|



 

 SISTEME DE BARIERA IN SISTEMUL NERVOS
CENTRAL

R Intre nevrax, lichidul cerebrospinal si sange, exista permanente schimburi, care sunt reglate activ la nivelul
unor veritabile bariere biologice: bariera sange-encefal, bariera sange-lichid cerebrospinal si bariera
encefal-lichid cerebro-spinal.

R Integritatea acestor bariere biologice este esentiala pentru mentinerea homeostaziei SNC.
BARIERE DE
PROTECTIE IN |

SISTEMUL plasma
C

NERVOS CENTRAL
| E |
E

R|IE EM-ENCEF
IC astroglie

R|IE EM-
IC IDIN

R|IE
IC ID-ENCEF
IC neuron

 
 
 

 
 CĂI DE COMUNICARE ÎNTRE SNC ŞI CIRCULAŢIA
SISTEMICĂ

Sange arterial cerebral si spinal

|ariera sange-creier (endoteliul |ariera sange-
C (epiteliul

vascular) coroid)

Compartiment
intracelular Compartimentul interstitial Compartimentul lichidian
cerebra„ cerebral cerebro-spinal
NEURONI

@ene si venule
NEUROGLIA postcapilare

@ene cerebrale @ili arahnoidieni

Sange venos al sinusurilor durale si

venelor spinale

R Elementele tisulare indicate in paranteze formeaza barierele. 2
     

       
 BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

R Denumirea data proceselor morfofunctionale care regleaza electiv schimburile dintre sange si lichidele
extracelulare din structurile nervoase centrale.

R Existenţa | E a fost observată pentru prima dată în 1885 de către Paul Ehrlich care a constatat că, după
injectarea unui colorant în plasmă, acesta se regăseşte în toate organele, cu excepţia creierului şi a măduvei
spinării.

R
ewandowsky a introdus pentru prima dată în 1900 termenul de barieră hematoencefalică, iar structura sa a
început a fi descrisă începând cu anii 60, odata cu dezvoltarea microscopiei electronice care a permis
examinarea ultrastructurii microvascularizatiei cerebrale si a plexurilor coroide.

R Se formeaza la nivelul structurilor capilare cerebrale.

R Distanta intercapilara medie: 40µm, care permite o echilibrare rapida a homeostaziei spatiului intravascular
cu cel extracelular, daca | E este perfect functionala.

R Proprietatea caracteristica: selectivitatea particulara a permeabilitatii sale fata de:

- substantele introduse in sange
- substantele care se formeaza in organism (metaboliti ca: acidul
lactic, hormoni, mediatori, enzime)
 BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

R Structura: -endoteliul capilar sanguin (comun tuturor barierelor interne, diferentiat insa la | E)
- endoteliul capilar coroidal si cerebral
- procesele terminale precapilare ale astrocitelor.

R este atat o bariera fizica cat si un mecanism de transport celular; mentine homeostazia prin restrictionarea
intrarii unor constituenti chimici potential daunatori din sange, permitand intrarea substantelor nutritive
esentiale.

R Moleculele liposolubile ca  si C, anestezice, etanol si cofeina sunt capabile sa patrunda prin bariera
relativ usor prin membranele lipidice celulare, in schimb moleculele hidrosolubile ca : sodiul si potasiul
sunt incapabile sa traverseze bariera fara a utiliza mecanisme specializate de transport mediate.

R Exista unele zone din creier care nu prezinta bariera hemato-encefalica.

R
a nastere | E este incompleta, structura ei se definitiveaza la un anumit timp dupa nastere. (substantele
toxice patrund mai usor in SNCĺmanif clinice violente: convulsii, febra inalta).

R
a adult, cresterea permeabilitatii selective a | E in cursul diverselor boli permite actiunea asupra SNC a
unor substante toxice care circula in sange.
eprezentarea schematica a unui capilar cerebral inconjurat de
procesele terminale astrocitare
 BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

ocul barierei: celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale
Schema unui capilar cerebral.
1. Jonctiunile continue care unesc celulele
endoteliale in capilarul cerebral limiteaza
difuzia substantelor prin bariera.
. Membrana bazala furnizeaza suport
structural pentru capilar, si impreuna cu
3. Procesul astrocitar care inconjoara
capilarul poate influenta functia celulei
endoteliale.
4. Carausii pentru glucoza si aac esentiali
faciliteaza miscarea acestor substante in
creier, in timp ce
5. Sisteme secundare de transport par a
cauza efluxul aac mici, neesentiali din
creier in sange.
6. ranportorii Na ionic de pe membrana
luminala si Na-K P-aza de pe
membrana antiluminala se ocupa de
miscarea Na din sange in creier.
7. |ariera enzimatica consta in captarea
precursorilor neurotransmitatorilor ca l-
DP in celulele endoteliale printr-un
tranportor mare de aac neutru si
produsii lor de metabolism la 3,4 acid
dihidroxifenil acetic ~
 de catre
aromatic amino acid decarboxylase
~  si monoamine oxidase ~

prezente in celulele endoteliale
Localizarea BHE şi
joncţiunile strânse
dintre celulele
endoteliale.
 BARIERA HEMATO-LICHIDIANA

