Clasificarea reactiilor imune

(reactia imuna mediata celular

reactia imuna mediata umoral)
 Pentru a intelege substratul imunologic alterat, in cazul imbolnavirilor animalelor cu boli care au etiologie
imunopatologica, este necesar sa cunoastem recapitulativ, din cursul de imunologie, urmatoarele notiuni:

• Antigenele (Ag) sunt de 2 tipuri:

• Limfocito -“T” dependente (cele mai numeroase);
• Limfocito- “T” independente (mai putin numeroase).

• Anticorpii (Ac) sunt de fapt imunoglobuline (Ig) care poseda in strctura 2 lanturi de proteine, (unul greu
si celalalt usor). S-au identificat 5 tipuri de imunoglobuline, astfel:

• Ig M– sunt imunoglobuline precoce care caracterizeaza raspunsul imun primar. Sunt structuri moleculare
proteice, atat libere, cat si fixe pe sufrafata limfocitului “B”, in calitate de receptor membranal sub forma,
fie de lizine, fie de aglutinine.

• Ig D–se gasesc sub forma libera in cantitate mica, de regula fixe pe membrana limfocitului “B”, sub
aspect de receptor.

• Ig G (sub vechea denumire “opsonine”) – este imunoglobulina tardiva, care se gaseste libera in ser,
realizand reactia imuna secundara, fiind elementul hotarator al raspunsului imun. Este realizata in
structura R.E.R a plasmocitului.

• Ig A – este imunoglobulina din colostru, de pe mucoasa digestiva si respiratorie, este deasemenea

secretata de limfocitul “B”.
• Ig E (reagine) – implicata in apararea antiparazitara, fiind in stransa relatie cu granulocitul eozinofil, cat
si in raspunsuri alergice (imunoalergice), implicandu-se alaturi de mastocite si granulocite bazofile.
• Notiunea de complexe imune (Ag- • Sistemul complement este un complex de
Ac), care pot fi circulante, cu proteine cu o puternica activitate enzimatica,
cu rol de neutralizare, atat a celulelor tinta, cat
eliminare renala, sau fixe, cu
si a antigenelor.
depunere in structurile vasculare •
Dupa cuplarea antigenelor cu anticorpii
sau extravasculare. intervine complementul, care prin enzimele
mobilizate in cascada activeaza anticorpul
• Cuplarea antigenului cu anticorpul – avand ca rezultat distrugerea antigenului. pe
care ii activeaza prin actiunea enzimatica in
se realizeaza prin complementaritate cascada complementului
sterica (conformatie identica) la • Complementul este produs in ficat si deversat
nivelul situsului de combinare in plasma torentului sanguin. Se cunosc mai
denumit EPITOP. multe fractiuni care sunt notate cu litera C
( C3,C4 etc.)
• Complementul creste ca nivel plasmatic, atat
• Epitopul poate fi:
in cancer, cat si in procesele inflamatorii.
• - secvential – format dinr-un singur • Scaderea nivelului plasmatic al
lant de aminoacizi si monozaharide; complementului apare in insuficienta
• - conformational – format din mai hepatica si in cursul bolilor cu complexe
multe lanturi de aminoacizi. imune – pe care le vom studia in cursul de
imunopatologie
Notiunea complexului major
de histocompatibilitate
-MCH – (Major
Histocompatibility Complex)-
este o notiune existentiala
pentru pastrarea
histocompatibilitatii in
realizarea si mentinerea
transplantelor. Comlexul
reprezinta suma codificarii
genice a totalitatii antigenelor
saguine de tip ABO (grupele
sanguine), cat si genele
sistemelor HLA (Human
Leukocytes Antigen).
• Antigenele de
histocompatibilitate sunt de 2
categorii: HLA1si HLA2.
• HLA1 sunt prezente pe toate
structurile organismului, mai
putin pe hematii.
• HLA2 sunt prezente exclusiv
pe:
• Celulele limfocitare active
sau in repaus;
• Celulele endoteliale capilare;
• Celulele epiteliale;
• Celulele prezentatoare de
antigen.
• Notiunile de “comunicari “intre• Notiunile de mediatori si modulatori cu rol de
celulele cu competenta imuna– molecule care intervin in procesul inflamator.
comunicarea princiala se Acestia sunt:
realizeaza prin molecule denumite•
Mediatori:
interleukine (exista o lunga lista
• Metaboliti ai acidului arahidonic pentru calea
cu acestea); provin din denumiri
‘ciclooxigenazei’ sub forma de Prostaglandine si
mai vechi cum ar fi:
Tromboxani;
• limfokine,
• Metaboliti ai acidului arahidonic pentru calea
• monokine,
lipooxigenazei, sub forma leucotrienelor;
• interferoni (agenti antivirali), care•
Factorul de activare plachetara PAF (Platelet
constituiau sitemul de “citokine” Activating Factor) este secretat de catre neutrofile,
macrofage, celule endoteliale si plachete.

