Universitatea de Medicin i Farmacie Gr. T.

Popa Iai Catedra Anatomie

Oase
generaliti

Andreas Vesalius (15141564) De humani corporis fabrica, libri septem ( Basel,1555)

Planul cursului
1. Sistemele funcionale ale corpului uman 2. Clasificarea regional i funcional 3. Sistemul locomotor 4. Clasificarea oaselor 5. Detalii anatomice particulare ale oaselor 6. Tipuri de esut osos 7. Histologia esutului osos 8. Vascularizaia oaselor 9. Osteogeneza 10. Creterea osoas 11. Modaliti de rspuns a osului la agresiune 12. Compoziia osului

1. Sistemele funcionale ale corpului uman

partea somatic: sistemele cutanat i locomotor partea visceral: sistemele de import: respirator i digestiv sistemul de transport: cardiovascular sistemele de export: excretor i genital partea nervoas: sisteme complexe de preluare i procesare a informaiei din mediile intern i extern sisteme de integrare sisteme cognitive

2. Clasificare regional i funcional

structuri

somatocavitare, somatic i coninut visceral) structuri somatice pure

mixte

(conintor

Din acest punct de vedere, corpul uman este alctuit din: organul axial: structur mixt (conine nevraxul) organul truncal: structur mixt (conine partea visceral) organul apendicular rostral: structur pur somatic (membrele superioare) organul apendicular caudal: structur pur somatic (membrele inferioare)

3. Sistemul locomotor
partea pasiv: sistemele osos i articular dur asigur rezistena i susinerea topografie local profund i axial partea activ: sistemul muscular moale asigur motilitatea topografie periosoas, interosteofascial, subcutanat sau subseroas

a. Alctuirea scheletului uman: totalitatea oaselor corpului

Studiul scheletului uman: direct: piese osoase izolate i uscate, preparate prin metode anatomice specifice, prin examinarea suprafeei exterioare sau a seciunilor prin oase indirect, in vivo, prin tehnici radiologice clasice sau prin tehnici imagistice moderne (CT, RMN) care ofer date variate privind morfologia i funcionalitatea osului viu Osteologia - studiul direct al sistemului scheletic pe piese osoase obinute prin procedee anatomice care ndeprteaz prile moi ale cadavrului prin macerare (putrezire) sau fierbere, urmate de degresare i coroziunea chimic a resturilor proteice.
osteologie (Gr. osteon, os + logos, cuvnt), schelet (Gr. skeletos, uscat)

b. Diviziunile scheletului uman

scheletul axial: craniul i coloana vertebral principala structur de rezisten i susinere a corpului
scheletul truncal: cutia toracic (stern, coaste) centurile pectoral (scapula, clavicula) i pelvin (sacrum, coccis, oasele coxale) situat n grosimea pereilor trunchiului, conectat posterior la scheletul axial i lateral la scheletul apendicular

scheletul apendicular: oasele membrelor superior i inferior situat n axul membrelor superioare i inferioare

c. Funciile oaselor
Shape - Shape develops over the growth of an individual and the skeletal system will determine if they are tall or short, wide or narrow and other factors, such as the size of hands and feet. According to the Student Nutrition (& Body Image) Action Committee from UCLA, body shape or type is genetically inherited. Three types of body shapes include ectomorphs (tall and thin), mesomorphs (shorter and muscular) and endormorphs (apple or pear-shaped). Support - The skeleton provides support to the body and holds internal organs in their place. Movement - The skeletal bones attach to each other by ligaments and further attach to muscles by tendons. Protection - The skeleton protects vital organs from damage by encasing them within hard bones. Blood Cell Production and Storage - The spongy tissue inside long bones, such as the femur, or thigh bone, have two types of marrow responsible for blood cell production. 99% din totalul de Ca2+ din organism 85% din totalul de fosfor 66% din totalul de magneziu 60% din totalul de sodiu

Andreas Vesalius (15141564) De humani corporis fabrica, libri septem ( Basel,1543)

Leonardo da Vinci (1452-1519) Notebooks

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane a. ale trunchiului: sternul, coastele, scapula, osul coxal formeaz planul intermediar al pereilor trunchiului sau aparin centurilor alctuite din laminele extern i intern de esut osos lamelar compact ntre care se gsete o zon de esut osos spongios de grosime variabil

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane b. ale calvariei: oasele parietale i poriunile scuamoase ale oaselor frontal, temporal i occipital

