Sistemul imun innlscut (apirarea nespecificl)

Termenul latin immunis, insemndnd scutit, a dat nastere cuvintului englezesc immunity
(imunitate) ) cate se referd la toate mecanismele utilizate de un organism pentru protectia
sa
impotriva agentilor din mediul inconjurdtor, strdini pentru acel organi.-. Agrriii, numiti antigene,
pot fi: microorganisme si produsii lor, alimente, substante chimici, medicairente, polenuri, pL
d.
animale, praf, etc. Totalitatea structurilor tisulare, a celulelor si a moleculelor care action iazit
in
vederea apdrdrii organismului formeazd sistemul imun (SI), care are dou6 componente majore:
sistemul imun innlscut sau nespecific si SI dob6ndit, adaptativ sau specific.
Componentele aplrdrii nespecifice nu posedd specificitate de reCunoastere si interactiune si
nici memorie imunologicS, ceea ce le deosebeste fundamental de componentele sistemului imun
specific, limfocitele T si B, caracterizate de aceste trei proprietati. Apliarea innlscuti cuprinde
patru tipuri de bariere defensive: anatomice, fiziologice, fagocitozasi reactia inflamatorie.
1.A. Bariere anatomice. Aceste componente defensive previn intrarea patogenilor in organism
si

reptezintd' prima linie de apdrare a organismului impotriva infectiilor. Sunt rJprezentate

de piele si

de epiteliul mucoaselor, la care se adaugd fluidele organismului: lacrimi, saliva, urind,

lichidul
seminal, sucul gastric. Toate aceste bariere actioteazd, p" a. o parte, intr-o manierd mecanicd
si, pe
de altd parte, intr-o manierd chimicd.
Pielea intact[ este o barierd mecanicd eficientd, practic impenetrabild, datoritd structurii
epidermului, pluristratificat, cu strat de celule keratinizate, ce se descuameaz6 continuu, antrendnd
si eventualele bacterii ce s-au depus pe piele. Maniera chimicd este asigurat6 de secretia de acid
lactic si acizi grasi de cdtre glandele sebacee si sudoripare, ce asigurd un-pH acid (5,5), impropriu
dezvoltdrii multor patogeni.
Stratul continuu de celule ce formeaza epiteliile mucoaselor si mucusul, substanta vdscoasd
de care sunt acoperite, impiedicd aderarea microorganismelor si faciliteaz6 indepdrtarea
acestora
prin alte mecanisme cum sunt miscdrile cililor, miscarile peristaltice, tuse, strdnut.
Fluidele organismului participd la apdrare printr-o modalitate mecanicd, de sp6lare si prin
continutul lor in substante bactericide: acidul clorhidric din sucul gastric, spermina si zincul
din
lichidul seminal, lizozimul din lacrimi, salivd si secretiile nazale.
1.B. Antagonismul bacterian. Flora normalS, comensali, a organismului, particip d. la apdrare,
actionand prin competitie pentru factorii nutritivi esentiali sau prin secretia unor substante
care ucid
patogenii sau creeazd un mediu ce impiedicd, dezvoltarea acestora. De exemplu, flora
comensala
vaginala, prin metabolizarea glicogenului, elibercaza acid lactic. pH-ul acid, asigurat prin
aceasta
secretie de acid lactic, impiedica dezvoltarea multor patogeni.
2. Barierele fiziologice includ:

A. Temperatura fiziologici, de aprox. 37oC a

patogeni;

B. Presiunea partialS a oxigenului,

crescutd

organismului, impiedic[ dezvoltarea multor

la nivelul

alveolelor pulmonare, impiedici

dezvoltarea anaerobilor in aceste situsuri;

C. Balanta hormonali. Nivele crescute de corticosteroizi scad capacitatea de apdrare a unui
organism, diminuAnd rdspunsul inflamator. Acest aspect este evideni lu p...ounele care primesc
terapie prelungitd cu doze crescute de corticosteroizi pentru mentinerea unei grefe
sau peniru boli
autoimune si care prezintd,o susceptibilitate crescutr la infectii;
D. V6rsta: susceptibilitatea la infectii este mai crescutS la vdrstele extreme, sub 3 ani si peste 70 de
ani, datoritd unor rispunsuri imune suboptimale.

