SISTEMUL IMUN

Şef lucr. dr. Roxana Avădănei

 PLAN

Organizare generală: organe limfoide primare şi secundare

(definiţie, funcţii), tipuri de imunitate.
Organe limfoide primare:
o timusul (histoarhitectonie, populaţii celulare, vascularizaţie,
bariera timică, histofiziologie),
o măduva osoasă hematogenă (histoarhitectonie, histofiziologie)
Sistemul imun este alcătuit din celule şi structuri distribuite la nivelul întregului
organism cu rol de aparare împotriva agresorilor exteriori:
 bacterii
 paraziţi
 fungi
 virusuri
 dar şi faţă de structurile proprii ce au suferit modificări

face deosebirea între :self & nonself

Nonself poate fi considerată orice structură (moleculă, celulă) capabile de a fi

recunoscute de sistemul imun şi impotriva cărora organismul elaborează un răspuns
imun (ex.: o celula tumorala provine dintr-o celulă normală a organismului şi capătă
caracteristici ce vor fi recunoscute de sistemul imunitar).

Imunogenele sunt substante nonself capabile de a produce raspuns imun.

Antigenele = orice moleculă ce poate fi recunoscută specific de anticorpi.

Ex.: bacteriile sunt imunogene pentru că determină un răspuns imun.

Ele prezintă mai multe antigene - proteinele de suprafaţă.
Sistemul imun este alcătuit din celule şi structuri.
Celulele sunt:
 limfocitele
 celulele ce aparţin sistemului fagocitar mononuclear
 granulocitele
 celulele prezentatoare de antigen (Antigen Presenting Cells - APC)

Celulele sistemului imun sunt răspândite în intreg organismul: în organe, la

nivelul ţesutului conjunctiv (plasmocitele) sau sunt grupate în ţesutul limfoid.
Tipuri de organe limfoide de sine stătătoare:
Primare/centrale:
Măduva hematogenă
Timusul
Secundare/periferice/încapsulate
Limfonodulii/Limfoganglionii/Ganglion limfatic
Splina
Secundare/periferice/neîncapsulate
Structuri ale MALT:
 amigdalele
 placile Peyer de la nivelul ileonului
 apendicele ileocecal
Alte aglomerări de limfocite, nepermanente
Organele limfatice sunt organe parenchimatoase alcătuite predominant
din ţesut limfoid. De aceea aceste organe se mai numesc şi ţesut limfoid
încapsulat.
Limfocitele T si B
Îşi au originea în celula stem din măduva rosie hematogenă. Căile
de maturare ale celor doua tipuri de limfocite sunt diferite:

 precursorii limfocitelor T părăsesc măduva şi populează în perioada

prenatală timusul.
Aici are loc maturarea, iar limfocitele părăsesc organul ca limfocite
T mature (imunocompetente), IMUNITATE CELULARĂ
 limfocitele B se maturează în maduva roşie hematogenă pe care o
părăsesc ca limfocite B mature, IMUNITATE UMORALĂ
 “CLUSTER DESIGNATION” sau CD
 B - CD19, CD20, CD22, CD79a
 T – CD2, CD3, CD4, CD8,
 Organizarea ţesutului limfoid
Foliculi limfoizi, limfocite CD20+
 Centroblaste mari neclivate
Centrocite mari şi mici clivate
Limfoblaste mici neclivate,rare
Plasmocite
Limfocite T

