Glucagon

A elaborat : Rujina Iana, Gr.M1810

Profesor : Bobcova Svetlana
CUPRINS
 Definitie
 Structura
 Sinteza
 Mecanism de actiune
 Efectele glucagonului
 Reglarea secretiei
 Situatii patologice
 Determinarea glucagonului
 DefiniȚie
 Glucagonul este cel de-al doilea hormon pancreatic implicat în reglarea echilibrului
glicemic, alături de insulină. Pancreasul secretă glucagon atunci când nivelul glicemiei scade prea
mult, avand astfel efect hiperglicemiant.

 Acesta este secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Glucagonul stimulează ficatul
să transforme rezervele sale de glicogen în glucoză, care este imediat eliberată în sânge
(glicogenoliza).

 Glucagonul și insulina fac parte dintr-un sistem feedback ce menține glicemia la un nivel
acceptabil.

 Efectele majore ale glucagonului constau in stimularea glicogenolizei, gluconeogenezei,

proteolizei si cetogenezei
Structura
 Glucagonul este un polipeptid (non-
steroid), alcătuit din 29 de resturi de
aminoacizi.

 Greutatea moleculara a
polipeptidului este de 3 485 daltoni.
 Sinteza

 Glucagonul este sintetizat initial ca un prohormon

(proglucagon) compus din 160 de aminoacizi. In cele din urma,
proglucagonul este clivat in 4 peptide. Intreg procesul dureaza
90 de minute.
 Glucagonul stocat in granule distincte este secretat printr-un
proces de exocitoză ce implica migrarea granulelor secretorii la
periferia celulelor, fuzionarea granulelor cu membrana celulara
si expulzia continutului granulelor in mediul extracelular
 Mecanism de acțiune

Glucagonul are 2 acțiuni metabolice principale opuse celor ale insulinei:

 - acționeaza în sens gluconeogenetic (sinteza de glucoză din aminoacizi)

 - actioneaza in sens glicogenolitic (transformarea glicogenului în glucoza, prin

intermediarul glucoza-1-fosfat).

 Glucagonul de asemenea regulează rata gluconeogenezei prin influențarea lipolizei.

Mecanism de acțiune

 Glucagonul se leagă de un receptor propriu, parte a familiei

receptorilor cuplați cu proteina G, situat în membrană. Atașarea
glucagonului la receptor determină clivarea subunității alfa de
subunitatea beta-gamma. Subunitatea alfa activează adenilat
ciclaza, care, la rândul ei, produce AMPc, care activează, la randul
ei, protein-kinaza AMPc-dependentă, care activează fosforilaz-
kinaza, care activează la rândul ei glicogen-fosforilaza,
responsabilă de formarea glucoza-1-fosfat din glicogen.
 Efectele glucagonului
 Glucagonul are actiune pe metabolismele intermediare:

 metabolismul glucidic:
La nivel hepatic: stimuleaza formarea de glucoza (gluconeogeneza), stimuleaza glicogenoliza
hepatica si creste extragerea aminoacizilor din sange de catre celulele hepatice, pentru conversia in
glucoza;
 metabolismul proteic:
Creste preluarea de catre ficat a unor precursori ca alanina, glutamatul, piruvatul si lactatul;
cantitati mari din acesti precursori gluconeogenetici sunt convertite in glucoza.
 metabolismul lipidic:

Creste nivelul plasmatic al acizilor grasi, glicerolului si creste oxidarea acizilor grasi
In tesut adipos glucagonul creste AMPc adipocitar, care stimuleaza lipaza hormon
sensibila (HSL) si promoveaza lipoliza si eliberarea acizilor grasi.

In concentratii foarte mari, glucagonul are si alte efecte:

• inhiba secretia gastica
• creste secretia biliara
• creste forta de contractie a cordului
 Locul de preferinta al degradarii
glucagonului este ficatul, care degradeaza
80% din glucagonul circulant.

 Deoarece glucagonul intestinal intra prin

vena porta in ficat, o mare parte a
hormonului nu ajunge, de fapt niciodata, in
circulatia sistemica.

 Ficatul este organul tinta principal al

hormonului, iar efectele sale periferice
directe sunt mici.

 Ca si insulina, glucagonul este transportat

nelegat in plasma si are timp scurt de
injumatatire, de aproximativ 6 minute.
Creșterea secreției de glucagon este cauzată de:
 scăderea glicemiei,
 creșterea nivelului catecolaminelor,
 creșterea nivelului de aminoacizi în sânge,
 colecistokinină, acetilcolină,
 stimulare simpatică.

Scăderea secreției de glucagon este datorată:

 insulinei
 somatostatinei
 Stimulării vagale, ce inhibă secreția de glucagon,
 nivelului crescut de acizi grași și cetoacizi în sânge,
 Situații patologice
 Valorile normale ale glucagonului : 50-100 ng/L
Niveluri crescute de glucagon se intalnesc in:

  Tumori secretante de glucagon. Glucagonoamele (familiale) se pot manifesta clinic prin 3 sindroame diferite:
1. primul sindrom include o eruptie cutanata caracteristica (eritem necrolitic migrator), diabet zaharat sau
intoleranta la glucoza, scadere ponderala, anemie, tromboze venoase. Aceasta forma este insotita de niveluri
foarte ridicate de glucagon (>1000 ng/L);
2) al doilea sindrom asociaza un diabet zaharat sever;
3) al treilea sindrom este asociat cu sindromul neoplaziei endocrine multiple si este caracterizat prin niveluri de
glucagon mai scazute comparativ cu celelalte 2 forme.

 Prezenta unei tumori secretante de glucagon este suspectata atunci cand se obtin valori crescute ale
glucagonului plasmatic bazal in absenta hipoglicemiei. De asemenea dupa incarcarea cu glucoza nu apare o
supresie a secretiei de glucagon. Tratamentul eficient al acestor tipuri de tumori determina normalizarea
nivelului de glucagon.
 Niveluri crescute de glucagon se intalnesc in:
 Diabet zaharat

 Cresterile inadecvate ale glucagonului plasmatic la pacientii cu diabet tip I si hiperglicemie

severa indica o secretie paradoxala a acestui hormon, care contribuie la severitatea bolii. Pe de alta
parte, nivelurile scazute de glucagon in prezenta hipoglicemiei indica o alterare a mecanismului de
reglare a glicemiei.

 Aceasta categorie de pacienti este predispusa la episoade de hipoglicemie recurenta. Aceasta

tulburare poate fi permanenta (in cazul distructiei celulelor alfa-insulare sau unei neuropatii autonome)
sau functionala (datorata unui control prea riguros al glicemiei si reversibila dupa scaderea dozelor
de insulina). 
Niveluri crescute de glucagon se
intalnesc în:

 •  Pancreatita acuta

 •  Insuficienta renala cronica

 •  Conditii de stres: traumatisme, arsuri,

interventii chirurgicale

 •  Ciroza hepatica

 •  Hiperosmolaritate

 •  Hipoglicemie. 
Determinarea glucagonului

 Metoda : ELISA
 Pregatire pacient - pentru nivelurile bazale: à jeun –
cel putin 8 ore de la ultima ingestie de alimente. Se va evita stresul
pacientului in momentul recoltarii probei (stres-ul poate altera
nivelurile normale de glucagon)