Universitatea de Medicin i Farmacie Gr. T.

Popa Iai
Catedra Anatomie

Oase
generaliti

Andreas Vesalius (15141564)

De humani corporis fabrica, libri septem ( Basel,1555)

Planul cursului
1. Sistemele funcionale ale corpului uman
2. Clasificarea regional i funcional
3. Sistemul locomotor
4. Clasificarea oaselor
5. Detalii anatomice particulare ale oaselor
6. Tipuri de esut osos
7. Histologia esutului osos
8. Vascularizaia oaselor
9. Osteogeneza
10. Creterea osoas
11. Modaliti de rspuns a osului la agresiune
12. Compoziia osului

1. Sistemele funcionale ale corpului uman

partea somatic:
sistemele cutanat i locomotor
partea visceral:
sistemele de import: respirator i digestiv
sistemul de transport: cardiovascular
sistemele de export: excretor i genital
partea nervoas:
sisteme complexe de preluare i procesare a informaiei
din mediile intern i extern
sisteme de integrare
sisteme cognitive

2. Clasificare regional i funcional

structuri somatocavitare, mixte (conintor
somatic i coninut visceral)
structuri somatice pure

Din acest punct de vedere, corpul uman este

alctuit din:
organul axial: structur mixt (conine
nevraxul)
organul truncal: structur mixt (conine
partea visceral)
organul apendicular rostral: structur pur
somatic (membrele superioare)
organul apendicular caudal: structur pur
somatic (membrele inferioare)

3. Sistemul locomotor
partea pasiv: sistemele osos i
articular
dur
asigur rezistena i susinerea
topografie local profund i axial
partea activ: sistemul muscular
moale
asigur motilitatea
topografie periosoas,
interosteofascial, subcutanat sau
subseroas

a. Alctuirea scheletului uman: totalitatea oaselor corpului

Studiul scheletului uman:
direct: piese osoase izolate i uscate, preparate prin
metode anatomice specifice, prin examinarea suprafeei
exterioare sau a seciunilor prin oase
indirect, in vivo, prin tehnici radiologice clasice sau prin
tehnici imagistice moderne (CT, RMN) care ofer date variate
privind morfologia i funcionalitatea osului viu
Osteologia - studiul direct al sistemului scheletic pe piese
osoase obinute prin procedee anatomice care ndeprteaz
prile moi ale cadavrului prin macerare (putrezire) sau fierbere,
urmate de degresare i coroziunea chimic a resturilor proteice.
osteologie (Gr. osteon, os + logos, cuvnt), schelet (Gr. skeletos, uscat)

b. Diviziunile scheletului uman

scheletul axial: craniul i coloana
vertebral
principala structur de rezisten i
susinere a corpului
scheletul truncal: cutia toracic
(stern, coaste) centurile pectoral
(scapula, clavicula) i pelvin (sacrum,
coccis, oasele coxale)
situat
n
grosimea
pereilor
trunchiului, conectat posterior la
scheletul axial i lateral la scheletul
apendicular
scheletul
apendicular:
oasele
membrelor superior i inferior
situat n axul membrelor superioare
i inferioare

c. Funciile oaselor
Shape - Shape develops over the growth of an individual and the skeletal system
will determine if they are tall or short, wide or narrow and other factors, such as the
size of hands and feet. According to the Student Nutrition (& Body Image) Action
Committee from UCLA, body shape or type is genetically inherited. Three types of
body shapes include ectomorphs (tall and thin), mesomorphs (shorter and
muscular) and endormorphs (apple or pear-shaped).
Support - The skeleton provides support to the body and holds internal organs in
their place.
Movement - The skeletal bones attach to each other by ligaments and further
attach to muscles by tendons.
Protection - The skeleton protects vital organs from damage by encasing them
within hard bones.
Blood Cell Production and Storage - The spongy tissue inside long bones, such
as the femur, or thigh bone, have two types of marrow responsible for blood cell
production.
99% din totalul de Ca2+ din organism
85% din totalul de fosfor
66% din totalul de magneziu
60% din totalul de sodiu

Andreas Vesalius (15141564)

De humani corporis fabrica, libri septem
( Basel,1543)

Leonardo da Vinci (1452-1519)

Notebooks

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane
a. ale trunchiului: sternul, coastele, scapula, osul coxal
formeaz planul intermediar al pereilor trunchiului sau aparin centurilor
alctuite din laminele extern i intern de esut osos lamelar compact
ntre care se gsete o zon de esut osos spongios de grosime variabil

