Metabolismul glucidic

Plan de lectie
1. Generaliati. Digestie si Absorbtie.
2. Glicoliza, reglarea procesului
3. Decarboxilarea oxidativa a piruvatului
4. Ciclul Krebs reglarea procesului
5. Gluconeogeneza reglarea procesului
6. Metabolismul glicogenului reglarea procesului
7. Calea pentoz fosfatilor, reglarea procesului

Glucidele numite si carbohidrati sunt compusi cu functiune mixta continand mai multe grupari
hidroxil (poli-oli) si o grupare aldehidica respectiv cetonica.
Structura generala a unui glucid este CnH2nOn. Celel mai intalnite glucide sunt din clasa:
celor ce contine 5 atomi de carbon: riboza
celor ce contine 6 atomi de carbon: glucoza, fructoza
Metabolismul glucozei
Glucoza prezenta in organism provine din surse exogene (alimentatie) sau din surse endogene
(sinteza de novo a glucozei).
Din alimentatie glucoza provine din amidon care este un polizaharid ce contine unitati de
glucoza unite intre ele prin legaturi 1 – 4 α glicozidice. Digestia amidonului incepe in cavitatea
bucala sub actiunea amilazei salivare si se finalizeaza in intestin sub actiunea amilazei
pancreatice si a enzimelor intestinale. In urma digestiei rezulta molecule de glucoza care este
absorbita la nivel intestinal prin mecanism activ. Din enterocit glucoza trece printr-un transportor
specific in directia gradientului de concentratie in sistemul portal de unde ajunge la ficat. De aici
glucoza este distribuita tuturor celulelor unde este utilizata in proportie insemnata ca sursa
energetica.
Glucoza trece din sange in celule, fara consum de energie, prin intermediul unui transportor
specific (GLUT) si ajunsa in celulula ea este fosforilata. In urma fosforilarii glucoza nu mai
poate parasi celula, ramanand astfel captiva la nivel cellular. Glucoza fosforilata poate fi apoi
utilizata in urmatoarele procese (fig 1):

Fig 1
Din punct de vedere al modului de obtinere a energiei cellule se pot clasifica in:
-celule gluco-dependente care utilizeaza ca sursa de energie exclusiv glucoza si anume:
eritrocitul si creierul (foloseste in proportie de 90% glucoza ptr nevoile lui energetice)
- gluco-independente care utilizeaza si alte substrate in afara de glucoza pentru a obtine energie.
Din punct de vedere al modului de patrundere a glucozei in celula acestea se clasifica in:
- celule insulino-dependente, in care glucoza patrunde ca urmare a actiunii insulinei; acestea
sunt adipocitul si celula musculara
- celule insulino-dependente, in care intrarea glucozei nu este dependenta de prezenta/actiunea
insulinei.
I. Glicoliza
Glicoliza reprezinta catabolismul glucozei in scopul generarii de energie (ATP). Se desfasoara în
toate tipurile de celule la nivelul citoplasmei. Importanta procesului este determinata de faptul ca
glicoliza poate genera ATP atat in prezenta cat si in absenta oxigenului in procesele de glicoliza
aeroba respectiv glicoliza anaeroba.
Procesul complet al degradarii glucozei este prezentata in figura 2. de mai jos, in care:

Fig 2
- procesul 1 reprezinta glicoliza anaeroba
- procesele 2, 3, 4 reprezinta degradarea completa a acidului piruvic (intermediar al glicolizei
anaerobe) pana la CO2 , H2O si energie si se numeste (oarecum impropriu) glicoliza aeroba.
1. Glicoliza anaeroba
Procesul prezinta doua etape: a. etapa preparativa, consumatoare de energie (fig3) si b. etapa
generatoare de energie ATP(fig.4).

