DEZVOLTAREA

APARATULUI LOCOMOTOR

CONF. UNIV. DR. LIDIA CHIRCOR

 Osteogeneza
Formarea şi creşterea oaselor

 începe în viaţa intrauterină

 continuă după naştere 18-20 ani.
 Rolul oaselor:
 formeazã cavitãţi de protecţie
 servesc ca elemente de inserţie
pentru muşchi şi ligamente,
 depozit minerale,
 organe hematoformatoare
 Dupã raportul dintre cele trei
dimensiuni pot fi
 lungi
 plane
 scurte
 Osteogeneza  Osificare desmală

desmală –
la 9 saptamani

membranoasă
 direct din mezenchim
 Începe în sptămâna a 6-a i.u.
 Desmocraniul:
Parietal, Frontal,
 Temporal: partea
scuamoasă şi timpanică,  Osificare
 Occipital partea  Desmala

superioară a scuamei, 12 saptamani

 lama medială a apofizei

pterigoide,
 lama orbitală a etmoidului,
 oasele nazale, lacrimal,
viscerocraniul:
maxilar,
mandibula,
palatin,
zigomatic,
 zona mijlocie a claviculei
procesul anterior al ciocanului
 Stadiile osificării
membranoase
 A – Condensare
celulară în mezenchim
 formarea blastemului mezenchimal
 B – Diferenţierea
celulelor mezenchimale
în osteoblaşti
 secreţia matricei osoase şi
mineralizarea sa cu formarea
osului primar (osificarea
primară)
 C – Osteoblastele devin
osteocite
 insulele de os astfel formate
poartă numele de spiculi
 D – Consolidarea
osului, remodelare prin
osteoclaşti
Osificare
desmală
Osificare desmală
 Osificarea
encondrală
 începe din
săptămânile 7 – 8
cu variabilitate
de la un os la altul
 piesele scheletice
trec printr-un
stadiu intermediar,
cartilaginos, care
ulterior se osifică:
 Oasele lungi/ale
membrelor
 Oasele
scurte/vertebrele
 Condrocraniul/
Oasele bazei
craniului
 Condrogeneza scheletului axial si apendicular în
săpămâna a 5-a

 în centrii de
condrificare
 schi a
conjunctivă
a viitorului
os
 Osteogeneza pe model cartilaginos:
 centrii de osificare primari din diafize -
intrauterin,
 centrii secundari ai epifizelor - după naştere
 la nivelul cartilajului (de creştere) metafizar

A. Model cartilaginos

 B. Hipertrofierea condrocitelor
 C. Calcificarea matricei cartilajului hialin şi formarea periostului

Secţiune la nivelul unei falange embrionare

•- periost, roşu - os nou format
Condrocite hipertofiate. •1. cartilaj hialin, 2. cartilaj matur, a. Cartilaj calcificat
Cartilaj calcificat •3. zona de proliferare, 4. zona de calcificare b. Os nou format
D În paralel cu aceste procese, din periost pleacă muguri conjunctivo-
vasculari care ajung până în centrul de osificare primar
Osteoblastele încep să depună straturi de esut osos, formarea de os
înaintând către extremită ile diafizare.
E Apariţia centrului secundar de osificare - epifizar
 F Continuarea creşterii cartilajului epifizar, aparitia celui metafizar.
Proliferarea măduvei roşii osoase
G Încetarea creşterii cartilajului şi osificarea completă a platoului epifizar
La nivelul cartilajului epifizar, dinspre epifiză spre diafiză, se
disting 5 zone :
 Zona cartilajului hialin – fără modificări ale condrocitelor
 Zona proliferativă – condrocitele se divid şi se dispun în coloane,
paralel cu axul lung al osului
 Zona cartilajului hipertrofic – condrocite mari şi glicogen abundent în citoplasmă.
În matrice au loc fenomene de resorbţie, rezultând septuri subţiri, intercelulare.
 Zona cartilajului calcificat – septurile intercelulare sunt calcificate
 Zona de osificare – la acest nivel osteoblastele au format osul encondral,
devenind osteocite.