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane
b. ale calvariei: oasele parietale i poriunile scuamoase ale oaselor
frontal, temporal i occipital

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane

Structura macroscopic
lama (tblia) extern, mai groas,
format din esut osos lamelar
compact, (lamina densa)
lama (tblia) intern, mai subire,
format din esut osos lamelar
compact, (lamina vitreea)
stratul intermediar, de grosime
variabil, alctuit din esut osos
lamelar spongios, (diploe) i are
organizare particular, labirintic, cu
lamele osoase dispuse n jurul unei
reele de canale venoase, bogat
anastomozate care contribuie la
realizarea elasticitii bolii cutiei
craniene.
Os spongios

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi - formeaz scheletul axial al organelor apendiculare

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi

Structura macroscopic
diafiz (corp) format din:
periostul, structur conjunctiv vascular, care
prezint dou lame:
extern, fibroas, dens, ale crei fibre colagene
se continu cu cele ale capsulelor articulare,
ligamentelor, tendoanelor i fasciilor,
intern, osteogenetic, intens vascularizat, care
ader la planul subiacent prin fibrele colagene
perforante Sharpey i este responsabil de
creterea n grosime a oaselor
corticala, format din esut osos lamelar compact
cavitatea medular, mrginit de esut osos lamelar
ale crui trabecule se anastomozeaz formnd un
labirint n cavitile cruia se gsete mduva osoas
roie.
epifize (extremiti) alctuite din dou zone:
periferic, cortical, format dintr-o lamel subire
de os compact acoperit de cartilaj hialin articular
central, format din esut osos lamelar spongios
ale crui trabecule osoase se ordoneaz pe
direcia liniilor de for a solicitrilor mecanice

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi

Structura macroscopic
metafiz, prezent n toat perioada de
cretere (pn la 25 ani) ntre diafiz i
epifiz i alctuit din dou segmente:
periferic, juxta-epifizar, cartilaginos,
avascular, numit
physis
(plac
epifizar, plac de cretere)
central, juxtadiafizar, vascularizat,
care formeaz metafiza propriu-zis,
unde avanseaz osificarea iniiat n
stratul profund al physis-ului.

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.3. Oase scurte
dimensiuni reduse
form poligonal sau ovoidal
oasele carpiene si tarsiene (basipodium)
situate la jonciunea dintre zigopodium i
autopodium
oase sesamoide, situate n interiorul unor
tendoane a cror traiectorie o modific avnd
rol de hipomohlion:
constante (patela, oasele sesamoide ale
halucelui) care prezint o fa superficial
n raport cu fibrele tendinoase i o fa
profund, articular, acoperit de cartilaj
hialin
inconstante, care apar ca variante
anatomice situate n:
originea unor muchi: fabela (os
sesamoid situat n originea captului
lateral al muchiului gastrocnemian)
inseria unor muchi: flexorul ulnar al
carpului, flexorul scurt al policelui.

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.3. Oase scurte

Structura macroscopic
formate dintr-un strat cortical periferic, subire, de esut osos lamelar
compact i din esut osos lamelar spongios dispus central, ale crui
trabecule sunt orientate n sensul liniilor de for

Substantia corticalis

Substantia spongiosa

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.4. Oase pneumatice
frontal, etmoid, sfenoid, temporal, maxilar
particip la formarea jonciunii pneumatizate craniofaciale i a bazei
neurocraniului pereii osoi pericavitari sunt formai din:
lam extern de esut osos lamelar compact,
strat intermediar de esut osos lamelar spongios,
lam intern de esut lamelar compact acoperit de
mucoperiostul cavitii pneumatice

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.5. Oase neregulate
vertebrele, mandibula, nu pot fi
ncadrate n formele geometrice uzuale
prezint diferenieri funcionale
specifice
STRUCTUR MACROSCOPIC
strat cortical periferic de esut
osos lamelar compact,
zon central de esut osos
lamelar spongios ale crui
trabecule sunt orientate pe
direciile de aciune ale forelor
mecanice

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.1. Suprafee articulare
netede: acoperite de cartilaj hialin pe osul viu, caracteristice articulaiilor sinoviale
Forma variat (plan, excavat sau proeminent)
Geometria determin axele micrilor i constituie criteriul principal de
clasificare al articulaiilor mobile
rugoase: se inser structurile conjunctive organizate ale sindesmozelor