APC dendritice foliculare

Mf

Limfocite T, CD4 şi CD8 pozitive

APC interdigitate
Organe limfoide primare/centrale

Timusul
• mediastinul anterior
• organ limfoid primar
• structură limfoepitelială
• are origine embriologică dublă:
există un primordiu de origine
epitelială care este invadat de
celule mezenchimale
• în zonă migrează celule stem
limfoide multipotente CFU L
derivate din celule
• mezenchimale (săpt. VII-XIV) –
până atunci este pur epitelial
• la sfârșitul lunii a III a fiecare
lob este format dintr-un cordon
medular central înconjurat de
parenchim cortical
• G=până la 30g
• greutate relativă – la naștere
• greutate absolută – la pubertate
• se dezvoltă din săptămâna a VI a
 Stroma are origine epitelială iar
capsula este de origine conjunctivă
 Capsula prezintă septuri care
împart organul în pseudo-lobuli
Pseudolobulul timic: corticală (o zonă intens bazofilă) şi medulara (zonă slab bazofilă),
înconjurată de corticală. În MO în zona medulară structuri globuloase, lamelare, de
dimensiuni variabile, cu o tentă eozinofilă care sunt cunoscute sub denumirea de
corpusculi
Hassal.
Stroma – timusul este singurul organ parenchimatos cu o stromă de natură
epitelială. În microscopie optică celulele stomale sunt greu de observat în zona
corticală a pseudolobulului timic datorită marii densităţi celulare parenchimatoase,
ele fiind mult mai uşor se identificat în zona medulară, care conţine mai puţine
elemente de parenchim.
Pe preparatele microscopice celulele stromale apar ca celule stelate, cu numeroase prelungiri
citoplasmatice cu ajutorul cărora se anastomozează cu celulele vecine determinând
structurarea unei reţele celulare şi de aceea ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de celule
epiteliale reticulare stromale. Citoplasma lor este slab eozinofilă şi prezintă un nucleu mare,
hipocrom situat central, cu nucleol evident.
 Stroma

Epitelială
6 tipuri de celule cu origine probabil diferită
Este posibil ca ele să reprezinte adaptările
a mai puține tipuri de celule la nevoile
organului
Asigură:
Susținerea, maturarea, selectarea timocitelor
Tipuri de celule stromale epiteliale (I)

Tipul I – subcapsular, septal, perivascular,

exprimă MHC clasa I (ubicuitare)
• Stelate, cu nucleu neregulat cu nucleol, aparat Golgi dezvoltat
• joncțiuni ocludente
• izolează
• timotaxina β2 microglobulină, homing
Tipul II – cortex, exprimă MHC clasa I, II
(specifice mai ales pentru sistemul imun)
• Cu prelungiri, nucleu palid, cu nucleol
• Desmozomi , tonofilamente
• Creează compartimente în care cazează LT
 Tipuri de celule stromale epiteliale (II)
Tipul III – corticala profundă, MHC clasa I, II
• Se extind și către medulară
• Formează o barieră funcțională între cortex și medulară
• Procese citoplasmatice lungi, RER, granulații
Tipurile II și III – celule doică, pot înconjura până la 50 de timocite
Prezintă MHC de clasă I și II, pot avea rol de APC
Tipul IV – medulară, corticală
• Tonofilamente, RER, Golgi
• Joncțiuni ocludente între ele și cu tipul III
• Se întind și către cortex
• Formează rețeaua celulară medulară
• Exprimă HLA (human leukocyte antigen) de clasă II
Tipuri de celule stromale epiteliale (III)

Tipul V – medulară, joncțiunea cortico-medulară

• Apar în grupuri sau izolate
• Par a fi puțin diferențiate
• Citoplasmă redusă, nucleu elongat
Tipul VI – medulară
• Caracteristice pentru timus
• Mari, palide, rotunde sau aplatizate, cu nuclei eucromi
• Formează corpusculii Hassal
• Origine probabil ectodermică
• Pot forma structuri asemănătoare unor chisturi
• Este locul unde mor LT?
• Conținut granular,
• Structuri tubulare cu funcție necunoscută
Corpusculii Hassal:

 Exprimă keratine specifice tegumentului

 Aspect la m.o.:
 Localizați medular
 Eozinofili
 Cu atât mai mulți și mai mari cu cât se înaintează în vârstă
 Pot prezenta central aspecte de calcificare, necroză, alte
tipuri de degenerare
 Pot acumula central detritusuri celulare
 Pot prezenta degenerare chistică
 Funcție:
 Secretorie
 De instruire a unor timocite în vederea evoluției unor
subseturi către Treg (CD4+-CD25+)
 Parenchim