zona cartilajului hialin (a)

zona de proliferare (b)
zona de hipertrofie (c)
 Osteon secundar
 Osteogeneza encondrală

Centrul de
osificare epifizar
şi cartilajul de
creştere
 Reprezintă modul de formare al tuturor oaselor scheletului
trunchiului şi membrelor (cu excepţia părţii mijlocii a
claviculei, care se osifică desmal).
 La sexul feminin, osificarea începe şi se termină mai
devreme mai devreme decît la cel masculin.
Schema osificării encondrale
 Os
matur
 Nou-nascut
la termen
 Refacerea oaselor după fractură

 La nivelul focarului de Os compact

fractură, prin ruperea vaselor
sanguine se produce o Canal medular
hemoragie şi consecutiv
apare ţesut de granulaţie, Vase noi Fibrocartilaj
numit procalus. Hematom de sânge Os spongios

 Acest ţesut se va transforma

iniţial în mici fragmente de
ţesut cartilaginos ce va fi
ulterior înlocuit prin
activitatea osteoblastelor cu
ţesut osos spongios al
calusului temporar. La
periferie se formeauă os
membranos. Os compact

 Ulterior, prin osteoclazie şi Canal

resorbţie, are loc medular
reorganizarea osului
spongios, cu formarea Calus temporar
Periost
calusului definitiv, cu os
compact lamelar, rezistent
la solicitările funcţionale.
Mezodermul Para-axial
(somitele):
sclerotom/ vertebrele
dermatom / dermul pielii
miotom / muschii scheletului
axial
 Dezvoltarea coloanei
vertebrale
Schiţa viitoarelor vertebre este formată
de sclerotoame dispuse metameric
începând cu sptămâna a 4-a
 Partea caudală a unui sclerotom fuzionează
cu partea cranială a sclerotomului
subiacent, formând o vertebră
precartilaginoasă.
 Prin acest proces vertebrele îşi schimbă
metameria primitivă.

Vedere laterală a somitelor

Contribuţia somitelor
la formarea vertebrelor
  Stadiul cartilaginos
 În săptămâna a 6-a intrauterină, în vertebrele precartilaginoase, apar
centrii de condrificare.
 La nivelul corpului vertebral apar iniţial câte doi centri, care
fuzionează foarte repede, iar la nivelul arcului, câte unul pentru fiecare
jumătate a acestuia.
 • Stadiul de osificare vertebrală
 Începe în săptămânile 8-10 de viaţă intrauterină.
 La începutul lunii a 3-a în fiecare vertebră, cu excepţia celor
coccigiene, apar câte trei centri de osificare primari :

Vertebră tipică cu
trei centri primari
Stadiul de blastem de osificare
mezenchimal Centrii primari de osificare
cu centrii de condrificare
 Fuziunea centrilor primari de osificare se realizează după
naştere
 În primul an de viaţă se osifică cei doi centri ai arcurilor
vertebrale, formând apofizele spinoase. Procesul începe la
nivelul vertebrelor lombare
 Fuziunea centrilor arcului cu cel al corpului vertebral se
produce între 3-6 luni postnatal, începând la nivel toracic
 Până la pubertate, faţa superioară şi inferioară a corpului
vertebral, precum şi vârfurile apofizelor transverse şi spinoase,
rămân cartilaginoase
 La pubertate apar centrii de osificare
secundari (epifizari) - cinci pentru fiecare
vertebră
• doi la nivelul discurilor epifizare ale feţelor superioară
şi inferioară ale corpului vertebrei
• câte unul pentru vârfurile apofizelor transverse
• unul pentru vârful apofizei spinoase – cu excepţia
vertebrelor cervicale, unde aceste apofize au câte doi
centri secundari. Vertebră tipică – la pubertate
 Toţi centrii de osificare secundari se unesc cu
restul vertebrei după vârsta de 20 de ani. Centrii secundari de osificare
 Particularităţi de dezvoltare
 Atlasul – are doi centri primari de
osificare, câte unul pentru fiecare din
masele laterale, din care se osifică şi arcul
posterior, cei doi centri fuzionând spre vârsta
de 4 ani.
• Arcul anterior, care este cartilaginos la
naştere, primeşte centrul de osificare la un
an şi fuzionează cu masele laterale la 6-8
ani.