3. Fagocitoza este procesul de inglobare si de distrugere intracelulard a structurilor particulate de

cdtre o serie de celule numite fagocite. Celulele fagocitare sunt repre zentate de microfage
(polimorfonucleare neutrofile - pMN) si macrofage.

-r"wJ"""nd

PMN.urileprovindinaceeasicelulahematopoietica.(stem)casicelelalteelementefigurateale
majoritatea lor (60-70%)'
leucocite,
;r;
i.
sa
fi;;il;i
sangerui, fac parte
uoio*i* ativ 2-5 zile' Sunt capabile
".ror."uiu;
a.
scurta,
,iutufenomen activ numit
Sunt celule circulante, ,rorr-alririuil., "f
bazara u .ruJJrot^rurguin.,.
m.*bruna
ale
migreze in tesuturi,-'.*lc*nd
receptori pentru componente
printre care
-inter-cefura'u
g'r'r"1 - leukocyte
diapedeza. Exprima pe membrarro..ri.*aJ*oi."rt*,
uo"rionl
a.
;";;[
i.c3b),
(c3b,
pentru
sistemului complement
matricii extracelularr,.(r*' receptor
componentere
pentru
function associated-1,), receptori
bogate in enzime (lizozim'
$izozomi)'
;";;#-;;u'ut9
Citoplasma
laminina, fibronectina).
t' tt")'
G' proteine c"lio'i"t 1 ll!1?lf
mieloperox idaza,catepsina
i*p"una cu monocitele ' formeaza
raspandite in organism' tu"'
larg
celule
suni
Macrofagele
1883'
descris de Metchnicoff in
rugo"it"to'
"sistemul
"';;;;;i&e"'

si devin monocite'
ce patrund in curentul sanguin
medulari
precursori
j^z de ore), dupa care
Deriva din promonocite,
de oie (ra om aproximativ
numar]i*ir;i
un
circulatie
in
de localizare'
Acestea raman
ug"---r"ira"nte. In functie
se^ difereniaza in macrof
migreaza in tesuturi,;;.
mirofagele poarta denumiri diferite:
- ttittio"lte in tesutul conjunctiv;pulmonar;
- macrofage alveolare la nivel
- celule KuPffer in fica!
- "Lr.rt meiangiale in glomerulii renali;
- microglii in tesutul nervos;

1ung4-":l*:1'^,::
;L:t'11:
il:"""':i#:,f :'#,-:;i:l,'fi viata
necesare uciderii si digestiei
#flT";,3#,"'HlrnTil
numeroase
care
tiroro*i
pentru
"-i*"
citoprasma .rt, uogutu in
"*ti, n,u.roiue.te
mai au o functie esentiala
pMN-uri,
de
deosebire
Spre
limfocitului
materialului fagocitit.
pro"...7.t;i;.rr, si sa-' 'rezintenumite celule
sistemului imun. Ele sunt capabile..u
functionarea
T, contribuind la

prezentatour.

u.il*r.u

acestuia'

a.-*til.r-tlpcl,

de celule'
ru" pu't' dintr-o ttttgo'it t'itiio,,uru cetule dendritice' celule
di, iur" mai fac pr,. ii*i""lirrr s,

Langerhans, etc.

self activate' din sediul

?:""ti**i:'ll':HiJ;lhmigrarea.ras:.ifl"::f:i:i::i:*'$iii;il.ili5'X'iJT;'3;:?"
a.
eliberati de baJteriile patogen.;
chemotactici, care pot
invadat;

fi

".r"r.rr

Lysosorne 0anr;ge and digest

PhagocYtosix

Lysosame

fusion

on

Release oi

micrcbial Products

2. aderarea

bacteriei la suprafata fagocitului este mediatd de molecule exprimate pe membranele

celor doud celule implicate, care functioneaza in regim receptor-ligand;
3. ingestia incepe cu activarea sistemului contractil actina-mioiina al fagocitului, care are drept
tezultat invaginarea membranei acestuia. Bacteria se scufundd cStre citoplaima fagocitului
odatA ce
invaginarea membranei acestuia se accentueazd si, progresiv, membrana fagocitului se inchide
ca
un fermoar deasupra bacteriei, ce va fi inglobat5 in interiorul fagocitului,lntr-o vacuol[ numitd
fagozom. In fagozom se vor deschide ulterior lizozomii din citoplasma fagocitului, form6ndu-se
fagolizozomul.