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.1. Oase plane

Structura macroscopic
lama (tblia) extern, mai groas, format din esut osos lamelar compact, (lamina densa) lama (tblia) intern, mai subire, format din esut osos lamelar compact, (lamina vitreea) stratul intermediar, de grosime variabil, alctuit din esut osos lamelar spongios, (diploe) i are organizare particular, labirintic, cu lamele osoase dispuse n jurul unei reele de canale venoase, bogat anastomozate care contribuie la realizarea elasticitii bolii cutiei craniene. Os spongios

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi - formeaz scheletul axial al organelor apendiculare

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi

Structura macroscopic
diafiz (corp) format din: periostul, structur conjunctiv vascular, care prezint dou lame: extern, fibroas, dens, ale crei fibre colagene se continu cu cele ale capsulelor articulare, ligamentelor, tendoanelor i fasciilor, intern, osteogenetic, intens vascularizat, care ader la planul subiacent prin fibrele colagene perforante Sharpey i este responsabil de creterea n grosime a oaselor corticala, format din esut osos lamelar compact cavitatea medular, mrginit de esut osos lamelar ale crui trabecule se anastomozeaz formnd un labirint n cavitile cruia se gsete mduva osoas roie. epifize (extremiti) alctuite din dou zone: periferic, cortical, format dintr-o lamel subire de os compact acoperit de cartilaj hialin articular central, format din esut osos lamelar spongios ale crui trabecule osoase se ordoneaz pe direcia liniilor de for a solicitrilor mecanice

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.2. Oase lungi

Structura macroscopic
metafiz, prezent n toat perioada de cretere (pn la 25 ani) ntre diafiz i epifiz i alctuit din dou segmente: periferic, juxta-epifizar, cartilaginos, avascular, numit physis (plac epifizar, plac de cretere) central, juxtadiafizar, vascularizat, care formeaz metafiza propriu-zis, unde avanseaz osificarea iniiat n stratul profund al physis-ului.

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.3. Oase scurte
dimensiuni reduse form poligonal sau ovoidal oasele carpiene si tarsiene (basipodium) situate la jonciunea dintre zigopodium i autopodium oase sesamoide, situate n interiorul unor tendoane a cror traiectorie o modific avnd rol de hipomohlion: constante (patela, oasele sesamoide ale halucelui) care prezint o fa superficial n raport cu fibrele tendinoase i o fa profund, articular, acoperit de cartilaj hialin inconstante, care apar ca variante anatomice situate n: originea unor muchi: fabela (os sesamoid situat n originea captului lateral al muchiului gastrocnemian) inseria unor muchi: flexorul ulnar al carpului, flexorul scurt al policelui.

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.3. Oase scurte

Structura macroscopic
formate dintr-un strat cortical periferic, subire, de esut osos lamelar compact i din esut osos lamelar spongios dispus central, ale crui trabecule sunt orientate n sensul liniilor de for

Substantia corticalis

Substantia spongiosa

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.4. Oase pneumatice frontal, etmoid, sfenoid, temporal, maxilar particip la formarea jonciunii pneumatizate craniofaciale i a bazei neurocraniului pereii osoi pericavitari sunt formai din: lam extern de esut osos lamelar compact, strat intermediar de esut osos lamelar spongios, lam intern de esut lamelar compact acoperit de mucoperiostul cavitii pneumatice

4. Clasificarea oaselor (Forma general a oaselor)

4.5. Oase neregulate vertebrele, mandibula, nu pot fi ncadrate n formele geometrice uzuale prezint diferenieri funcionale specifice STRUCTUR MACROSCOPIC strat cortical periferic de esut osos lamelar compact, zon central de esut osos lamelar spongios ale crui trabecule sunt orientate pe direciile de aciune ale forelor mecanice

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.1. Suprafee articulare
netede: acoperite de cartilaj hialin pe osul viu, caracteristice articulaiilor sinoviale Forma variat (plan, excavat sau proeminent) Geometria determin axele micrilor i constituie criteriul principal de clasificare al articulaiilor mobile rugoase: se inser structurile conjunctive organizate ale sindesmozelor

Caput femoris

Trochanter major

Trochanter minor Epicondylus lateralis Trochlea humeri Epicondylus medialis

Facies articularis talaris Maleolus lateralis

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene
n funcie de topografia local, pot fi: apofize (Gr. apo, derivat din + physis) caracteristice oaselor lungi se dezvolt pe circumferina periferic a metafizelor se caracterizeaz prin vascularizaia precar i sunt sediul necrozelor aseptice juvenile. Exemple: tuberculii i epicondilii humerusului, trohanterii i epicondilii femurali, maleolele. Folosirea termenului de apofiz pentru alte proeminene osoase este inadecvat.
Caput femoris Trochanter major