 Axisul – prezintă iniţial cei 3 centri de

osificare primari carateristici oricărei
vertebre.
• La 6 luni de viaţă fetală, acestora li se
adaugă cei 2 centri ai dintelui, proveniţi din
corpul atlasului, şi care se vor uni cu acesta
înainte de naştere.
• Centrii arcului apar în săptămânile 7-8, iar
centrul corpului în lunile 4-5 ale vieţii
intrauterine.

 Vertebrele lombare – prezintă câte un

centru adiţional pentru procesele
mamilare
Dezvoltarea sternului
 Corpul stenului
prezintă câte doi centri
de osificare primari
pentru fiecare
sternebră, care apar în
lunile 6-7 fetală. Cartilaj /9 saptamani
 La 3 ani după naştere
apare centrul de
osificare primar al
procesului xifoid, dar
acesta poate rămâne şi
cartilaginos. Cartilaj /8 saptamani

Luna a 5-a
intrauterin

Lunile 5-6 intrauterin

La naştere

Procesul xifoid – la 3
ani, ( variază)
Stadiul de Cartilaj / 6 saptamani

A. Momentul apariţiei centrilor primari de osificare - perioada fetală

 Dezvoltarea sternului
 Până la pubertate, sternebrele sunt separate de câte o lamă de
ţesut cartilaginos, după care fuzionează de jos în sus, cu excepţia
unghiului sternal, unde cartilajul dintre corp şi manubriu se
sinostozează la 25 de ani.

de obicei rămân neunite

între pubertate şi 25 de ani

imediat după pubertate

în jur de 40 ani
 MALFORMA II CONGENITALE ALE
COLOANEI VERTEBRALE

Scolioza Scolioza
toracală toracală
Scolioza dreaptă şi dreaptă şi
Scolioza lombară
toraco-lombară toracală Scolioza
dreaptă 70° stângă 70° lombară
dreaptă 70°
De notat stângă 70°
oblicitatea
pelvisului
Cifozele şi scoliozele congenitale –
accentuarea pronunţată a curburilor sagitale sau frontale ale coloanei vertebrale.
MALFORMA II CONGENITALE ALE COLOANEI VERTEBRALE

 Spina bifida
 Ocultă – când tegumentul de la suprafaţă este intact
 Asociată cu meningocel când arcul vertebral nu este sudat iar prin spatiul
creat herniază meningele
 Asociată cu mielomenigocel când arcul vertebral nu este sudat iar prin
spatiul creat herniază meningele si măduva.
MALFORMA II CONGENITALE ALE COLOANEI VERTEBRALE

 Spina bifida Aperta (deschisă) – rachischisis posterior – se

caracterizează prin lipsa arcului vertebral şi închiderea incompletă, în acea
regiune, a tubului neural.
 Este mai frecvent întâlnită în regiunea lombară inferioară şi sacrală
 Hemivertebra – reprezintă dezvoltarea numai a unei jumătăţi de vertebră.
 Dezvoltarea scheletului membrelor superioare
 Clavicula este primul os al scheletului care începe osificarea

• Corpul se formează prin osificare desmală, iar extremităţile prin osificare encondrală.

• Centrul de osificare al corpului apare în săptămâna a 6-a.

• La naştere, extremităţile sale sunt cartilaginoase şi rămân astfel până târziu, ca zone de
creştere.