4.

digestia materialului fagocitat constd in eliberarea continutului enzimatic al lizozomilor in

fagozom, distrugerea patogenilor fagocitati putdndu - se r ealiza prin dou6 mecanisme :
- Mecanisme Oz -_dependente, reprezentate de o serie de metaboliti toxici ai Oz, generati in
cursul procesului de fagocitozd,, ptternici agenti microbicizi: anion superoxid (oxigenLolecular
cate a mai captat un electron), 02 singlet (oxigen molecular la care un eGctron u .a.it p. o
orbit6 cu
un nivel energetic mai inalt), hidrogen peroxid (Hzoz) si radicali hidroxit (oH).
- Mecanisme Oz - independente reprezentate de enzime hidrolitice, proteine'cationice, lizozim,
lactoferini, etc., structuri capabile sI ucidd si/sau sd digere materialul fagocitat.
4. Citotoxicitatea nespecifica

Celulele NK (natural killer - ucigase natural) fac parte din grupul limfocitelor mari
granulare (LGL), datorita faptului ca citoplasma lor contine numeroas. grurul.. Desi
au fost numite
limfocite, sunt componente ale apararii nespecifice, pentru ca nu exprima receptori unici si specifici
pentru un anumit antigen si nu poseda memorie imunologica. Frovin din precursori medulari,
dezvoltandu-se pe un lineaj diferit de cel al limfocitelor T sau B. Reprezinta l1-157o din limfocitele
sangelui periferic si t-2Vo din cele splenice. Sunt celule ce ucid celule, tintele lor fiind reprezentate
de celule infectate viral si de celule fumorale. Aceasta "preferinta" se explica prin faptui
ca celula
NK exprima mai multe tipu{ de receptori implicati in reiunoasterea unoi epitopi non-potimorfici
de la nivelul moleculelor MHC clasa I, unii dintre ei fiind activatori, iar attii inhibitori.
In cazul
unei celule normale, pe membrana acesteia se exprima molecule MHC I self normale, iar
interactiunea cu aceasta celula este urmata de transmiierea in celula NK a unor semnale
dominant
inhibitorii si, in consecinta, la absenta activarii sale si la salvarea tintei. In situatiile in care expresia
MHC clasa I este absenta sau moleculele MHC exprimate sunt modificate (missing self),
interactiunea dintre celula NK si tinta este urmata de activirea NK si uciderea tintei.
irt'r,lr,:Ory receinnr

,h.

,ke

Mi.ld fls$s i

j----;#*"..,.,,

#-tr*lA+r'clsi
' n- . {.8_a
(illci t{}l irltilri$ry re{cDt.)r

"j)
ffira

ffiry

r-*-r

!41tr:'infrded

(o)o"u*o"*,,u,o

\::/

Au rol, de asemenea, in reglarea raspunsului imun si stabilirea de cooperari celulare, prin

secretia de citokine (ex.lL-2 - interleukina-2, IFN-y - interferon-gamma).
Actiunea de ucidere a tintei de catre celula NK incepe cu formarea conjugatului efectortinta. Cele doua celule vin in contact prin intermediul receptorilor NK pentru motecutete MHC I,
dar si prin intermediul unor structuri membranare complementare, cunoscute sub numele generic
de
molecule de adeziune (ex. LFA-1 - lymphocyte function-associated antigen-1, exprimaipe NK si
ligandul sau ICAM-I - intercellular adhesion molecule-1, exprimat pe tinta). Imediat dupaiormarea