Limfocite T – timocite
 În cortex sunt arii mari în care se găsesc doar LT,
înconjurate de celule epiteliale stromale
 Densitate mai mare
 Populații de LT mai mari, naive, cu figuri mitotice;
subcapsular și profund cortical
 Cele care au ”defecte” (90%) sunt îndepărtate de macrofage
 Apar corpi apoptotici – rezultați în urma apoptozei unor LT;
aceștia sunt fagocitați
 Joncțiunea cortico-medulară:
 Populații de LT mature și imature
 LB și plasmocite perivascular
 O rețea de vase
 Mf santinelă
 Medulara conține populații mai puțin dense de celule
 LT maturate
 Celule epiteliale bine evidențiate
 Celule dendritice interdigitare
 Alte celule
Celule dendritice interdigitate – mai ales în
medulară, pozitive pentru S100
Celule Langerhans – mai ales în medulară
Macrofage – mai ales în corticală și la limita
corticală/medulară “satelit”
O populație redusă de limfocite B;
plasmocite – puține! Se află mai ales la nivelul
joncțiunii cortico-medulare și cresc numeric cu
vârsta
Granulocite uneori, mai ales la copii
Mastocite în septurile conjunctive perivasculare
Celule endocrine/neuroendocrine care pot da
naștere la tumori
Celule mioide – nu s-a demonstrat existența lor la
om
Corticala timică
Structuri specifice:
1. Venula cu endoteliu înalt
2. Corpusculul Hassal
Venula cu endoteliu înalt - HEV
Medulara
Corpuscul Hassal
 Vascularizație și inervație

Din mamara internă – arteriole care se distribuie

prin septuri
Se formează un plex la joncțiunea cortico-
medulară
Ramuri arteriolare care se distribuie către corticală
și către medulară
Capilare:
 Nefenestrate (bariera) la nivel cortical
 Fenestrate la nivel medular
Venule:
 Postcapilare de tip HEV
 Postcapilare obișnuite

Inervație bogată (adrenergică și colinergică) cu

multiple conexiuni endocrine – stressul acut se
traduce prin pierdere masivă de timocite corticale
 Bariera timus-sânge

Valabilă numai la nivelul corticalei!

Endoteliul capilar
Membrana bazală
Țesutul conjunctiv perivascular
Celulele stromale epiteliale
+ macrofage
Uneori pot trece molecule self tocmai pentru selectarea
LT
Vascularizația
 Involuția

Începe la pubertate
Progresiv
Înlocuirea parenchimului cu țesut adipos
Involuția timusului
 Funcții

 Apărare (exportă 2% din nr total de LT în fiecare zi). Nr total scade cu

3% pe an in primele trei decade de viață). Numărul de LT scade și în
sarcină.
 Secreție endocrină
 Timopoetina

 Timozina

 Timulina

 Factorul umoral timic

 Hematopoieză (în viața intrauterină)
 Către 50 de ani nu mai are funcții detectabile
 Histofiziologie

 Funcția primară – instruirea LT naive, imunoincompetente în vederea

achiziției imunocompetenței
 Proliferează extensiv în cortex

 Încep să exprime markeri de suprafață

 Sunt testate în vederea recunoașterii moleculelor MHC (major
histocompatibility complex) self precum și a epitopilor self; cele care
nu le recunosc – sunt automat îndepărtate
 Procesele de testare sunt asigurate în principal cu ajutorul celulelor
stromale de tip II și III
 LT naive, imunoincompetente părăsesc sângele la nivelul joncțiunii
cortico-medulare, ajung în cortexul superficial
 De aici proliferează și migrează în profunzime, maturarea lor având
loc în patru etape de unde părăsesc timusul ca LT naive dar
imunocompetente
 LT sunt implicate în imunitatea mediată celular:
 LT CD4+ sunt LT helper

 LT CD8+ sunt supresor

 Cele două tipuri participă la inducerea citotoxicității, reacțiile de

hipersensibilitate de tip întârziat și rejetul de transplant
 În timpul maturării vor exprima diverse tipuri de TCR (prin
rearanjare genică) și receptori pentru interleukine
 Există nenumărate clase de LT care sunt identificate, fiecare cu
importanța ei în economia răspunsului imun:
 Treg, o clasă nouă, importantă în modularea răspunsului imun și
cu implicații în unele afecțiuni autoimune
 (apariția lor se datorează instruirii unor subpopulații de către
corpusculul Hassal)
 Funcția secretorie

 Modulează comunicarea (fenomenul de crosstalk) dintre celulele

epiteliale stromale și timocite
 Timulina
 Factorul timic umoral
 TGP (thymocyte growth peptide)

 Timopoietina (Tpo)

 Timozinele: familiile alfa- și beta- timozinelor

 Citokine (IL-…)
 Hormonii timici

 Timulina – stimulează creșterea nr de LT imature și exprimarea

markerilor
 Factorul timic umoral – diferențierea și expansiunea LT
 Timopoietina (3 variante) influențează maturarea LT într-un mod
complex dar are si alte funcții – în exces este asociată cu Miastenia
gravis și cu timomul
 Alte citokine: IL6, 7
 Reglarea endocrină a activității timice