• Extremitatea acromială se subţiază şi devine ulterior cartilaj articular in articulaţia

acromio-claviculară

 Centrul de osificare al extremităţii sternale apare la 18-20 de ani şi se sudează cu

corpul la 28 - 30 ani.
 Scapula - se formează prin osificare encondrală din mai mulţi centri :
 Primul centru de osificare, care dă naştere masei principale a osului, apare în săptămâna
a 8-a in vecinătatea colului scapulei.
 În primul an de viaţă apare pricipalul centru de osificare al procesului coracoid, în curbura
de la baza acestuia.
 La 10-12 ani, în partea infracoracoidiană apare un alt centru coracoidian, din care se
dezvoltă tuberculul supraglenoidal si porţiunea superioară a cavităţii glenoide.
 Cavitatea glenoidă se formează din 3 centri de osificare – centrul primar, cele din
vecinătatea colului coracoidian şi infracoracoidian - între ei aflându-se un cartilaj in Y, ce se
osifică după 20 de ani.
 Între 10 şi 19 ani apar o serie de alţi centri accesori, la nivelul marginii mediale, unghiului
inferior al scapulei şi vârful procesului coracoid
 Forma scapulei osoase se definitivează între 20 si 23 de ani

A. Aspect dorsal; B. Aspect lateral; 1.

Centrul coracoidian; 2. Centrul
acromial distal; 3. Centrul acromial
proximal; 4. Centrul unghiului inferior;
5. Centrul marginii mediale; 6. Centrul
glenoidal; 7. Centrul subcoracoidian
 Humerusul - începe osificarea diafizară în săptămânile 7-8.
 Epifiza proximală
 Centrii săi de osificare apar după naştere : între 6 luni - 1 an cel al capului humeral, urmat la
2-3 ani de centrul tuberculului mare, iar la 3-5 ani cel al tuberculului mic, sinostozându-se la
6 ani (rămân despărţiţi de diafiză cartilajul de creştere secundar, care se osifică la 25 de ani).
 Epifiza distală
 Primul centru de osificare apare la 1-2 ani în capitulul humeral
 În jur de 12 ani apare centrul trohleei humerale care se va uni cu cel al capitulului la 13-16
ani.
 La nivelul epicondilului humeral centrul apare la 5-6 ani, iar pentru cel lateral la 13 ani.
 Cartilajul de creştere distal se osifică la 14-18 ani

6 luni 18 luni 2 ani 5 ani 9-10 ani 12 ani

Radiografie în incidenţă antero-posterioară a humerusului drept (băiat de 11 ani).

1. Procesul coracoid; 2. Cartilajul de creştere la capătul proximal al diafizei humerale;
3. Acromion; 4. Partea laterală a claviculei, incomplet osificată; 5. Epifiza humerală
proximală.
 Radiusul – începe osificarea prin
centrul diafizar, în săptămânile
7-8 i.u.
• Centrul capului radial apare la 5-
7 ani şi se sinostozează cu diafiza
la 14-18 ani. 1 an 4-5 ani 18 ani

• Centrul tuberozităţii radiusului

apare la 10-12 ani şi fuzionează cu
diafiza la 14-18 ani.
• Cartilajul de creştere distal
dispare după 21 de ani

Ulna - începe osificarea diafizei o

dată cu cea a radiusului, în
săptămânile 7-8.
 Epifiza proximală a ulnei se osifică 5-6 ani 9-11 ani 16 ani
în cea mai mare parte din centrul de
osificare
5-6 ani al diafizei,
9-11 ani numai
16 ani olecranul

primind un centru de osificare propriu.

 Cartilajul de creştere se osifică la
20 de ani.
 Oasele carpului - se osifică după naştere, prin câte un singur centru
de osificare
 Metacarpienele
• centrii diafizari apar în săptămâna a 9-a în ordinea : II, III, I, IV, V.
• centrii epifizari ai metacarpienelor apar între 1,5 ani -3 ani,
• Fuziunea între centrii diafizari şi cei epifizari între 15 şi 20 de ani
 Falangele – au un centru diafizar şi unul epifizar. 19 ani
 Epifizele se unesc cu diafizele între 20-24 de ani.
11 ani.