R eprezinta un sistem morfo-functional care impiedica patrunderea din lichidul circulant (plasma sanguina
in
C a substantelor macromoleculare.

R Se comporta selectiv fata de difuziunea substantelor cu molecule mai mici, permitand o libera difuziune a
apei.

R Substratul morfologic: epiteliul coroidian

R |ariera hemato-lichidiana este localizata la nivelul celulelor epiteliale ale plexurilor coroide, care sunt
strans unite intre ele .
a nivelul suprafetei de contact cu
C-ul sunt prezenti microvilii, fapt care duce la
cresterea suprafetei ariei membranei apicale si ajuta la secretia lichidiana. Difuzia, difuzia facilitata si
tranportul activ in
C , ca si transportul activ al metabolitilor din
C in sange au fost demonstrate in
plexurile coroide.

R Capilarele din plexurile coroide difera de cele din creier prin faptul ca exista o miscare libera a moleculelor
de la o margine la alta a celulei endoteliale prin fenestratiile si bresele intrcelulare.

R Plexul coroid este un tesut vascular localizat in ventriculii cerebrali. (fig)

R Unitatea functionala a plexului coroid = un capilar invelit de un strat de epiteliu ependimar diferentiat.
Capilarele plexului coroid sunt fenestrate si nu jonctiuni stranse. stfel endoteliul nu formeaza o bariera
pentru moleculele mici. In schimb, bariera sange-
C la nivelul plexului coroid este formata de catre
celule epiteliale si jonctiunile stranse care le uneste. Cealalta parte a barierei sange-
C este membrana
arahnoida, care inveleste creierul. Celulele acestei membrane sunt si ele strans legate
 BARIERA HEMATO-LICHIDIANA

R
IC IDU
CEE| SPIN
(CEF
  IDIN): fluid biologic continut in sistemul ventricular si
spatiul subarahnoidian.

R SISEMU
@ENICU
: format din: ventriculii laterali, ventriculul III, ventriculul I@.

R @entriculii laterali: cavitate voluminoasa situata in fiecare emisfer cerebral, cu 5 subduviziuni: cornul
frontal, corpul, trigonul (atriumul), cornul posterior occipital, cornul inferior, temporal. Comunica la nivelul
orificiului interventricular (Monroe) cu ventriculul III.

R @entriculul III: in profunzimea diencefalului (marginit lateral de talamus si hipotalamus).

R peductul mezencefalic (Sylvius): la nivelul mezencefalului; conecteaza ventricului III cu I@.

R @entriculul I@: cavitate unica, rombencefalica, iterpus intre bulb si punte (planseul) pe de o parte si cerebel
(acoperisul) pe de alta. Comunica cu cisterna cerebelo-medulara a spatiului subarahnoidian prin orificiile
Magendie (median) si
uschka (lateral).

R Canalul central (ependimar): in maduva spinarii.

R Intregul sistem ventricular este captusit de ependim= membrana epiteliala cu anumite particularitati.
 PANZELE SI PLEXURILE COROIDIENE

R PNZE
E CIDIENE: alcatuite din  foite ale piei mater invaginate in sistemul ventricular al
encefalului, intre care patrund artere coroidiene si ies vene coroidiene, care formeaza plexurile coroide.

R P
EXUI
E CIDE: sunt tracturi granuloase, rosietice, vasculare, provenite din vasele coroidiene,
acoperite de ependimul ventricular, si care are caracter secretor. Se intalnesc in ventriculii laterali ,
ventriculul III si I@ si se termina pe fata inferioara a emisferului cerebelos (langa flocculus).
 PANZELE SI PLEXURILE COROIDE

               
panza coroidiana ventricul III   
   
 

 
  
  
  

     2


    


C este secretat in principal de catre plexurile coroide

R Principalul loc de formare al
C sunt plexurile coroide (3din cantitatea totala), si din punct de vedere
morfologic, celulele epiteliale ale acestui tesut sunt asmanatoare cu ale altor celule secretorii.