Caput femoris

Trochanter
major

Trochanter minor
Epicondylus
lateralis
Trochlea humeri

Epicondylus
medialis

Facies articularis
talaris
Maleolus
lateralis

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene
n funcie de topografia local, pot fi:
apofize (Gr. apo, derivat din + physis)
caracteristice oaselor lungi
se dezvolt pe circumferina periferic a metafizelor
se caracterizeaz prin vascularizaia precar i sunt sediul necrozelor aseptice
juvenile. Exemple: tuberculii i epicondilii humerusului, trohanterii i epicondilii
femurali, maleolele.
Folosirea termenului de apofiz pentru alte proeminene osoase este inadecvat.
Caput femoris

Trochanter
major

Trochanter minor
Epicondylus
lateralis
Trochlea humeri

Epicondylus
medialis

Facies articularis
talaris
Maleolus
lateralis

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene

procese - proeminene alungite care prezint o

baz de implantare, rdcina i o parte liber de
dimensiuni variabile

procesul coracoid, n form

de cioc de cioar

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
Linea musculi solei

a. Proeminene
linii - puin reliefate, care se definesc dup traiect (dreapt sau curb) i
localizare
linia muchiului solear
liniile nucale
liniile gluteale

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene
creste - mai evidente, care se definesc dup
form (crista galli) sau dup dimensiuni i
localizare:
subiri, ascuite i fine (ex. creasta
lacrimal posterioar)
groase, rotunjite, neregulate i rugoase
(ex. creasta sacrat madian)
pot
prezenta
margini
laterale
proeminente numite buze (ex. buzele
lateral i medial ale crestei iliace).

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
b. c.d. Fose, impresiuni, anuri, fovee, incizuri
b. fose, fovee sau impresiuni - netede i rotunjite, aflate n raport cu faa convex
a unui organ (ex. fosa glandei lacrimale, impressiones gyrorum),
c.anuri (ex. anul radial, an vascular)
d.incizuri (ex. incizura scapulei), netede i nguste, cu traiect variat n raport cu
tendoane sau mnunchiuri neurovasculare.

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
e. Foramene

foramene (orificii) i canale osoase care pot fi:

nutritive, proprii, prin care ptrund vasele nutritive ale osului,
de pasaj, prin care trec dintr-o regiune n alta, fie mnunchiuri
neurovasculare, fie elemente izolate nervoase, arteriale sau venoase (ex.
foramenul jugular, hiatusul semilunar, canalul optic).
Utilizarea termenului de foramen n locul celor de orificiu sau gaur este
recomandabil i concordant cu nomina anatomic.

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
f. Tuberculul, tuberozitatea, eminena, protuberana
proeminene rotunjite care se individualizeaz prin precizarea osului cruia aparin:
tuberozitatea frontal
eminena parietal
protuberana occipital extern

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.3. Clasificarea funcional a suprafeelor nearticulare
netede - alunec planurile superficiale ale regiunii (ex.
faa superficial a calvariei), tendoane (ex. tendonul
muchiului gluteu mijlociu pe jumtatea superioar a feei
laterale a trohanterului mare) sau mnunchiuri
neurovasculare (anul radial al humerusului)
rugoase - se inser structurile conjunctive organizate
ale
sistemului
locomotor
(tuberculul
mare
al
humerusului). n funcie de intensitatea solicitrilor
mecanice i a antrenamentului muscular, suprafeele
rugoase se hipertrofiaz, devin proeminente sub form
de tuberoziti suplimentare care intr n categoria
variantelor anatomice.

6. Tipuri de esut osos

Scheletul omului adult este alctuit din dou varieti de esut osos:
non-lamelar (primar, embrionar)
oa crui structur amintete de cel al centrilor primitivi de osificare
din viaa embrionar prin dispoziia reticular a fibrelor colagene
mineralizate precoce.
onu dezvolt procesul de remaniere osoas
ola adult se gsete n capsula labirintic cohleovestibular care nu
este expus la solicitrile mecanice externe.
lamelar (matur)
orezult prin remanierea modelelor osoase primitive i osificarea
definitiv a acestora de tip encondral sau desmal
oeste alctuit din trabecule osoase organizate sub form de os
compact cu topografie periferic i os spongios situat central.

6.Tipuri de esut osos

6.1. Osul compact
Trei straturi concentrice:
circumferenial
extern,
superficial,
subperiostic,
format din 3-4 rnduri de
lamele osoase concentrice,
intermediar, format din
uniti
funcionale
osteoane,
circumferenial
intern,
format din lamele osoase
concentrice dispuse n jurul
canalului medular.

