GLUCONEOGENEZA

Gluconeogeneza este un proces prin care are loc sinteza

de glucoză din substraturi neglucidice.

Acest proces metabolic are loc în condiţii de inaniţie

prelungită (stări post-prandiale prelungite).

Asigură un aport de glucoză

• ţesuturilor glicodependente (creier, celule roşii etc) şi
• ţesuturi care necesită un aport susţinut de glucoză
(ţesutul muscular în exerciţiu etc).
 GLUCONEOGENEZA

Acest proces este specific celulelor hepatice dar poate

avea loc şi în celulele renale sau intestinale.

Pe baza gluconeogenezei hepatice se reface glicemia.

Gluconeogeneza renală asigură necesităţile proprii în
glucoză şi numai în cazuri de perioade post-prandiale
prelungite intervine în menţinerea glicemiei.
 GLUCONEOGENEZA
Principalele substraturi ale gluconeogenezei sunt:

• Acidul lactic rezultat din glicoliza anaerobă (reprezintă

40-50% din totalitatea substraturilor gluconeogenezei).
Este convertit în acid piruvic sub acţiunea lactat-
dehidrogenazei.

• Alanina este principalul aminoacid glucoformator

(reprezintă 30-40% din totalitatea substraturilor
gluconeogenezei). Din cei 20 de aminoacizi standard
numai lizina şi leucina nu permit sinteza glucozei. Este
convertită în acid piruvic sub acţiunea alanin-amino-
transferazei (ALAT)
 GLUCONEOGENEZA

• Glicerolul rezultat din degradarea gliceridelor din

adipocite. Este convertit în dihidroxi-aceton-fosfat.

• Propionil-CoA rezultată din β-oxidarea acizilor graşi cu

număr impar de atomi de carbon (substrat minor)
 GLUCONEOGENEZA

Gluconeogeneza - invers cu glicoliza.

Gluconeogeneza → transformarea a 2 moli de piruvat într-

un mol de glucoză printr-o succesiune de 12 reacţii.

8 reacţii sunt catalizate de aceeleaşi enzime care

catalizează reacţiile glicolizei

4 reacţii sunt ireversibile, fiind catalizate de enzime

specifice neoglucogenezei.
 GLUCONEOGENEZA
Gluconeogeneza : 3 etape care au loc în
• mitocondrie,
• citoplasmă
• reticulul endoplasmatic.

1. Etapa mitocondrială
• Piruvatul format în citoplasmă este transportat în
mitocondrii unde este convertit în oxalacetat sub
acţiunea piruvat-carboxilazei (prezentă numai în
mitocondrii), dependentă de prezenţa ATP, de biotină şi
de CO2.
• oxalacetatul este transferat în citosol prin intermediul
navetei malat-oxalacetat
 GLUCONEOGENEZA

2. Etapa citoplasmatică
• oxalacetatul este decarboxilat la fosfoenol-piruvat sub acţiunea
fosfoenol-piruvat-carboxilazei

• transformatrea fosfoenol-piruvatului în fructozo-1,6-difosfat urmează

aceeaşi succesiune de reacţii ca la glicoliză dar în sens invers

• enzimele care catalizează aceste reacţii sunt enolaza, fosfoglicerat-

mutaza, fosfoglicerat-kinaza, gliceraldehid-3-fosfat-dehidrogenaza,
triozo-fosfat-izomeraza şi aldolaza

• fructozo-1,6-difosfatul este hidrolizat la fructozo-6-fosfat sub acţiunea

fructozo-1,6-difosfatazei

• fructozo-6-fosfat este izomerizat la glucozo-6-fosfat sub acţiunea

glucozo-6-fosfat-izomeraza.
 GLUCONEOGENEZA

3. Etapa desfăşurată în reticulul endoplasmatic

• conversia glucozo-6-fosfat în glucoză sub acţiunea

glucozo-6-fosfataza.

Reacţia generală:

2 piruvat + 4 ATP + 2GTP + 2 NADH + H+ →

1 glucoza + 4ADP + 2GTP + 6 Pi + 2 NAD+

GLUCONEOGENEZA
 Reglarea gluconeogenezei

• este dependentă de raportul insulină/glucagon

• strict corelată cu reglarea glicolizei.

Activarea glicolizei are loc simultan cu inactivarea

gluconeogenezei.

Enzimele asupra cărora acţionează agenţii reglatori ai

gluconeogenezei sunt:

• piruvat-carboxilaza care este activată de creşterea

concentraţiei de Acetil-CoA
• fosfoenol-piruvat-carboxilaza care este activată de
glucagon, adrenalină, glucocorticoizi şi inhibată de insulină
 Reglarea gluconeogenezei

• fructozo-1,6-difosfataza este activată în perioadele

interalimentare, este inactivată de fructozo-2,6-difosfat şi
AMP

• glucozo-6-fosfataza este sintetizată preferenţial în

perioadele interalimentare
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei

Reglarea acestor două căi metabolice se realizează în

funcţie de necesităţile energetice celulare. Principalul
semnal al nivelului energetic este raportul ATP/AMP sau
ATP/ADP.

Reglarea coordonată a enzimelor glucokinaza şi glucozo-6-

fosfataza.
➢ În perioadele post prandiale acţionează insulina care
induce sinteza glucokinazei şi reprimă sinteza glucozo-
6-fosfatazei.