R Secretia extracoroidala : transependimar (din transportul ionilor prin capilarele creierului) si prin spatiile
@irchow-obin (13).

R
a om, rata de secreţie a
C este de 0.3 - 0.4 ml  min (500-600mlzi), aproximativ o treime din rata la
care se formează urina.

R @olumul total al
C este estimat la 100 - 150 ml, la adulţi normali, astfel încât
C este înlocuit în
totalitate de trei sau patru ori în fiecare zi.

R Mai multe elemente constitutive sunt menţinute la diferite concentraţii în
C fata de cele din plasmă,
indicând faptul că
C nu este pur şi simplu un ultrafiltrat de plasmă.

C este secretat in principal de catre plexurile coroide

R În schimb, productia de
C de către plexurile coroide este acţionată de transport activ ionic care duce la
o secretie neta de Na+ si Clí, principalele elemente ionice constitutive ale
C.

R În contrast cu cele mai multe epitelii, Na- K-Paza se gaseste pe fata apicala sau lichidiana cu care se
confrunta, cu microvilli plexului coroid . uabain, un inhibitor al Na- K-Pazei, reduce secreţia de
C.
Na- K-Paza este, probabil, transportatorul principal al Na + de la nivelul epiteliului la
C. De
asemenea, oferă gradientul electrochimic pentru marginea bazolaterala (cu sangele) cu care se confrunta
Na+ la intrarea în epiteliu, care, probabil, are loc prin intermediul unui sistem antiport Na+ + .

R Influxul Clí în epiteliu se efectueaza prin intermediul unui schimbător de Clí Cí3 , pe membrana
bazolaterala. cest schimbător poate fi inhibat direct cu stilbenes (compus polifenolic: esveratrol), sau
indirect, folosind cetazolamida, un inhibitor al anhidrazei carbonice, care reduce producţia intracelulară a
Cí3. Efluxul de Clíde la nivelul epiteliului la
C este în primul rând printr-un cotransportor, care este
fie de tip K+Clí , fie Na+K+Cl í cest cotransportor poate fi inhibat de Furosemid şi |umetanid.
erapeutic, cetazolamida şi Furosemidul sunt utilizate pentru a scădea rata de formare a
C in
hidrocefalie. cetazolamida este, în general, mai eficient in scăderea producţiei
C.
Model de transport al ionilor la
nivelul epiteliului plexului
coroid

Rransportul efectiv al Na+ si

Clí de-a lungul epiteliului duce la
secretia
C.

R Efluxul de Clí dinspre epiteliu

spre
C este mediat de un
cotransportor. Nu este sigur daca
transportorul este de tip
Na+K+Clí sau K+Clí

R Generarea de + si Cí3 de
catre anhidraza carbonica eset
importanta in secretia
C.

C este secretat in principal de catre plexurile coroide

R Plexurile coroide primesc inervatie multipla, cea mai importanta, aferenta sipatica de la nivelul ggl cervical
superior.

R Prezinta multi receptori hormonali. De exemplu, epiteliul plexului coroid are o densitate mai mare de 10ori
decat alt tesut cerebral pentru receptorul de 5-hidroxitriptamina (5- ) C , cu toate ca nu pare sa
primeasca inervatie serotoninergica directa.

R  parte dintre aceste mecanisme neuroendocrine modifica circulatia sanguina prin plexurile coroide sau
transportul substantelor prin epiteliu, indicand posibilul lor rol in controlul compozitiei sau ratei secretiei

C.
Circulatia moleculelor de-a lungul barierei sange-
C este reglata prin cateva mecanisme in cel epiteliale coroide.
Unii micronutrienti ca vitamina C sunt transportati in cel epiteliala printr-un transportor activ energo-dependent
localizat pe mb bazolaterala si eliberat in
C la nivelul suprafetei apicale prin difuzie facilitata, fara consum
energetic. Ionii esentiali sunt si ei schimbati intre
C si plasma sanguina. ransportul unui ion intr-o directie este
legat de tranportul altui ion in directie opusa, ca si in schimbul ionilor de Na+ pentru ionii de K+ .
 CIRCULATIA SI ABSORBTIA LCR

R Circulatia LCR: @
ĺprin orificiul Monroe ĺ@ IIIĺapeductul lui Sylviusĺ@ I@ĺ orificiul lui
uschka
(lateral) si Magendie (medial)ĺ cisterna magna ĺ spatiul subarahnoidian si spinal.