a. etapa preparativa, consumatoare de energie

Fig 3
Reactia de formare a glucoza-6-P (G-6-P) este o reactie ireversibila, cu consum de ATP,
catalizata de hexokinaza (HK) in toate tesuturile si de glucokinaza (GK) doar în ficat și celulele
pancreatice β. HK are afinitate ridicată pentru glucoză (Km scăzut) fiind astfel capabilă să
fosforieze eficient glucoza chiar la concentrații sanguine scăzute. GK are afinitate scăzută pentru
glucoză (Km crescut) actionand numai la o concentrații ridicate de glucoză (post prandial).
Glucoza-6-P sufera procesul de izomerizare in prezenta fosfogluco- izomerazei convertindu-se la
fructoza-6P.
Fructoza-6P este convertit la fructoza-1,6-difosfat (F1,6DP) intr-o reactie ireversibila (cea de a
doua in aceasta etapa), cu consum de ATP, catalizata de fosfofruto-1-kinaza (FF1K). Reactia
catalizata de FF1K este limitanta de viteza iar enzima este reglata alosteric pozitiv (activata) de
AMP si Fructoza 2,6 DP si negativ (inhibata) de ATP si citrat.
Fructoza-1,6-difosfat este clivat, sub actiunea unei aldolaze, generand 2 molecule de trioza si
anume: gliceraldehid-3-fosfat si dihidroxiaceton fosfat, structuri ce pot fi convertite una la
cealalta sub actiunea unei triozfosfat izomeraze. Gliceraldehid-3-fosfat intra apoi in etapa
generatoare de energie prin transformarea in acid 1,3 difosfogliceric. Pe masura ce gliceraldehid-
3-fosfat este consumata, dihidroxiaceton fosfat este convertit la forma de gliceraldehid-3-fosfat si
intra in metabolizare.
b. etapa generatoare de energie ATP.

Fig 4

Gliceraldehid-3-fosfat este oxidat și fosforilat pe seama fosfatului anorganic de catre

gliceraldehidă-3-P dehidrogenază (GA3P-DH) care utilizeaza drept coenzima NAD. NAD este
convertit la NADH. Energia eliberată în timpul oxidării este incorporata în legătură de fosfat
macroergica a 1,3-difosfoglicerat sau 1,3-DPG. Prin urmare 1,3-DPG va transfera fosfatul
„macroergic” ADP-ului sub actiunea fosfoglicerat kinazei rezultand o molecula de ATP (ATP =
7,3 kcal / mol) prin fosforilare la nivel de substrat. In urma reactiei va rezulta acidul 3
fosfogliceric. Pentru activarea fosfatului „non-energetic” in pozitia 3 a acidului, acesta este
transferat sub actiunea unei mutazei formandu-se acidul 2-fosfo gliceric. Acidul 2-fosfo gliceric
sufera in prezenta enolazei o „dezhidratare” rezultand fosfoenol piruvatul (PEP) compus a
macroergic.
PEP va transfera „fosfatul macroergic” ADP_ului sub actiunea piruvat kinazei (PK) obtinandu-se
o noua molecula de ATP prin fosforilare la nivel de subtrat, intr-o reactie ireversibila si acid
piruvic (P) .

Pentru ca glicoliza sa continue este nevoie ca NADH+H + format in reactia catalizata de GA3P-
DH sa „descarce” hidrogenii, in scopul refacerii NAD (fig.5), care devine astfel disponibil sa reia
procesul de dehidrogenare a gliceraldehidă-3-P-ului. „Descarcarea” hidrogenilor” poate fi
realizata in doua moduri:
- anaerob (in absenta oxigenului, in citoplasma) cand sub actiunea lactat dehidrogenazei
(LDH), acidul piruvic va fi convertit la acid lactic
- aerob (in prezenta oxigenului in mitocondrie) cand prin intermediul unor „navete” (vezi
bilantul glicolizei aerobe) hidrogenii NADH+ H+ sunt traferati in mitocondrie in lantul
respirator (fig 5).
 Fig 5
Reactia de regenerare a NAD (prin formarea de acid lactic) permite glicolizei sa functioneze si să
genereze ATP în absența oxigenului, prin fosforilarea la nivelul substratului.

