvat şi lactat
b . lipide (acizi graşi şi glicerol)
c . proteine (aminoacizi)

Gluconeogeneza poate avea loc şi în condiţile unui aport normal de

glucoză dar la o viteză mult scăzută, în asemenea situaţie fiind necesară
reutilizarea lactatului format în muşchi şi eritrocit şi a glicerolului
rezultat din degradarea trigliceridelor în ţesutul adipos.
 GLUCONEOGENEZA DIN PIRUVAT ŞI LACTAT

ETAPE

Piruvat PEP
-CO2
PC PEPCK

ATP ADP
-CO2
OAA

Enzime comune
PEP F1,6P2

F1,6 DP-aza
F1,6 P2 F-6-P
Pi
I
F-6-P G-6-P

G-6-P-aza
G-6-P G
Pi
GLUCONEOGENEZA DIN LIPIDE
1) Gluconeogeneza din acizi graşi(AG)
Acizii graşi prin degradare formează cantităţi mari de acetil ̴CoA, acesta neputȃndu-se transforma în
glucoză. Doar AG cu număr impar care formează prin degradare şi o moleculă de propionil pot forma pe
lȃngă acetil ̴CoA, glucoză.

AGimpar Ʃ CH3 CO ̴SCoA≠ G

GNG
1mol.CH3 CH2 CO ̴ScoA G

Carboxilaza + CO2 M
CH3 CH2 CO ̴ScoA CH 3CH CO ̴ScoA
Propionil CoA CO OH
Metil-malonil CoA

HOOC- CH2- CH2- CO ̴ScoA

Succinil CoA

Succinat
Ciclul KREBS

Fumarat

Malat

OAA G NG

G
2) Gluconeogeneza din glicerol
REGLAREA GLUCONEOGENEZEI

Enzimele specifice din Gluconeogeneză:

PC
PEPCK
F1,6P2-aza
G-6-P-aza

Reglarea gluconeogenezei se realizează prin reglarea

enzimelor specifice.
Factorii alosterici intervin asupra enzimelor printr-un
control pozitiv sau negativ asupra vitezei de reacţie, în timp
ce hormonii acţionează prin inducţie sau represie (insulina
determină represie, iar adrenalina inducţie).
 GLICOGENOGENEZA

Glicogenul reprezintă forma de depozit a excesului de glucide

din organism.
Se formează în faza anabolică prin glicogenogeneză cu
predilecţie în ficat şi muschi.
Transformarea glucozei în glicogen are loc în condiţii de
hiperglicemie în ficat şi muşchi.
 Glicogenul din ficat reprezintă o sursă de energie pentru
întreg organismul (pentru că prin glicogenoliză în ficat se
obţine glucoză) în timp ce glicogenul din muşchi reprezintă
sursă de energie exclusiv pentru necesităţile proprii (prin
glicogenoliza se formeaza doar G-6-P, si nu G)
S IN TEZA DE GLICOGEN – e t a pe :

GK I(M)
Bilanţ: (1) G G-6-P G-1-P
Pirofosforilaza
(2) G-1-P + UTP UDP-glucoză + PPi

(3) PPi + H2O 2 Pi

Glicogen Sintetaza [leg 1-4]
(4) UDP- glucoză + glicogenn Glicogenn+1 (liniar) + UDP

(5) UDP +ATP U TP + ADP

Enzima de Ramificare [leg. 1-6]
(6) Glicogenn+1 (liniar) Glicogen ramificat
leg 1-4 si 1-6 glicozidice

G-6-P + ATP + glicogenn +H2O glicogenn+1 + ADP + 2 Pi

S IN TEZA DE GLICOGEN – REGLARE COVALEN TĂ

Reglarea glicogenogenezei - este realizată de hormoni care acţionează tot prin
reglarea covalentă a glicogen-sintetazei, dar în muşchi glucagonul acţionează şi printr-un
mecanism independent de AMPc.

