IMUNOLOGIE GENERALĂ

ȘI INFLAMAȚIE

Șef de lucrări Dr. Daniela Anghel

Medic primar Reumatologie
DEFINIȚIE
• Imunitatea este capacitatea
organismului de a se apăra în faţa
agresiunii diverşilor factori externi
• Organismul recunoaste structurile proprii
“self” si le deosebeste de cele straine
“nonself”
• Mecanismele de apărare ale organismului sunt
de două tipuri: înăscute şi dobândite, acestea
interacţionând între ele
 Imunitatea înnăscută (nespecifică)
• Este prezentă la toţi indivizii normali
• Reprezintă prima barieră în calea
agresiunilor externe
• Mecanismul de acţiune al acesteia este
nespecific, fiind acelaşi indiferent de tipul
agentului extern
• Nu este dotată cu memorie imunologică
Imunitatea înnăscută (nespecifică)
Include:

• Barierele mecanice ( tegumente şi mucoase:

tub digestiv, tract respirator şi tract
urogenital)

• Produşi de secreţie ai diverselor glande

(secreţia acidă gastrică, enzime digestive,
mucusul, lizozimul din lacrimi, secreţia
glandelor sebacee, ph-ul urinar etc)
 Imunitatea înnăscută (nespecifică)
• Sistemul mononuclear fagocitic( neutrofile şi
monocite sanguine şi macrofagele din
ţesuturi) precum şi limfocitele NK
• Proteinele din sânge (citokine, sistemul
complementului, reactanţii de fază acută)
• Alte mecanisme: tusea, strănutul, vărsăturile,
peristaltica intestinală, clearance-ul muco-
ciliar
Inflamaţia prin macrofagele şi limfocitele
polimorfonucleare atrase la locul infecţiei de
produşii agenţilor patogeni
Imunitatea dobândită (specifică)
• Apare ca urmare a interacţiunii
organismului cu agenţii externi, fenomen
denumit eveniment imunizant

• La o nouă agresiune a organismului cu

acelaşi agent extern acesta va reacţiona
mult mai prompt prin implicarea celulelor
cu memorie imunologică
Imunitatea dobândită (specifică)
• Imunitatea dobândită se caracterizează prin:
specificitate, memorie, specializare, autolimitare
si nonreactivitate la self

• Aceasta poate fi:

- naturală (dobândită in mod pasiv prin transfer
transplacentar sau in mod activ prin contact cu
un antigen )
- artificială (dobândită pasiv prin seroterapie sau
activ prin vaccinare).
 Sistemul imun
• Sistemul imun
reprezintă totalitatea
organelor, celulelor şi
moleculelor implicate
în apariţia imunităţii
dobândite

• Organele limfatice se
impart în
A. Primare
B. Periferice
 A. Organele limfatice primare
• Sunt organele în care se produce
diferenţierea şi maturarea limfocitelor

• Ele sunt reprezentate de:

- măduva osoasă şi ficatul (responsabile de

diferenţierea limfocitelor B)
- timusul (responsabil de diferenţierea
limfocitelor T)
 Maduva osoasa

• Maduva osoasa
contine tesut
hematopoietic

• Reprezinta locul de
origine al tuturor
celulelor sanguine la
adult
 Maduva osoasa
• Proliferarea si maturarea precursorilor celulari
din maduva osoasa se face sub influenta unor
citokine -> factorii de stimulare ai coloniilor
(CSF)

• Acestea sunt sintetizate de celule medulare

stromale si de macrofagele din maduva

• M O. contine 5-15% plasmocite- formate la

nivelul organelor periferice
 Maduva osoasa
• Reprezinta locul unde se desfasoara post-
natal diferentierea limfocitelor B

• Prenatal acest proces are loc in ficat

• Limfocitele ce provin din maduva,

populeaza si timusul -> limfocite T
 Ficatul
• Reprezinta sediul primar, precoce de
hematopoieza

• Locul prenatal de diferentiere si maturare

a limfocitelor B

• La adult,se poate relua functia

hematoformatoare (policitemia vera)
 Timusul
• Organ limfoepitelial
• Apare devreme in embriogeneza, creste
intrauterin, involueaza dupa pubertate
• Situat in mediastinul anterior, format din
2 lobi
• -corticala: celule limfocitare mari,
imature, cu originea in maduva osoasa
• -medulara: celule epiteliale reticulare,
limfocite mici, mature, macrofage, celule
dendritice limfoide
 Timusul

