Eritrocite

Geneza
In maduva rosie a oaselor in cadrul procesului de eritropoieza
maturare a eritrocitelor tinere se produce prin acțiunea hormonului
eritropoetină în ficat și rinichi
Timus
Un rol important în eritropoeză îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) și
acidul folic (vitamina F), o scădere a concentrației sanguine în oxigen stimulează
accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari.
Din celulele progenitoare mieloide
Durata vietii
Viața unei eritrocite durează 120 de zile.
Cimitirul
Așa numitul cimitir al eritrocitelor este splina și celulele Kupffer din ficat. După
moartea eritrocitelor, hemoglobina suferă un proces de descompunere cu mai
multe etape: bilirubină, urobilină, stercobilină: acestea se elimină prin urină și
fecale.

Eritropoieza
Eritropoieza este procesul prin care sunt produse eritrocitele (celulele rosii ale sangelui). Este stimulata de
scaderea oxigenului in circulatie, detectata de catre rinichi care vor secreta un hormon numit eritropoietina. Acest
hormon stimuleaza proliferarea si diferentierea precursorilor celulelor rosii, care activeaza cresterea eritropoiezei
in tesuturile hematopoietice, producand in final celule rosii.

Diferentierea eritrocitelor
In procesul de maturare a celulelor rosii, fiecare celula trece printr-o serie de diferentieri. Aceste stadii de
dezvoltare au loc in maduva osoasa:
 un hemocitoblast, celula stem multipotenta hematopoietica, devine
 un progenitor mieloid comun sau o celula stem multipotenta, apoi
 o celula stem unipotenta, apoi
 o pronormoblast, denumit si proeritroblast sau rubiblast
 acesta devine un normoblast timpuriu sau bazofilic, denumit adesea eritroblast, apoi
 un normoblast intermediar sau policromatofilic, apoi
 un normoblast tardiv sau ortocromatic; in acest stadiu nucleul este eliminat inainte ca celula sa devina
 un reticulocit. (2) (5)
Aceasta celula este eliberata din maduva osoasa, astfel in celulele sangvine noi circulante se regasesc
aproximativ 1% reticulocite. Dupa 1-2 zile, acestea devin eritrocite sau celule rosii mature.

Stadiile corespund aspectelor specifice ale celulelor cand sunt colorate Wright si examinate in microscopia
optica, corespunzand altor modificari biochimice.

Esentiale maturarii eritrocitelor sunt vitaminele B12 (cobalamina) si vitamina B9 (acidul folic). Lipsa acestora
duce la esecul maturarii in procesul eritropoiezei, manifestandu-se clinic prin reticulopenie, o cantitate anormal
de mica de reticulocite. (8)

Trombocite
Geneza

Maduva hematogena a oaselor

Din celulele progenitoare mieloide

Durata vietii

Aproximativ o saptamana

Cimitirul

Splina

Leucocite
Limfoganglionul si splina si in maduva rosie a oaselor

Neutrofilele cateva ore

Limfocitele de la cateva ore pana la ani

Monocite 24 ore

Limfopoieza
Limfopoieza se refera la generarea de limfocite, unul dintre cele cinci tipuri de celule albe ale
sangelui. Procesul este cunoscut mai ales sub termenul de hematopoieza limfoida.

Limfopoieza celulelor T
Celulele T sunt formate in maduva osoasa, migrand apoi in cortexul timusului unde sufera maturare
intr-un mediu fara antigene, aproximativ o saptamana in care supravietuiesc aproximativ 2-4% dintre
celulele T. Restul de 96% dintre celule mor prin apoptoza si sunt fagocitate de catre macrofagele din
timus. Numarul mare de celule T (timocite) care mor in timpul maturarii se datoreaza unei
supravegheri intense pentru a asigura ca fiecare timocit are capacitatea de a recunoaste complexul
MHC si pentru auto-toleranta. (4)

La maturitate exista mai multe forme ale timocitelor:

 T-helper (necesara pentru activarea altor celule precum celulele B si macrofagele)
 T-citotoxic (care distrug celulele infectate viral)
 T-memorie (celule care isi amintesc antigenele deja intalnite)
 T-supresor (care controleaza raspunsul imunitar al altor leucocite).