6 ani 1/2.

2 ani ½.
 Dezvoltarea scheletului membrelor inferioare
Coxalul se osifică prin 3 centri primari ce apar în viaţa intrauterină

 Centrul osului iliac către

sfârşitul lunii a 3-a, în
vecinătatea incizurii
ischiatice mari.
 Centrul pentru ischion în
luna 4-5
 Centrul pubelui în luna 5-6

 Osificarea se face
progresiv spre acetabul
până la pubertate când între
aceste oase rămâne
cartilajul de creştere în
formă de Y.
 Sinostozarea completă se A. Coxalul la naştere B. Coxalul în adolescenţă.
realizează în jurul vârstei de Centrii secundari de osificare
21-24 ani
 Femurul - începe osificarea prin centrul primar diafizar, în
săptămâna a 7-a de viaţă intrauterină;
 Epifiza proximală - 3 centri de
osificare :
• Al capului – între 8 luni 1 an
• Al trohanterului mare – 3-5 ani
• Al trohanterului mic – la 10 ani.
• Cartilajul epifizar, de la nivelul colului
anatomic şi baza trohanterului mare se
osifică la 16-20 de ani
 Epifiza distală un centru
de osificare înainte de naştere -
în lunile 8-9 de viaţă
intrauterină
• Cartilajul său de creştere se
osifică după 20 de ani
 Tibia –
 primeşte centrul primar de
osificare în săptămâna a 7-a
 Centrul de osificare al epifizei
proximale apare cel mai frecvent în
luna a 9-a intrauterină
 Centrul tuberozităţii tibiale apare la
12-13 ani
 Epifiza distală împreună cu
maleola se osifică printr-un centru
ce apare la 2 ani.
 Cartilajul epifizar proximal dispare
la 19-24 de ani, iar cel distal la 16-
19 ani

 Fibula
 Centrul de osificare diafizar apare
in săpătmânile a 7-a – a 8-a
 Centrul epifizar proximal apare la
3-5 ani, iar cel distal la 2 ani
 Oasele tarsului Calcaneul - 4-6 luni intrauterin. Talusul - 6-8 luni intrauterin
 Cuboidul - 9-10 luni intrauterine. Cuneiformole medial, lateral şi intermediar - la 1
an, respectiv 2-4 ani şi 3-4 ani postnatal. Osul navicular - 4-5 ani postnatal
 Metatarsienele - au centri de osificare asemănători cu metacarpienele, astfel :
 centrii diafizari apar în săptămânile 9-10, iu. centrii epifizari apar între 3-8 ani
 Falangele
 Centrii diafizari apar mai întâi la falangele distale în sptămâna a 9-a intrauterină,
urmaţi de cei ai falangelor proximale la 3-8 luni şi, în final, la falangele medii – în
luna a 9-a intrauterină.
 Centrii epifizari proximali apar după naştere, între 3-4 ani.

Sugar, 9 luni
2 ani 3 ani 5 ani
 Programul de dezvoltare şi organizarea
corpului embrionar se desfăşoară în
direcţie cranio-caudală,
 mugurii membrelor superioare preced ca
apariţie, cu 48 de ore, pe cei ai
membrelor inferioare.
 Diferenţierea, creşterea, individualizarea
lor se face în secvenţă proximo-distală.