➢ În perioadele interalimentare acţionează glucagonul care

activează glucozo-6-fosfataza şi inhibă glucokinaza.
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei

Reglarea coordonată a fosfofructo-kinazei I (PFK I) şi

fructozo-1,6-difosfatazei

➢ În perioadele post-prandiale acţionează insulina care

induce sinteza de fosfofructo-kinază I şi reprimă sinteza
de fructozo-1,6-difosfataza.

➢ Fructozo-2,6-difosfatul (efector alosteric) activează PFK

I şi inhibă fructo-1,6-difosfataza.
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei

Metabolismul fructozo-2,6- difosfatului este controlat de 2

enzime numite fosfofructo-kinaza II (PFK II) şi fructozo-2,6-
difosfataza:

▪ Sinteza fructozo-2,6-disfosfatului prin fosforilarea

fructozo-6-fosfatului cu consumul unui mol de ATP sub
acţiunea PFK II

▪ Degradarea fructozo-2,6-difosfatului prin hidroliza sa la

fructozo-6-fosfat sub acţiunea fructozo-2,6-difosfatazei
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei

Cele 2 activităţi enzimatice sunt controlate de

• fructozo-6-fosfat şi de o protein kinază care funcţionează

ca un reglator al PFK II.

PFK II este activă în formă defosforilată iar fructozo-2,6-

difosfataza este activă în formă fosforilată.
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei

• Reglarea coordonată a piruvat-kinazei şi a piruvat-

carboxilazei şi fosfo-enol-piruvat-carboxikinazei

Insulina activează piruvat-kinaza

Glucagonul induce sinteza piruvat-carboxilazei şi a fosfo-

enol-piruvat-carboxikinazei.

Creşterea concentraţiei de ATP, NADH + H+ şi acetil-CoA în

urma β-oxidării acizilor graşi determină activarea piruvat-
carboxilazei.

Glucagonul inhibă piruvat-kinaza prin fosforilare.

Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei
Reglarea coordonată a glicolizei şi gluconeogenezei
 Metabolismul lactatului. Ciclul acidului lactic sau
ciclul Cori

Cuprinde 2 căi metabolice

➢ Generarea lactatului în urma glicolizei anaerobe prin

conversia piruvatului în lactat în ţesuturile lipsite de
mitocondrii (eritrocite), în ţesuturile slab vascularizate
(retina, medulara renală, mucoasa intestinală) sau în
muşchiul scheletic în timpul eforturilor intense.

➢ Catabolismul lactatului prin gluconeogeneza hepatică

Metabolismul lactatului. Ciclul acidului lactic sau
ciclul Cori
 METABOLISMUL FRUCTOZEI

Fructoza furnizează 15-20% din necesarul energetic

zilnic. Pătrunde în celulă cu ajutorul transportorilor GLUT 2 şi
GLUT 5.
 METABOLISMUL FRUCTOZEI
Fructoza nefiind stocată sub formă de glicogen, este
rapid utilizată la producerea de ATP prin ciclul Krebs sau
transformată în acizi graşi când este un aport în exces.
Catabolismul fructozei este integrat în calea glicolizei
după transformarea ei în trioze fosforilate.
 METABOLISMUL FRUCTOZEI

Din punct de vedere energetic, metabolismul fructozei se

desfăşoară cu randament mai ridicat, deoarece degradarea ei
este mai rapidă decât a glucozei.

Activitatea fructokinazei (enzima primei reacţii) este

superioară faţă de activitatea glucokinazei.

Catabolismul fructozei are loc independent de factorii

nutriţionali sau endocrini.
 METABOLISMUL GALACTOZEI

Galactoza este o aldohexoză care poate fi utilizată pentru

producerea de energie sau transformată în UDP-glucoză şi
stocată sub formă de glicogen.

Pătrunderea în celulă are loc prin intermediul transportorilor

GLUT 1, GLUT 2 şi cotransportorul Na – glucoză.
 METABOLISMUL GALACTOZEI
Metabolismul galactozei se încadrează în metabolismul
glucozei după parcurgerea următoarelor reacţii:

➢ Fosforilarea galactozei la galactozo-1-fosfat sub acţiunea

galactokinazei

➢ Reacţia dintre galactozo-1-fosfat şi UDP-glucoză, catalizată

de galactozo-1-fosfat-uridil-transferaza, conduce la
glucozo-1-fosfat şi UDP-galactoză

➢ Glucozo-1-fosfat întră în fluxul metabolic al glicolizei după

transformarea sa în glucozo-6-fosfat
 METABOLISMUL GALACTOZEI

➢ UGP-galactoza este izomerizată în UDP-glucoza, sub

acţiunea UDP-galactozo-4-epimerazei. UDP-glucoza stă la
baza sintezei glicogenului.

➢ UDP-galactoza în combinaţie cu glucoza formează lactoza

şi UDP în glanda mamară.

➢ UDP-galactoza stă la baza sintezei galactoz-aminei,

constituent important al glicoproteinelor, glicolipidelor şi al
proteoglicanilor.
METABOLISMUL GALACTOZEI
 METABOLISMUL MANOZEI

Manoza, provenită din alimente, este fosforilată sub

acţiunea hexokinazei, formând manozo-6-fosfat.

O altă sursă de manoză este izomerizarea fructozo-6-

fosfatului la manozo-6-fosfat, sub acţiunea fosfo-
manozo-izomerazei. Această reacţie este reversibilă.

Manozo-6-fosfatul este convertit în manozo-1-fosfat,

care reacţionează cu GTP formând GDP-manoza
care are rol important în biosinteza glicoproteinelor.