Trochanter minor Epicondylus lateralis Trochlea humeri Epicondylus medialis

Facies articularis talaris

Maleolus lateralis

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene
procese - proeminene alungite care prezint o baz de implantare, rdcina i o parte liber de dimensiuni variabile

procesul coracoid, n form de cioc de cioar

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
Linea musculi solei

a. Proeminene
linii - puin reliefate, care se definesc dup traiect (dreapt sau curb) i localizare linia muchiului solear liniile nucale liniile gluteale

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
a. Proeminene
creste - mai evidente, care se definesc dup form (crista galli) sau dup dimensiuni i localizare: subiri, ascuite i fine (ex. creasta lacrimal posterioar) groase, rotunjite, neregulate i rugoase (ex. creasta sacrat madian) pot prezenta margini laterale proeminente numite buze (ex. buzele lateral i medial ale crestei iliace).

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
b. c.d. Fose, impresiuni, anuri, fovee, incizuri
b. fose, fovee sau impresiuni - netede i rotunjite, aflate n raport cu faa convex a unui organ (ex. fosa glandei lacrimale, impressiones gyrorum), c.anuri (ex. anul radial, an vascular) d.incizuri (ex. incizura scapulei), netede i nguste, cu traiect variat n raport cu tendoane sau mnunchiuri neurovasculare.

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
e. Foramene
foramene (orificii) i canale osoase care pot fi: nutritive, proprii, prin care ptrund vasele nutritive ale osului, de pasaj, prin care trec dintr-o regiune n alta, fie mnunchiuri neurovasculare, fie elemente izolate nervoase, arteriale sau venoase (ex. foramenul jugular, hiatusul semilunar, canalul optic). Utilizarea termenului de foramen n locul celor de orificiu sau gaur este recomandabil i concordant cu nomina anatomic.

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.2. Suprafee nearticulare
f. Tuberculul, tuberozitatea, eminena, protuberana
proeminene rotunjite care se individualizeaz prin precizarea osului cruia aparin: tuberozitatea frontal eminena parietal protuberana occipital extern

5. Detalii anatomice particulare ale oaselor

5.3. Clasificarea funcional a suprafeelor nearticulare
netede - alunec planurile superficiale ale regiunii (ex. faa superficial a calvariei), tendoane (ex. tendonul muchiului gluteu mijlociu pe jumtatea superioar a feei laterale a trohanterului mare) sau mnunchiuri neurovasculare (anul radial al humerusului)
rugoase - se inser structurile conjunctive organizate ale sistemului locomotor (tuberculul mare al humerusului). n funcie de intensitatea solicitrilor mecanice i a antrenamentului muscular, suprafeele rugoase se hipertrofiaz, devin proeminente sub form de tuberoziti suplimentare care intr n categoria variantelor anatomice.

6. Tipuri de esut osos

Scheletul omului adult este alctuit din dou varieti de esut osos: non-lamelar (primar, embrionar) oa crui structur amintete de cel al centrilor primitivi de osificare din viaa embrionar prin dispoziia reticular a fibrelor colagene mineralizate precoce. onu dezvolt procesul de remaniere osoas ola adult se gsete n capsula labirintic cohleovestibular care nu este expus la solicitrile mecanice externe. lamelar (matur) orezult prin remanierea modelelor osoase primitive i osificarea definitiv a acestora de tip encondral sau desmal oeste alctuit din trabecule osoase organizate sub form de os compact cu topografie periferic i os spongios situat central.

6.Tipuri de esut osos 6.1. Osul compact Trei straturi concentrice: circumferenial extern, superficial, subperiostic, format din 3-4 rnduri de lamele osoase concentrice, intermediar, format din uniti funcionale osteoane, circumferenial intern, format din lamele osoase concentrice dispuse n jurul canalului medular.