Ziua a 26 - a intraembrionară – mugurii membrelor superioare

 Dezvoltarea
membrelor

 Mugurii membrelor superioare apar în ziua 27 -28, sub forma unor palete
situate pe feţele laterale ale corpului,
 mugurii membrelor inferioare apar în ziua 29-30.
 Ectodermul care înveleşte xtremitatea distală a mugurilor membrelor
alcătuieşte creasta apicală ectodermală.
 Între mezenchim şi creasta ectodermală apicală există strânse relaţii de
inducţie reciprocă, inductorul primar pentru membre aparţinând
mezenchimului.
 Dezvoltarea membrelor are loc dispre partea proximală spre cea distală.
 Iniţial mugurii membrelor sunt perpendiculari pe trunchi şi apoi se orientează
caudal şi ventral.
 În săptămâna a 6-a
 apar cotul şi genunchiul, se individualizează segmentul proximal,
antebraţul şi gamba, iar distal primordiul mâinii si piciorului.
 are loc o primă segmentare prin apariţia unui şanţ circular care
delimitează paletele lărgite de restul membrului care este cilindric.
 apar vasele, pătrund ramurile anterioare ale nervilor spinali,
 apare şanţului circular distal, se individualizează 3 segmente
 săptămâna a 7 -a apar îngroşări digitale unite prin membrane
interdigitale,
 În săptămâna a 7-a membrele superioare efectuează o rotaţie de 90° în jurul
axului longitudinal
 genunchiul se orientează cranial în poziţie ventrală
 cotul ajunge în poziţie dorsală, caudal
 şanţul nervului radial de la nivelul humerusului,
 traiectul nervului peronier comun la membrul inferior.
 Prin rotaţia cotului în sens lateral şi a genunchiului în sens medial,
membrele ajung în poziţie defînitivă în săptămâna a 7-a
 muşchii flexori ai membrelor superioare câştigă poziţia definitivă, ventrală,
iar cei extensori se situează dorsal.
 La membrele inferioare, datorită rotaţiei inverse, flexorii sunt pe faţa dorsală,
iar extensorii ventral.
 săptămâna a 8-a membranele interdigitale se resorb, degetele se separă.
 ●Piciorul strâmb congenital

 Consecin e:
 dezechilibrul tonusului de posturã dintre muşchii agonişti
şi antagonişti (flexori-extensori) ai piciorului, în perioada
 Cauze: dezvoltãrii intrauterine.
 Oprire în dezvoltare, menţinând piciorul într-una din poziţiile fetale.
 Tulburãri ale legãturii neuromusculare sau ale conexiunii neuronului motor
periferic cu sistemul extrapiramidal.
 Hipervitaminoza A sau B.
 Administrarea de aminopterine în fazele critice ale dezvoltãrii şi de
antivitamina acidului folic, avitaminoza acidului folic şi alţi factori
 ●Piciorul strâmb congenital

 Picior varus –
Piciorul varus este sprijinul pe marginea lateralã,
reductibil în plan frontal faţa plantarã priveşte medial.
  MALFORMA II NEUROMUSCULARE

 ●Piciorul ecvinus
 axul longitudinal al
piciorului este în
continuarea axului
gambei, datoritã
flexiei plantare.

 Piciorul ecvin este

reductibil în plan sagital
 ●Piciorul strâmb congenital

● Piciorul întors către interior ● Piciorul întors către interior

Pes supinatus. Piciorul varus ecvin
 ●Piciorul varus ecvin,
frecven a de aproape 80 %
are caracteristic piciorul
rotat medial, în abduc ie şi
în jos, cãlcâiul ridicat şi
maleola fibularã
proeminentã sub tegument.
●Piciorul strâmb congenital