• Modulatori:
• Aminele biogene (serotonina si histamina);
• Acetilcolina si adrenalina;
• Vitamina A si D;
• chinina;
Reacţia imună mediată celular
1. Reactia imuna mediata celular este realizata de catre combinatia
celulelor prezentatoare de Ag cu limfocitul T. In acest caz limfocitul
T devine si celula efectorie de reactie imuna (mediata celular).
-implica celulele patologice care secreta elemente ”non-self”
-realizeaza citoliza acestora.
-se adreseaza unui proces inflamator septic, aseptic (hetero- sau
alogrefa) si bolii canceroase.
Este o reactie in cascada care are mai multe faze.:
1. Identificarea celulelor ”non-self” – aceasta se realizeaza datorita
moleculelor de MCH1, care se fixeaza pe membrana celulara a
celulelor “non-self” . Dupa formarea acestui complex intervin
limfocitele T citotoxice ,(L T citotoxic) care au pe membrana lor
moleculele receptor CD8, specifice pentru captarea MCH1.

2. Procesul de activare pe traseul citoproliferativ se realizeaza

astfel: precursor blastic B –prolimfocit T CD8+ - limfocit T citotoxic
CD8.
Populatia de limfocite T citotoxice nou aparuta va secreta
interleuchina 2 (CD25) care va efectua transformarea linfocitelorT
citotoxice preefector de citotoxicitate in celule efectoare de
citotoxicitate.
 •In cadrul procesului de citotoxicitate, intervin si limfocitele T
helper(T4), care conlucreaza la secretia continua de interleukina 2, care
va mobiliza non-stop limfocitele efectorii de citotoxicitate. Acestea vor
pregati “munitia” biochimica compusa din enzime proteolitice
(perforine si granzine).
•Etapa finala este “liza tinta”, care se realizeaza prin intermediul
fenomenului de apoptoza. O parte din celulele T-citotoxice continua
lupta, iar o parte, catre “finalul bataliei”, se transforma in celule T cu
memorie, inscriindu-si in ADN-ul propriu structura celulelor nonself
distruse.
• Daca acesta este rezultatul de aparare clasica specifica exista si reactia
imuna mediata celular nespecifica, realizata in conditii speciale de
catre populatia de celule N.K.
 Reacţia imună mediată umoral
2. Reactia imuna mediata umoral se stabileste intre celulele
prezentatoare de Ag si limfocitele T4 (helper) si T8 (supresor),
pe de-o parte, iar pe de alta parte, cu limfocitul B, care prin
intermediul procesului de diferentiere (Maximov), realizeaza
trecerea “step by step “de la nivelul limfocitului virgin la
limfocitul expus antigenic, imunoblast, plasmoblast,
plasmocit.

•Finalul reactiei imune mediate umoral, este reprezentat de

aparitia si deversarea in sange a moleculelor de tip
imunoglobuline (Ig A, Ig M, Ig G, Ig D si Ig E), care sunt
capabile prin cuplaj sa lizeze tot ce este antigenic, respectiv
nonself, in conformitate cu tiparul antigenic din structurile
plasmocitare.
• Se realizeaza ca si reactia imuna mediata celular, in cascada.
• Elementele componente ale cascadei sunt:
• Identificarea nonself-ului si legarea acestuia de catre celulele
specializate:
• realizate de catre magrofage, neutrofile, celule dendritice si limfocitele
B, fie printr-un mecanism anticorpo-independent coordonat de “lectine” si
“colectine”, fie printr-un mecanism anticorpo-dependent coordonat de
limfocitul B.
• Faza urmatoare este de “prelucrare” a antigenelor captate.
• realizata numai de catre limfocitele B, celulele dendritice si macrofagele
posesoare de MCH2 aflat pe suprafata membranala a moleculelor
• Etapa urmatoare este cea de prezentare a antigenelor prelucrate.
• Dupa aceasta faza, limfocitele B neexpuse antigenic prolifereaza datorita
prezentarii antigenice si se transforma in triada limfocit expus antigenic –
> imunoblast –> plasmoblast –> plasmocit, sediul producerii anticorpilor
specifici pentru neutralizarea antigenelor nonself.
• Pentru a realiza aspectul de dediferentiere Maximov, limfocitul B are
nevoie de citokine ca modulatori secretati de limfocitele T4 helper.
Transferul de citokine, de la celula T4 helper la limfocitul B, se realizeaza
prin fenomenul de atasare si aderenta membranala a celor doua celule.
• Dupa atasare se trece la o noua etapa, cea de “activare reciproca a
limfocitelor” – se produc :
a) cantitati sporite de “citokine” (factorul de necroza tumorala –
TNF si interleukina 1)
b) prin diferentierea limfocitelor B in plasmocite, se asigura producerea
de mari cantitati de imunoglobuline (anticorpi).
• O parte din populatia de limfocite B proliferata intra in
repaus dupa finalizarea “bataliei”, sub forma de celule B
de memorie – in ADN-ul lor este inclus ADN-ul
celulelor nonself, care au facut obiectul conflictului imun.
• In acest fel, o noua intalnire a organismului animal cu
acelasi antigen va declansa numai o scurta secventa din
lantul reactiei imune mediate umoral, intr-un timp foarte
scurt , reusindu-se totala neutralizare a antigenului
nonself, printr-o productie de anticorpi intr-un titru
suficient