6. Tipuri de esut osos 6.1. Osul compact

lacune ocupate de osteocite canaliculele apar ca striaii radiare care se extind de la canalul Havers la osteocitul aflat n lacun

6. Tipuri de esut osos 6.1. Osul compact

sistemul haversian (osteonul) - unitatea de baz a osului compact

6. Tipuri de esut osos 6.2. Osul spongios

creast iliac

vertebr
gt femural

6. Tipuri de esut osos 6.2. Osul spongios

7. Structura microscopic esutului osos

7.1. Celule osoase

celule stromale osteoprogene (dau natere altor celule osoase) osteoblaste (edific osul) osteocite (celulele osoase mature) celule limitante (situate la suprafaa osului) osteoclaste (celule care distrug osul)

7.2. Matricea intercelular

materiale organice (fibre de colagen) sruri calciu i fosfor

Celulele osteoprogene
Celulele osteoprogenitoare () provin din celula mezenchimala primitiva si dau nastere condroblastilor si osteoblastilor. se gasesc la nivelul suprafetelor osoase libere (endost, periost, trabecule, cartilaj calcifiat, metafiza osului in crestere).

Osteoblastele
Osteoblastele () depun osteoidul (matricea osoasa) celule columnare sau epiteloide aflate la suprafata osului; cand sunt inactive au aspect scuamos. celule sintetizatoare de proteine, produc factori de crestere care actioneaza autocrin sau paracin, contin fosfataza acida. Se leaga de osteoblastele vecine prin jonctiuni gap, prezinta receptori pentru hormoni, vitamine, citokine. Secreta procolagenoza din care rezzulta colagenoza care lizeaza osteoidul potentand activitatea osteoclastelor. Au rol in resorbtia osoasa, resorbind o portiune mica de osteoid, dupa care intervin osteocitele.

osteoblaste n jurul unei osteoclaste pe suprafaa interioar a unui os lat

Osteocitele
() se gasesc in lacune, prezinta prelungiri care patrund in niste canalicule si se anastomozeaza cu prelungirile osteocitelor vecine prin jonctiuni gap. Aceste prelungiri formeaza un fel de retea. prezinta activitate redusa. au organite in regresie. provin din osteoblaste, dar transformarea osteocitelor inapoi in osteoblaste este controversata.

osteocite cu prelungiri celulare care se ramific i stabilesc conexiuni cu ale altor osteocite

Osteocitele

lacune cu i fr osteocite

Osteoclastele
diametru de 150 m, prezinta cate 50 de nuclei in fiecare celula, si se gasesc in niste lacune speciale, numite Howship. Celulele sunt polarizate: nucleii se afla la polul opus frontului osos, iar spre frontul osos prezinta o margine in perie (margine dantelata) care in repaus dispare. Prezinta numerosi lizozomi primari, cu diametrul de 0,5-3 m care contin fosfataza acida rezistenta la tartrat si divarese enzime proteolitice.

osteoclastele sunt celule mari (20 m) polimorfe, cu un numr variabil de nuclei (15-20)

Osteoclastele
Originea osteoclastelor se afla in precursori comuni cu monocitele si granulocitele, in maduva osoasa. Osteoclastele se obtin prin fuzionarea precursorilor, proces care este dependent de un factor necunoscut. Receptorii pentru calcitonina inhiba activitatea osteoclastelor dar ele sunt sensibile la factorul de stimulare a osteoclastelor, secretat de osteoblasti la actiunea parathormonului.

lacun Howship

7.2. Matricea calcificat

alcatuita din lamele in numar de 3-7, dar pot ajunge pana la 20 si din lacune, in care se gasesc osteocite cu prelungiri ce patrund in canalicule ce se anastomozeaza. Lamelele (4-20) sunt dispuse concentric in jurul unui canal vascular longitudinal cu diametrul de 50-90 m. Acest canal vascular se mai numeste si canal haversian. Osteonul are un diametru de 200-300 m. Osteoanele pot fi primare, secundare etc. Lamelele sunt si ele de mai multe feluri: lamele T (intunecate sau lamele A (alternanate), alternanad lamelele longitudinale (L) cu cele transversale (T). La periferia osteoanelor secundare exista linia de ciment, care contine mai putin colagen, mai putin fosfor si mai mult sulf.

reele de colagen parial mineralizate pot fi vzute n interiorul osteoidului de pe suprafeele intern i extern ale osului.