Bilantul energetic al glicolizei anaerobe:

Etapa consumatoare de energie: 2 ATP sunt consumati in reactiile catalizate de:
- hexokinază/glucokinază
- fosfofructokinaza
Etapa generatoare de energie: 4 ATP sunt generate de fosforilarea la nivel de substrat (cate 2
ATP pentru o moleculă de trioză x 2 cat sunt generate prin scindarea fructozei) in reactiile:
atalizate de:
- fosfoglicerat kinazei
- piruvat kinazei

Bilantul energetic al glicolizei anaerobe este: 4 ATP - 2 ATP = 2 ATP

Rezultatul global al glicolizei anaerobe este: glucoza + 2ADP + 2Pi → 2 lactate + 2ATP + 2H2O

In concluzie in glicoliza anaeroba pot fi sinetizati 2 ATP in absenta oxigenului. Procesul poate fi
privit ca un plan de rezerva pentru situatia in care celula este lipsita temporar de afluxul de
oxigen. Exista insa celule glucodependente care depind exclusiv de glucoza pentru obtinerea
energiei. Creierul spre exemplu isi asigura necesarul energetic cvasi-exclusiv pe seama glicolzei
aerobe, el neputand utiliza acizii grasi (sursa majora de energie pentru majoritatea tesuturilor) in
acest scop.
Eritrocitele nu conțin mitocondriile deci nu pot utiliza alte substrate care oxidate în mitocondrii
vor genera energie .
Un caz particular este muschiul in activitate sustinuta in care nevoile energetice depasesc
capacitatea sistemelor furnizoare de energie (ciclul krebs, LR) si astfel o parte importantă a ATP
se obține prin glicoliza anaerobă.

Reglarea glicolizei
Este realizata prin mecanisme: allosteric, covalent si inductie /represie la nivelul enzimelor care
catalizeaza reactiile ireversibile ale procesului astfel:
- hexokinaza - este inhibată alosteric de glucoză-6-P prin mecanism de inhibiție feed-back(fig.
2)
- glucokinaza - este indusă de catre insulină
- fosfofructo 1-kinazei (FFK-1) este enzima limitanta de viteza a glicolizei si reglata prin
mecanism alosteric:
- de activare prin: AMP si fructoza 2,6 DP (la nivel hepatic si cel mai puternic
activator alosteric al enzimei) (fig.6)
- de inhibare prin: ATP si citrat
- Piruvat kinaza (PK) este reglata prin doua mecanisme diferite:
- activată alosteric de fructoză-1,6-DP prin mecanism de stimulare feed-forward
- activata prin defosforilare in prezenta insulinei si inhibata (covalent) prin fosforilare (în
ficat) in prezenta glucagonului (fig.7) i
- indusa de insulina si represata de glucagon

Mecanismul reglarii glicolizei prin actiunea F2,6 DP cel mai puternic activator alosteric al
enzimei fosfofructo 1-kinazei (FF1K)

Fig 6
Fructoză-2,6-difosfat (F-2,6-DP) este modulatorul alosteric pozitiv cel mai eficient al
fosfofructo 1-kinazei, acest efect având o importanță deosebită în ficat. F-2,6-DP se sintetizează
prin fosforilarea F-6-P sub acţiunea fosfofructo 2- kinazei (FF2-K) care este parte a unei enzime
bifunctionale. Enzima bifunctionala contine două domenii cu activităţi catalitice diferite: un
domeniu kinazic, fosfofructo 2-kinaza (FF2-K) si un domeniu fosfatazic fructozo 2,6 difosfataza
(F-2,6DP -aza) si este reglata covalent prin fosforilare-defosforilare.
Prin fosforilare sub actiunea proteine kinazei A (activata de APMc ca raspuns la prezenta
glucagonului) domeniul fosfatazic devine activ si cel kinazic inactiv. Prin urmare concentratia F-
2,6-DP va scadea ca urmare a hidrolizei catalizate de F-2,6DP-aza, activitatea FF1-K va fi
diminuata si glicoliza incetinita.
Prin defosforilare sub actiunea unei fosfataze (activata ca raspuns la prezenta insulinei)
domeniul fosfatazei este inhibat si cel kinazic activat. Prin urmare sub actiunea FF2-K activata
va creste concentratia F-2,6-DP care va activa FF1-K si accelera glicoliza.
In concluzie: echilibrul dintre cele două activităţi enzimatice este controlat de către insulină şi
glucagon prin intermediul reglării covalente astfel:
- -insulina activeaza prin defosforilare, FF2-K devine activa si astfel glicoliza este
favorizata si gluconeogeneza inhibata
- -glucagonul activeaza prin fosforilare, FF2-K devine inactiva si astfel glicoliza este
inhibata si gluconeogeneza activata.

