Cultura celulelor hematopoetice

Hematopoeza este procesul prin care elementele figurate ale sangelui se formeaza in
functie de necesitati. In conditii fiziologice se formeaza aproximativ 2 miliarde de celule pe zi, la
nevoie chiar mai mult.

Hematopoeza incepe cu formarea celulelor pluripotente inca din viata intrauterina.

nmultirea, respectiv cresterea diferitelor celule stem este sub controlul unor substante proteice
denumite inductori de crestere, iar diferentierea celulelor este sub controlul altor proteine
denumite inductori de diferentiere, activitatea acestor proteine fiind controlata de factori
extramedulari. Celulele stem sunt capabile de a se diferentia in sensul mai multor linii celulare.
n ceea ce priveste eritropoeza, diferentierea seriei rosii incepe cu CFU-E (colony forming unit
erithrocyte), prima celula apartinand seriei rosii fiind proeritroblastul care apoi, prin diviziuni
repetate duce la formarea eritrocitelor mature.

Hematopoieza implica doua procese:

1) Dezvoltarea progresiva a caracterelor structurale si functionale specifice unei anumite

serii celulare (diferentiere si maturatie).

2) Proliferarea celulara. Celulele suse (stem) si celulele progenitoare nu pot fi

recunoscute morfologic pe frotiurile de maduva, dar pot fi studiate prin teste functionale. Celula
hematopoietica primitiva, denumita si celula stem pluripotenta va da nastere la doua tipuri de
celule: celula stem mieloida multipotenta si celula stem limfoida. Celulele stem au capacitatea de
a-si mentine constant numarul prin autoreannoire (,,ciclul de multiplicare''), alaturi de
posibilitatea maturarii in alte tipuri celulare (ciclul de maturare'). Celulele stem limfoide vor
genera celulele progenitoare, care se vor matura in toate tipurile de limfocite: B, T si nule.
Celulele stem mieloide multipotente se diferentiaza in variate tipuri de celule progenitoare
mieloide, care vor urma linia de maturare in eritrocite neutrofile, eozinofile, bazofile si
mastocite, monocite si trombocite. Spre deosebire de celulele stem (pluri si multipotente),
celulele progenitoare limfoide si mieloide au o capacitate limitata de autoreinnoire.

Celulele progenitoare unipotente, initiate in producerea unui singur tip de celula, sunt
denumite celule formatoare de colonii (C.F.U.), deoarece in mediile de cultura, celulele
progenitoare au capacitatea de a forma colonii mici, in prezenta factorilor de crestere
hematopoietici, specifici seriei (exemplu: eritropoietine). Aceste celule unipotente se vor matura
in celule recunoscute morfologic pc frotiuri, care sunt denumite celule cap de serie:
proeritroblasti, mieloblasti, monoblasti si megacarioblasti.

1
 Celulele hematopoietice derivate din celulele stem mieloide pot fi recunoscute
morfologic.

Toate liniile mieloide urmeaza etapele de proliferare, diferentiere si maturare cu formarea

in final a unor celule mature functionale, incapabile de diviziune.

Pentru fiecare serie mieloida, cu exceptia celei megacariocitare, au fost identificati, pe

baza unor criterii morfologice si citochimice, precursori capabili de proliferare si maturare. Seria
megacariocitara este singura linie mieloida care isi pierde modelul de diviziune directa, dar isi
pastreaza capacitatea de endomitoza (se divide numai ADN-ul, iar citoplasma creste in
dimensiuni).

n concluzie, hematopoieza poate fi descrisa dupa modelul unei piramide: varful este
reprezentat de celula stem pluripotenta, iar baza, de celulele mature, identificate prin
hemograma. Producerea eritrocitelor se realizeaza in maduva osoasa rosie pornind de la celula
reticulara nediferentiata (hemocitoblastul) din care deriva si leucocitele granulare si
trombocitele.

Hemocitoblastul sufera procese de divizare si de diferentiere rezultand celulele cap de

serie, acestea la randul lor sufera procese de maturare specifice, evoluand spre elementele
sanguine mature care circula in sange.

Pentru sinteza hemoglobinei si formarea eritrocitelor sunt necesare: proteine, fier, factori
de maturare.

Reglarea producerii eritrocitelor in functie de nevoile organismului este rezultatul unor

mecanisme complexe care sunt influentate de concentratia oxigenului in sange si de
eritropoietina.