7.2. Matricea calcificat

Intre osteoane exista sistemul lamelar interstitial, angular. La periferie mai exista un sistem circumferential intern si extern, in corticala oaselor lungi. Lamelele din sistemul trabecular nu prezinta canale vasculare (haversiene) si se hranesc prin difuziune din spatiul inconjurator. Canalele vasculare sunt de doua feluri: longitudinale si transversale. Canalele longitudinale se mai numesc si haversiene si reprezinta capilare fenestrate sau chiar venule.

fibrele de colagen ale periostului sunt ncorporate n corticala osului (fibrele Sharpey) ancornd aceast ptur fibrocelular de suprafaa ascestuia

8. Vascularizaia oaselor
Osul primeste 10 din debitul cardiac. asigurat de dou tipuri de vase nutritive: vasele diafizare, reprezentate de artera nutritiv principal i venele comitante. Artera nutritiv ptrunde prin foramenul nutritiv, strbate corticala i ajunge n canalul central unde se mparte n ramuri terminale centrifuge direcionate spre metafize. n acest traiect artera emite colaterale care formeaz urmtoarele plexuri: plexul periostic, situat n stratul profund al periostului, alimentat de pediculi accesori multipli provenii din arterele musculare ale regiunii care, la nivelul metafizei, formeaz plexul metafizar superficial, plexul stratului compact, situat n sistemul de canale Volkmann* i Havers plexul medular, format din arteriole i capilare sinusoide, plexul metafizar profund care vascularizeaz fa metafizar, osteogenetic, a plcii cartilaginoase de creter vasele epifizare, care provin din cele ale capsulei articulare. Arterele epifizare sunt numeroase, ptrund prin orificii vasculare multiple i mici situate la periferia zonei epifizare acoperit de cartilaj hialin i formeaz plexuri epifizare care au caracter segmentar. Plexurile venoase, abundente, colecteaz n canale venoase cu caracter comitant i, datorit raporturilor importante cu areolele n care se gsete mduva osoas galben, au potenial emboligen.

Inervatia are loc prin prelungiri nemielinizate ale nervilor in canalele haversiene. Sinapsele sunt de tip adrenergic. Astfel sunt inervate: canalul haversian, periostul si vasele medulare. In maduva se gasesc corpusculi Pacini.

9. Osificarea (osteogeneza)
Modelarea osoasa (organogeneza osoasa) consta in cresterea in lungime, cresterea in grosime (in diametru) si asigurarea formei conice a epifizelor, prin procese complexe, coordonate, neintelese inca pe deplin, si care mentin toata viata forma oaselor. Prin remodelare osoasa 10% din intreaga masa osoasa a organismului se inlocuieste in fiecare an la individul tanar. Remodelarea osoasa consta in inlocuirea osului primar, fibros, cu os secundar, lamelar organizat in sisteme haversiene (osteoane secundare). Mai intai are loc depunerea osteoidului si apoi mineralizarea acestuia. Un sistem haversian este depus in 4-5 saptamani, in primele zile are loc mineralizarea in proportie de 70% iar apoi, in cateva luni, are loc mineralizarea completa. Mineralizarea este influentata de factori locali sau generali si rezulta osul embrionar.

9. Osificarea (osteogeneza)
early development of the skeletal system begins in the third week after conception with the formation of the notochord (a rod-like structure along the back of the embryo that later becomes the spine, spinal cord, and brain), followed in the fourth week by the first signs of arms and legs. Between the fifth and eighth weeks, the limbs (first the arms, hands, and fingers, followed by the legs, feet, and toes) begin to extend and take on a definite shape. By the end of the fifth week, the embryo has doubled in size and has grown a taillike structure that becomes the coccyx (lowermost tip of the backbone). By the seventh week the embryo is about 2 cm (1 in) long and facial features are visible. At this stage, the 206 bones of the human body are all set down, in surprisingly adult form. However, the process of osteogenesis (development of bone) has not progressed to the point where the bones are "bony." Ossification (the process whereby tissue becomes bone) of most bony nuclei of the long bones and round bones does not complete until after birth. Dezvoltarea oaselor continu i n timpul vieii adultului pentru vindecarea fracturilor sau remodelarea osoas impus de diferite moduri de via.

9.1. Osificarea intramembranoas

1 2

1. condensare celular n mezenchim i diferenierea celulelor osteoprogenitoare 2. formarea osteoblastelor care secret materialul osteoid 3. dezvoltarea periostului, apariia osteocitelor i ncorporarea vaselor 4. remodelarea osului sub aciunea osteoclastelor

9.1. Osificarea intramembranoas

Prin osificare intramembranoas iau natere: osul frontal, oasele parietale, scuama i partea timpanic a oaselor temporale, partea superioar a scuamei osului occipital, lama medial a procesului pterigoid.