Hormonii reglează glicogenogeneza prin reglarea glicogen-sintetazei (care are 2 forme:

cu P şi fără P) prin reglare covalentă (adică prin fosforilare/defosforilare).
Enzima cheie glicogen –sintetaza are două forme - P = forma inactivă
+P = forma activă
andrenalina
(+) noradrenalina
K

Glicogen sintetaza (-P) Glicogen sintetaza (+P)

[Activă] [ Inactivă]

P-aza
( +) Insulina
 GLICOGENOLIZA
o Degradarea glicogenului este un proces prin care din polizaharid se
obţin molecule mici de monozaharid, adică de glucoză (G), care
apoi prin glicoliză se poate transforma în energie.
o Este un proces care are loc în ficat şi muşchi. Glicogenul din ficat
reprezintă o sursă de energie pentru întreg organismul (pentru că
prin glicogenoliză în ficat se obţine glucoză) în timp ce glicogenul din
muşchi reprezintă sursă de energie exclusiv pentru necesităţile
proprii (pentru că prin glicogenoliza din muşchi nu se formează
glucoză ci doar G-6-P deoarece muşchiului îi lipseşte G-6-P-aza).
Pentru el nu este o problemă deoarece intră direct în glicoliză dar nu
poate ceda şi altor ţesuturi deoarece G-6-P nu iese afară din celulă.
o Enzima cheie este glicogen-fosforilaza.
o Degradarea de glicogen are loc atunci când este nevoie de G
(de energie), iar pentru aceasta este nevoie de fosfat (P) şi 2
enzime principale:
- Glicogen fosforilaza (care desface legăturile 1-4 glicozidice)
- Enzima de deramificare (care desface legăturile 1-6)
 Glicogen
Fosforilaza
(desface legăturile 1-4)
enzime de deramificare
G-1-P + rest de glicogen G-6-P
(legatura 1-6)
Reglarea glicogenolizei - este realizată de hormoni care acţionează tot prin reglarea
covalentă a glicogen-fosforilazei, dar în muşchi glucagonul acţionează şi printr-un
mecanism independent de AMPc.

Hormonii reglează glicogenoliza prin reglarea glicogen-fosforilazei (care are 2 forme:cu

P şi fără P) prin reglare covalentă (adică prin fosforilare/defosforilare).
Enzima cheie glicogen –fosforilaza are două forme - P = forma inactivă
+P = forma activă
andrenalina
(+) noradrenalina
K

Glicogen fosforilaza (-P) Glicogen fosforilaza (+P)

[Inactivă] [ ACTIVĂ]

P-aza
( +) Insulina
CALEA PENTOZ – FOSFAŢILOR (şuntul pentoz-fosfaţilor)

Calea pentoz-fosfaţilor este o cale metabolică prin care G-6-P se

transformă în F-6-P, dar intermediar se obţin pentoze.

Are două etape:1)Etapa oxidativă (de la G-6-P până la Pentoze)

2)Etapa neoxidativă (de izomerizare şi
transfer): de la Pentoze la F-6-P

Calea Pentoz-Fosfaţilor care se desfăşoară în citoplasmă este

importantă pentru că pe această cale se formează :

1)Pentoze cu rol în sinteza de : nucleotide (ATP, FAD, NAD)

acizi nucleici (DNA, RNA)
2)NADPH care cedează H în procesele de reducere are rol în
sinteza de colesterol, corpi cetonici, hormoni, AG, rol în
hidroxilarea unor compuşi străini şi rol în menţinerea
glutationului redus (GSH).
ETAPELE ŞUNTULUI PENTOZ –FOSFAŢILOR

1. Etapa oxidativă de formare a pentozelor fosforilate şi a NADPH + H

2. Etapa de izomerizare a pentozelor şi de închidere a ciclului cu formare
de F-6-P (hexoze)

G-6-P F-6-P
Etapa NAD Etapa neoxidativa
oxidativa NADPH2

PENTOZE

In conditiile defectului genetic al enzimei G-6-P DH, cantitatea de

NADPH2 va fi redusa, cu diminuarea consecutiva a cantitatilor de
GSH (glutation redus). În aceste condiţii nu mai are cine să
descompună H2O2 (apa oxigenată), care va distruge membrana
hematiilor (hemoliză), cu instalarea consecutiva a anemiei
hemolitice.
CALEA ACIDULUI GLUCURONIC

Calea acidului glucuronic reprezintă o altă cale de metabolizare a

G-6-P, ce are loc în ficat, în urma căreia se obţine acidul glucuronic.