conjugatului, celula NK isi polaraeaza organitele celulare, inclusiv granulele citoplasmatice, catre
zona de contact cu tinta. lJrmeaza eliberarea in spatiul dintre celule a unor molecule continute in
granulele NK, numite perforine sau citolizine. Acestea se depun pe membrana tintei si, in prezenta
ionilor de calciu, polimerizeaza, formand poliperforine, ce vor strabate membrana tintei, realizand
pori. Datorita diferentei dintre presiunea intracelulara si cea extracelulara, prin pori se va produce
un influx important de apa si electroliti (ex. Na+), ceea ce va duce la liza osmotica a tintei.
Retroinsertia perforinelor in membrana proprie a efectorului este impiedicata de migrarea mai lenta
a altor molecule continute in granulele NK, de exemplu, condroitin-sulfat A, un proteoglican
rezistent laproteaze, cate are rol de protectie a membranei NK.
Liza osmotica a tintei a fost evidentiata numai in vitro si necesita o cantitate prea mare de
perforine pentru a functiona si in vivo. De fapt, prin porii formati prin polimerizarca perforinelor in
tinta patrund granzimele, alte molecule continute in granulele NK. Granzimele au abilitatea de a
activa cascada caspazelor, proteine implicate in inducerea mortii prin apoptoza atintei.
rInsJ6fe$tid

aCGll

ffi

ffi

ffi

ADCC

NK mai poate induce apoptoza tintei prin intermediul unui sistem de molecule exprimate pe
membranele celor doua celule din conjugat: Fas, exprimata la nivelul tintei si FasL (Fas ligand),
exprimata pe celula efector. Interactiunea dintre FasL si Fas declanseaza la nivelul tintei cascada
caspazelor. In urma activarii acestei cascade, in nucleul tintei se actrveaza o endonucleaza, care va
fragmenta ADN-u1, eveniment ce este urmat de distrugerea nucleului, apoi a intregii celule,
rezultatul fiind generarea corpilor apoptotici, ce vor fi, la randul lor, indepartati, de obicei, prin
fagocitoza.
O alta posibilitate de formare a conjugatului efector-tinta este prin intermediul receptorilor
Fc (receptori pentru fragmentele Fc ale imunoglobulinelor) exprimati pe membrana NK, si care
interactioneaza cu tinta opsonizata cu anticorpi. Mecanismul se numeste ADCC (antibodydependent cellular cytotoxicity - citotoxicitate celulara dependenta de anticorp).
Final sla$s of sp$iltosi$

Eozinofilele sunt elemente figurate ale sangelui, din familia granulocitelor, alaturi de PMNuri si bazofile. Sunt celule mari, cu nucleu bilobat si citoplasma bogata in lizozomi, ce contin
numeroase enzime. Dintre acestea amintim: MBP (proteina bazica majora), peroxidaza, proteine
cationice, fosfataze, esteraze, sulfataze, etc. Eozinofilele sunt capabile sa fagociteze si sa digere o
serie de microorganisme (ex. Escherichia coli, Candida albicans) si complexe imune (complexe
antigen-anticorp). De asemenea, ele pot ucide prin mecanismul de citotoxicitate extracelulara
nespecifica; elibereaza din lizozomi mediatori citotoxici (MBP, peroxidaza, proteina cationica) ce

seleagademembranelepatogenilorsiprovoacl.p"q"ubrlizateaacestora'Prinacestmecanlsm'
avand rol
cu dimensiuni foarte mari (nematode),
sipui*iti,unii
baJterii
a.
,".i.
o
eozinofilele ucid
t'"o"nT:;1fii:,T':f1X"""ffi:tT:
protectia mucoaselor' riind

rol

asemanator .Tu:'o"it'1:.:,l:
vascul ara'
ce mo dulea za permeabilitate a
cap abile s a elluerere"suf stante

a
ale sistemului imun nespecific de recunoastere
Strategiile componentelor celulare

t'*rt1"r:'::llr:.?;flt;"n-selr-utui

microbian se rerera li i."Yl"-1'-t::.'

(nu sunt-produse de gazda);
sunt caracteristice doar microorganismelor
din celulele self alterate;
2.- recunoasterea de structuri provenite
3.- recunoasterea "missing-self ''

d' structuri

moleculare care

in
Celuleleaparariinespecificerecunosclanivelulpatogeniloroseriedemolecule,cunoscutesub
*or...riui patterns), .iar receptorii implicati
pAMps
(pathogen-associated
de
generic
numere
(pattern'recognition receptors)'
u"".t" structuii u, torrJt'umiti PRRs
interactiuneu
"o