Hematopoieza adultului, preponderent medulara, cu un potential de rezerva extramedular

(ficat, splina), genereaza 2,5 bilioane hematii/kilocorp, 2,5 bilioane trombocite/kilocorp si 1
bilion granulocite/kilocorp.

La adultul sanatos, greutatea tesutului hematopoietic reprezinta 4,45,9% din greutatea

corporala si este echivalenta cu greutatea tesutului hepatic.

Distrugerea eritrocitelor se realizeaza tot in tesutul reticulat. Media de viata a unui

eritrocit este de 120 de zile. Zilnic dispar circa 0,83% din totalul eritrocitelor, echivalentul a 50
ml sange.

Pierderea celulelor sanguine are loc fie datorita procesului de imbatranire' fiziologica
(hematiile), fie in cursul indeplinirii functiei lor: (granulocitele, trombocitele). Astfel, trombocitul

2
poate fi distrus intravascular in primele minute de aparitie in sangele periferic, datorita
fenomenului de adeziune la celula endoteliala lezata, iar granulocitele si monocitele se pot
distruge in cateva ore in procesele de fagocitoza a bacteriilor.

Sistemul hematopoietic al adultului realizeaza un echilibru perfect intre rata de pierdere a

celulelor sanguine mature (eritrocite, granulocite, monocite, limfocite, trombocite) si ritmul de
eliberare in circulatie a celulelor nou formate.

Eritropoeza defineste procesul de diferentiere si proliferare de sistemul de celule hematopoetice

spre celule rosii mature. La oamenii adulti, se produc aproximativ 2 10 (la puterea 11) celulule
rosii pe zi. Exista doua mari citokine Eritropoietina ( EPO) si Sistemul de celule factor ( SCF) .
EPO protjeaza celulele progenitoare eritroidale de apoptoza , activand proteinele antiaptotice
,care stimuleaza sinteza hemoglobinei , esentiala in terminarea diferentierii. SCF actioneaza
sinergic cu factorul specific de legare, promovand proliferarea celulelor progenitoare eritroidale.

Varietatea altor factori, cum ar fi insulina,ca factor de crestere ( IGF-1 ), insulina, si

glucocorticoizii, au fost propusi a fi un efect de susinere al dezvoltarii globulelor rosii, umane.
In acest sens, IGF 1 imbunatatesc proliferarea, cu o terminare a diferentierii mai buna, prin
aceasta promoveaza condensarea nucleului si enuccleatia. Glucocoricoizii, precum
dexametazona ,par sa aiba influenta directa asupra proliferarii celulelor progenitoare eritroidale.

In vivo, o parte din eritroidele reinnoite si maturate procedeaza in parlel cu maduva

osoasa. In ciuda acestor cunostinte despre dezvoltarea globulelor rosii , cele mai multe mecanime
care stau la baza diferentierii eritroidelor ,raman inca necunoscute, in special mecanimele legate
de enucleere,un fenomen unic al eritopoezei umane. Disponibilitatea in vitro a eritropoiezei,
printr-un model care prezinta toate etapele de dezvoltare al globulelor rosii, ar putea fi un
instrument puternic pentru investigarea factorilor la nivel molecular ,cat si a mecanimelor
implicate in proliferarea si diferentierea celulelor eritroide umane, in conditii normale si conditii
fiziopatologice. Acum, cele mai multe informatii se obtin de la linii celulare stabilite ,si animale
primare, pui si soareci.

Dintre cele mai disponibile in mod obisnuit pentru trestele in vitro ale eritopoiezei, au
fost liniile celulare MURIN Mel ( soareci ) sau K562 HEL / UT-7 (om ). Cu toate acestea, linile
celulare nu recapitiuleaza intregul proces de eritopoieza, cu cat mai multe cai de reglementare au
fost modificate in timpul tranformarii , proces care a condus la imortalizarea lor. Pentru o lunga
perioada de timp s-au facut eforturi pentru a stabili in vitro diferentierea nealinierii celulelor
eritroide primare umane.

3
 Bibliografie

1. www.rasfoiesc.com
2. www.umfiasi.ro
3. www.sciencedirect.com

Bibliografie poze :

1. www.mymed.ro
2. www.canstockphoto.com
3. www.bioterapi.ro