Mecanismul reglarii glicolizei prin mechanism covalent a activitatii piruvat kinazei.

Enzima este reglata diferit la nivel hepatic si muscular.
 Fig 7

2. Decarboxilarea oxidativa a acidului piruvic

In glicoliza anaeroba sunt generati 2ATP care reprezinta aproximativ 5% din energia totala
incorporate in molecula de glucoza.
Prin incorporarea hidrogenilor din NADH+H+ in lactat o mare parte din energia acestor
echivalenti reducatori se pierde. Mai mult nici potentialul energetic al molecule de piruvat nu
este folosit integral. Prin urmare extragerea continutului energetic al celor doua substrate (acid
piruvic si NADH+H+) se realizeaza prin introducerea lor in mitocondrie respectiv in lantul
respirator in conditii aerobe.

Acidul piruvic (piruvatul) este o placa turnanta el fiind metabolizat functie de conditiile existente
la un moment dat in celula/tesut astfel:
in conditii catabolice:
anaerobe, piruvatul este redus la lactat sub acţiunea lactat dehidrogenazei
aerobe: piruvatul trece in mitocondrie unde este degradat prin decarboxilare
oxidativă la acetil ⁓ CoA
in conditii anabolice piruvatul provenit din diferite surse (vezi gluconeogeneza) este
carboxilat la oxalacetat si apoi transformat în glucoză.

Decarboxilarea oxidativă a piruvatului are loc în mitocondrie si reprezinta conversia acestuia la

acetil-CoA si CO2 sub actiunea piruvat dehidrogenazei (PDH). Procesul este unul oxidativ
deoarece are loc cu extragere de hidrogen simultan cu indepartarea unei molecule de CO2 .
Piruvat dehidrogenaza (PDH) este un complex multienzimatic alcătuit din 3 enzime, 5
coenzime (TPP, acid lipoic, coenzima A, FAD şi NAD +) (fig 8) si contine deasemenea si 2
proteine reglatorii (o protein kinază - PDH kinaza si o protein fosfatază - PDH fosfataza).
Enzimele ce alcatuiesc complexul sunt asezate intr-o anumita ordine astfel incat produsul de
reactie al unei enzime devine imediat substrat pentru enzima următoare.
 Fig 8

Enzima Coenzime necesare Vitaminele din care provin

Piruvat dehidrogenaza (E1) tiamin pirofosfat tiamina (vitamina B1)
Dihidrolipoil transacetilaza (E2) acid lipoic acid lipoic
coenzima A acid pantotenic
Dihidrolipoil dehidrogenaza (E3) FAD riboflavina (vitamina B2)
NAD+ nicotinamida (vitamina PP)