osteoblast cu filopode care ptrund n matricea intercelular din jur

La natere, oasele late ale craniului sunt separate prin zone nguste de esut conjunctiv numite suturi. Acolo unde se ntlnesc mai mult de dou oase, se formeaz spaii mai largi numite fontanele. Utilitate Suturile i fontanelele: permit oaselor craniului s se ncalece n timpul naterii, facilitnd trecerea capului ftului prin strmtorile bazinului mamei. permit dezvoltarea encefalului, foarte important n primii 2 ani; creterea oaselor bolii continu dup natere i se datoreaz mririi volumului creierului. ofer acces la sinusul sagital superior. permit examenul echografic al creierului i sistemului ventricular (echografie transfontanelar). Suturile desmocraniului reprezint centri de cretere secundari datorit persistenei intrasuturale a unei lame minime de esut conjunctiv desmal care asigur sporirea volumului cutiei craniene pn la osificarea lor definitiv : sutura sagital la 20-30 ani; sutura coronal la 30-40 ani; sutura lambdoid la 40-50 ani.

Fontanelele desmocraniului fontanela anterioar (mare) situat la intersecia suturilor coronal i sagital, are form rombic, cm, se nchide ntre 8-18 luni; Aspecte particulare deprimata deshidratare bombata plns, ipat, hidrocefalie, meningit ntrziere n nchiderea fontanelei anterioare rahitism nchidere prematur craniostenoz

Fontanela posterioar (mic) situat la intersecia suturii sagitale cu suturile parietooccipitale (sutura lambdoid), form triunghiular, se osific n primele 6 luni dup natere; Fontanela anterolateral (pteric, sfenoidal) situat la intersecia suturii coronale, dispus vertical, cu suturile fronto-parieto- i scuamosfenoidale, form patrulater alungit cu axul mare orizontal se osific imediat dup natere; Fontanela posterolateral (asteric, mastoidian) situat ntre suturile parietooccipital i pietro-occipital, form patrulater alungit cu axul mare vertical, se osific n primul an dup natere.

cranioschizis - lipsa de formare a Alterri ale migrrii celulelor crestelor bolii craniului, esutul nervos este n neurale pot duce la anomalii contact cu lichidul amniotic i congenitale ale neurocraniului: degenereaz rezultnd anencefalia. Nou-nscuii nu sunt viabili. metopism - peristena suturii metopice (cele 2 jumti ale osului frontal ar trebui s fuzioneze n jur de 6 ani).

encefalocel/meningocelul cranian soluii de continuitate la nivelul craniului prin care herniaz esutul nervos i/sau meningele.

craniosinostozele (craniostenoze) nchiderea prematur a uneia sau mai multor suturi: scafocefalia nchiderea prematur a suturii sagitale. Craniul dezvoltndu-se n regiunile frontal i occipital, devine lung i ngust. acrocefalia (oxicefalia, turicefalia - craniu n turn) nchiderea prematur a suturii coronale. combinaii cu alte malformaii Sindrom Apert (acrocefalosindactilia) Sindrom Crouzon

plagiocefalia (craniosinostoze asimetrice) nchiderea precoce a sutirilor coronal i lambdoid. microcefalia lipsa de expansiune a craniului datorat lipsei de dezvoltare a creierului. occipitalizarea atlasului arcul anterior al atlasului este inclus n marginea anterioar a foramenului magnum. disostoza cleidocranian alterri ale scheletului prin ntrzieri ale osificrii (intramembranoase sau endocondrale): clavicule scurte i bolta craniului moale.

9.2. Osificarea endocondral

Are loc in centrii primari, secundari, la baza craniului, la nivelul coloanei vertebrale, in oasele lungi si la extremitatile oaselor. Centrii de osificare reprezinta modificari ale tesutului cartilaginos prin aparitia unor muguri periostali vasculari. Cartilajul sufera modificari zonale dinspre epifiza spre diafiza. La acest nivel celulele vor fi dispuse pe mai multe zone: cartilaj de rezerva zona de proliferare zona de maturare (celulele cresc) zona de generare - unde are loc calcifierea matricei in sens longitudinal si nu la nivelul septurilor transversale. linia de eroziune (frontul de osificare) unde se gasesc vase (anse capilare) si celule mezenchimale nediferentiate care vor da nastere diferitelor celule osoase precum si celule stem hematopoietice. Intr-o etapa ulterioara are loc distrugerea septurilor transversale, care nu sunt mineralizate. In procesul de osificare mai inatai se formeaza osteoblastii care depun osteoidul pe cartilajul calcificat si se formeaza astfel spongioasa primara. Apoi actioneaza osteoclastele si se formeaza spongioasa secundara (lame obtinute prin resorbtie care formeaza osul). Procesul actioneaza de la diafiza inspre epifiza. Apare gulerasul periostal epifizar. Centrii secundari apar dupa nastere la nivelul epifizelor. Sub pericondru nu se depune osteoid.