• 1). realizeaza maturatia precursorilor

limfocitului T

• 2). asigura distributia limfocitelor T catre

organele limfatice periferice – zone
timodependente (ggl limfatici, pulpa alba a
splinei)
B. Organele limfatice periferice
• Sediul unde se initiaza si se desfasoara
raspunsul imun

• Splina, ggl limfatici, tesuturile limfoide

difuze:
- tub digestiv
- cai respiratorii
- tesut cutanat
 Splina
• Cel mai mare organ limfatic

• 2 sectoare:
- pulpa rosie (macrofage-
sist.mononuclear-fagocitic
- pulpa alba (limfocite T- zona
timodependenta; limfocite B- zona
timoindependenta)
 Splina

• Functia imunologica = genereaza

raspunsuri imune fata de Ag aflate in
circulatia sistemica

• Rol important antiinfectios- bolnavii

splectomizati sufera infectii severe
 Ganglionul limfatic
• Situat pe traiectul cailor
limfatice

• 3 zone:
- corticala: limfocite B
- paracorticala: limfocite T
- medulara: vase sanguine, limfocite
B, T, plasmocite, macrofage, celule
dendritice
 Ganglionul limfatic
• Dupa stimulare antigenica, limfocitele B si
T migreaza unele spre altele

• Limfocitele T activate parasesc ganglionul

limfatic -> circulatia sistemica

• Limfocitele B migreaza spre centrii

germinativi -> anticorpi
 Alte tesuturi limfatice
• - tract digestiv (inelul limfatic Waldayer cu
amigdalele palatine, linguale; placile
Peyer; apendicele)

• - tract respirator (bifurcatia bronhiilor

mijlocii, jonctiunea bronho-alveolara)

• - tegument
 Celulele sistemului imun
• Sistemul imun include următoarele celule:
limfocitele, celulele prezentatoare de antigen
(CPA) si celulele efectoare
 Limfocitele
• - reprezintă veriga celulara majora a
sistemului imun
• - sunt singurele celule capabile să
recunoască specific determinantii
antigenici
• - responsabile de specificitatea şi memoria
răspunsului imun
 Limfocitele
• Limfocitele T reprezintă 60-80% din totalul limfocitelor
• Tipuri de limfocite T:
• Limfocitele T helper(CD4+) includ 5 subtipuri , cele mai bine cunoscute
fiind : Th1 (sintetizeaza IL-2, IL-3, IFN gamma, limfotoxina, TNF alpha si
beta) si Th2 (coordonează secreţia IgE, IgA, IgG1,proliferarea euzinofilelor
şi mastocitelor şi sintetizează IL-4, IL-5, IL-6,IL-10 cu rol in imunitatea
umorala
• Limfocitele T supresoare(CD8+): diminua raspunsul imun, umoral si
celular
• Limfocitele Tc (CD4+, CD8+) responsabilele de citotoxicitate mediate
celular intervenind in apararea antivirala, antitumorala si respingerea
grefelor
• Limfocitele T inductoare(CD4+) stimulează activitatea limfocitelor T
• Limfocite T cu memorie(CD4+) se formează în timpul răspunsului imun
primar. Au o viaţă de peste 40 de ani
• Limfocitele B reprezintă 5-15% din totalul
limfocitelor. Ele sunt precursorii plasmocitelor,
celule care sintetizează anticorpii. Au o viaţă scurtă,
de câteva zile.
• Celulele natural-killer(NK) sunt un subset de
limfocite care distrug celulele infectate şi celule care
şi-au pierdut moleculele CMH. Ele isi exercită
functia fără o activare prealabilă. Activarea celulelor
NK este stimulată de cytokine ca IL-2, IL-15, IL-12 şi
IFN. Nu au specificitate antigenică şi nu dezvoltă
memorie imunologică .
• Celulele LAK (limphokine activated killer) sunt
celule derivate din celulele NK în stare inactivă. Sunt
activate de IL-2 şi au activitate tumoricidă.
• Celulele prezentatoare de antigen (CPA):
capturează şi prezintă antigenul limfocitelor şi
declanşează semnale ce activează limfocitele.