6. Tipuri de esut osos

6.1. Osul compact

lacune ocupate de osteocite

canaliculele apar ca striaii radiare care se extind de la canalul Havers la
osteocitul aflat n lacun

6. Tipuri de esut osos

6.1. Osul compact
sistemul haversian (osteonul)
- unitatea de baz a osului
compact

6. Tipuri de esut osos

6.2. Osul spongios
creast iliac

vertebr
gt femural

6. Tipuri de esut osos

6.2. Osul spongios

7. Structura microscopic esutului osos

7.1. Celule osoase

celule stromale osteoprogene (dau natere altor celule osoase)
osteoblaste (edific osul)
osteocite (celulele osoase mature)
celule limitante (situate la suprafaa osului)
osteoclaste (celule care distrug osul)

7.2. Matricea intercelular

materiale organice (fibre de colagen)
sruri calciu i fosfor

Celulele osteoprogene
Celulele osteoprogenitoare () provin din celula mezenchimala primitiva si dau nastere
condroblastilor si osteoblastilor.
se gasesc la nivelul suprafetelor osoase libere (endost, periost, trabecule, cartilaj
calcifiat, metafiza osului in crestere).

Osteoblastele
Osteoblastele () depun osteoidul
(matricea osoasa)
celule columnare sau epiteloide aflate la
suprafata osului; cand sunt inactive au
aspect scuamos.
celule sintetizatoare de proteine, produc
factori de crestere care actioneaza
autocrin sau paracin, contin fosfataza
acida.
Se leaga de osteoblastele vecine prin
jonctiuni gap, prezinta receptori pentru
hormoni, vitamine, citokine.
Secreta procolagenoza din care rezzulta
colagenoza care lizeaza osteoidul
potentand activitatea osteoclastelor.
Au rol in resorbtia osoasa, resorbind o
portiune mica de osteoid, dupa care
intervin osteocitele.

osteoblaste n jurul unei

osteoclaste pe suprafaa interioar
a unui os lat

Osteocitele
() se gasesc in lacune, prezinta
prelungiri care patrund in niste
canalicule si se anastomozeaza cu
prelungirile osteocitelor vecine prin
jonctiuni gap.
Aceste prelungiri formeaza un fel de
retea.
prezinta activitate redusa.
au organite in regresie.
provin
din
osteoblaste,
dar
transformarea osteocitelor inapoi in
osteoblaste este controversata.

osteocite cu prelungiri celulare

care se ramific i stabilesc
conexiuni cu ale altor osteocite

Osteocitele

lacune cu i fr osteocite

Osteoclastele
diametru de 150 m, prezinta
cate 50 de nuclei in fiecare
celula, si se gasesc in niste
lacune
speciale,
numite
Howship.
Celulele sunt polarizate: nucleii
se afla la polul opus frontului
osos, iar spre frontul osos
prezinta o margine in perie
(margine dantelata) care in
repaus dispare.
Prezinta numerosi lizozomi
primari, cu diametrul de 0,5-3
m care contin fosfataza acida
rezistenta la tartrat si divarese
enzime proteolitice.

osteoclastele sunt celule mari (20 m)

polimorfe, cu un numr variabil de nuclei
(15-20)

Osteoclastele
Originea osteoclastelor se
afla in precursori comuni cu
monocitele si granulocitele,
in maduva osoasa.
Osteoclastele se obtin prin
fuzionarea
precursorilor,
proces care este dependent
de un factor necunoscut.
Receptorii
pentru
calcitonina inhiba activitatea
osteoclastelor dar ele sunt
sensibile la factorul de
stimulare a osteoclastelor,
secretat de osteoblasti la
actiunea parathormonului.

lacun Howship

7.2. Matricea calcificat

alcatuita din lamele in numar de 3-7, dar pot
ajunge pana la 20 si din lacune, in care se
gasesc osteocite cu prelungiri ce patrund in
canalicule ce se anastomozeaza.
Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in
jurul unui canal vascular longitudinal cu
diametrul de 50-90 m. Acest canal vascular
se mai numeste si canal haversian. Osteonul
are un diametru de 200-300 m. Osteoanele
pot fi primare, secundare etc. Lamelele sunt
si ele de mai multe feluri: lamele T
(intunecate sau lamele A (alternanate),
alternanad lamelele longitudinale (L) cu cele
transversale (T). La periferia osteoanelor
secundare exista linia de ciment, care
contine mai putin colagen, mai putin fosfor si
mai mult sulf.

reele de colagen parial

mineralizate pot fi vzute n interiorul
osteoidului de pe suprafeele intern
i extern ale osului.