 Adrenocorticoizii – scad rata mitotică și numărul LT corticale ceea ce

le face sensibile la administrarea de corticoizi
 Hormonii sexuali – accelerează involuția (vezi pubertatea)

 Hormonii tiroidieni stimulează celulele stromale corticală să producă

hormoni (timulină)
 STH – stimulează dezvoltarea LT în cortex
 Patologie

 Sindromul DiGeorge (de multe ori incompatibil cu viața) –

imunodeficiențe prin hipoplazia/aplazia timică; din cauza dezvoltării
inițiale comune cu paratiroidele (inferioare mai ales), pot apărea
tetanii severe
 Miastenia gravis – hipersecreție de timopoietină cu mare afinitate
pentru receptorii de acetilcolină (transmiterea impulsului nervos
către musculatură este încetinit prin blocarea receptorilor pentru
acetilcolină)
 Hiperplazia timică – ca și compicație a chimioterapiei pentru boala
Hodgkin
 Blocarea unor receptori ai LT cu proteine virale ale HIV – generează
imposibilitatea dezvoltării unui răspuns imun – SIDA
PLAN

Organe limfoide secundare:

 limfoganglionul (histoarhitectonie, sistemul sinusoidelor limfatice, histofiziologie),
 splina (histoarhitectonie, vascularizaţia, histofiziologie),
 ţesutul limfoid ataşat mucoaselor – amigdalele (histoarhitectonie, histofiziologie)
Limfoganglion

Splina

MALT
Foliculi
limfatici
primari
Date generale
• Localizare – aglomerări
de-a lungul vaselor
limfatice. Unii sunt
aranjați aproape de
suprafață (inghinal,
axilar, regiunea gatului)
• Aspect
• Dimensiuni 1-25 mm
• Culoare
• Capsula este perforată de mai multe aferente limfatice dar
din organ rezultă numai un eferent limfatic
• La ieșire limfa conține:
• de 50 de ori mai multe limfocite – datorită afluxului de limfocite dar
și proliferării limfocitare din parenchim
• o concentrație mult mai mare de imunoglobuline
Funcții
• Filtrează limfa înainte de revenirea in sânge
• Distrug elementele străine periculoase prin intermediul
macrofagelor
• Asigura răspunsul imun prin intermediul limfocitelor
Structura
• Capsula conjunctiva
• Stroma conjunctivă – celule reticulare, fibre reticulare
• Parenchim – in principal limfocite T si B
Capsula si septurile

Septurile
directionează
fluxul limfatic
spre foliculi
Stroma

• Formată din fibre reticulare

invelite de celule reticulare
care le şi produc
• Celule dendritice interdigitate
(origine mieloidă) ca APC în zona
paracorticală
• Celule dendritice din epiderm –
Langerhans activate
Stroma reticulara – celule reticulare si fibre reticulare
Aferente limfatice și sinusuri limfatice
Sinusurile limfatice
Parenchim
• Structurat in
1. Corticala
2. Medulara

• Format din
1. Limfocite T si B
2. Macrofage
3. Alte APC (celule interdigitate, celule dendritice
foliculare, celule dendritice interdigitate
paracorticale)
Cortexul si paracortexul
• Cortex:
• Foliculi limfatici
• Primari – LB și celule dendritice foliculare
• Secundari
Medulara
Vascularizaţia
• HEV – se găsesc la nivelul limfoganglionilor iar
trecerea limfocitelor se realizează dinspre lumen
spre parenchim
• În cazul unei stimulări Ag intense traficul de
limfocite crește de 10 ori
Organe limfatice terţiare
(Mucosal Associated Lymphoid Tissue - MALT)

• GALT – Gut Assoc. Lymphoid Tiss

• BALT – Bronchus Assoc. Lymphoid Tiss
• SALT – Skin Assoc. Lymphoid Tiss
• ALTELE: PALT – Pineal Assoc. Lymphoid Tiss., ţesut
limfoid ataşat tractului genital, urinar, EALT - țesut limfoid
atașat ochiului, trompei lui Eustachio ş.a.
GALT
Amigdala palatină
GALT
Plăcile Peyer
Configurarea
Plăcilor Peyer
Celula M – microfold cell
• Dezvoltate probabil dintr-o linie specială de celule de
la baza glandelor Lieberkuhn
• Diferite de celulele epiteliale de acoperire
• Nu prezintă decât puțini microvili, nu prezintă glicocalix
• Importante în patogenia unor afecțiuni de tip infecțios
• Ar putea fi folosite în administrarea unor vaccinuri
GALT
Apendicele ileo-cecal
BALT
Țesut limfatic difuz
Tesut limfatic difuz
Alte zone cu aglomerări limfocitare