Sunt de două tipuri:

• Profesionale: macrofagele, celulele dendritice si
LB
• Ocazionale: PMN, celule endoteliare, fibroblasti,
celule foliculare tiroidiene
• Macrofagele

• sunt celule cu rol fundamental în apărarea

împotriva bacteriilor intracelulare şi a
fungilor
• precursorii lor sunt monocitele
• au nucleu mare, cu multe granule lizozomale si
vacuole in citoplasma
• in functie de locul unde se gasesc au diverse
denumiri: histiocite(tesut conjunctiv), celule
Kupfer(ficat), celule microgliale (tesut nervos),
osteoclaste (os), sinoviocite(articulatii)
• au capacitate secretorie mare, ele sintetizând peste
100 de produşi (elastaze, colagenaze, componente
ale complementului, cytokine, factori de coagulare,
etc)
• Celulele dendritice

• au prelungiri citoplasmatice
• după sediu pot aparţine:
•- organelor nelimfatice (celulele
Langerhans din tegument, mucoasă
bucală, faringe, col uterin şi celule
interstiţiare din plămân, cord, ficat, tub
digestive)
• - organelor limfatice (ganglioni limfatici,
pulpa albă a splinei)
• Celulele efectoare

• au rol de a elimina antigenul

• Includ:
• - limfocit T helper, limfocit T citotoxic si
plasmocit

• Limfocitele T citotoxine distrug celulele

infectate viral si celulele tumorale

• Limfocitele B stimulate sintetizează

imunoglobuline
 Imunoglobulinele (anticorpii)
• sunt glicoproteine cu proprietatea de a reacţiona
în mod specific cu antigenul

• sunt sintetizate de limfocitele B

• ele reprezintă 20% din proteinele plasmatice

• in structura lor intră 4 lanţuri polipeptidice

reprezentate de două lanţuri grele notate cu H şi
două lanţuri uşoare notate cu L
 Tipuri de imunoglobuline:

• IgG:
-75% din totalul Ig
-structural sunt monomeri
-include cea mai mare parte a anticorpilor
-pot traversa placenta asigurand protectia in
primele luni dupa nastere
-activeaza complementul pe cale clasica
-are functie antitoxica si de opsonizare
 Tipuri de imunoglobuline:
• IgA
- subtipuri IgA1 si IgA2
- limiteaza patrunderea antigenului in submucosae
avand rol in imunitatea locala

• IgM
- cea mai mare imunoglobulina
- principala imunoglobulina a raspunsului imun
primar
- are cea mai puternica actiune de activare a caii
clasice a complementului
 Tipuri de imunoglobuline:
• IgD
- reprezinta sub 1% din imunoglobulinele serice
- au rol de receptor pentru antigen la suprafata
limfocitului B

• IgE
- se numesc reagine
- cel mai scurt timp de injumatatire
- ce fixeaza prin fragmentul Fc de receptorii
membranelor bazofilelor si mastocitelor declansand
un rasopuns de tip reaginic
- cresc in infectiile parazitare, fungice si virale
 Sistemul complementului
• este reprezentat de 17 proteine serice aflate în stare
inactive sintetizate de ficat, macrofage şi fibroblasti

• Principalele funcţii sunt:

• -Proinflamatoare: activare PMN si macrofage,
chemotaxie, degranulare mastocitara, cresterea
permeabilitatii vasculare, contractia musculaturii
netede, marginatie si diapedeza PMN
• - Eliminare complexe imune
 Sistemul complementului
• Functie citotoxica-liza celulei tinta
• Neutralizare virala
• Opsonizare-favorizeaza aderenta si
fagocitoza antigenului
Activarea sistemului complementului se
face pe trei cai: calea clasica, calea alterna si
cea a lectinelor.
 Sistemul complementului
Toate caile de activare duc la formarea complexului de atac
membranar (Membrane Atack Complex-MAC)ce contine
secventaC5b-9, care perforeaza membrana celulei tinta si
determina liza osmotica a acesteia
ROLUL diverselor componentelor sistemului complementului:

1. C3b si C4b cu rol in opsonizare

2. C3a, C4a, C5a- anafilotoxine

3. C5a –chemotactic pentru PMN

4. C4 –previne atasarea virala

 Antigenele
• Substanţe capabile să declanşeze în organism un răspuns imun
(umoral sau celular) şi să reacţioneze specific cu produşii
răspunsului imun

• Caracteristicile fundamentale ale antigenului sunt :

A). Imunogenitate

Conditiile pentru această caracteristică sunt:

• Sa fie straina organismului
• Sa aiba greutate moleculara mare
• Sa aiba o structura chimica complexa
• Sa fie digerabile
• Sa fie accesibile spatial
• Sa aiba o remanenta mare in organismul gazda
 Antigenele
B). Specificitate- calitatea de a induce un raspuns
imun strict specific
C). Adjuvanticitatea- capacitatea de alipire a
antigenului de celulele prelucrante

• În funcţie de structură, antigenele pot fi:

- Complete (indeplineste criteriile de imunogenitate )