Dezvoltarea celulelor T
Fata de alte linii limfoide, dezvoltarea celulelor T are loc aproape exclusiv in timus. Limfopoieza T nu
are loc automatic ci necesita semnale generate de celulele stromei timice. Au fost definite cateva stadii
de dezvoltare asupra carora actioneaza factori de crestere si reglatori specifici. (3)

Stadiile maturarii celulelor T

Stadiul I (migrarea timica):
Progenitorii limfoizi multipotenti intra in calea celulei T si migreaza in timus. Cele mai primitive celule
din timus sunt progenitorii timocitari timpurii, care detin tot potentialul limfoid si mieloid dar au o
existenta tranzitorie, diferentiindu-se rapid in liniile celulare T si NK.

Stadiul II (expansiunea proliferativa si intrarea in linia celulara T):

Intrarea in linia celulara de diferentiere T are loc in mediul timic. Cele mai primitive celule T detin
capacitatea pluripotentiala si se pot diferentia in celulele liniilor mieloide si limfoide (celule B, DC, T
sau NK). Celulele T dublu negative, mult mai diferentiate au o potentialitate mai limitata dar fara a fi
complet restrictionate la linia celulara T (se mai pot transforma in celule T, DC sau NK).

Dupa intrarea in linia celulara de diferentiere T, incepe un proces complex cunoscut drept rearanjarea
genetica TcR. Procesul duce la o diversitate enorma a celulelor T care poarta receptori pentru
antigene. Dupa aceasta unele celule T parasesc timusul si migreaza in piele si mucoase. (3) (5)

Stadiul III (beta-selectia).

Stadiul IV (selectia receptorilor celulei T):
Doar 2% dintre timocitele care se diferentiaza, cele care exprima TcR capabile sa interactioneze cu
moleculele MHC dar tolerante la auto-peptide, supravietuiesc selectiei stadiului IV.

Stadiul V (continuarea diferentierii in periferie):

Pana nu demult se credea ca timusul uman ramane activ ca loc de diferentiere a celulelor T doar pana
la varsta de adult, suferind apoi atrofie sau chiar disparand. Studiile recente arata ca timusul uman
este activ pe tot parcursul vietii. Astfel exista cativa factori care contribuie la aportul de noi celule T in
perioada de adult: generarea lor in timus, diferentierea extra-timica si faptul ca celulele T cu memorie
au o durata de viata lunga si supravietuiesc zeci de ani. (7)

Limfopoieza celulelor B
Celulele B se formeaza si matureaza in maduva osoasa si splina. Aceste celule B parasesc apoi
maduva osoasa si migreaza in tesuturile limfoide periferice, cum sunt ganglionii. Ajunse intr-un organ
limfoid secundar celula B poate fi introdusa unor antigene pe care le poate recunoaste. Prin
recunoasterea acestor antigene si alte interactiuni intercelulare celulele B devin activate suferind
diferentiere apoi pentru a deveni plasmocite. Plasmocitul, produsul final al unei celule B, este o celula
secretoare de anticorpi, foarte activa care ajuta la protejarea corpului prin atac si legarea de
antigene. Limfopoieza celulelor B are loc exclusiv in maduva osoasa, iar limfocitele B sunt produse
continu pe parcursul vietii intr-un mediu compus din: celule stromale, matrice extracelulara, citokine si
factori de crestere, critici pentru proliferarea, diferentierea si supravietuirea limfocitelor B timpurii. (6)

Limfopoieza celulelor NK (natural-killer)

Celulele NK, carora le lipsesc receptorii antigenelor specifice, se dezvolta in maduva osoasa. Dupa
maturare si eliberarea din maduva acestea circula in sange pe toata durata vietii lor cautand
oportunitati. Oportunitatea pe care o cauta este intalnirea si recunoasterea si apoi distrugerea celulelor
anormale cum sunt celulele neoplazice sau infectate viral. Celulele NK au granule enzimatice care le
permit sa distruga alte celule, fiind denumite si limfocite mari granulare.