Glanda
mamară in
activitate
LT la nivelul
mucoasei uterine
normale
Concluzie
• Sistemul imun cuprinde:
• Organe de sine-stătătoare
• Structuri imune fixe cu organizare limfocitară bine determinată care
se găsesc în cadrul unui organ cu o altă funcție principală
• Aglomerări limfocitare tranzitorii apărute la momentul contactului cu
un imunogen
• Aglomerări limfocitare tranzitorii obligatorii
SISTEMUL ENDOCRIN
 GENERALITĂȚI

Sistem endocrin - glandele endocrine ca organe

constituite, la care se adaugă celule endocrine
grupate sau dispersate în structura altor organe

Spre deosebire de secreţia exocrină (reglată în

principal prin SNV), secreţia endocrină stă sub
dependenţa unei reglări umorale (molecule
hormonale/din mediul intern) prin mecanisme de
feet-back negativ sau pozitiv.
DISTRIBUŢIA CELULELOR ENDOCRINE
Hipotalamus

Epifiza
Hipofiza CARACTERE GENERALE

Tiroidă Paratiroide
Ţesut de susţinere
Timus
Parenchim
Inimă Vase
Sistem
Supr
arena
gastrointestinal Fibre
le

Rinichi Pancreas

Gonada

Junqueira LC, Carneiro J Basic Histology, 12 th

Edition
 TIROIDA
• cea mai voluminoasă glandă endocrină constituită, din
organism;
• situată pe faţa anterioară a gâtului, sub laringe,
• G=25-40g
• doi lobi uniţi printr-un istm; în unele cazuri, din istm se
poate desprinde un mic lob piramidal.
• stromă conjunctivo-vasculară şi parenchim, format din
componenta funcţională secretorie.
• periferie - înveliş conjunctiv, în continuitate cu stroma;
peste acest înveliş se află un ţesut conjunctiv mai dens,
reprezentat de fascia cervicală.
• Cele două componente ale capsulei tiroidiene pot fi clivate
una de cealaltă.
 TIROIDA
• histoarhitectonie unica: folicul tiroidian, permite
acumularea extracelulara a produsului de sinteza
• vascularizatie: a. tiroidiana retea de capilare in
jurul fiecarui folicul
• capsula – TCDS, trimite septuri fine, delimitand
compartimente
• stroma – TCL, sustine parenchimul, bogata retea
de capilare fenestrate si fibre nervoase
• parenchimul – FT si celule parafoliculare
• functie: sinteza h. tiroidieni – tiroxina si tri-
iodotironina (reglarea metabolismului bazal);
sinteza calcitoninei (h. hipocalcemiant)
 FOLICULUL TIROIDIAN

• 3 000 000 in tiroida umana

• cavitati de forma
sferica/ovalara, tapetate de
un singur strat de celule
epiteliale dispuse pe o MB –
tireocite, in interior coloidul
(tireoglobulina)
• stare de functionalitate –
imagine de mozaic
 TIREOCITUL
• MO: citoplasma bazofila, N
sferic, bazal, nucleol evident
• ME: polaritate marcata (dubla
polaritate), complexe jonct
stranse, organite bine dezv
(RER, c. Golgi), mitocondrii,
lizozomi, fagozomi,
microfilamente, microtubuli
• Coloidul – GP sintetizata de
tireocite (MO: eozinofil, intens
PAS+)
 CELULE PARAFOLICULARE
(CELULE C, CELULE CLARE)
• la nivelul FT, intre tireocite
sau intre FT – mici grupuri
stromale
• MO: mai mari, citoplasma
clara, palida, eozinofila, N
ovalar central, argirofile
• ME: organite celulare bine
reprezentate (RER, c. Golgi,
mitocondrii), granule de
secretie de 100-200nm
(calcitonina, catecolamine)
• origine in crestele neurale
(sistemul APUD)
 PARATIROIDELE