Osificarea encondral
Formation of bone collar Cavitation of the hyaline cartilage Invasion of internal cavities by the periosteal bud, and spongy bone formation Formation of the medullary cavity; appearance of secondary ossification centers in the epiphyses Ossification of the epiphyses, with hyaline cartilage remaining only in the epiphyseal plates

9.2. Osificarea endocondral

modelele cartilaginoase ale oaselor carpiene, metacarpiene i falangelor centri de osificare primar n diferite stadii de dezvoltare

centru de osificare primar ntr-o falang celulele cartilaginoase sunt nconjurate de un manon fin de os subperiostic

10. Creterea osoas Se realizeaz prin dou mecanisme: osteogeneza metafizar, pe seama plcilor cartilaginoase de cretere situate la periferia diafizelor oaselor lungi, care asigur creterea n lungime a osului osteogeneza periostic, pe seama stratului profund al periostului i asigur creterea n grosime a osului.

10.1 Osteogeneza metafizar Procesul de cretere a oaselor n lungime este similar osificrii endocondrale. La nivelul plcii de cretere au loc procese mitotice. Condrocitele dinspre diafiz degenereaz. Osteocitele care iau natere n mezenchimul local osific matricea i contribuie la formarea osului. Acest proces continu n toat copilria i adolescena pn cnd creterea cartilajului ncetinete i, n final, nceteaz. La nceputul decadei a 3-a, placa epifizar se osific n ntregime. Creterea osoas se afl sub influena hormonului de cretere i a hormonilor sexuali.

Cartilage on the side of the epiphyseal plate closest to the epiphysis is relatively inactive Cartilage abutting the shaft of the bone organizes into a pattern that allows fast, efficient growth Cells of the epiphyseal plate proximal to the resting cartilage form three functionally different zones: growth, transformation, and osteogenic

Functional Zones in Long Bone Growth Growth zone cartilage cells undergo mitosis, pushing the epiphysis away from the diaphysis Transformation zone older cells enlarge, the matrix becomes calcified, cartilage cells die, and the matrix begins to deteriorate Osteogenic zone new bone formation occurs Postnatal Bone Growth Long bones lengthen by interstial growth of the epiphyseal plates, and increase thickness by appositional growth Long Bone Growth and Remodeling
Growth occurs at the epiphyseal plate (the cartilage abutting the diaphysis) called the Growth Zone Cartilage cells stack and divide quickly pushing the epiphysis away from the diaphysis causing bone to lengthen The older chondrocytes die & deteriorate forming the Calcification Zone The resulting calcified spicules become part of the Ossification Zone and are invaded by marrow elements from the medullary cavity Longitudinal growth is accompanied by remodelling which includes appositional growth to thicken bone Includes bone formation & reabsorption Bone growth stops around age 21 for males and 8 for females when the epiphysis & diaphysis fuse (epiphyseal plate closure) Growth in width (thickness) via appositional growth Osteoblasts beneath the periosteum secrete bone matrix on the external bone surface as osteoclasts on the endosteal surface of the dyaphysis remove bone

Hormonal Regulation of Bone Growth During Youth During infancy and childhood, epiphyseal plate activity is stimulated by growth hormone (released by the anterior pituitary) During puberty, testosterone and estrogens: Initially promote adolescent growth spurts Cause masculinization and feminization of specific parts of the skeleton Later induce epiphyseal plate closure, ending longitudinal bone growth Bone Remodeling Remodeling units adjacent osteoblasts and osteoclasts deposit and resorb bone at periosteal and endosteal surfaces

Bone Deposition
Occurs where bone is injured or added strength is needed Requires a diet rich in protein, vitamins C, D, and A, calcium, phosphorus, magnesium, and manganese Alkaline phosphatase is essential for mineralization of bone Sites of new matrix deposition are revealed by the: Osteoid seam unmineralized band of bone matrix Calcification front abrupt transition zone between the osteoid seam and the older mineralized bone