7.2. Matricea calcificat

Intre osteoane exista sistemul lamelar

interstitial, angular.
La periferie mai exista un sistem
circumferential intern si extern, in
corticala oaselor lungi. Lamelele din
sistemul trabecular nu prezinta canale
vasculare (haversiene) si se hranesc
prin difuziune din spatiul inconjurator.
Canalele vasculare sunt de doua feluri:
longitudinale si transversale. Canalele
longitudinale se mai numesc si
haversiene si reprezinta capilare
fenestrate sau chiar venule.

fibrele de colagen ale periostului

sunt ncorporate n corticala osului
(fibrele Sharpey) ancornd aceast
ptur fibrocelular de suprafaa
ascestuia

8. Vascularizaia oaselor
Osul primeste 10 din debitul cardiac.
asigurat de dou tipuri de vase nutritive:
vasele diafizare, reprezentate de artera nutritiv principal i venele comitante.
Artera nutritiv ptrunde prin foramenul nutritiv, strbate corticala i ajunge n canalul
central unde se mparte n ramuri terminale centrifuge direcionate spre metafize. n
acest traiect artera emite colaterale care formeaz urmtoarele plexuri:
plexul periostic, situat n stratul profund al periostului, alimentat de pediculi
accesori multipli provenii din arterele musculare ale regiunii care, la nivelul
metafizei, formeaz plexul metafizar superficial,
plexul stratului compact, situat n sistemul de canale Volkmann* i Havers
plexul medular, format din arteriole i capilare sinusoide,
plexul metafizar profund care vascularizeaz fa metafizar, osteogenetic, a
plcii cartilaginoase de creter
vasele epifizare, care provin din cele ale capsulei articulare. Arterele epifizare sunt
numeroase, ptrund prin orificii vasculare multiple i mici situate la periferia zonei
epifizare acoperit de cartilaj hialin i formeaz plexuri epifizare care au caracter
segmentar.
Plexurile venoase, abundente, colecteaz n canale venoase cu caracter comitant i,
datorit raporturilor importante cu areolele n care se gsete mduva osoas galben,
au potenial emboligen.

Inervatia are loc prin prelungiri nemielinizate ale nervilor in canalele haversiene.
Sinapsele sunt de tip adrenergic. Astfel sunt inervate: canalul haversian, periostul
si vasele medulare. In maduva se gasesc corpusculi Pacini.

9. Osificarea (osteogeneza)
Modelarea osoasa (organogeneza osoasa) consta in cresterea in lungime,
cresterea in grosime (in diametru) si asigurarea formei conice a epifizelor, prin
procese complexe, coordonate, neintelese inca pe deplin, si care mentin toata
viata forma oaselor.
Prin remodelare osoasa 10% din intreaga masa osoasa a organismului se
inlocuieste in fiecare an la individul tanar.
Remodelarea osoasa consta in inlocuirea osului primar, fibros, cu os secundar,
lamelar organizat in sisteme haversiene (osteoane secundare). Mai intai are loc
depunerea osteoidului si apoi mineralizarea acestuia. Un sistem haversian este
depus in 4-5 saptamani, in primele zile are loc mineralizarea in proportie de
70% iar apoi, in cateva luni, are loc mineralizarea completa. Mineralizarea este
influentata de factori locali sau generali si rezulta osul embrionar.

9. Osificarea (osteogeneza)

early development of the skeletal system begins in the third week after conception with the
formation of the notochord (a rod-like structure along the back of the embryo that later
becomes the spine, spinal cord, and brain), followed in the fourth week by the first signs of
arms and legs. Between the fifth and eighth weeks, the limbs (first the arms, hands, and
fingers, followed by the legs, feet, and toes) begin to extend and take on a definite shape.
By the end of the fifth week, the embryo has doubled in size and has grown a tail-like
structure that becomes the coccyx (lowermost tip of the backbone).
By the seventh week the embryo is about 2 cm (1 in) long and facial features are visible. At
this stage, the 206 bones of the human body are all set down, in surprisingly adult form.
However, the process of osteogenesis (development of bone) has not progressed to the
point where the bones are "bony." Ossification (the process whereby tissue becomes bone)
of most bony nuclei of the long bones and round bones does not complete until after birth.
Dezvoltarea oaselor continu i n timpul vieii adultului pentru vindecarea fracturilor sau
remodelarea osoas impus de diferite moduri de via.