• În mod obişnuit - 4, în contact cu lobii tiroidieni la nivelul

marginilor exterioare ale acestora, două superioare şi două
inferioare.
• În unele cazuri - mici glande supranumerare situate de obicei în
mediastin.
• La unele specii, poziţia lor variază ( la rozătoare, apar în plină masă
tiroidiană).
• La specia umană, au formă elipsoidală, uşor aplatizată de 5/
3,5/1,3mm. şi G= 30-40mg, puţin mai mari la sexul feminin.
 PARATIROIDELE

• Modalitate de organizare – cordonal reticulata compacta

• vascularizatia – a. paratiroidiene – retea de capilare sinusoide
• capsula – f. subtire. TC, septuri fine in interior
• stroma – TCL, fibre de reticulina
• parenchimul – 2 tipuri celulare: celule principale, celule oxifile; cu
varsta, apar numeroase adipocite
• functie: sinteza de PTH (rol in metabolismul fosfo-calcic,
antagonist calcitoninei)
 CELULELE PT
• Celulele principale
- MO: neregulate/poligonale, citoplasma bazofila, N central, palid; doua aspecte
– tip clar/intunecat (starea de activitate)
- ME: organite bine reprezentate (RER, ribozomi, c. Golgi, mitocondrii),
granule de secretie
• Celulele oxifile
- absente pana la 4 ani, nr. lor creste la pubertate
- printre celulele principale, izolate/mici insule
- posibil forma de involutie/degenerescenta a celulelor principale
- MO: mai mici, citoplasma acidofila, N intens colorat
- ME: extrem de numeroase mitocondrii
 SUPRARENALELE
• glande pereche la unele specii, inclusiv la om,
situate la polii suuperiori ai rinichilor, pe care îi
coafează
• formă aproximativ triunghiulară, turtită, G = 7-10g
• pe secţiune macroscopică, se remarcă două zone
distincte:
- zona corticală, care formează periferia glandei; este
mai groasă (cam 80%), de culoare galbenă,
formează corticosuprarenala (CSR);
- zona medulară, situată în mijloc, de culoare
cenuşie şi care reprezintă cam 20% din volumul
glandei, formează medulosuprarenala (MSR).

• două glande endocrine cu histogeneză diferită,

morfologie şi funcţii de asemenea, diferite. Cu toate
acestea, există unele interdependenţe funcţionale,
între cele două componente, rezultatul acestora
fiind, realizarea unei homeostazii a organismului.
 VASCULARIZATIA.
STRUCTURA
• a. suprarenaliana – ramuri separate pentru CSR (a.
corticale) si MSR (a. medulare)
• retea de capilare fenestrate dispuse in functie de
histoarhitectonia celulelor din fiecare zona a CSR
si MSR
• capsula – TC, fb. elastice, septuri fine
• stroma – TC, fb. de reticulina – retea delicata
• parenchimul – diferit in CSR si MSR
 CORTCOSUPRARENALA (CSR)
• Trei zone diferite:
1. Glomerulata – 15%, ghemuri mici
(glomeruli), cordoane arcuate, gramezi
rotunde
2. Fasciculata – 75%, cordoane lungi,
drepte, fascicule, cu traiect
perpendicular pe S glandei
3. Reticulata – 10% - cordoane mai
scurte, intens ramificate si
anastomozate, rezultand o retea

Celulele CSR
- functie: sinteza de h. steroidieni (mineralocorticoizi –
aldosteron, glucocorticoizi – cortizol, corticosteron,
gonadocorticosteroizi – dihidroepiandrosteron,
androstendiona, testosteron)
- MO: forma cilindrica/piramidala/poliedrica, citoplasma
palida, clara, aspect spongios, N rotund, nucleol evident
- ME: organite bine reprezentate (mitocondrii, REN, lizozomi)
 MEDULOSUPRARENALA (MSR)
• in centrul SR, inconjurata de CSR, limite
imprecise, neregulate
• cordoane scurte, anastomozate – retea cu
elemente vasculare in ochiuri
• corpi celulari ai N S preganglionari
• apartine sistemului APUD
• primeste filete nervoase preganglionare
– imens GSP, transformat neurosecretor

Celule:
- sinteza de catecolamine: A, NA
- MO: mai mari, rotunde/poliedrice, citoplasma bazofila,
N central, granule de secretie, cromafine, argentafine
- ME: organite bine dezvoltate (RER, c. Golgi), granule
de secretie de 200nm – celule sintetizante de A, celule
sintetizante de NA