RASPUNSUL

IMUN

1
PRECURSORI
Edward Jenner
(1749-1823)

Luis Pasteur
(1822-1895)

Emil von Behring

(1854-1917)

Shibasaburo
Kitasato
(1852-1931)

2
 CLASIFICARE
1.Functie de originea reactivitatii imune:
 Imunitate naturala,
 Imunitate dobandita.
2.Functie de efectorul celular:
 Imunitate umorala,
 Imunitate celulara.

3
 Imunitatea dobandita

1. Dupa modul de realizare:

 natural,
 artificial;
2. Dupa mecanismul de instalare:
 activ,
 pasiv,
 adoptiva.

4
 Populatia celulara

• Limfocit B (celule B), responsabile de producerea

de anticorpi, deci de raspunsul imun umoral;
• Limfocit T (celule T), cu subtipurile:
• Celule T inflamatorii – implicate in inflamatie,
• Limfocite T citotoxice – implicate in apararea imuna celulara,
• Celule T helper – cresc producerea de Ac a celulelor B;
• Macrofage.

5
 ORIGINE
• Medular,
• Cai diferite de obtinere a imunocompetentei
in organe limfoide primare:
• Timus – pentru limfocitele T,
• Organe bursale – pentru limfocitele B.

6
 Organe limfoide secundare
• Gg. Limfatici,
• Splina unde:
• Continua diviziunea prin mitoza,
• Maturare in celule functionale depline,
• Vin in contact cu antigenul.

05/30/22 08:36 7
 Celulele B si T
• Fiecare tip de celula, B sau T, prezinta
specificitate pentru un anumit antigen. Aceasta
inseamna ca sunt capabile sa lege structuri
moleculare particulare;
• Legaturile specifice sunt posibile datorita
prezentei anumitor receptori pentru antigen:
• BCR – B cell receptor for antigen,
• TCR – T cell receptor for antigen.

05/30/22 08:36 8
 BCR, TCR – proprietati comune
• Sunt proteine membranare,
• Sunt prezente in mii de copii identice expuse pe suprafata
celulara,
• Sunt sintetizate inainte ca celula sa intalneasca Ag.,
• Sunt codate de gene specifice,
• Au un locus unic de legare de o portiune a Ag denumita
determinant antigenic sau epitop,
• Legarea se realizeaza prin forte non-covalente,
• Reusita legarii receptorului antigenic de epitop are drept
efect:
 Stimularea celulei de a parasi stadiul G0 si de a intra in ciclul celular;
 Aparitia mitozelor repetate ce duce la dezvoltarea unei clone de celule care poarta acelasi receptor
antigenic, deci clona de celule cu specificitate identica.

05/30/22 08:36 9
 BCR, TCR - diferente
• Structura diferita,
• Gene diferite de codificare,
• Diferiti epitopi de care se leaga.

05/30/22 08:36 10
 Limfocitele B
• BCR leaga antigeni solubili,
• Moleculele de Ag legate sunt ingerate de celulele B prin
endicitoza mediata de receptor,
• Ag este digerat in fragmente care sunt apoi exprimate pe
suprafata celulara,
• Limfocitele Th specifice se leaga de celula B si elibereaza o
serie de limfokine care:
 Stimuleaza limfocitul B sa intre in ciclul celular si sa dezvolte prin mitoze repetate clone
de celule cu receptor BCR identic;
 Diferentiaza limfocitul B in plasmocit care va secreta acesti receptori (BCR) solubili
denumiti din acest moment – anticorpi.

11
12
 Plasmocitul
• Celula specializata in sinteza
si secretia de Ac.,
• Reticul endoplasmatic
extrem de bine reprezentat,
fapt pentru care nucleul ia o
pozitie excentrica,
• Secretia Ac are loc prin
intermediul aparatului Golgi
prin granule de secretie.

13
 ANTICORPOGENEZA
• Se pare că secreţia imunoglobulinelor plasmocitare are loc prin
intermediul aparatului Golgi, unde moleculele de imunoglobuline
ajung prin mici vezicule care burjonează la suprafaţa sacilor
ergastoplasmici. Din aceşti saci, prin tasare şi fragmentare, se
formează mici sferule, înconjurate de o fină membrană: granule
de secreţie;
• Granulele de secreţie, eliberate în citoplasmă, ajung la nivelul
membranei periferice, unde membrana celulelor fuzionează cu ce
celulară şi are loc o deschidere care permite vărsarea
conţinutului imunoglobulinic al granulelor în mediul extracelular.