Prima enzima (E1) a complexului este piruvat dehidrogenaza (da numele intregului complex)
utilizeaza drept coenzima tiamin pirofosfat (TPP) provenit de la vitamina B1 (numita si tiamina).
Acidul piruvic se ataseaza la TPP, sufera procesul de decarboxilare in urma caruia ramane legat
sub forma de derivat hidroxi-etil. Gruparea hidroxi-etil (- CH-OH) este oxidata (un hidrogen este
extras) la forma carbonilica - C=O rezultand gruparea acetil. Hidrogenul extras si gruparea acetil
sunt preluate catre acidul lipoic si coenzima TPP regenerata.
Acidul lipoic este coenzima care apartine celei de a doua enzime (E 2), contine o punte disulfidica
care este scindata si care preia hidrogenul extras si restul de acetil provenit de la piruvat formand
acidul acetil-dihidrolipoic. Gruparea acetil este apoi transferată pe coenzima A (forma
coenzimatica a acidului pantotenic), rezultând acetil ⁓ CoA ce contine o legătura tioesterica
macroergica si acidul lipoic sub forma redusa de acidul dihidrolipoic.
In final acidul lipoic este regenerat (puntea disulfidica refacuta) prin oxidarea acidului
dihidrolipoic intr-o succesiune de dehidrogenari la care participa inital FAD si apoi NAD ca
acceptor final cu formare de NADH+H+ (E3).
Relatia finala care descrie acest proces ireversibil este:

Lipsa vitaminei B1 din alimentatie conduce la aparitia unor fenomene neurologice severe
deoarece diminueaza glicoliza aeroba la nivelul SNC care este tesut glucodependent.
Reglare activitatii complexului PDH
Reactia catalizata de PDH este una ireversibila reglata prin mecanism alosteric si covalent astfel:
- compusii care semnalizeaza abundenta energetica (acetil-CoA, NADH+H+ si ATP) vor
inhiba alosteric activitatea E1 din complex.
- Ca 2+ activeaza alosteric complexul. Se presupune ca nivele crescute de Ca 2+ responsabile
de contractia musculara vor asigura necesarul sporit de energie stimuland glicoliza aeroba
- reglarea covalenta este realizata prin fosforilare/defosforilare de catre doua enzime
atasate strans complexului enzimatic si care sunt: piruvat dehidrogenaz-kinaza (PDH-K)
si piruvat dehidrogenaz fosfataza (PDH-Paza). Forma defosforilata generata de actiunea
PDH-Paza (sub actiunea insulinei) activeaza complexul in timp ce forma fosforilata
generata de actiunea PDH-K (activata de glugagon) inactiveaza complexul.
- Reglarea hormonala actioneaza astfel:
- insulina activeaza PDH in tesutul adipos promovand sinteza de rezerve
glucidice/lipidice
- catecolaminele activeaza PDH la nivelul muschiului cardiac.

In mitocondrie intalnim pe langa piruvat dehidrogenaza (PDH) o alta enzima care utilizeaza
acelasi sistem enzimatic care apartine insa ciclului Krebs si care decarboxileaza oxidativ acidul
alfa-ceto glutaric cu formare de succinil-CoA.
3. Ciclul Krebs (Ciclul acizilor tricarboxilici)