- Incomplete sau haptene (nu pot declansa singure un
raspuns imun dar au specificitate)
In functie de relatia gazda –antigen:
- atg heterogene sau xenoantigene- la specii diferite
-atg heterogenetice –la specii diferite dar cu analogie structurala: ex.
Atc anti cardiolipina dau reactie VDRL fals pozitiva
-aloantigene: au specificitate de specie si atribuie fiecarui individ
identitate genetica;includ antigenele de histocompatibilitate-
HLA
-atg singenice – la gemenii monozigoti
-autoantigenele – ‘” self”

COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE

-regiune genomica de pe bratul scurt al cromozomului 6
-are trei subgrupe: MCH clasa I (HLA-A, HLA-B, HLA-C), clasa II
(DR,DQ,DP) si clasa III (genele ptr C4,C2, TNF alfa, enzime,
proteine de soc termic)
-determina sinteza proteinelor HLA (Human Lymfocyte Antigens)
- reprezinta totalitatea fenomenelor prin care organismul
recunoaste si neutralizeaza structurile agresoare
- contactul atg-atc -> formarea de atc specifici (raspunsul imun
umoral) SAU aparitia de limfocite T sensibilizate (raspuns imun
celular)

Proprietatile raspunsului imun:

-xenofobie: toleranta fata de structurile self
-specializarea: mecanismul de raspuns la atg este distinct si diferit
-specificiate: ptr. fiecare tip de antigen exista o celula specifica de
recunoastere
-memorie : raspuns imun rapid,mai intens si mai eficace la
reexpunerea la atg -> raspuns imun secundar
-autolimitare: dupa eliminarea atg sistemul imun isi revine la starea
initiala
Etapele raspunsului imun
-preluarea, prelucrarea si prezentarea atg
-recunoasterea atg
- recunoasterea moleculelor costimulatoare
- activarea limfocitelor
- faza efectoare si eliminarea atg
- declinul raspunsului imun
- mentinerea memoriei atg
Reactia anafilactica (tipul I)
- este indusa de alergene
- exista o predispozitie genetica
- IgE=reagine
Ex: bronhospasm
Reactia citotoxica (tipul II)
- atg-atc->activarea sistemului complementului->fagocitarea celulelor tinta(celule sanguine,
celululele endoteliului vascular, cel renale)
- IgG,Ig M
Ex: accidente posttranfuzionale, anemia hemolitica din LES, purpura trombotica
trombocitopenica
Reactia prin complexe imune (tipul III)
- este determinata de prezenta complexelor imune in tesuturi; CI ->membrana bazala endoteliala-
> activarea sistemului complementului-> neutrofile si eliberare enzime lizozomale -> distructie
tisulara
Ex: vasculite, glomerulonefrita din LES, PR
Reactia de hipersensibilitate intarziata tardiva(tipul IV)
-este produs de limfocitul T citotoxic
-are 2 aspecte : hiperesensibilitatea tardiva si raspunsul celular citoxic
Ex: dermatita de contact, reactia granulomatoasa, rejectul de grefa
 INFLAMAŢIA
• reprezintă reacţia ţesuturilor vii faţă de o
agresiune locală prin care se asigură
protecţia organismului
• Clinic:tumor, rubor, calor,dolor

• În funcţie de durată:
• -> acută
• -> cronică.
 INFLAMAŢIA
• Inflamaţia acuta reprezintă răspunsul imediat şi
de scurtă durată la injuria tisulară -> infiltratul
inflamator acut este bogat in leucocite
polimorfonucleare

• Inflamatia cronică are o durată lungă

(săptamâni, luni) şi este cauzată de expunerea
prelungită la agenţi toxici endogeni sau exogeni -
> infiltratul inflamator cronic este bogat în
mononulceare
 INFLAMAŢIA
• Celulele participante la inflamaţie sunt:

• - miocitul precapilar
• - celula endoteliala
• - mastocitul perivascular
• - fibroblastul
• - trombocitul
• - polimorfonuclearele
• - monocitele
• - macrofagele
 INFLAMAŢIA
• Mediatorii chimici ai inflamaţiei sunt:

• -de origine plasmatica: sistemul

complementului, sistemul kininelor, sistemul
coagularii
• -de origine celulara: derivatii acidului
arahidonic, citokinele, serotonina, oxidul nitric,
radicalii liberi de oxigen, PAF(Platelet Activating
Factor) derivate din fosfolipidele membranare
 INFLAMAŢIA
• Etapele inflamatiei sunt:

• - vasomotorie - ce are loc la nivelul

patului vascular -> cresterea fluxului
sangvin local

• - celulara -> acumularea la locul

injuriei tisulare a celulelor inflamatorii
plasmatice
INFLAMAŢIA