14
 Anticorpii
• Sunt globuline care
migreaza electroforetic cu
fractiunea ;
• Cinci clase:
• IgG,
• IgA,
• IgM,
• IgD,
• IgE.

15
 Structura Ac
• Doua lanturi identice:
• L – usoare (light),
  - lambda.
  – kapa,
• H – grele (heavy);
  – gama,
  – alfa,
  – miu,
  – delta,
  – epsilon;
• Unite prin legaturi
disulfidice, necovalente.
16
 IgG
• 70 – 80% din Ig serice la om;
• GM - 140 – 150 kd;
• Poate difuza in spatiul
extravascular, in timpul
procesului inflamator;
• Traverseaza bariera
placentara;
• Ac IgG apar mai ales în
timpul răspunsului imun
secundar.
17
 • Două forme: monomeră şi dimeră;
• GM - 160 kd;
• Secretie mai mare decat IgG dar durata de viata
foarte scurta (6 zile);
IgA
• Două subclase:
• IgA1, 93% din întreaga cantitate de IgA serică şi
• IgA2 cu lanţurile uşoare sunt dimerizate prin legături
disulfidice şi unite de lanţurile grele prin punţi de
hidrogen.
• IgA de tip secretor;
• Conţine un component în plus faţă de IgA
serică, numit component secretor
(component S),
• Componentul S se ataşează de IgA dimer,
probabil în timpul secreţiei (salivare,
lacrimale, nazala, suc gastrointestinal, etc.),
asigurand protectia mucoaselor tubului
digestiv si respirator,
• Se secreta prin colostrum.
05/30/22 08:36 18
• Este imunoglobulina cea mai
răspândită; IgM
• Prima imunoglobulina sintetizata de
copilul mic;
• Se caracterizează printr-o greutate
moleculară mare (900 kd) şi un
conţinut ridicat de glucide;
• Anticorpii de tip IgM apar
predominant în cursul răspunsului
primar, rata sintezei lor fiind controlată
prin nivelul IgG;
• Este extrem de eficienta in apararea
antimicrobiana ca anticorpi aglutinanti
si fixatori de complement.

05/30/22 08:36 19
• Functiile biologice ale acestei Ig raman deocamdata incomplet
elucidate;
• Greutate moleculara de 175 kd;
• Se presupune a avea un rol imunoreglator controland activarea si
supresia celulelor B;
• O creştere semnificativă de IgD s-a înregistrat în serul gravidelor, dar
numai în timpul travaliului, valoarea sa ante- şi postpartum fiind
normală.

IgD

05/30/22 08:36 20
• Ac denumiţi “reagine” (anticorpi reaginici);
• Pacienţii cu boala fânului, astm exogen, exemă atopică au
concentraţii de IgE semnificativ crescute dar au fost observate nivele
foarte ridicate de IgE şi în unele boli parazitare provocate de Ascaris,
Toxocara, Echinococus etc.

IgE

21
 Limfocitele T

•Prezinta pe suprafata lor doua tipuri de receptori (TCR):

• Alpha/Beta (αβ) T cells,
• Gamma/Delta (γδ) T cells;
•TCR (alpha/beta T cells) leaga un complex bimolecular
de pe suprafata altor celule denumit antigen-presenting
cell (APC). Acest complex este alcatuit din:
• un fragment antigenic prezentat de catre, moleculele de
histocompatibilitate;
•Acest complex antigen – molecula de hitocompatibilitate a fost
comparat cu un "hot dog".
05/30/22 08:36 22
• Celulele T apartin uneia dintre cele doua clase ce
difera prin prezenta unor glicoproteine diferite
denumite:
• CD4,
• CD8;
• Prezenta uneia sau a celeilalte molecule influenteaza
tipul de celula de care se leaga limfocitul T:
• CD8+ T cells leaga epitopi ce fac parte din clasa I a moleculelor de
histocompatibilitate. Majoritatea celulelor organismului uman
prezinta expresia acestei clase;
• CD4+ T cells leaga epitopi ce apartin clasei II a moleculelor de
histocompatibilitate.