R Absorbtia LCR: de catre vilii arahnoidieni printr-un proces ³valvular´ , care permite circulatia
C intr-
un singur sens dinspre spatiul subarahnoidian inspre sinusurile venoase si la nivelul tecilor nervilor
cranieni si spinali.
bsorbtia apare cand presiunea
C este mai mare decat cea din sinusuri. data cu atingerea
acestui prag , rata de absorbtie este proportionala cu diferenta dintre presiunea
C si cea de la nivelul
sinusurilor.
Un individ normal poate absorbi
C la o rata >6x decat rata normala de formare a
C doar la o
crstere moderata a presiunii intracraniene.

R În cazul unui obstacol la nivelul orificiilor interventriculare, ventriculul din amonte de obstrucţie se va
mări, producand hidrocefalie obstructivă. cazional, procesele patologice afectează îndepărtarea
C. De
exemplu, obliterarea spaţiului subarachnoidian prin inflamatia sau tromboza sinusurilor va împiedica
clearance-ul de lichid. tunci când se întâmplă acest lucru, se măreşte presiunea
C, şi hidrocefalia se
dezvoltă fără obstrucţia foraminelor ventriculare. ceasta se numeşte hidrocefalie comunicanta.
.
ocurile de formare , circulatia si absorbtia
C. Spatiile care contin
C comunica intre ele. In sistemul ventricular
exista surse coroidiene si extracoroidiene de lichid .
C circula prin spatiul subarahnoidian si este absorbit in sistemul
venos prin vili arahnoidieni. Prezenta vililor alaturi de radacinile spinale creste absorbtia in sinusurile venoase intracraniene.
|. Spatiul subarahnoidian este delimitat extern de membrana arahnoida si intern de piamater, care se extinde impreuna cu
vasele ssangine care penetreaza suprafata creierului.
 CIRCULATIA LCR

R
ichidul cerebro-spinal (gri) este secretat de

plexurile coroide prezente in ventriculii
cerebrali si de catre surse extracoroidale.

R Circula apoi prin cavitatile ventriculare si in

spatiul subarahnoidian.

R bsorbtia in sangele venos (galben) se

produce prin vilii arahnoidieni in sinusul
sagital superior si de-a lungul tecilor
nervilor : optic, olfactiv si spinali.
 BARIERA LICHIDO-ENCEFALICA

R bsenţa unor jonctiuni ermetice între unele celule ependimale şi piale permite difuziunea libera a
moleculelor hidrofilice mici din
C în interstitiul creierului şi vice-versa.

R Molecule mari, cum ar fi proteinele, de asemenea, penetreza dar mai lent.

R Studii cantitative de circulaţie a substanţelor între
C şi creier sugerează că în lichidul extracelular al
creierului concentraţia ionica ar trebui să fie aceeaşi ca şi în
C.

R ceastă relaţie a fost demonstrată în mod direct pentru K+ folosind electrozi ionici specifici plasati în
spaţiul interstiţial al creierului.

R Concentratia cerebrala interstitial de K+ este de aproximativ 3 mM, similar cu cel al
C şi independentă
de concentraţia plasmatica a K+ .
VA MULTUMESC !
 BARIERA HEMATO-ENCEFALICA

   celulele endoteliale ale microvaselor cerebrale se disting de restul celulelor de acelaşi tip prin:
R numărul mare de mitocondrii,
R lipsa fenestraţiilor,
R activitate pinocitotică minimă şi
R prezenţa joncţiunilor strânse.

cestea sunt formate din proteine transmembranare -ocludinaclaudina-5 şi proteine intracelulare zonula
occludens (Z-1, -, şi -3). Joncţiunile strânse asigură integritatea structurală şi permeabilitatea redusă a
barierei.

Celulele endoteliale au ataşate pericite pe versantul extern , la intervale neregulate şi sunt aşezate pe o
membrană bazală de 30-40 nm grosime, formată din fibre de colagen tip I@, proteoglicani, heparin sulfat,
laminină, fibronectină şi alte proteine matriceale . Membrana bazală se continuă cu prelungirile astrocitelor,
care învelesc capilarele cerebrale. strocitele acţionează ca intermediari între neuroni şi microvasele
cerebrale, asigurând reglarea permanentă a permeabilităţii microcirculaţiei cerebrale.

Pericitele pot migra la distanţă de vasele cerebrale ca răspuns la hipoxie şi injurii cerebrale traumatice, ambele
situaţii fiind asociate cu creşterea permeabilităţii | E.