Celulele NK au si un „cod de bare” precum CD3, CD 16+, CD56T. Majoritatea celulelor NK au o

capacitate citolitica inalta, un subset mai mic de 10% denumite NK’CD56 este responsabil de
producerea de citokine. (7)
Limfopoieza celulelor dendritice
Celula dendritica sau DC se diferentiaza din progenitorul limfoid printr-un mecanism putin definit.
Celulele dendritice sunt inalt specializate si eficiente prezentatoare de antigene. Celule identice ca
aspect provin din ambele linii celulare mieloide (celulele dendritice mieloide) si limfoide (celulele
dendritice plasmacitoide). Dezvoltarea si reglarea celulelor dendritice nu este bine cunoscuta. Desi au
fost identificate celule dendritice in ficatul fetal uman, timus si maduva osoasa, in timpul vietii adulte se
considera ca acestea sunt produse doar in maduva osoasa si eliberate apoi in sange. O mare
varietate de celule dendritice sunt eliberate in corp, mai ales in epitelii cum este pielea, pentru a
monitoriza invadatorii. (8)

Mielopoieza
Mielopoieza este formarea de celule mieloide, incluzand:
 eozinofilele
 granulocitele
 granulocitele bazofilice
 granulocitele neutrofilice
 monocitele.

Progenitorul mieloid se poate diferentia in maduva osoasa in:

 granulocit
 macrofag (monocit matur)
 mastocit
 celula dendritica a sistemului imun innascut.

Granulocitele, denumite si leucocite polimorfonucleare datorita formelor ciudate ale nucleilor, se

diferentiaza in trei linii celulare cu durata scurta de viata:
 eozinofilele
 bazofilele
 neutrofilele.
Un granulocit se diferentiaza intr-o celula distincta printr-un proces denumit granulopoieza.

Granulopoieza
Granulopoieza este hematopoieza granulocitelor.
Procesul are loc mai ales in maduva osoasa si implica urmatorii pasi:
 celula stem hematopoietica pluripotentiala
 mieloblastul
 promielocitul
 eozino/neutro/bazofilic mielocit
 metamielocit
 celula Stab
 granulocitele (eozino/neutro/bazofilul). (3)

Megacariocitopoieza
Este procesul in care progenitorii celulari din maduva osoasa se dezvolta in megacariocite mature,
care produc trombocitele necesare homeostaziei normale. Sunt produse mai ales in ficat, rinichi, splina
si maduva osoasa. Diferentierea liniei megacariocitare este conrolata de trombopoietina. Aceasta este
suficienta dar nu absolut necesara pentru inducerea diferentierii celulelor progenitoare din maduva
osoasa spre fenotipul megacariocitar. Alti semnalizatori moleculari pentru diferentierea
megacariocitara cuprind: GM-CSF, IL-3, IL-6, IL-11, chemocinele (SDF-1, FGF-4) si eritropoietina. (8)

Megacariocitul se dezvolta prin urmatoarea linie celulara: celula stem hematopoietica

pluripotentiala-megacarioblast-promegacariocit-megacariocit. Celula eventual ajunge in stadiul de
megacariocit si isi pierde capacitatea de a se mai divide. Totusi ramane capabila de a-si replica ADN-
ul si isi continua dezvoltarea, devenind poliploida.

Dupa ce celula este complet diferentiata si devine un megacariocit matur, incepe procesul de
producere a trombocitelor. Maturarea incepe prin replicare sincrona endomitotica in care volumul
citoplasmei creste pe masura ce numarul cromozomilor se multiplica, fara diviziune celulara. Celula isi
opreste cresterea la 4N, 8N sau 16N, devine granulara si incepe sa produca trombocite.
Trombopoietina joaca un rol in inducerea megacariocitelor de a forma procese proto-plachetare mici
(formatiuni membranare). Trombocitele sunt tinute in aceste membrane interne in citoplasma
megacariocitelor. (1)

Exista doua procese propuse pentru a explica eliberarea trombocitelor. Intr-un scenariu, procesele
proto-plachetare se rup exploziv pentru a forma plachete (trombocite). Alternativ, celula poate forma
panglici plachetare in vasele de sange. Panglicele sunt formate de pseudopode care continua sa emita
plachete in circulatie. In fiecare varianta, un proces proto-plachetar poate forma pana la 5.000 de
plachete noi. In mare, doua treimi din aceste nou produse plachete vor ramane in circulatie in timp ce
o treime va fi sechestrata in splina. (4)