9.1. Osificarea intramembranoas

1

3
4

1. condensare celular n mezenchim i diferenierea celulelor osteoprogenitoare

2. formarea osteoblastelor care secret materialul osteoid
3. dezvoltarea periostului, apariia osteocitelor i ncorporarea vaselor
4. remodelarea osului sub aciunea osteoclastelor

9.1. Osificarea
intramembranoas

Prin osificare intramembranoas iau natere:

osul frontal,
oasele parietale,
scuama i partea timpanic a oaselor
temporale,
partea superioar a scuamei osului
occipital,
lama medial a procesului pterigoid.

osteoblast cu filopode care ptrund n

matricea intercelular din jur

Fontanelele desmocraniului
fontanela anterioar (mare)
situat la intersecia suturilor coronal i sagital,
are form rombic, cm,
se nchide ntre 8-18 luni;
Aspecte particulare
deprimata deshidratare
bombata plns, ipat, hidrocefalie, meningit
ntrziere n nchiderea fontanelei anterioare rahitism
nchidere prematur craniostenoz

Fontanela posterioar (mic)

situat la intersecia suturii
sagitale cu suturile parietooccipitale (sutura lambdoid),
form triunghiular,
se osific n primele 6 luni
dup natere;
Fontanela
anterolateral
(pteric, sfenoidal)
situat la intersecia suturii
coronale, dispus vertical, cu
suturile fronto-parieto- i
scuamosfenoidale,
form patrulater alungit
cu axul mare orizontal
se osific imediat dup
natere;
Fontanela
posterolateral
(asteric, mastoidian)
situat ntre suturile parietooccipital i pietro-occipital,
form patrulater alungit
cu axul mare vertical,
se osific n primul an dup
natere.

cranioschizis - lipsa de formare a bolii

Alterri ale migrrii celulelor crestelor craniului, esutul nervos este n contact
neurale
pot
duce
la
anomalii cu lichidul amniotic i degenereaz
congenitale ale neurocraniului:
rezultnd anencefalia. Nou-nscuii nu
sunt viabili.
metopism - peristena suturii metopice
(cele 2 jumti ale osului frontal ar
trebui s fuzioneze n jur de 6 ani).

encefalocel/meningocelul cranian soluii de continuitate la nivelul craniului

prin care herniaz esutul nervos i/sau meningele.

craniosinostozele (craniostenoze) nchiderea prematur a uneia sau

mai multor suturi:
scafocefalia nchiderea prematur a suturii sagitale. Craniul
dezvoltndu-se n regiunile frontal i occipital, devine lung i ngust.
acrocefalia (oxicefalia, turicefalia - craniu n turn) nchiderea
prematur a suturii coronale.
combinaii cu alte malformaii
Sindrom Apert (acrocefalosindactilia)
Sindrom Crouzon

plagiocefalia (craniosinostoze asimetrice) nchiderea precoce a sutirilor coronal i

lambdoid.
microcefalia lipsa de expansiune a craniului datorat lipsei de dezvoltare a creierului.
occipitalizarea atlasului arcul anterior al atlasului este inclus n marginea anterioar a
foramenului magnum.
disostoza cleidocranian alterri ale scheletului prin ntrzieri ale osificrii
(intramembranoase sau endocondrale): clavicule scurte i bolta craniului moale.

9.2. Osificarea endocondral

Are loc in centrii primari, secundari, la baza craniului, la nivelul coloanei vertebrale, in oasele
lungi si la extremitatile oaselor. Centrii de osificare reprezinta modificari ale tesutului
cartilaginos prin aparitia unor muguri periostali vasculari.
Cartilajul sufera modificari zonale dinspre epifiza spre diafiza. La acest nivel celulele vor fi
dispuse pe mai multe zone:
cartilaj de rezerva
zona de proliferare
zona de maturare (celulele cresc)
zona de generare - unde are loc calcifierea matricei in sens longitudinal si nu la nivelul
septurilor transversale.
linia de eroziune (frontul de osificare) unde se gasesc vase (anse capilare) si celule
mezenchimale nediferentiate care vor da nastere diferitelor celule osoase precum si
celule stem hematopoietice.
Intr-o etapa ulterioara are loc distrugerea septurilor transversale, care nu sunt mineralizate.
In procesul de osificare mai inatai se formeaza osteoblastii care depun osteoidul pe cartilajul
calcificat si se formeaza astfel spongioasa primara. Apoi actioneaza osteoclastele si se
formeaza spongioasa secundara (lame obtinute prin resorbtie care formeaza osul).
Procesul actioneaza de la diafiza inspre epifiza. Apare gulerasul periostal epifizar.
Centrii secundari apar dupa nastere la nivelul epifizelor. Sub pericondru nu se depune
osteoid.