Bone Resorption

Accomplished by osteoclasts (giant, multinucleated cells that arise from the same stem cells that produce macrophages) Resorption bays grooves formed by osteoclasts as they break down bone matrix The osteoclast membrane seals off the bone that is to be broken down Resorption involves osteoclast secretion of: Lysosomal enzymes that digest organic matrix Hydrochloric acid that converts calcium salts into soluble forms The broken down products are endocytosed (transcytosed) and released into the interstitial fluid and blood Control of Remodeling
Two control loops regulate bone remodeling Hormonal mechanism maintains calcium homeostasis in the blood (negative feedback) Rising blood Ca2+ levels trigger the thyroid to release calcitonin Calcitonin inhibits bone resorption and stimulates calcium salt deposit in bone Falling blood Ca2+ levels signal the parathyroid glands to release parathyroid hormone (PTH) PTH signals osteoclasts to degrade bone matrix and release Ca2+ into the blood Mechanical and gravitational forces acting on the skeleton

Acondroplazia (condrodisplazie, osteocondrodisplazie) malformaie genetic datorat unei mutaii dominante autosomale pe gena receptorului factorului de cretere fibroblastic (FGFR3 - fibroblast growth factor receptor gene 3): scderea osificrii endocondrale, inhibarea proliferrii condrocitelor n placa epifizar, scderea hipertrofiei celulare, scderea producerii matricei cartilaginoase

Picnodisostoza oase fragile (fracturi ale celor dou femururi la 13-14 ani) brbie mic fontanele care nu s-au nchis niciodat degete foarte scurte prini veri

Henri de Toulouse-Lautrec - La Danse au Moulin Rouge, 1890, Philadelphia Museum of Art

11. Modaliti de rspuns ale osului la agresiune

Inflamaia Formarea calusului moale Formarea calusului dur Remodelarea

12. Compoziia osului

La un adult (70 kg), sistemul osos reprezint 5-6 % (4 kg) din greutatea corporal i ocup un volum de aproximativ 1700 cm3. esutul osos este format din ap 10-20 % i reziduu uscat, alctuit din substane anorganice, 70 % i substane organice, 30 %. Substanele anorganice cristale de hidroxi-apatit (Ca10(PO4)6OH2) carbonat de calciu (CaCO3) fosfat acid de calciu (CaHPO40(mai solubil dect hidroxiapatita i particip la schimburile iniiale, minime i rapide ale homeostaziei calciului. n ansamblu, n sistemul osos al adultului se gsesc aproximativ 1000 g calciu. esutul osos mai conine i ali anioni ca fluoruri i citrai i cationi bivaleni de Mg, Fe, Zn, Cu, St i Pb, ultimii doi fiind considerai metale osteotrope implicate n boli cronice ale sistemului osos.

12. Compoziia osului

Substane organice: colagen de tip I (90 %) - formeaz fibrilele caracteristice cu nalt specializare funcional ale esutului osos, alte proteine (10 %), dintre care cele mai importante sunt: colagen de tip V - are rolul de a regla formarea i dispoziia funcional a fibrelor de colagen tip I, osteocalcin, inhibitor al mineralizrii, la rndul sau inhibat de vitamina D3, osteonectin - regleaz migrarea celular i procesul de formare a adeziunilor intercelulare, osteopontin - inhib formarea hidroxi-apatitei i pare s fie implicat n eliminarea renal a calciului i producerea calculozei renale, bone-sialoprotein - regleaz procesul de formare a centrilor de osificare (nucleaie), decorina - regleaz fibrilogeneza colagenului, osteo-adherina - regleaz procesul de ordonare geometric a osteoanelor

13.Repararea osoasa - vindecarea fracturilor

Etapa inflamatorie - Hemsitomul formarea coagului fibros, dureaza 3-4 zile Etapa reparatorie - se poate forma un calus moale, fibros sau un calus dur, fibrocartilaginos si se formeaza osul primitiv; dureaza 3-6 luni. Etapa de remodelare - osul lamelar inlocuieste osul primitiv; dureaza ani, uneori pana la 7 ani. Vindecarea se poate face in mai multe feluri:
Vindecare prin calus extern - la oasele encondrale, calusul este cartilaginos (dur) iar la oasele aparute prin osificare de membrana, calusul este fibros, care da nastere osului primar. Vindecarea trabeculara - se formeaza os nou pe trabeculele deja existente, atunci cand leziunea este mica. Vindecarea osoasa primara - prin BMU.

Oboseala osoasa are ca substrat microfisuri la nivelul osului. Cresterea in diametru consta in adaugare de os (osificare) la nivel periosteal concomitent cu o resorbtie osoasa la nivel endosteal. Prin acest proces se asigura si cresterea cavitatii medulare. Cresterea in grosime este influentata si de factorii biomecanici.