● Piciorul întors către exterior sau în sus

● Piciorul talus (convex) ●Piciorul talus valgus

 Piciorul talus: flectat pe gambã datoritã flexiei dorsale permanente
 Piciorul valgus: în adduc ie, cãlcâi orientat medial, sprijin pe cãlcâi
 Piciorul talus valgus, piciorul se prezintã în flexie dorsalã pronun atã pe
fa a antero-lateralã a gambei şi în adduc ie. Cãlcâiul este proeminent,
inferior şi orientat medial. Tricepsul sural atrofiat, gamba sub ire.
frecven ã 20 %
 REGLAREA OSTEOGENEZEI
factorii func ionali mecanici, hormoni, vitamine, factorii de nutri ie.
 Hipersecre ia de hormoni androgeni
 Hiposecre ia de hormoni androgeni
 Hipersecre ia de hormoni tiroidieni
 Hipersecre ia de STH,
 Gigantismul (macrosomia hipofizară),
 Creşterea pronun ată a corpului în
lungime înainte de pubertate;
 La adult –acromegalia :
 hipertrofia extremită ilor (nasul şi
buzele îngroşate),
 deformări ale fe ei prin creşterea
ramurii mandibulei,
 îngroşarea oaselor lungi şi a celor
scurte (degete în formă de be e de
tobă),
 macroglosie, etc.
 Osteogeza imperfecta
 Se caracterizează prin fragilitatea
exagerată a oaselor care se fracturează
uşor, la traumatisme minime, alături
de existenţa unor sclere albastre,
laxitate ligamentarăşi surditate
tardivă.
 Forma congenitală - Fracturile se Fracturi intrauterin la nivel femural
produc intrauterin, astfel încât la
naştere copilul prezintă deformări
osoase prin vindecarea în poziţii
anormale a oaselor fracturate.
A. Nou-născut de 3 săptămâni – se observă osteoporoză difuză, fractura
diafizei femurale, pe cale de vindecare, deformări marcate ale oaselor
lungi ale membrelor inferioare.

B. După câteva luni – vindecarea fracturii diafizare femurale, deformări ale

oaselor lungi osteoporotice

C. La 6 zile după B. – o nouă fractură diafizară la nivelul femurului drept.

B C.
 Forma tardivă – maladia Lobstein
(osteopsatiroza, boala sclerelor albastre)
 La naştere copiii sunt normali, fracturile
producându-se după mai mulţi ani (între 2 ani şi
pubertate, după care dispare tendinţa la
fracturare), spontan sau la eforturi minime,
putând fi subperiostale sau în «lemn verde»
 Calusul se formează rapid, dar antrenează
deformări osoase şi micromielie.
 Luxa ia congenitalã de şold

 Defectele de formare a extremitãţilor articulare ale

oaselor şi formaţiunilor ligamentare stau la baza
luxaţiilor congenitale, de umãr, şold, genunchi.
 Luxa ia congenitalã de şold:
 malformaţie ereditarã sau
 produsã de factori extrinseci:
 hipoxie,
 Carenţe alimentare proteice, de vitamine şi
sãruri minerale,
 Radiaţii,
 Factori mecanici care acţioneazã asupra fãtului
în uter.
 În Europa frecvenţã 1-3 % predominã/sexul feminin.
 Poate fi prezentã la naştere sau se manifestã clinic ulterior.
 sǎptǎmâna a 5-a şi a 6-a, mioblastele provenite din miotoame
se divid în douǎ grupuri:
 Epimer, un grup dorsal, care va da naştere
 musculaturii autohtone, cervico-toraco-lombare,
 m. extensori ai coloanei vertebrale;
 Hipomer, un grup ventral mai mare,
 Hipomerul, va
migra ventral şi
va forma
 muşchii pereţilor
antero-laterali ai
corpului,
 m. flexori ai
coloanei
vertebrale.
 m scaleni, m
prevertebrali din
regiunea gâtului,
 m intercostali
interni şi externi,
în regiunea
toracicǎ,
 muşchii oblic
intern, extern şi
transvers ai
abdomenului.
 Partea cea mai anterioarǎ a musculaturii dezvoltate din
hipomere se orienteazǎ cranio-caudal, asemenea celei
derivate din grupul epimer şi formeazǎ un sistem longitudinal
între bǎrbie şi simfiza pubianǎ
 muşchii geniohioidieni, sternohioidieni, muşchii suprasternali (deseori
absenţi)
 muşchii drepţi abdominali
Mezodermul
Somatic: muschii membrelor;
foita parietala a seroaselor (pleura, pericard, peritoneu)
Splanchnic:
muschii tubului digestiv muschii arborelui respirator
foita viscerala a seroaselor (pleura, pericard, peritoneu)