Osificarea encondral
Formation of bone collar
Cavitation of the hyaline cartilage
Invasion of internal cavities by the periosteal bud, and spongy bone
formation

Formation of the medullary cavity; appearance of secondary

ossification centers in the epiphyses
Ossification of the epiphyses, with hyaline cartilage remaining only in
the epiphyseal plates

9.2. Osificarea endocondral

modelele cartilaginoase ale oaselor

carpiene, metacarpiene i falangelor
centri de osificare primar n diferite stadii
de dezvoltare

centru de osificare primar ntr-o

falang
celulele cartilaginoase sunt
nconjurate de un manon fin de
os subperiostic

10. Creterea osoas

Se realizeaz prin dou mecanisme:
osteogeneza metafizar, pe seama plcilor cartilaginoase
de cretere situate la periferia diafizelor oaselor lungi, care
asigur creterea n lungime a osului
osteogeneza periostic, pe seama stratului profund al
periostului i asigur creterea n grosime a osului.

10.1 Osteogeneza metafizar

Procesul de cretere a oaselor n lungime este similar osificrii endocondrale. La
nivelul plcii de cretere au loc procese mitotice. Condrocitele dinspre diafiz
degenereaz. Osteocitele care iau natere n mezenchimul local osific matricea
i contribuie la formarea osului. Acest proces continu n toat copilria i
adolescena pn cnd creterea cartilajului ncetinete i, n final, nceteaz. La
nceputul decadei a 3-a, placa epifizar se osific n ntregime. Creterea osoas
se afl sub influena hormonului de cretere i a hormonilor sexuali.

Cartilage on the side of the

epiphyseal plate closest to the
epiphysis is relatively inactive
Cartilage abutting the shaft of the
bone organizes into a pattern that
allows fast, efficient growth
Cells of the epiphyseal plate
proximal to the resting cartilage form
three functionally different zones:
growth,
transformation,
and
osteogenic

Functional Zones in Long Bone Growth

Growth zone cartilage cells undergo mitosis, pushing the epiphysis away from
the diaphysis
Transformation zone older cells enlarge, the matrix becomes calcified,
cartilage cells die, and the matrix begins to deteriorate
Osteogenic zone new bone formation occurs
Postnatal Bone Growth Long bones lengthen by interstial growth of the epiphyseal
plates, and increase thickness by appositional growth
Long Bone Growth and Remodeling
Growth occurs at the epiphyseal plate (the cartilage abutting the diaphysis) called the Growth
Zone
Cartilage cells stack and divide quickly pushing the epiphysis away from the diaphysis causing
bone to lengthen
The older chondrocytes die & deteriorate forming the Calcification Zone
The resulting calcified spicules become part of the Ossification Zone and are invaded by
marrow elements from the medullary cavity
Longitudinal growth is accompanied by remodelling which includes appositional growth to
thicken bone
Includes bone formation & reabsorption
Bone growth stops around age 21 for males and 8 for females when the epiphysis & diaphysis
fuse (epiphyseal plate closure)
Growth in width (thickness) via appositional growth
Osteoblasts beneath the periosteum secrete bone matrix on the external bone surface as
osteoclasts on the endosteal surface of the dyaphysis remove
bone

Hormonal Regulation of Bone Growth During Youth

During infancy and childhood, epiphyseal plate activity is stimulated by growth
hormone (released by the anterior pituitary)
During puberty, testosterone and estrogens:
Initially promote adolescent growth spurts
Cause masculinization and feminization of specific parts of the skeleton
Later induce epiphyseal plate closure, ending longitudinal bone growth
Bone Remodeling

Remodeling units adjacent osteoblasts and osteoclasts deposit

and resorb bone at periosteal and endosteal surfaces

Bone Deposition
Occurs where bone is injured or added strength is needed
Requires a diet rich in protein, vitamins C, D, and A, calcium, phosphorus,
magnesium, and manganese
Alkaline phosphatase is essential for mineralization of bone
Sites of new matrix deposition are revealed by the:
Osteoid seam unmineralized band of bone matrix
Calcification front abrupt transition zone between the osteoid seam and the older
mineralized bone