Rolul acidului glucuronic:

1. In conjugare: acidul glucuronic prin conjugare cu diferiţi
compuşi (amine, alcooli, fenoli) îi transformă din liposolubili în
hidrosolubili, mai puţin toxici şi care se pot elimina prin urină
2. In detoxifiere (eliminare de substanţe toxice) : de exemplu
prin conjugare cu bilirubina indirectă (liposolubilă) aceasta
este transformată în bilirubină directă (hidrosolubilă) care se
elimină prin urină (este netoxică).
3. In sinteza de mucopolizaharide (MPZ)
 GLICOPROTEINE ŞI PROTEOGLICANI (MPZ)

Glucidele din organism se pot găsi şi sub formă de complexe, legate cu

proteine. Legătura dintre partea
Glicoproteinele conţin oligozaharide legate covalent de proteine.
Proteoglicanii conţin polizaharide (PZ) legate covalent de
proteine, de aceea se mai numesc şi muco-polizaharide.

GLICOPROTEINE

Glicoproteinele sunt complexe de glucide (oligozaharide) legate

covalent de proteine.
Exemple şi roluri: 1.Glicoproteinele din membrană (rol în structura
membranară)
2.Imunoglobulinele (anticorpi) cu rol în apărare
3.Receptorii de pe suprafaţa membranară: rol
în transmiterea mesajului.
4.Feritina cu rol în transportul ionilor de Fe2+
5.Fibrinogenul din sânge cu rol în coagulare.
 P ROTE OGLIC AN I

Proteoglicanii (MPZ-mucopolizaharide) sunt complexe de glucide (PZ-

polizaharide numite şi GAG adică glicoz-amino-glicani) legate covelent de
proteine.

Proteoglicani = Proteine PZ (GAG) [(DZ) n- SO3H]

Hexozamină Acid glucuronic

Exemple de MPZ
Heparină
Acidul hialuronic
Condroitin –sulfaţi
Keratan-sulfaţi

Roluri:
o permeabilitatea tisulară şi în structura substanţelor
fundamentale
o reţinerea şi eliberarea apei
o reţinerea şi eliberarea ionilor
o antiinflamator
o anticoagulant
 REGLAREA GLICEMIEI

Pe lângă hormoni şi factorii alosterici care controlează enzimele

implicate în căile metabolice legate de glucoză mai intervine şi
controlul celular ( ficatul şi rinichiul).
Ficatul prin cele două enzime GK şi G-6-P-aza se comportă ca un
consumator de glucoză când e prea multă sau ca un donator (G-6-P-
aza) când atunci când avem nevoie.
Rinichiul în mod normal reabsoarbe total întreaga cantitate de glucoză
prin tubii renali.Dacă este depăşită valoarea prag de eliminare a
glucozei în urină (1,7-1,8‰) este depăşită capacitatea de reabsorbţie,
se reabsoarbe parţial glucoza prin tubii renali, iar o parte se elimină
prin urină(glucozurie).
 REGLAREA ENZIMATICA A GLICEMIEI

- GK
- PFK
- pir K - Gg-sintetaza
Glicoliză Glicogenogeneză
Acid piruvic G-6-P Glicogen
GNG Gg-liză
-PC - Gg-fosforilaza
-PEPCK
-F1,6P2-aza
-G-6-P-aza

inducţie re glare fos forilare

represie Hormonii covalentă defosforilare