Ciclul Krebs numit şi ciclul acizilor tricarboxilici a fost descris de către Hans Krebs cel
care a elucidat si ciclul ureei.
Ciclul Krebs se desfasoara in mitocondrie mai exact in matrix si reprezintă calea finala
comuna de degradare a acetil-CoA provenita din procesele catabolice ale: glucozei, acizilor graşi
şi a unor aminoacizi. Procesul se desfasoara intr-o succesiune de 8 reactii prin care acetil-CoA
este degradata total la CO2, FADH2, NADH+H+si ATP.
1.Procesul debuteaza cu condensarea acidului oxalcetic (AOA) cu acetil⁓ CoA sub
actiunea citrat sintazei. Reactia foloseste energia incorporata in legatura macroergica, este
puternic exergonica si ireversibila. Reactia este o condensare de tip aldolic intre acetil⁓CoA ca
si componenta metilenica si acidul oxalacetic ca si componenta carbonilica.
2.Citratul este izomerizat la izocitrat sub actiunea aconitazei. Reactia este reversibila si
inhibata de acidul fluoracetic.
3. Izocitratul este oxidat si apoi decarboxilat sub actiunea izocitrat-dehidrogenazei
(ICDH) formandu-se acid alfa ceto-glutaric (α-KGlu) care utilizeaza drept coenzima NAD.
Enzima este limitanta de viteza, reprezinta cel mai important punct de reglare a procesului si este
localizata doar in mitocondrie.
A fost identificata o a doua izoenzima a izocitrat dehidrogenazei dependenta de NADP, care are
localizare dublă, mitocondrială şi citosolică. Izoezima citoplasmatica utilizeaza NADPH+H + ca
donor de H in procesele de sinteza reductive (anabolice).
4. In reactia urmatoare acidul alfa ceto-glutaric este oxidat si decarboxilat sub actiunea
alfa ceto-glutarat dehidrogenazei (α-KGluDH) rezultand succinil⁓CoA. α-KgluDH este un
complex enzimatic asemănător, din punct de vedere structural şi funcţional, cu piruvat
dehidrogenaza (este alcătuit din 3 enzime şi 5 coenzime: TPP, acid lipoic, coenzima A, FAD şi
NAD+). Energia liberă degajată în procesul de oxidare este incorporata in legătura tioesterica din
succinil⁓CoA care devine legatura macroergica.
5. In reactia urmatoare succinil⁓CoA este convertit la succinat sub actiunea succinil
tiokinaza (succinil-CoA sintetaza). Energia stocata in legătura tioesterica din succinil⁓CoA este
transferata pentru cuplarea GDP (compus similar ADP) cu fosfatul anorganic in sinteza GTP
-ului (compus similar ATP). Reactia reprezinta un proces de de fosforilare la nivel de substrat.
GTP format în această reacţie poate genera ulterior ATP, într-o reacţie reversibilă catalizată de o
kinaza: GTP + ADP GDP + ATP.
6. Succinatul este dehidrogenat la acidul fumaric (izomerul trans) sub actiunea succinat
dehidrogenazei (SDH) ce utilizeaza drept coenzima FAD. Enzimă reprezinta de fapt complexul
II din lanţul repirator si este situata pe fata dinspre matrix a membranei mitocondriale interne.
7. Fumaratul sufera o reactie de hidratare cu formare de malat sub actiunea fumarazei
(fumarat hidrataza). Enzima prezinta stereospecificitate ea acţionand doar asupra acidului
fumaric (izomerul trans) nu si asupra acidului maleic (izomerul cis).
8. Ultima reactie regenereaza oxalacetatul prin reactia de dehidrogenare a malatului sub
actiunea malat dehidrogenazei (MDH). Enzima utilizeaza drept coenzima NAD. Oxalacetatul
regenerat este imediat reangajat intr-o noua runda a ciclului Krebs. Astfel concentratia lui este
mentinuta la valori scazute ceea ce favorizeaza desfasurarea reactiei in directia formarii
oxalacetatului desi dpdv termodinamic reactia nu este favorabila ea fiind endergonica.
 Fig.9
Bilantul energetic si material al unui parcurs al ciclului Krebs
Ecuatia globala a parcurgerii complete a celor 8 reactii ce alcatuiesc o runda a ciclului Krebs de
catre de catre 1 molecula de acetil⁓CoA este:
Acetil-CoA+ 3NAD+ + FAD + ADP + Pi + 2H 2O → 2CO2 + 3(NADH+H+) + FADH2 + ATP +
CoA⁓SH
Prin urmare o molecula de acetil⁓CoA parcurgand un tur complet va genera 12 ATP:
- 11 ATP prin fosforilare oxidativa in lantul respirator astfel
3NADH+H+ care in LR vor produce 3 x 3 ATP = 9 ATP
1 FADH2 care in LR vor produce 1 x 2 ATP = 2 ATP
- 1 ATP prin fosforilare la nivel de substrat
Deci pentru o molecula de acetil⁓CoA care parcurge complet o runda a ciclului Krebs productia
neta de energie este de 12 ATP. Cum acetil⁓CoA provine dintr-o molecula de piruvat iar in
glicoliza se produc 2 molecule de piruvat rezulta ca o molecula de glucoza va genera 2 molecule
de acetil⁓CoA care vor genera la randul lor 2x12 ATP = 24 ATP