Bone Resorption
Accomplished by osteoclasts (giant, multinucleated cells that arise from the same
stem cells that produce macrophages)
Resorption bays grooves formed by osteoclasts as they break down bone
matrix
The osteoclast membrane seals off the bone that is to be broken down
Resorption involves osteoclast secretion of:
Lysosomal enzymes that digest organic matrix
Hydrochloric acid that converts calcium salts into soluble forms
The broken down products are endocytosed (transcytosed) and released into
the interstitial fluid and blood
Control of Remodeling
Two control loops regulate bone remodeling
Hormonal mechanism maintains calcium homeostasis in the blood (negative
feedback)
Rising blood Ca2+ levels trigger the thyroid to release calcitonin
Calcitonin inhibits bone resorption and stimulates calcium salt deposit in bone
Falling blood Ca2+ levels signal the parathyroid glands to release parathyroid
hormone (PTH)
PTH signals osteoclasts to degrade bone matrix and release Ca2+ into the
blood
Mechanical and gravitational forces acting on the skeleton

Acondroplazia (condrodisplazie, osteocondrodisplazie)

malformaie genetic datorat unei mutaii dominante autosomale pe gena
receptorului factorului de cretere fibroblastic (FGFR3 - fibroblast growth factor
receptor gene 3):
scderea osificrii endocondrale,
inhibarea proliferrii condrocitelor n placa epifizar,
scderea hipertrofiei celulare,
scderea producerii matricei cartilaginoase

Picnodisostoza
oase fragile (fracturi ale celor dou
femururi la 13-14 ani)
brbie mic
fontanele care nu s-au nchis niciodat
degete foarte scurte
prini veri

Henri de Toulouse-Lautrec - La Danse au Moulin Rouge,

1890, Philadelphia Museum of Art

11. Modaliti de rspuns ale osului la agresiune

Inflamaia
Formarea calusului moale
Formarea calusului dur
Remodelarea

12. Compoziia osului

La un adult (70 kg), sistemul osos reprezint 5-6 % (4 kg) din greutatea
corporal i ocup un volum de aproximativ 1700 cm3.
esutul osos este format din ap 10-20 % i reziduu uscat, alctuit din
substane anorganice, 70 % i substane organice, 30 %.
Substanele anorganice
cristale de hidroxi-apatit (Ca10(PO4)6OH2)
carbonat de calciu (CaCO3)
fosfat acid de calciu (CaHPO40(mai solubil dect hidroxiapatita i
particip la schimburile iniiale, minime i rapide ale homeostaziei calciului.
n ansamblu, n sistemul osos al adultului se gsesc aproximativ 1000 g
calciu.
esutul osos mai conine i ali anioni ca fluoruri i citrai i cationi
bivaleni de Mg, Fe, Zn, Cu, St i Pb, ultimii doi fiind considerai metale
osteotrope implicate n boli cronice ale sistemului osos.

12. Compoziia osului

Substane organice:
colagen de tip I (90 %) - formeaz fibrilele caracteristice cu nalt
specializare funcional ale esutului osos,
alte proteine (10 %), dintre care cele mai importante sunt:
colagen de tip V - are rolul de a regla formarea i dispoziia
funcional a fibrelor de colagen tip I,
osteocalcin, inhibitor al mineralizrii, la rndul sau inhibat de
vitamina D3,
osteonectin - regleaz migrarea celular i procesul de formare a
adeziunilor intercelulare,
osteopontin - inhib formarea hidroxi-apatitei i pare s fie implicat
n eliminarea renal a calciului i producerea calculozei renale,
bone-sialoprotein - regleaz procesul de formare a centrilor de
osificare (nucleaie),
decorina - regleaz fibrilogeneza colagenului,
osteo-adherina - regleaz procesul de ordonare geometric a
osteoanelor

13.Repararea osoasa - vindecarea fracturilor

Etapa inflamatorie - Hemsitomul formarea coagului fibros, dureaza

3-4 zile
Etapa reparatorie - se poate forma un calus moale, fibros sau un
calus dur, fibrocartilaginos si se formeaza osul primitiv; dureaza 3-6
luni.
Etapa de remodelare - osul lamelar inlocuieste osul primitiv;
dureaza ani, uneori pana la 7 ani.
Vindecarea se poate face in mai multe feluri:

Vindecare prin calus extern - la oasele encondrale, calusul este cartilaginos

(dur) iar la oasele aparute prin osificare de membrana, calusul este fibros, care
da nastere osului primar.
Vindecarea trabeculara - se formeaza os nou pe trabeculele deja existente,
atunci cand leziunea este mica.
Vindecarea osoasa primara - prin BMU.

Oboseala osoasa are ca substrat microfisuri la nivelul osului.

Cresterea in diametru consta in adaugare de os (osificare) la nivel
periosteal concomitent cu o resorbtie osoasa la nivel endosteal.
Prin acest proces se asigura si cresterea cavitatii medulare.
Cresterea in grosime este influentata si de factorii biomecanici.