05/30/22 08:36 23
24
 Antigenele
• În general, orice substanţă care, introdusă în
organism, declanşează o reacţie imună este
denumită antigen;
• Substanţe cu caracter antigenic pot lua naştere direct
în organism prin apariţia unor mutaţii somatice, cum
sunt cele de tip oncogen. Legat de termenul de
antigen există două noţiuni direct corelate:

25
 Specificitate
• Caracterizează capacitatea substantei de a reacţiona
cu un anumit tip de anticorp a cărui elaborare a
declanşat-o sau cu celule efectoare specifice;
• Specificitatea antigenică este legată de:
• structura chimică a moleculei de antigen,
• natura chimică şi de orientarea spaţială a diferitelor grupări active,
• secvenţa elementelor componente de-a lungul polimerului
respectiv şi de gradul şi modul de torsionare a acestuia.

05/30/22 08:36 26
 Antigenitatea
• Defineşte capacitatea unei substanţe de a induce un
răspuns prin activarea de imunocite competente;
• Este cunoscut că una dintre cele mai importante
caractere ale unei substanţe antigenice este acela
de a fi străină organismului în care pătrunde.
Această “origine diferită” a substanţei este o
condiţie necesară dar nu suficientă.

27
• Există un număr impresionant de exemple în care
substanţe “stăine” ca origine, dar înrudite ca structură
chimică cu substanţele proprii organismului, au calităţi
antigenice mult diminuate. Insulina – chiar dacă provine
de la unele animale mult îndepărtate taxomonic (porc,
cal etc.) are o structură chimică foarte apropiată de cea
a insulinei umane. Deci condiţia esenţială ca o substanţă
să aibe calităţi antigenice este aceea de a fi diferită din
punct de vedere al structurii chimice faţă de substanţele
similare ale organismului receptor.

05/30/22 08:36 28
• Un alt caracter deosebit de important ce conferă calitate
antigenică unei substanţe este gradul de complexitate
structurală şi talia moleculară. Din acest punct de vedere
proteinele, substanţe cu talie mare şi complexitate
structurală deosebită, cel mai elocvent exemplu. Totuşi
este recunoscut faptul că anumite substanţe chimice
simple, cu greutate moleculară mică, introduse pe cale
parenterală sau chiar aplicate direct pe tegument, prezintă
un caracter antigenic ridicat. Aceste substanţe au o
capacitate crescută de a se combina cu grupări reactive ale
proteinelor tisulare din organismul în care sunt introduse
şi astfel devin substanţe antigenice.
29
• O altă condiţie de antigenitate o reprezintă durata
de remanenţă a substanţei respective în organismul
în care a fost inoculată;
• Antigenitatea unei substanţe este afectată prin
denaturare sau dacă este rapid eliminată din
organism.

30
 Clasificare antigene
• Antigene complexe • Antigene incomplete
• Proteine, • Haptene complexe:
• Nucleoproteine, • Polipeptide,
• Polizaharide,
• Lipopolizaharide,
• Lipide,
• Polizaharide; • Acizi nucleici,
• Haptene simple:
• Dizaharide,
• Compuşi organici simpli.

31
 Haptenele
• Fragmente, chimic active şi specifice imunologice,
care nu pot induce singure formarea de anticorpi, dar
care cuplat cu proteina determină specificitatea
imunologică a acesteia, au fost denumite haptene,
antigene parţiale sau antigene incomplete.

32
 Clasificare haptene
• Haptene precipitante – sunt haptene complexe (se
combină cu anticorpul omolog precipitant, dar “in vivo”
nu stimulează producerea de anticorpi);
• Haptene inhibitorii, neprecipitante – sunt haptene
simple ce nu pot stimula producerea de anticorpi, dar
pot reacţiona cu anticorpii omologi, pe care îi blochează
fără a forma precipitate. Anticorpii blocaţi de haptenele
inhibitorii nu mai pot reacţiona cu antigenul complet ce
l-a generat şi nici cu haptena precipitantă a acestuia.
33