Reglarea ciclului Krebs

Reglarea activitatii ciclului Krebs este realizata prin ajustarea activitatii enzimelor ce catalizeaza
reactii ireversibile si anume: citrat sintaza, izocitrat dehidrogenaza (ICDH), enzima cheie a
procesului) si α-cetoglutarat dehidrogenaza (α -KGluDH).
Activitatea enzimelor va fi determinata de statusul energetic al celulei la un moment dat astfel:
- semnalele de abundenta energetica (ATP, NADH+H +) vor inhiba prin mecanism alosteric
activitatea citrat sintazei si a ICDH (limitanta de viteza).
- semnalele de deficit energetic (ADP, NAD+) vor activa prin mecanism alosteric
activitatea citrat sintazei si a ICDH (limitanta de viteza)
- citrat sintaza va fi inhibata alosteric prin mecanism de feed-back de acidul citric (produs
de reacție). In mod asemanator α-cetoglutarat dehidrogenaza este inhibată alosteric tot
prin mecanism de feed-back de succinil⁓CoA (produs de reacţie)
In concluzie statusul energetic al celulei va fi semnalizat de raporturile ATP/ADP si
NADH+H+/NAD. Atunci cand vor predomina ATP respectiv NADH+H+ activitatea ciclului
Krens va diminua, invers cand vor prodimina ADP si NAD activitatea ciclului Krebs va accelera.

Caracteristicile ciclului Krebs

Reactiile care au loc in ciclul Krebs pot fi clasificate in:
- reactii amfibolice atunci cand compusii rezultati devin produsi de plecare pentru diferite
sinteze
- reactii anaplerotice atunci cand intermediarii apartinand ciclului Krebs sunt sintetizati din
alti compusi
Reactii amfibolice
Produsii formati in ciclul Krebs nu urmeaza obligator calea degradarii. Cand activitatea CK este
mentinuta in stand-by excesul de produsi al acestuia devine punct de plecare pentru diferite cai
metabolice astfel:
- acidul citric precursor in sinteza acizilor grasi
- alfa-ceto glutaratul precursor in sinteza Glu, Gln repectiv bazelor pirimidinice
- succinil⁓CoA precursor in sinteza Hem sau a corpilor cetonici in tesuturile extrahepatice
Reactii anaplerotice
In stadiul de stand-by componentele CK prezinta concentratii adecvate functionari bazale.
Momentul activarii CK necesita cresterea concentratiilor componentilor lui. Astfel acestia devin
sintetizati din alti compusi prin asa numitele reactii de umplere (anaplerotice) astfel:
- Oxalacetatul poate fi sintetizat din piruvat
- Alfa-ceto gluaratul poate fi sintetizat din Glu
- Succinil⁓CoA poate fi sintetizat din metil malonil⁓CoA via propionil⁓CoA
- Fumaratul poate fi sintetizat din Tyr si Phe

Bilantul energetic al glicolizei aerobe

In figura 2 este evidentiat faptul ca pentru a fi degradata complet glucoza trebuie sa parcurga
etapele glicolizei anaerobe (1), decarboxilarii oxidative a piruvatului (2), ciclului Krebs (3) si
participarea lantului respirator (4). In plus este obligator ca NADH+H+ format in reactia
catalizata de Gliceraldehid-3-fosfat DH sa transfere hidrogenii in lantul respirator pentru a
regenera NAD necesar continuarii glicolizei. Exista doua intermediari numiti „navete” care
transporta echivalentii reducatori (hidrogenii) din citoplasma in mitocondrie si anume: naveta
malatul si cea a glicerol fosfatului. Preluarea si livrarea echivalentilor reducatori este prezentata
in fig 10 si 11.
 Fig 10

Fig 11

Prin urmare cantitatea de energie rezultata in urma parcurgerii tuturor etapelor (1-4) si a
transferului echivalentilor reducatori in mitocondrie, degradarea completa a glucozi pana la CO2
va genera 38 ATP (fig 12).